Blog

BUSINESS MAGAZIN: Exista o incompatibilitate intre a fi un stat european si a fi un stat balcanic, intre conceptul de balcanism si cel de europenism?

 

VASILE PUSCAS: Bun, sunt distinctii; stat balcanic este una, iar balcanismul este altceva. In ceea ce priveste Europa, daca prin Europa intelegem UE, iar prin europenism intelegem masura in care un stat, un grup sau o comunitate asimileaza acquis-ul comunitar, asa cum se intelege indeobste, nu vad incompatibilitati, spre exemplu, ca un stat din Balcani sa devina stat al Uniunii Europene. Eu, cand ne-ati spus tema aceasta, am legat-o de UE, de europenism in sensul asimilarii acquis-ului comunitar si a standardelor europene, deci europenizare. UE este o structura interguvernamentala de tip regional; isi construieste unitati subregionale pe care le cunoastem de cele mai multe ori dupa expresia lor geografica: nordica, Europa Centrala, nucleul fondator, Balcani sau nu Balcani ci Europa de Sud etc. Exista apetit, exista abilitati, exista resurse in aceasta zona ca termenul peiorativ de balcanism sa fie anulat.

 

BUSINESS MAGAZIN: Ar fi curios sa aflam daca exista cumva o bariera intre Balcani si Europa. Din Germania, de unde este firma de consultanta AT Concepts, poate se vede mai bine aceasta bariera.

 

DAN TANASIE: As vrea sa preiau putin mingea ridicata de domnul Puscas si cred ca trebuie sa facem aceasta diferentiere intre balcanism si balcanic. Evident, exista acele nuante ale culturii locale care isi spun cuvantul in activitatea economica, sociala, culturala a unei tari. Aceste caracteristici migreaza regional la nivelul interactiunii economice si sociale. In momentul in care ne referim la caracteristici balcanice evident putem sa identificam in aceasta zona anumiti factori care, de catre alte culturi, sunt interpretati ca balcanism. Totul este o chestiune de definitie, dar particularitati exista si daca ne gandim la modul in care se vede aceasta zona, sa spunem, prin prisma investitorilor, da’, evident, ei isi pun aceste intrebari: care sunt caracteristicile, cum putem sa trecem peste barierele culturale in momentul in care lucram intr-o anumita zona.

 

BUSINESS MAGAZIN: Apropo de particularitati regionale, ar fi interesant de aflat cum s-a schimbat dupa aderare Grecia, singurul stat integrat in UE din ceea ce putem numi zona balcanica.

 

ELENI MICHALOYANNI: Pentru ca tot se asimileaza exemplele celor doua tari, Romania de acum comparativ cu Grecia de atunci, dinainte de integrare, trebuie sa va spun ca exista diferente. In primul rand, in 1981, cand Grecia aderat la UE era singura tara din aceasta zona si, mai mult, singura tara saraca. Prin urmare a primit un sprijin mult mai mare din partea restului membrilor, care erau mai bogati. Acum avem de a face cu o alta situatie: au intrat zece noi state in 2004, plus alte doua care vor intra curand si pe de o parte fondurile europene sunt mai mari, dar pe de alta parte sunt si mai multe tari care cer si au nevoie de ajutorul economic al UE. Grecia – care avea o birocratie stufoasa si o eficienta in administratia publica destul de scazuta – s-a schimbat vrand-nevrand in-tr-un ritm din ce in ce mai sustinut. Poate nu pot sa compar administratia publica de acum a Greciei cu cea a unui stat vest-european, dar sigur nu mai seamana cu cea din urma cu 20-25 de ani.

 

VASILE PUSCAS: Eu cred ca am putea invata foarte bine de la Grecia un cuvant cheie pe care d-na Michaloyanni l-a rostit aici: nu e vorba numai de directie, ci si de ritm. Grecia a avut 10-15 ani de tatonari, de acel balcanic „e bine si-asa“. Daca si noi o sa lasam din 2007 sa mai functioneze acel „e bine si asa“ in loc sa – si il citez aici pe domnul Voinea, desi nu a vorbit nimic, dansul are de vreun an si jumatate o pledoarie de-a dreptul patetica spre predictibilitate. Dansul se referea la predictibilitatea mediului de afaceri care implica si functionarea administratiei. Faptul ca Balcanii de vest si alti actori din regiune sunt aproape de Uniunea Europeana va da cea mai mare garantie ca peiorativul de „balcanism“ va deveni o poveste frumoasa in care ne vom aminti cat de frumos se bea cafeaua si se sta pana in noapte la povesti. Ritmul inseamna totala predictibilitate si aici trebuie sa recunoastem ca si noi aratam foarte multe calitati balcanice, desi geografic nu suntem in Balcani.

 

ELENI MICHALOYANNI: S-a constatat ca nu se poate altfel: trebuie sa joci pe baza unor reguli clare.

 

VASILE PUSCAS: Puteti sa titrati asta cu majuscule: NU se poate si altfel.

 

DAN SUCU: Va dau un exemplu: in clipa in care incerci sa construiesti ceva pe termen lung intervine diferenta asta pe care dumneavoasta o numiti ca balcanizare; in afaceri se defineste clar prin diferenta intre „teapa“ si afacere pe termen lung construita pe baze solide. Noi cand am inceput afacerea – discutam acum de inceputul anilor ‘90 – ne-am uitat spre Ungaria, Polonia, Cehia si am zis „Asa va arata Romania peste 10-12 ani“. Am incercat sa vedem ce se va intampla acolo, apoi ne-am uitat mai departe, spre Austria, Germania si am zis „Asa va arata Romania peste 30-40 de ani. Hai sa incepem sa intelegem“. Intamplator, cand am ajuns la Belgrad, mi-am dat seama ca asa arata Bucurestiul in urma cu 7-8 ani. Nu e nimic peiorativ in asta, pur si simplu am ajuns in situatia in care Belgradul care era cu 20 de ani inaintea noastra, in clipa de fata arata cu zece ani in urma. Pentru mine, ca om de afaceri din Romania, cand ma duc acolo si vad ce se intampla este acelasi film: l-am mai vazut o data, eu stiu sfarsitul. Omul de afaceri din Belgrad nu-l stie, el il traieste, eu l-am vazut. Aceeasi poveste a fost si pentru greci, care au venit sa investeasca aici printre primii dupa ‘90. Ei au venit aici la un film pe care l-au vazut deja: sigur ca mai sunt niste scene, niste mici diferente dar minore in ansamblu, astfel ca pentru ei a fost foarte usor sa construiasca ceva. Eu am vazut in Bulgaria – si colegul Daniel Cain ne poate confirma – un stil de viata extrem de asemanator, aproape identic cu cel de la noi. In afara de diferenta de limba si de scriere, diferenta de obiceiuri, gusturi, venituri este aproape zero. Cu toate astea, discutam de o tara de care ne desparte o granita de 1.000 km de Dunare si un singur pod.

 

DANIEL CAIN: Si acum un an de zile – nu stiu in momentul de fata – nu exista o cursa regulata Sofia-Bucuresti. De un an exista o cursa regulata Ruse-Bucuresti, ceea ce spune foarte multe….

 

LIVIU VOINEA: Nu exista avion direct din Bucuresti catre nici una dintre capitalele din Balcani…

 

DAN SUCU: In schimb, cand mergi in Serbia, gasesti aceeasi abordare pe care o gaseai la inceputul anilor ‘90 impotriva ungurilor. Cum vorbea un roman sau un ungur din Targu Mures, era parfum comparativ cu cum vorbeste un sarb despre unguri: acelasi tip de nationalism, acelasi tip de abordare. Ce am vazut insa la Belgrad si nu in Romania – si aici e o diferenta majora pe care sarbii trebuie sa si-o rezolve – este ca sarbii vorbesc numai despre ce au fost acum zece ani, acum treizeci de ani, sunt ancorati in trecut.

 

LIVIU VOINEA: As vrea sa revin asupra chestiunii de apropiere culturala. In economie exista modelul gravitational care explica investitiile inclusiv pe baza distantei fizice, geografice dintre capitalele a doua tari si de asemenea pe baza distantei culturale sau psihice intre cele doua tari. Sunt diverse variabile: de limba, de istorie, care le apropie sau le despart. Eu am trait un an de zile in Suedia cu masteratul, apoi am lucrat intr-o mare firma suedeza in Romania si am avut surpriza sa constat ca uneori e mai usor pentru straini sa se adapteze la mediul din Romania decat sa incerce sa adapteze mediul din Romania la ce stie el. Unii fac in Romania ceea ce nu li se permite in sistemele lor foarte rigide, profitand de vidul institutional sau legislativ de la noi. Pe de alta parte eu am trait un an si in sudul Spaniei, in Sevilla. In Sevilla era chiar un centru al Comisiei Europene, destul de important, tot ce tinea de chestiunile administrative functiona bine. Ziua aveai o imagine destul de eficienta a Uniunii Europene chiar si acolo, iar seara ieseau cu procesiuni, cu Fecioara Maria pe strazi. Deci, fara a distruge specificul local, o similaritate s-a impus.  Dar s-a impus destul de greu, si uneori a fost nevoie de mai mult decat de simpla prezenta in interiorul unei structuri, e nevoie si de determinanti mai puternici. In Sevilla, de exemplu, fusese o expozitie mondiala in ‘92 si cu ocazia aceea au atras extraordinar de multi bani europeni. Si fac doar o paranteza – la noi e problema capacitatii de absorbtie a fondurilor. Spania reuseste foarte bine sa absoarba banii, dar se mai pune problema ce ai facut cu banii respectivi? Odata absorbiti, acei bani produc la randul lor alti bani? Se multiplica? Si un exemplu care cred ca tine de specificul andaluz, dar probabil s-ar putea repeta si in Balcani daca nu s-o fi repetat deja in tarile membre – cu bani europeni s-au construit patru aeroporturi in sudul Spaniei, in colturile unui patrat cu laturi de 200-250 km. Iar acum, ultimul mare proiect european de anvergura, de cateva miliarde – mai fac un aeroport in mijloc unde nu e nimic. Asta nu inseamna neaparat ca se va dezvolta si zona din mijloc, pentru ca se poate sa ia din oamenii si din resursele din celelalte patru zone. Dar capacitatea de absorbtie e de 100% in zona, va dati seama, cu cinci aeroporturi.

 

DAN TANASIE: Exemplul pe care l-ati dat, cu patru aeroporturi si cu al cincilea proiect care apare acum este un foarte bun exemplu de etapa urmatoare momentului aderarii. Asta va insemna competitie pe proiecte cu alte tari membre ale UE – ajungem la capacitatea de a prezenta un proiect si a accede un fond pe baza competentei. Romania nici macar nu este pregatita pentru aceste fonduri structurale. La nivelul intreprinderilor medii aceasta posibilitate de a accesa fonduri nici nu e cunoscuta.

 

CLAUDIU CERCEL: Acum, un manager trebuie sa aiba o atitudine proactiva, nu poate cineva sa-i spuna fa asa, fa asa. Cauta singur, pentru ca face parte din strategia lui de adaptare si de supravietuire. Poate ca aici intervine putin specificul tarii la nivel de proactivitate, poate ca istoric ne-am format mai putin proactivi. Desi constat, cel putin in BRD, transplantul acesta de model pe care l-am primit prin venirea Société Générale incepe sa dea rezultate, incepe sa se produca acel melanj cand nu numai primesti, ci incepi sa si dai. Pentru ca, totusi, abordarea mai carteziana, mai disciplinata, care se combina cu creativitatea zonei creeaza lucruri foarte interesante. Au ajuns chiar ei sa importe anumite lucruri. Importa ceva foarte important de la noi: dinamismul. Vorbind de multe ori cu ei, te surprinde cand iti spun ca acolo sunt oameni demobilizati, care nu mai stiu sa se scoale de dimineata. Aici, cand vin, gasesc totusi un dinamism.

 

DAN SUCU: Faptul ca la noi poti incarca un camion duminica este acolo de neinteles.

 

CLAUDIU CERCEL: Avem un produs interesant de export pe care nu stim sa-l pretuim: entuziasmul. Poate ca va veni o vreme in viitor cand entuziasmul va fi cotat la bursa.

 

DANIEL CAIN: Daca imi permiteti sa abordez intr-o cheie comica ce spune d-l Sucu: prima anecdota – Patronul sarb stabileste programul angajatilor. „Sambata si duminica nu lucram pentru ca e weekend, luni nu lucram pentru ca e recuperare dupa weekend, marti nu lucram pentru ca e pregatire pentru ziua de munca, miercuri se lucreaza. Joi nu se lucreaza pentru ca e recuperare dupa ziua de munca, vineri e pregatire pentru weekend, sambata si duminica – weekend. Luni recuperare dupa weekend, marti – pregatire pentru ziua de munca, miercuri – lucram“. La care, un angajat: „Hai, sefu’, chiar in fiecare miercuri?“. O alta cheie care spune multe despre intelegerea in Balcani: De fiecare data cand cei din Balcani se intalnesc, au ceva de impartit. Romanul cu bulgarul, turcul cu grecul, albanezul cu sarbul s.a.m.d. Morala: important e ca noi, cei din Balcani, nu suntem antisemiti.

 

DAN TANASIE: Referitor la disponibilitatea tinerilor la efort prelungit, eu am observat in ultimii trei-patru ani ca distanta se micsoreaza. Entuziasmul care exista la mijlocul anilor ‘90, dorinta de a da de la tine pentru a face ceva si a demonstra ca esti capabil sa faci ceva, constat ca la cei care au terminat facultatea si pe care ii mai vad prin diferite interviuri – dispar. Vin tare din urma exact cu aceste intrebari: „dar de ce sa lucrez sambata“?, „daca va fi sa lucrez dupa program, vreau asta si asta“.

Deci diferenta asta se micsoreaza si acesta e un pericol foarte mare. Pentru ca pretentiile nu sunt cladite pe o competenta care sa vina dintr-o acumulare de experienta ci, de cele mai multe ori, vine dintr-o dorinta de a epata si a fi siguri pe ei.

 

LIVIU VOINEA: Conform datelor Eurostat, durata medie a saptamanii de munca in Romania este de 42 de ore, fata de media europeana de 38 de ore. Eu, lucrand in Spania pentru Comisia Europeana, voiam sa vin sambata la lucru. Teoretic, nu ma oprea nimeni. Practic, nu se putea pentru ca, pe langa faptul ca imi trebuia un acord scris al directorului meu, se oprea aerul conditionat – ori in Sevilla era imposibil sa stai daca nu aveai aer conditionat. Si se oprea curentul, deci nu mergeau nici calculatoarele. Dar exista si extrema cealalta – voiau sa dea afara un portughez angajat la comisie, care nu facea absolut nimic. Venea o ora pe zi si apoi zicea ca a obosit si pleca. Dupa cateva luni i s-a pus in vedere ca va fi dat afara. Portughezul s-a dus la un medic si a primit o adeverinta ca sufera de „lene“. Pe cuvant, am vazut. Si a trebuit sa-l mai lase un an, dupa care l-au pensionat, dar cu toate drepturile. Asta e cealalta extrema in care poti cadea din prea mult aquis.

 

DAN SUCU: Intorcandu-ne la diferenta dintre europenism si balcanism, la nivel economic de fapt discutam de seriozitate, de respectarea promisiunii. De fapt, orice societate comerciala este o promisiune. Aici, intr-adevar, avem o problema, pentru ca, daca suntem perceputi ca niste oameni care nu ne tinem promisiunea, atunci e greu de imaginat ca intreprinderea noastra sa fie altfel decat noi. Si atunci avem o problema simpla: cine ne conduce intreprinderile, cine le infiinteaza? In ce masura se comporta ei intr-un mod european sau intr-unul balcanic? Eu nu cred ca in Ucraina gasesti afaceri mai bune, mai corecte decat ce se intampla in Romania, sa nu mai vorbim de Rusia. Deci noi vorbim despre o situatie in care economia ii cerne pe seriosi de neseriosi. Sa nu uitam ca o mare parte din primii oameni de afaceri din Romania au fost creati in mediul politic. Pe majoritatea nu-i mai stie nimeni.

 

DANIEL CAIN: Pot face o alta comparatie, prin prisma experientei mele in Bulgaria. Avem fenomenul Piata Universitatii la noi. Piata Universitatii o gasim si la ei. De plecat, am plecat cam la fel, cu multe similitudini, dar exista si mici diferente, care si-au spus cuvantul. Ei au avut momentul 1991, cand opozitia vine la putere, deci ei castiga din start cativa ani. Deci ei vin la putere incercand sa aplice o politica pregnant anticomunista. Au reusit – intre ghilimele – sa dezechilibreze situatia politica de acolo. Din start au trecut la o epurare a structurilor Ministerului de Interne, Ministerului Apararii si al Serviciilor. Oamenii aceia s-au trezit in strada. Si asa s-a ajuns la niste structuri paralele, statul si-a pierdut puterea de a controla ce se intampla si au aparut acele structuri mafiote de care se vorbeste. Ele au reusit sa acapareze segmente majore ale economiei nationale. Asta si-a pus amprenta asupra cazului Bulgariei. La ei e poate mai vizibila vointa politica in ce priveste integrarea in UE, pentru ca, intr-o prima faza, ei au castigat foarte mult tocmai datorita acestei vointe politice. In 1997 in Bulgaria, mai rau nu se putea, Am trait acele momente si nu doresc nimanui sa treaca prin asa ceva. Sentimentul de insecuritate era dus la extrem. Am vazut persoane care stateau la cozi sa schimbe un dolar. S-a ajuns la niste jocuri inimaginabile. La inceputul lunii aveai un salariu de 100 de dolari si la sfarsitul lunii ajungea la doi dolari. Imediat a venit un guvern, a existat vointa politica, au inceput sa voteze pe banda rulanta, au beneficiat si de sprijinul neconditionat al Comunitatii Europene care le-au asigurat fonduri, s-a implementat si acel Consiliu Monetar la ei, care a fost un moment de turnura.

 

DAN SUCU: Din punct de vedere investitional a existat mult mai multa incredere si acceptanta a unui flux financiar catre bulgari. Si din punctul meu de vedere ideea de balcanism e falsa in economie. Pot sa vorbesc de infantilitate a atitudinii economice, peste tot se cerne normalul de anormal, poate ca la noi se cerne mai greu un pic, dar cam atat.

 

CLAUDIU CERCEL: Reforma adevarata, cu „prescriptie medicala“, a inceput sa se faca din ‘99 in Romania. Dar concluzia mea e ca nu resimtim ca pe un mare handicap faptul ca s-au acumulat acesti ani multi de intarziere. Pentru ca remarc in acesti cativa ani care au trecut ca s-au umplut niste decalaje foarte rapid. Mai sunt si alte tari, uitati-va la Estonia, care a inceput sa fie numita e-Stonia, atat de internetizata si electronizata a ajuns. Sunt cat un sector din Bucuresti. Cehia… Eu cred ca pe multe zone putem stinge decalajul foarte rapid. Nici firmele care au format Comunitatea in 1957 nu erau pregatite.

 

DAN SUCU: Cred ca concluzia voastra va fi optimista, pentru ca de 7-8 ani vedem ca ziua de azi e mai buna decat ziua de ieri.

 

DAN TANASIE: Vreau sa va spun ca in ultimele 12 luni noi ne-am schimbat, ca firma de consultanta. Ne-am deschis un vector de la Est la Vest. In ce sens? In sensul ca, dupa aceasta perioada de 15 ani care a fost o perioada de acumulare de capital, exista companii sanatoase care sunt cladite pe principiile economiei de piata si care au capacitatea de a iesi pe plan regional asa cum este si Mobexpert acum, asa cum au iesit si celelalte firme de retail si cum o sa iasa tot mai multi. Sa nu uitam: cazul Cehiei, Poloniei, Cehiei, Ungariei, sunt tari care in 1990 aveau libera initiativa. Aveau capital local intr-o masura mica dar exista si au beneficiat si de investitii masive dupa ‘90 – ceea ce n-a fost cazul Romaniei. Cat timp o sa aiba AT Concepts de lucru? Va spun: vectorul de la Vest la Est scade ca importanta, dar ne orientam din ce in ce mai mult in a sustine companiile medii din Europa de Est care vor sa iasa la nivel regional si international.

 

BUSINESS MAGAZIN: In legatura cu stilul nostru de a interpreta legile si faptul ca de la momentul integrarii vom avea un set de reglementari standard. Nu vom fi tentati sa dam totusi o interpretare personala acestor norme?

 

ELENI MICHALOYANNI: Este posibil, dar nu pe termen lung. Controlul de care va vorbeam mai devreme este in vigoare tot timpul. In Grecia s-a incercat sa se faca o ocolire a unor legi in cazul unei companii aeriene, insa la un moment dat institutiile europene au intervenit si au fixat termene clare: daca nu respecti ceea ce trebuie, ori esti dat in judecata, ori trebuie sa platesti penalizari.

 

DANIEL CAIN: Bine, vorbim despre un proces care are o ritmicitate iesita din comun, daca stam sa ne gandim unde eram acum 16 ani si unde am ajuns in momentul de fata. Vorbim de niste procese care in urma cu un secol se intindeau pe cateva decenii, iar acum sunt condensate in patru-cinci ani. De aceea nu se pot da termene, se poate spune ca „in 20 de ani vom renunta la …“ Societatea se cerne.

 

ELENI MICHALOYANNI: Se misca foarte repede, intr-adevar. Eu am venit in tara in urma cu doi ani, iarna. In primavara anului urmator au venit niste prieteni din Grecia; unii s-a intamplat sa revina de Craciun si s-au mirat de diferenta care exista intr-un interval de numai 6-7 luni! Si pe mine ma mira: de la disparitia rapida a Daciilor vechi de pe drum si inlocuirea lor cu anumite tipuri de masini pe care le vezi mai repede la Bucuresti decat in alte parti.

 

BUSINESS MAGAZIN: Concluziile?

 

DAN TANASIE: Romania, prin pozitionare este un stat european. Din punct de vedere economic, evident, mecanismele de piata devin din ce in ce mai puternice si preiau tot mai mult din legile naturale. Touch-ul local nu va fi niciodata estompat in totalitate si vom fi un stat european, cu accentele noastre nationale, dar nu nationaliste. Accentul nostru va fi creativitatea; nu-mi imaginez in Romania o companie ca fiind la fel de rigida ca o companie germana in care procedurile pot sa duca la erori de business doar prin aplicarea procedurilor. In Romania, aceasta creativitate va duce la o aducere la zi mult mai accentuata a procedurilor unei companii…

 

LIVIU VOINEA: Sunteti prea optimist, mai ales ca excludeti din calcul filialele companiei germane. Sa luam exemplul industriei, nu cel al serviciilor, pentru ca in sistemul bancar, noi mai avem o singura banca de stat, deci peste 90% din active. In industrie, 2/3 din cifra de afaceri este facuta de firmele straine. Deci acel touch local de care spuneati este tot mai putin relevant in business.

 

DAN TANASIE: Va contrazic si va spun si de ce: in momentul in care priviti organizatia-mama, sa spunem, a companiei germane si mergeti in cartierul general…

 

LIVIU VOINEA: Arata altfel decat aici,  datorita fenomenului care se numeste aculturatie si care se intampla peste tot in lume pentru ca ai de combinat cultura firmei-mama, cu cultura firmei locale, cu cultura statului din care vine firma-mama si cu cultura statului local, deci patru culturi diferite. Touch-ul local este mai putin important pentru ca, in primul rand, cultura firmei locale fie lipseste cu desavarsire, fie este usor inlocuibila, cultura tarii locale este discutabila. Este greu sa-mi spuneti in 2 secunde o caracteristica fundamentala a societatii romanesti. Si atunci vine ceva care este deja consolidat peste ceva care nu exista sau ceva care e controversat. Si atunci normal ca are mai multe sanse sa se impuna ceea ce vine din afara, iar asta nu e intotdeauna un lucru bun.

 

DAN TANASIE: Deci vedeti peste zece ani filiala din Romania a companiei germane aratand ca aceea din Germania.

 

LIVIU VOINEA: Nu, dar fiind in aceeasi marja de eroare fata de filiala din Germania in care este si filiala din Franta fata de firma din Germania.

 

CLAUDIU CERCEL: Eu cred ca si Europa, ca si restul lumii traieste intr-o lume din ce in ce mai incerta in care modele consacrate de reactie incep sa fie puse sub semnul intrebarii. Poate intr-o astfel de lume ne va fi mai usor noua care suntem mai creativi sa ne adaptam. In orice caz, cred ca vom urma modelul unor clustere de dezvoltare legate prin infrastructura care vor radia dezvoltare in restul tarii si vor ramane si niste zone altfel, poate si din motive de mentalitate. Cred totusi ca clusterele respective vor fi foarte dinamice.

 

LIVIU VOINEA: Exista o sumedenie de modele de capitalism, cate tari – atatea modele si probabil, ce particularizeaza Balcanii nu e nici dulceata de nu-stiu-ce, ci, din punct de vedere al mediului de afaceri, este riscul. Nivelul riscului a fost mai mare, lucru care se vede cu usurinta in prima de risc pe care si-o iau bancile cand te imprumuta, un guvern strain cand te imprumuta etc. De aceea poate avea succes un model german, francez, pentru ca reduce riscul. Inclusiv aderarea la UE este perceputa ca o reducere a riscului, a riscului istoric de a fi lasati pe dinafara si a riscului economic de a trai mai prost.

 

ELENI MICHALOYANNI: Ceea ce pot eu spune este ca integrarea in UE e un drum cu sens unic care duce, mai rapid sau mai lent, spre o modificare de mentalitate, iar pana la urma ajungem sa fim si balcanici, si europeni sau niste europeni cu o trasatura in plus.