BusinessMagazin

Blog

  • SEND ME AN ANGEL

    Exista sansa ca un intreprinzator cu o idee cu adevarat buna, dar fara bani sa gaseasca sprijin din partea bancilor romanesti sau a fondurilor de investitii?  

    • „Din pacate intreprinzatorii, sau majoritatea lor, nu stiu sa realizeze in scris un plan de afaceri coerent. O idee nu inseamna mai nimic daca nu este sustinuta printr-un plan“ – Iulian Stanciu, Asesoft Distribution
    • „Mitul ca un credit se da pe plan de afaceri ramane totusi un mit, peste tot in lume. In ultima vreme s-a creat, totusi, o bresa in sistemul birocratic al bancilor: creditul personal, fara destinatie precisa, mai usor de obtinut decat un credit pentru un proiect de afaceri. Un dezavantaj: este putin mai scump“ – Marius Ghenea, PCFun
    • „Pe langa banci exista asa-numitii «business angels», care de obicei sunt dispusi sa investeasca intr-o idee buna. Totusi, investitiile vin de obicei dupa primul sau al doilea an de functionare a unei firme. Indiferent cat de geniala este ideea, nu foarte multi investitori sunt dispusi sa investeasca din momentul zero“ – Andrei Georgescu, White Image
    • „Trebuie sa intelegem ca finantarea start-up-urilor nu poate fi core business-ul unei banci comerciale, tocmai din cauza gradului de risc implicat. Sunt convins ca in urmatorii ani vor aparea si la noi fonduri de investitii specializate pe start-up-uri si incubatoare de afaceri, care trebuie sa reprezinte o componenta a politicii sociale a oricarui guvern“ – Francisc Bodo, GED Capital
    • „Nu este obligatoriu sa obtii finantare de la o banca daca esti la inceput. Un software se poate dezvolta cu foarte putini bani. Poti fi student, poti sa te duci la cursuri dimineata, poti sa ai o slujba part-time dupa-amiaza si seara sau noaptea sa mai si programezi. Programul il poti usor vinde si promova pe Internet si astfel nu ai nevoie de finantare, cel putin pana cand firma mai creste“ – Radu Georgescu, GeCAD
    • „Cea mai mare sansa este asocierea cu un investitor, care sa ia o cota-parte din business si sa ofere infuzia de capital de care are nevoie“ – Adrian Mircioiu, Andami

  • Idei de furat pentru o afacere de la zero

    Ce
    afaceri pornite de la zero ofera cel mai bun potential de
    dezvoltare in urmatorii ani? Marele secret este ca nu exista o
    activitate anume care sa garanteze, singura, succesul unei tinere
    companii. Ar fi insa si cateva mici secrete. Primul: mizati pe
    Internet si servicii. Al doilea: ignorati granitele. Ultimul:
    ignorati, pe cat puteti, si regulile; mai bine le rescrieti.

    Revista americana Business 2.0 oferea in septembrie 2006 cateva
    idei celor dornici sa-si deschida afaceri. Era vorba acolo de
    retele ieftine Wi-Fi pentru turismul brazilian, de productia de
    biodiesel in Argentina, de o retea sociala exclusivista pe Internet
    pentru milionarii din Rusia, de un restaurant in stil american
    intr-un mare oras chinez, despre decoratiuni occidentale pentru
    clasa de mijloc chineza sau despre comertul cu ceea ce pare a fi
    noul hit pe piata vinurilor, cele produse in Grecia.

    Ideile par cosmopolite si ciudate, insa globalizarea le justifica.
    Iar romanii care ar putea cauta idei de afaceri in astfel de
    publicatii straine nu-s deloc prea mici pentru un razboi asa de
    mare; in ziua de astazi esti atat de mare pe cat vrei sa fii si ai
    anvergura pe care ti-o construiesti. Timp de un deceniu si
    jumatate, intrebarea „ce domeniu sa aleg“ pentru un potential
    intreprinzator n-a fost necesara in Romania, o piata care a primit
    firesc, fara probleme, cam orice produs i-a fost propus, de la
    napolitane la servicii de consultanta. Maturizarea pietei,
    deschiderea acesteia in fata competitiei europene in urma
    integrarii in UE, schimbarile de pe piata fortei de munca,
    rafinarea gusturilor clientilor, imbunatatirea nivelului de trai
    sunt insa acum noile coordonate de care afacerile aflate in stadiul
    de proiect trebuie sa tina cont.

    Asadar, care sunt cele mai profitabile si potential de succes idei
    de afaceri ale momentului, cu o valoare a investitiei care sa plece
    de la 50.000 de euro? Un numar de 16 oameni de afaceri si analisti
    au raspuns intrebarilor BUSINESS Magazin legate de succes, spirit
    intreprinzator, piete promitatoare si solutii de finantare. Si in
    majoritatea raspunsurilor oferite, Internetul si serviciile legate
    de online in special, dar si de tehnologia informatiei in general
    au tinut capul de afis. „Productie independenta de software, comert
    online si media online, call-center,
    help-desk sau network operations center“, raspunde scurt Marius
    Ghenea, directorul general al PCFun (distributie online de
    echipamente IT si electronice), fost director executiv la Flamingo
    si fost director general la Flanco. Sorin Stoica, fondator al
    grupului Dasimpex, preluat de fondul de investitii GED, crede ca
    domeniul IT va creste in urmatorii trei ani cu cel putin 30%, atat
    pe partea de software si hardware, cat si in zona comunicatiilor
    integrate.

    Analistul economic Radu Limpede crede ca serviciile bazate pe
    Internet, cu precadere in zonele in care valoarea este adusa de
    utilizatori, isi pot gasi rapid audienta globala si clienti de
    oriunde. Pornind de la exemplul Google, care a intrecut Coca-Cola
    in capitalizare bursiera si in notorietate a brandului in anumite
    tari ale lumii, si continuand cu Softpedia.com si Soft32.com,
    site-uri de servicii online dezvoltate in Romania, dar unde 95% din
    clienti sunt straini, Limpede crede ca zonele de Internet si
    software asigura un teren propice succesului: „Ceva inovator isi
    gaseste imediat audienta globala, pentru ca Internetul este privit
    drept «noul continent», in care nu exista granite dictate de
    distanta, iar cele lingvistice se pot parcurge cu costuri minime“,
    spune Limpede.

    Serviciile IT vor avea mai mare cautare decat in anii anteriori, pe
    masura ce firmele romanesti se vor dezvolta si vor avea nevoie sa
    isi externalizeze o buna parte din activitatile care nu fac parte
    din nucleul afacerii, spune Radu Georgescu, presedintele GeCAD, cel
    care a vandut, in urma cu cativa ani antivirusul RAV companiei
    Microsoft. „Noi mizam mult pe serviciile de securitate IT“,
    precizeaza Georgescu.

    Radu Apostolescu, director executiv la magazinul online Emag,
    completeaza lista domeniilor despre care crede ca sunt de viitor
    pentru o afacere noua: „Servicii logistice integrate, cu
    transparenta informationala maxima, real-time catre clienti.
    Servicii online de furnizare de informatii, pentru ca sunt zeci,
    sute de domenii de la administratie centrala si locala pana la
    turism in care e necesara transparenta si viteza mare de circulatie
    a informatiei“.

    Un punct de vedere diferit are Vladimir Sterescu, directorul
    executiv al EasyCall: „Personal, as investi in zona de creare de
    continut pentru diverse industrii conexe celei a comunicatiilor.
    Romania sta bine la capitolul infrastructuri, toti ne dorim sa avem
    acces la diverse retele de comunicatii, insa cand cauti un continut
    de calitate, versiunile in limba romana reprezinta o mica parte din
    ceea ce gasesti in strainatate“, spune Sterescu, a carui afacere de
    debut, call-center-ul EasyCall, a fost recent cumparata de compania
    americana CGS.

    Cei mai putin familiarizati cu Internetul si productia de software
    se pot orienta spre activitati cu un grad ridicat de concret.
    „Reciclarea aparatelor electronice, electrocasnice, IT & C.
    Daca n-as avea alte preocupari, as investi in turism de tip
    wellness sau de aventura, mici hoteluri in locuri pitoresti, cu
    facilitati de spa si activitati in aer liber, sau intr-o firma de
    amenajari interioare“, spune Lorand Szarvadi, directorul executiv
    al retelei de magazine Domo.

    Francisc Bodo, director de investitii la fondul GED Capital,
    extinde lista: „Consultanta in afaceri, training, servicii privind
    protectia mediului, inclusiv audit si consultanta, forme speciale
    de turism, inclusiv cel rural, petrecerea timpului liber
    (spectacole, sport), ingrijirea sanatatii, retail specializat,
    fast-food, cafenele, catering, administrarea imobilelor. In general
    orice servicii care se preteaza la outsourcing – contabilitate, IT,
    evidenta si administrare personal, paza si securitate, call
    centers, professional cleaning“. Si pentru a fi si mai precis, Bodo
    ofera si variantele finantarii: „Cu experienta si finantare, orice
    activitate din lista; cu experienta si fara finantare, activitati
    care nu presupun investitie initiala mare, cum sunt consultanta sau
    trainingul; fara experienta si cu finantare, turism rural; fara
    experienta si fara finantare, greu de spus, poate doar cleaningul,
    insa si acolo este necesar un minim de know-how sau macar sa ai un
    client de inceput“.

    Mai spre zona hard-pragmatica inclina Gelu Lupas, patronul firmei
    clujene Solara: „Constructii si instalatii pentru case individuale,
    instalatii si sisteme cu consum redus de energie, case low-energy.
    Productie de materiale de constructie si pentru izolatie bazate pe
    materiale naturale, obtinute din produse agricole. Biodiesel,
    izolatii termice si fonice, srot de seminte pentru brichete de
    combustibil“.

    La granita dintre Internet si concret se afla Andrei Georgescu,
    directorul companiei de marketing White Image: „In prezent pe piata
    exista un mare vid de informatii si ar fi cazul sa inceapa sa apara
    integratorii de date, nu in sensul de a colecta informatii din zeci
    de surse, ci de a aduce valoare adaugata, prin crearea de modele de
    analiza a acelor date si crearea de previziuni“.

    In fine, Dragos Dinu, CEO al A&D Pharma, vede dezvoltarea in
    spatiul „serviciilor de consultanta in domeniul aducerii
    reglementarilor din diverse domenii in acord cu legislatia Uniunii
    Europene“.

    Asadar, servicii si Internet. Care ar fi, prin comparatie,
    potentialele succese pentru creatorii de start-up-uri din
    strainatate? CNN ofera exemplul unui start-up multinational – o
    firma americana de mobilier pentru copii, ElevateHome, care detine
    doua fabrici, una in Thailanda si una in India. La 18 luni de la
    infiintare, firma, cu birouri in locuinta proprietarului si numai
    trei angajati in SUA, asteapta primele profituri si o cifra de
    afaceri de 750.000 de dolari in 2006. O alta afacere dezvoltata de
    la zero, Bulbs.com – un retailer online din Massachusetts – vinde
    pur si simplu becuri; trimite si in strainatate comenzi mai mari de
    100 de dolari, iar cifra de afaceri i-a crescut cu cate 50% anual
    in ultimii trei ani.

    O
    alta companie, cu numai 10 angajati, este interfata prin care 90 de
    fabrici din China, Malaiezia si Singapore vand pe piata americana
    produse ce pornesc de la banale lupe pentru filatelisti si ajung la
    lasere industriale. Crema prajiturii o reprezinta cinci studenti de
    la Rensselaer Polytechnic Institute, cea mai veche universitate
    tehnologica din SUA, care au creat in 2004 un program de training
    pentru folosirea eficienta a stingatoarelor pentru incendii;
    vanzarile au crescut in primul an de doua ori mai repede decat au
    estimat intreprinzatorii.

    Setul de intrebari trimis celor 16 oameni de afaceri si analisti
    romani a cuprins si o mica capcana: i-am intrebat spre ce tip de
    afacere s-ar orienta in prezent, daca ar fi sa o ia de la inceput.
    Am vrut sa vedem in ce masura coincid raspunsurile la aceasta
    intrebare cu ceea ce au recomandat in materie de start-up de
    succes. Internetul si comertul online tin capul de afis si la acest
    capitol, urmate de prestarile de servicii, turism, energie verde,
    consultanta si training; apar imobiliarele si constructiile,
    domenii ce implica finantari serioase. Putem deci conchide
    linistiti ca interlocutorii n-au cazut in capcana.

    Mai departe, am solicitat interlocutorilor sa numeasca o piata, un
    domeniu de activitate unde produsele romanesti sa poata spera la
    recunoasterea mondiala, la un succes cel putin asemanator cu cele
    inregistrate in software de antivirusii RAV al lui Radu Georgescu
    sau BitDefender produs de Softwin. Francisc Bodo si Gabriel
    Mardarasevici, directorul Ness Technologies, joaca pe cartea
    turismului. „Promovarea trebuie sa fie insa organizata si finantata
    de catre Guvern“, spune Bodo. „Succesul va aparea in anii viitori,
    in masura in care se va investi masiv in infrastructura“, adauga
    Mardarasevici.

    Marius Ghenea de la PCFun introduce insa o nota de scepticism
    inclusiv in privinta exemplelor noastre de produse romanesti cu
    succes in strainatate. „Atat RAV, cat si BitDefender sunt produse
    remarcabile, ca si companiile care se asociaza acestor nume de
    marca ale industriei software. Dar cred ca, fara a parea
    condescendent, nici unul din ele nu a ajuns la consacrarea
    mondiala, deci nici macar aici nu cred ca putem spune ca «dominam»
    piata mondiala“, considera Ghenea, recunoscand insa ca productia de
    asemenea programe poate fi in continuare un punct forte al
    economiei romanesti. „Piata pe care putem spera sa fim recunoscuti
    in viitorul apropiat pe plan european si, de ce nu, mondial ar
    putea fi cea de outsourcing. Pentru putin timp, insa, trei-patru ani, din cauza evolutiei costurilor fortei
    de munca“, atrage atentia Marius Ghenea.

    Lorand Szarvadi de la Domo se arata insa mult mai optimist: „Eu
    cred ca tot IT-ul romanesc, industria de software, va produce si
    urmatoarele surprize. Categoric, intrarea noastra in Europa ofera
    sanse si celorlalte domenii sa intre in competitie cu toata lumea“.
    Radu Georgescu are un punct de vedere asemanator, dar si o
    precizare de facut: „Putem fi recunoscuti in piata de software,
    pentru ca noi, romanii, suntem capabili sa cream programe foarte
    inovatoare, care pot avea succes pe piata internationala. Piata de
    software insa este o notiune destul de larga. La GeCAD, ne-am
    orientat catre aplicatii pentru comunicarea electronica, pentru
    comert electronic si solutii de securitate IT“.

    Pentru un bun inceput al afacerii, in afara de idei trebuie
    finantare si un spatiu. Pentru cei ce cred ca originalitatea ideii
    lor poate impresiona un posibil finantator mai mult decat detaliile
    planului de afaceri, cea mai potrivita finantare in actualele
    conditii din Romania pare sa vina din partea unui „business angel“
    – un capitalist cu vechime dispus sa acorde, in schimbul unui
    procent din afacere, banii necesari dezvoltarii. La banci, oamenii
    de afaceri pe care i-am consultat recomanda mai degraba accesarea
    unui credit pentru nevoi personale. Este mai scump, dar este si mai
    usor de obtinut si nu necesita garantiile cerute de banca pentru un
    credit IMM.

    Spatiile comerciale si industriale ceva mai mici sunt o problema
    mai delicata, in special in Bucuresti, dar si in orasele mari din
    tara. „Spatii mai mici inseamna circa 500 de metri patrati, pentru
    depozitare, eventual productie. Dar atat timp cat exista cerere
    pentru spatii de peste 1.000 mp, proprietarii vor opta sa satisfaca
    in primul rand acest segment“, spune Costel Alecu, director la
    Regatta. Daca intreprinzatorul este bucurestean, sansa doritorilor
    de spatii mai mici pare sa tina clar de zonele limitrofe Capitalei:
    „Proprietarii situati la 20-30 km de Bucuresti au o presiune mai
    mica la inchirieri, fiind de acord sa ofere si suprafete mai mici.
    Chiria pe metrul patrat poate varia intre 6,5 si 8 euro/mp“.

    Idee, finantatori, tendinte. Ce mai trebuie ca afacerea sa mearga?
    La inceput am promis cateva secrete, desi unii ati mai citit
    probabil lucruri asemanatoare in cartile de afaceri. Asa ca nu
    putem incheia fara inca un secret – ei da, aproape un secret al lui
    Polichinelle: sa faci ceea ce-ti place, ce te atrage, la ce te
    pricepi cu adevarat.

  • ANGAJAT SAU ANGAJATOR

    In ce masura sunt romanii mai atrasi de posibilitatea pornirii unei afaceri decat de siguranta oferita de un post de angajat?

    • „Pentru multi exista mirajul «imi fac firma, devin milionar peste noapte». In domeniile care au cautare, multi din cei care ajung la un nivel profesional peste medie sunt atrasi de acest miraj. Pericolul cel mai mare pentru acestia nu este esecul antreprenorial, ci faptul ca multi renunta prea devreme la un post in care inca mai pot invata multe si apoi isi cheltuiesc energia cu un miraj. In cazul esecului, fie isi pierd increderea in ei ca profesionisti, fie se plafoneaza, ramanand intr-o «firma de apartament», fara viitor“ – Radu Apostolescu, Emag
    • „Cred foarte mult ca indrazneala de a incepe o afacere pe cont propriu depinde de trei factori: zona geografica, varsta si educatia“ – Sorin Stoica, Oregano
    • „Nu toti romanii sunt atrasi de viata de antreprenor. Cred ca numai pana in 10% din tineri incearca si aceasta forma de existenta, dar din ce in ce mai multi reusesc“ – Lorand Szarvadi, Domo
    • „Masa critica o vor face romanii plecati la lucru in Italia, Spania, Germania sau Irlanda si care s-au dus acolo cu ideea de a acumula capital. Cei mai putin inspirati si-au imobilizat acel capital in case cu multe camere, in sate cu ulite pline de noroi si fara apa curenta, insa multi au dobandit si viziunea si cunostintele de a pune pe picioare afaceri. Chiar eu am rude care au plecat in strainatate nu de saracie, ci de plictiseala, pentru ca oraselul lor fusese efectiv golit de exodul tinerilor din generatia lor si acum, dupa 3-4 ani, se intorc pentru a deschide afaceri aici“ – Radu Limpede, analist
    • „Statisticile de la Registrul Comertului arata ca sunt foarte multe companii inregistrate, dar cu adevarat afaceri sunt foarte putine. Multe firme sunt create in Romania ca mijloace de vehiculat bani, nu sunt afaceri in sine“ – Iuliana Stan, Human Synergistics Romania

  • Miliarde de euro pentru CO2

    Polonia si-ar putea diminua ritmul de crestere economica din urmatorii ani din cauza cheltuielilor pentru achizitionarea drepturilor de emisie de dioxid de carbon.

    Desi a solicitat de la Uniunea Europeana 284,6 milioane de tone pentru perioada 2008-2012, Poloniei i-au fost alocate drepturi doar pentru 208,5 milioane de tone de dioxid de carbon. Conform estimarilor FORUM CO2, o organizatie ce reprezinta interesele principalelor sectoare afectate de decizia de limitare a drepturilor de emisie, sumele pe care firmele poloneze va trebui sa le achite pentru achizitionarea unor astfel de drepturi se vor situa in perioada urmatoare intre 2 si 8 miliarde de euro. Acesti bani va trebui sa fie luati din sumele ce sunt alocate investitiilor si infiintarii de noi locuri de munca, spune Tomasz Chruszczow, vicepresedintele FORUM CO2. La stabilirea alocarilor, UE a luat in considerare o rata de crestere a PIB situata intre 4,7 si 5,2%. Estimarile guvernamentale indica insa o prognoza de crestere de 5,1% pentru anul urmator, respectiv de 5,6% in 2009. Conform ultimelor estimari ale bancii PKO PB, PIB s-ar putea majora cu 5,3% in 2008 si cu 5,9% sau chiar mai mult in 2009. FORUM CO2, care reuneste producatori de ciment, materiale de constructii, sticla, hartie, zahar, din industria chimica, din industria siderurgica si rafinarii, a solicitat guvernului polonez sa conteste decizia Comisiei Europene la Curtea Europeana de Justitie.

  • Premiile BUSINESS Magazin

    BUSINESS Magazin a organizat saptamana trecuta pentru al doilea an consecutiv gala „Premiilor Business Magazin pentru Tineri Manageri de Top“. Castigatorii celor 10 premii au fost selectati dintre managerii care au aparut in editia catalogului „100 tineri manageri de top“, aflat, de asemenea, la a doua editie.

     

    Sase dintre premii au fost acordate lui Gabriel Alexandru (Cris-Tim) – categoria piete de consum, Vlad Seitan (OMV) – industrie, Vladimir Sterescu (EasyCall) – IT&C, Septimiu Postelnicu (Unicredit Leasing) – servicii financiare, Tudor Dragomir-Niculescu (Turabo) – alte servicii si Ioan Ciolan (Ambient) – antreprenoriat.

     

    Alte patru premii speciale au fost acordate lui Adrian Urda (Altex) – premiul pentru „curaj in afaceri“ -,  fiind managerul din Altex care a convins actionariatul sa transforme Altex intr-un brand regional, in timp ce premiul pentru „cel mai cunoscut tanar manager in strainatate“ a revenit lui Bogdan Putinica, director general al IP Devel – intreprinzatorul mentionat de publicatii internationale precum Forbes inca dinainte de vanzarea afacerii sale catre Adecco anul trecut. Radu Lucianu, managing partner al Eurisko, a luat premiul pentru „cel mai bun prieten al dezvoltatorilor imobiliari“, iar Dana Cortina, director general al Porsche Romania, a primit distinctia pentru „femeia care a reusit intr-o industrie a barbatilor“.

     

    Cei zece au fost alesi de catre un juriu format din patru reprezentanti ai pietei de HR: George Butunoiu (George Butunoiu Consulting), Madalina Didea (HART Human Resources Consulting), Daniela Necefor (Total Business Solutions) si Adrian Stanciu (Ascendis).

     

    Cele mai importante criterii de selectie au fost anvergura postului, varsta (mai precis, faptul ca au fost atinse performante intr-un timp scurt), impactul social al functiei, factorul de coerenta (constanta intr-un anumit domeniu), vizibilitatea pe piata pe care activeaza si studiile.

     

    Catalogul „100 tineri manageri de top“ a aparut pe 2 mai. Managerii selectati pentru top au fost alesi, in functie de performantele personale, din cadrul celor mai mari companii din Romania, dar si al celor cu cifre de afaceri mai reduse, insa active in domenii dinamice, precum IT, turism sau consultanta.

     

    Partenerii evenimentului au fost Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP), Regatta, Opel si Johnnie Walker.

  • Sinceritatea oligarheilor

    Marketing: o carte scrisa de un fost sef de serviciu secret, poate cea mai grozava institutie de acest fel din lumea asta; citesc pe ultima coperta cum ca X a fost, a facut si a dres si ca acum vorbeste, „cu sinceritate“, despre ce si cum. Eu stiam ca aceia care au lucrat in acel serviciu secret, si nu numai, sunt niste persoane discrete, care practica sinceritatea in doze destul de mici, asa ca am devenit curios si am cumparat cartea.

     

    Saptamana trecuta Business Magazin i-a premiat pe tinerii manageri ai anului. A fost fain, sala plina, ambianta placuta, m-am intalnit cu o multime de oameni, pe unii pe care ii stiam din poze i-am vazut acum in carne si oase, altii, cunostinte dragi, i-am regasit cu placere, am schimbat amabilitati si idei usurele. 

     

    O sala plina de oligarhei si mogulasi tinerei, cum ar veni, adica oligarhi si moguli in devenire (le spun asa, va dati seama, desigur, numai pentru a fi trendy, pentru a respecta temele zilei din Romania, termenii in cauza chiar nu au un sens peiorativ, daca e sa fiu cinstit, exista mai degraba putina invidie). Un coleg de breasla mi-a vorbit la un moment dat despre sinceritate, n-are importanta contextul, dar din momentul acela sinceritatea nu mi-a mai iesit din cap.

     

    Asta tot pentru a fi trendy, pentru a respecta temele zilei.

     

    Un feeling m-a incercat pe toata perioada ceremoniei cu tinerii manageri; era ceva in sala, ceva in plus pe langa hainele elegante si atmosfera corporate putin diluata cu nepasare tinereasca. M-am dumirit la al treilea speech, era sinceritatea – oamenii aceia nu erau obisnuiti sa fie in centrul atentiei, cu premii, aplauze si aprecieri, asa ca au venit pe scena fara fasoane, naturali, normali. Banuiesc ca sinceritatea lor a fost, totusi, un pic altfel decat cea a sefului de serviciu secret; nu este o critica pentru cineva sau o lauda a altcuiva, este numai o constatare a complexitatii virtutilor umane.

     

    Asadar, sinceritatea. Sinceritatea a devenit o alta tema a perioadei pe care o traim, pe langa lupta politica a unora cu ceilalti; privind asa, detasat, regasim in asa-zisa campanie electorala legata de referendumul privind demiterea presedintelui varii grade de sinceritate. Nu are o prezenta fatisa, nu face parte din temele marturisite, invocate in discursuri, dar intregeste contextul, uneori il innobileaza, ii da greutate.

     

    Cartea sinceritatii a jucat-o presedintele Basescu atunci cand a promis ca va vorbi, dupa inceperea campaniei electorale, despre adevarurile acestei guvernari, de exemplu. Frumoasa exprimare, jurnalistic este un titlu bun, incitant, promitator; dar campania a inceput iar adevarurile n-au mai fost spuse clar si explicit, cu subiect si predicat.

     

    Daca repetarea obsesiva in discursul presedintelui suspendat a unor teme ce combina populismul cu niste principii sa le spun elastice – coruptia, relatiile dintre economic si politic si modul in care unii ii maculeaza pe ceilalti, nefiind clar cine sunt unii si care sunt ceilalti – nu cumva reprezinta chiar capitole din cartea cu adevarurile guvernarii. Problema mare este ca invocarea permanenta a acestor teme, fara tinte si acuze clare, tintuiesc si acuza capitalismul si societatea in ansamblu, culpabilizand un intreg sistem.

     

    Sistem care a ajuns la un echilibru abia de curand. Si mai trebuie spus ca nici echilibrul respectiv nu este prea grozav.

     

    Iar deja intram in cea mai delicata zona, pentru ca a canaliza nemultumirea populara inspre chiar esenta unui sistem social este o intreprindere riscanta; la un moment dat nimeni nu o sa mai stea sa deosebeasca un oligarh necinstit, daca exista asa ceva, de un intreprinzator corect, daca exista asa ceva.

     

    Ultima categorie exista, i-am vazut cu ochii mei, o parte au venit la gala revistei; cum ziceam, n-aveau veleitati politicianiste si au tinut discursuri normale – au multumit nevestelor ca i-au ajutat, si-au laudat colaboratorii, au comis micile gafe de rigoare si au zbughit-o cu aere de scolari premianti.

     

    Pusa in balanta, sinceritatea lor cantareste mai mult decat adevarurile oricarei guvernari. Mi se pare o sinceritate cu discernamant, amabila si corecta, deosebita de aceea amenintatoare sau absolutizata.

     

    Unul din marii filozofi ai lumii, domnul Murphy, zice ca „secretul succesului este sinceritatea. Odata ce poti sa te prefaci, ai reusit“. Politicienii stiu.

  • CEC, episodul zece

    Demiterea lui Eugen Radulescu de la conducerea CEC, anuntata la sfarsitul saptamanii trecute, n-ar fi trebuit sa surprinda pe nimeni. Pur si simplu pentru ca, exceptand un caz sau doua, la varful venerabilei banci nimeni nu pare sa reziste mai mult de un an sau maxim doi.

     

    Anuntul ca venerabila institutie si-a gasit instantaneu un alt presedinte a parut chiar mai surprinzator decat decizia de a-l schimba pe Radulescu (posibilitate despre care in piata se vorbea inca din cursul anului trecut) si demiterea a inca doi vicepresedinti din conducerea CEC. Practic, deciziile de demitere si apoi de numire a unui nou presedinte, luate de actionarul majoritar al CEC, Ministerul Economiei si Finantelor, au fost anuntate concomitent, fara prea multe comentarii lamuritoare asupra motivelor.

     

    Numirea imediata a noului presedinte, in persoana lui Radu Gratian Ghetea, a aparut in aceste conditii mai neasteptata decat demiterea lui Radulescu, cu atat mai mult cu cat se petrece intr-un sistem bancar in care institutii financiare cu mai putine probleme decat CEC au fost nevoite sa-si caute luni bune un nou „cap“.

     

    Si totusi, Ghetea (58 de ani), anterior presedinte al consiliului de administratie al grecilor de la Alpha Bank, nu pare sa fi stat prea mult pe ganduri inainte de a accepta noua functie, in conditiile in care, potrivit propriilor spuse, abia dupa ce a fost inscaunat la conducerea executiva a CEC urma sa isi anunte echipa de conducere ca pleaca. Miscarea a fost greu de anticipat si prin prisma relatiei dintre Ghetea si Alpha, care nu dateaza de ieri, de azi, el figurand pe statele de plata ale grecilor de mai bine de 13 ani. In februarie, Ghetea a urcat in ierarhia bancii de la pozitia de prim-vicepresedinte la cea de presedinte neexecutiv al consiliului de administratie, in timp ce pe pozitia de presedinte executiv a fost numit Sergiu Oprescu. La momentul respectiv, Oprescu (43 de ani) ocupa la Alpha functia de vicepresedinte, fiind responsabil cu operatiunile de retail.

     

    Ce are de facut noul presedinte al CEC? In mare, cam acelasi lucru pe care l-a avut de facut si Radulescu, doar ca „impachetat“ intr-un alt ambalaj. Justificand demiterea celui din urma, ministrul economiei si finantelor, Varujan Vosganian, spunea ca desi Radulescu a avut o prestatie buna, acum e nevoie de un manager care sa creasca banca si sa creioneze o noua strategie. O noua strategie a avut de facut si Radulescu atunci cand, din pozitia de consilier al guvernatorului BNR, a venit la CEC in 2005, preluand fraiele bancii de la Enache Jiru (instalat, si el, cu doar opt luni in urma). De fapt, din punctul de vedere al schimbarilor de management si de strategie, CEC ar putea fi desemnata cea mai dinamica banca romaneasca, in conditiile in care Ghetea devine acum cel de-al zecelea presedinte in doar 16 ani. Dupa 1989, la sefia CEC s-au perindat mai multe nume, unele controversate si care mai de care mai colorate politic. Si, aproape fara exceptie, nici unul dintre conducatorii CEC nu a supravietuit partidului de guvernamant care-l desemnase pe post.

     

    Privita din acest unghi, demiterea lui Radulescu nu are nevoie de nicio alta explicatie mai amanuntita. Iar dupa spusele lui, nici nu i s-au facut cine stie ce reprosuri privind activitatea bancii, ci mai degraba unele „marunte“, legate de faptul ca in conducerea bancii au existat neintelegeri.

     

    Pe de alta parte, unicul merit recunoscut de Vosganian lui Radulescu (cel putin in declaratiile publice venite imediat dupa demitere) a fost ca „si-a facut bine treaba, a creat un sistem informatic“. Sistem informatic care, pe de o parte, a inghitit peste 11 milioane de euro, dar a legat online, pe de alta parte, mai bine de 1.000 de unitati din cele aproape 1.400 pe care le are banca. Nu de putine ori, in timpul mandatului sau, Radulescu a invocat cheltuielile facute cu acest sistem ca motiv pentru care a sacrificat o „intinerire“ a aspectului sucursalelor.

     

    Acum, prin numirea lui Ghetea, bancher cu o experienta mai indelungata in zona bancilor comerciale, actionarul CEC spune ca asteapta ca banca sa-si „sporeasca puterile“, potrivit lui Vosganian. Ramane de vazut in ce se va traduce exact, ca obiective, aceasta „sporire“ (strategia bancii urmand sa fie comunicata in perioada imediat urmatoare), insa mandatul lui Ghetea nu se anunta usor. Demiterea fostului presedinte vine la scurta vreme dupa ce banca anuntase pe primul trimestru un profit brut cu 60% mai mare fata de aceeasi perioada din 2006, iar la credite procentul de crestere a fost impresionant: 425% in plus fata de volumul consemnat la finele primului trimestru al anului 2005 (e adevarat, plecand de la o baza cu mult mai mica decat alte banci comerciale). Anul trecut, dupa mai multi ani de scadere, cota de piata a bancii a ramas relativ constanta, la 4,1% in decembrie, CEC coborand totusi pe locul al optulea in ierarhia jucatorilor din sistem. Caderi de acest fel au existat insa si la case mai mari, care au fost lipsite de tot tumultul trait de CEC anul trecut. Tumult care, pana la urma, a facut batranei case de economii mai mult rau decat orice altceva. Pana una-alta, in nici una dintre strategiile creionate de cei noua presedinti ai CEC nu a fost trecuta si o clauza care sa prevada ca banca sa aiba timp si liniste pentru a-si continua calea pe care a pornit.

  • Preturi de generic

    Piata medicamentelor generice devine din ce in ce mai competitiva, iar achizitiile sunt tot mai scumpe. E potentialul de crestere suficient de mare cat sa justifice preturile enuntate in miliarde de euro?

     

    Cel mai mare producator de medicamente generice din lume, compania israeliana Teva Pharmaceutical Industries, este favoritul analistilor pentru achizitia operatiunilor de profil ale grupului Merck. Analistii, citati de Reuters, apreciaza ca pretul ar putea ajunge la 4,8 miliarde de euro.

     

    Daca va cumpara pana la urma divizia Merck, care este pe locul patru in clasamentul producatorilor de generice, Teva isi va consolida pozitia din top. In urma sa se afla Sandoz, divizia de generice a grupului elvetian Novartis, si americanii de la Barr Pharmaceuticals. Medicamentele generice sunt produse care utilizeaza substante active a caror perioada de protectie a expirat, dar care au aceleasi efecte terapeutice cu cele ale medicamentelor originale.

     

    De fapt, vanzarea genericelor Merck nu este decat ultima dintre marile tranzactii care au vizat in ultima perioada producatori de generice. Anul trecut, islandezii de la Actavis si americanii de la Barr s-au „duelat“ mult timp pentru „mana“ producatorului croat Pliva. In final, a avut castig de cauza Barr, pentru un pret considerabil – 2,5 miliarde de dolari (circa doua miliarde de euro).

     

    Frenezia achizitiilor din industria farmaceutica va continua, desi preturile platite au crescut, pentru a deveni si mai competitivi. „Nu crestem doar pentru a fi mari – ne-am retras din multe achizitii, pentru ca am considerat ca firmele erau prea scumpe. Nu planuim sa construim cea mai mare companie, ci cea mai buna companie“, explica recent pentru BUSINESS Magazin Robert Wessman, directorul executiv al Actavis.

     

    Costurile in industria farmaceutica au crescut semnificativ in ultimii ani si, cum piata e din ce in ce mai aglomerata, preturile scad an de an in industria de generice. De aceea, marjele de profit sunt in scadere.

     

    Ca urmare, producatorii mizeaza mai mult pe volum, decat pe castiguri mari unitare. Altfel spus, in conditiile in care costurile de dezvoltare ale unor produse noi sunt in crestere, pentru a-si mentine profitabilitatea, companiile trebuie sa vanda mai mult. Astfel ca firmele trebuie sa intre pe cat mai multe piete pentru a obtine o masa critica.

     

    Cu aceasta masa critica, producatorii obtin economii de scala, atat in termeni de productie, cat si in termeni de vanzare, pentru ca odata ce au dezvoltat un produs, costurile sunt mici pentru a-l inregistra si pe alte piete.

     

    De preturile mari ar putea profita si autoritatile romane, care mai au de vandut un producator de medicamente, mai ales daca se gandesc ca atat de aproape s-a vandut Pliva pentru doua miliarde de euro.

    Sigur, Antibiotice (cu o capitalizare de 250 de milioane de euro) nu are aceeasi anvergura ca Pliva, dar este clar ca interesul pentru piata romaneasca este inca ridicat. Au dovedit-o cele 22 de scrisori de interes pentru fabrica ieseana primite anul trecut de AVAS.

     

    Au dovedit-o si preturile platite de alti producatori de medicamente pentru alte fabrici romanesti. In toamna lui 2005, Sicomed era evaluata la 200 de milioane de dolari (180 de milioane de euro), cand Zentiva a preluat pachetul majoritar de actiuni. In primavara anului trecut, Actavis a platit 147,5 milioane de euro pentru producatorul de oncologice Sindan, iar indienii de la Ranbaxy au cumparat Terapia pentru aproape 280 de milioane de euro.

     

    Deloc intamplator, Actavis si Ranbaxy au fost in ultimii ani printre cei mai activi cumparatori pe plan mondial. Actavis a plecat de la o fabrica cu 150 de angajati in Islanda in 1999, cu ideea de a fi printre cei mai mari producatori de medicamente generice din lume. Dupa 26 de achizitii in opt ani, are 11.000 de angajati, o valoare de piata de peste trei miliarde de euro si e pe locul sase. Indienii de la Ranbaxy au si ei ambitia de a intra in top cinci, iar in saptamana in care au anuntat preluarea Terapia au mai anuntat alte trei tranzactii. De asemenea, cele doua companii au fost printre cei interesati de achizitia diviziei Merck, dar

    s-au retras din cauza pretului vehiculat, considerat prea mare.

     

    Lupta pentru piata genericelor este justificata de previziunile de crestere in urmatoarea perioada. Genericele reprezinta aproape jumatate din vanzarile – in volum – din totalul pietei mondiale, dar mai putin de 20% ca valoare. Insa, analistii estimeaza ca vanzarile de generice vor creste mai repede decat piata totala, in incercarea autoritatilor de a limita costurile cu sanatatea.

     

    Iar producatorii de generice incearca acum sa se pozitioneze cat mai bine pentru a castiga din cresterea pietei. Cu mari cheltuieli, daca nu cu orice pret.

  • Metafora cu Traian Basescu

    Credeti ca e usor sa fii Traian Basescu? Imaginati-va ca v-ar intreba cineva: „Ce v-a facut sa demarati aceasta lupta impotriva coruptiei, dragostea de popor sau un sentiment al responsabilitatii?“.

     

    In locul presedintelui suspendat, cum i-ati fi raspuns unui intelectual altminteri foarte incisiv precum Gabriel Liiceanu, citat mai sus? Nu e nevoie sa spuneti chiar acum, luati-va un timp de gandire.

     

    Nu fac parte din categoria celor pro-Basescu; chestiune de gust. Imi place sa cred ca nici din a celor anti-Basescu; chestiune de bun-simt. Recunosc ca nu sunt totusi nici total obiectiv: ma descopar tot mai des – ma ajuta si intelectualii –  ca anti-pro-Basescu. Si totusi sunt convins ca (mai) avem nevoie de Traian Basescu. O sa va spun mai incolo si de ce cred asta.

     

    Oricare ar fi rezultatul referendumului si implicit al procedurii de demitere a presedintelui, episodul Traian Basescu nu a luat sfarsit: ma numar printre cei care cred ca iesirea lui Basescu din viata politica nu se va produce decat „cu picioarele inainte“, dupa modelul pe care l-a patentat Ion Iliescu cu ani in urma. Sunt aproape convins ca, fie si demis din functie, cel investit in 2004 cu cel mai mic numar de voturi dintre toti predecesorii sai n-ar parasi, intr-un fel sau altul, scena. In primul rand pentru ca, sa fim seriosi, organic nu poate; in al doilea, pentru ca tocmai si-a regasit si perfectionat, cu prilejul celor 30 de zile de suspendare, reflexele de candidat, lasate la debara de doi ani jumatate.

     

    Daca v-a prins 2004 in Romania, mai tineti minte „sistemul ticalosit“: Nastase, Dan Ioan Popescu, „mafia de la Bacau“ – Hrebenciuc etc. Ati avut prilejul apoi sa va familiarizati cu Patriciu si Voiculescu, mai ales dupa ce premierul a razgandit anticipatele. Acum, dupa ce a fost scos PD de la guvernare, iata ca si Verestoy Attila este oligarh. (De cand trustul lui de presa a devenit „obiectiv“, S.O. Vantu a iesit din lista asta.) De ce spun toate acestea? Pentru ca sa ne dam seama ca, daca pana acum am crezut ca a fost scandal pe scena politica, atunci nici nu stim ce ne asteapta dupa votul de pe 19 mai!

     

    Daca va indoiti, va rog sa tineti minte urmatoarele:

    1) „PSD, PNL, UDMR, PRM, PC au o singura religie si un singur crez: furtul“ si 2) „Dragii mei, va iubesc, va iubesc enorm! Cred atat de mult in poporul roman, cum nu va imaginati!“ Ambele ii apartin, fireste, lui Traian Basescu si sunt versete din „vestea cea buna“ pe care a anuntat-o la Cluj saptamana trecuta si din care avem motive intemeiate sa credem ca va continua sa spicuiasca; un presedinte care a condamnat in bloc toate partidele care nu-l sprijina – nu doar pe oligarhii lor – ca sa obtina de la popor reconfirmarea in functie s-a condamnat, la randul lui, la continuarea conflictului.

     

    Asa ca n-as paria in cota mare pe negocierile pe care Traian Basescu le-a anuntat intelectualilor din Grupul pentru Dialog Social saptamana trecuta. (Asta daca nu socotiti ca a ajunge la un eventual acord de fuziune cu etern-muribundul PNTCD poate fi opera unui abil negociator.) Adica nu vad cum presedintele suspendat mai poate convinge un Parlament pe care si l-a intors impotriva aproape in intregime sa adopte o noua lege electorala, care sa includa si votul uninominal, fie si daca va apela la un referendum de toamna. Cu aceasta campanie, imi pare, Traian Basescu a scapat pentru multa vreme de povara negocierii, un exercitiu politic pe care nu s-a sfiit sa arate cat de mult il dispretuieste.

     

    Si aici intervine raspunsul promis mai sus. De ce mai avem nevoie de Traian Basescu? Ca sa vedem de ce „Asa nu“! Ca sa nu mai creditam pe viitor modelul maniheist intruchipat de prototipul politic „Eu-binele, ceilalti-raul“. Ca sa ne putem vaccina de prezumarea relei-vointe, de o parte, si a destinului de salvator, de cealalta parte. Si, in sfarsit, ca sa invatam sa acceptam oligarhii de langa noi, cu toate dosarele lor penale, pana cand sistemul juridic va reusi sa le dovedeasca vinovatia.

     

    Daca nu l-am fi avut pe Traian Basescu, am fi fost o metafora din care lipseste un termen. Ne-am fi uitat doar in cartile de istorie sau – ca regretatul Octavian Paler – in propria experienta pentru a vedea cum arata pericolul radicalizarii mesajului de dreapta. Si cat de usor se poate aluneca, ca intelectual, de la o echidistanta de bun-simt spre un fatal acces de seductie. Faptul ca a patit-o si Eliade la vremea lui nu-i deloc o consolare.

  • Antiutopia lui Vonnegut

    De curand mi-a murit un prieten, Kurt Vonnegut. Avea 85 de ani, dar in zilele noastre s-ar fi putut sa mai traiasca inca putin, si sunt foarte trist.

     

    Pe de alta parte, a riscat sa moara inca din 1945: a luptat in batalia de la Ardennes, a fost luat prizonier si trimis la Dresda, tocmai la tanc pentru a avea parte de faimosul bombardament al acelui oras (facut de ai lui), care i-a inspirat ulterior una dintre cartile sale cele mai frumoase si disperate (devenita apoi carte-cult pentru pacifisti). S-a numarat printre singurii sapte prizonieri americani care au supravietuit bombardamentului, pentru ca fusese intemnitat in celula subterana a unui abator si de-aici vine titlul cartii, „Slaughterhouse-Five“ („Abatorul 5“).

     

    …


     

    Umberto Eco este autorul romanelor „Baudolino“, „Numele trandafirului“ si „Pendulul lui Foucault“. Puteti citi urmatorul comentariu al lui Umberto Eco in editia BUSINESS Magazin care apare pe 30 mai.

     

    Traducerea si adaptarea de Cecilia Stroe


    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei