BusinessMagazin

Blog

  • Inghesuiala la Ad’Or

    Douazeci si cinci de agentii si 361 de lucrari participa la editia de anul acesta a festivalului Ad’Or, inregistrandu-se astfel cel mai mare numar de inscrieri din ultimii trei ani.

    Recordul de inscrieri confirma cresterea pe care o inregistreaza piata de publicitate din Romania in ultima perioada. Ramane ca acest lucru sa fie confirmat si de numarul de premii.

     

    Printul si media creativa par cele mai generoase sectiuni la capitolul creativitate. Astfel, categoriile cu cele mai multe inscrieri sunt: Cel mai bun ad de presa (23 de inscrieri), Cel mai bun print in categoria Divertisment (23 de inscrieri) si Colaterale – Innovative Media (20). Cele mai multe lucrari au fost inscrise de Leo Burnett & Target (95 de lucrari), GMP (36 de inscrieri si 9 elemente suplimentare) si Publicis (30 de inscrieri si 5 elemente suplimentare).


    La editia de anul acesta exista si categorii la care nu au fost inscrise lucrari in concurs si anume: Cel mai bun spot TV la categorii precum  Autovehicule si accesorii auto; Electronice si electrocasnice; Produse de intretinere casnica; Produse cosmetice si farmaceutice; Autopromovare; Cel mai bun spot TV la categoria Necontractate; Cel mai bun print la categoria Necontractate. Acestea sunt compensate de noutatile festivalului printre care se numara includerea sectiunii „Cea mai buna promovare online“ alaturi de sectiunile traditionale.


    Inscrierile vor fi afisate pe www.ador.ro si pot fi comentate liber, pe blog. Punctul de atractie al festivalului raman seminariile, unde anul acesta vor fi prezenti John Pallant, EMEA Regional Creative Director – Saatchi & Saatchi, Poul Husum, Phase One Area Manager, Mark Carolan, Creative Director – StrawberryFrog, Ales Pavlin, International Relations Director – Golden Drum, Eugenio Recuenco, fotograf, Jurg Aemmer, Creative Director – Euro RSCG Zürich si Mihai Coliban, Managing Partner, ACME Industries. Castigatorii vor fi anuntati in aceasta saptamana la Gala de pe 19 mai de la World Trade Plaza.    

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Primesti mai mult decat te-ai astepta de la Logan

    Client: Dacia

    Brand: Dacia

    Agentia: Graffiti BBDO

    Canale: TV, radio, print

     

    „Primesti mai mult de la Logan“ este noua campanie Dacia realizata de agentia Graffiti BBDO. Aceasta cuprinde doua spoturi TV si radio si o serie de printuri care anunta atat lansarea celor doua serii limitate – Logan Easy si ABS Plus, cat si evenimentul traditional organizat in reteaua de dealeri autorizati: Operatiunea Porti Deschise.

     

    Spoturile TV au imbracat forma unor metafore relevante: personajul masculin „primeste mai mult“ de la un automat de cafea si, respectiv, de la un tonomat. Daca automatul de cafea ofera si ziarul preferat si cravata lipsa in prima executie, in cea de-a doua, personajul primeste de la tonomat nu doar piesa dorita, ci si pe artista, respectiv pe Anna Lesko, la pachet cu un show live doar pentru el.

     

    „Am ales intentionat doua situatii cat se poate de banale si am avut grija ca si in productie (in termeni de filmare, casting, jocul actorilor, editare) sa ramana la fel de minimaliste si clare, tocmai pentru ca umorul rezultat din suprapunerea elementului inedit intr-o situatie atat de normala sa poata respira in voie“, afirma Roxana Panaitescu, senior copywriter.       

  • Cat e scorul la pauza?

    Peste 85% dintre utilizatorii de Internet au folosit cel putin odata un motor de cautare, iar in orice moment al zilei, cel putin 50% dintre internauti cauta informatii. Aceste cifre se traduc in venituri de miliarde de dolari pentru motoarele de cautare, care vor acum sa transpuna succesul si pe telefoanele mobile.

     

    Intrebat recent despre strategia Google si despre tehnologiile asupra carora compania are in plan sa se concentreze, Eric Schmidt a raspuns scurt: „Telefonul mobil“. Ceea ce a vrut sa spuna directorul executiv al celui mai mare motor de cautare pe Internet nu se refera insa nicidecum la posibilitatea lansarii unui telefon Google, cu toate ca in piata se speculeaza intens acest lucru, ci la faptul ca firma mizeaza pe un succes la fel de mare al serviciilor de cautare online, de asta data pe telefonul mobil.

     

    Compania incaseaza anual miliarde de dolari din pubicitatea online afisata in paginile web ale motorului de cautare si urmareste acum sa isi creasca veniturile prin intermediul reclamelor pe care utilizatorii sa le acceseze atunci cand cauta pe Google de pe telefonul lor mobil. Iar in aceasta cursa s-au inscris si rivalii companiei pe domeniul cautarilor online, Yahoo! si Microsoft: acesta din urma a achizitionat recent o companie ce ofera astfel de servicii – Tellme Networks. Tranzactia este estimata de analistii din piata la aproximativ 800 de milioane de dolari (590 de milioane de euro), ceea ce ar insemna ca este cea mai importanta achizitie din ultimii cinci ani a producatorului de aplicatii software.

     

    In ultimele cateva luni, cele trei companii ce domina piata cautarii online au lansat o noua generatie de servicii de cautare, special pentru telefonul mobil, prin care utilizatorii sa poata gasi raspunsuri scurte la intrebari precum „Unde este cea mai apropiata pizzerie?“, „Care este scorul celui mai recent meci de fotbal din principalele campionate?“ sau „Care este cea mai rapida metoda de a ajunge la aeroport?“. Iar aceste servicii au inceput sa includa si reclame, relevante din punctul de vedere al cuvantului-cheie sau al intrebarii dupa care se efectueaza cautarea.

     

    „Este deja vizibil ca, in domeniul cautarii online, cel mai mare potential de crestere in acest moment il are telefonul mobil“, a sustinut Schmidt in cadrul Web 2.0 Expo, desfasurat in San Francisco. Publicitatea de tip pay-per-click, unde companiile care isi fac reclama pe Internet platesc proprietarilor site-ului la fiecare accesare a respectivei reclame, fara alte costuri suplimentare de afisare, s-a dezvoltat extrem de mult in ultimii ani, mai ales pe paginile motoarelor de cautare. Rezultatul, o industrie care genereaza miliarde de dolari, a determinat companiile de Internet sa creada ca serviciile similare pe telefonul mobil vor urma aceeasi traiectorie.

     

    Piata mondiala a publicitatii pe telefonul mobil este estimata sa ajunga la 19 miliarde de dolari (14 miliarde de euro) in 2011, in crestere de peste sase ori comparativ cu anul acesta, cand piata s-ar putea cifra la aproximativ 3 miliarde de dolari (2,2 miliarde de euro), conform unui studiu realizat de compania de cercetare a pietei ABI Research. Dar Google, care detine aproape jumatate din piata de cautare pe Internet numai in SUA, nu are nicio garantie ca va atinge aceleasi cote si in cazul telefonului mobil. „Dominatia Google pe segmentul de cautare online depinde tocmai de faptul ca internautii sunt obisnuiti sa efectueze cautarile atunci cand sunt in fata computerului si au nevoie de informatii suplimentare“, afirma Tim O’Reilly, fondatorul companiei O’Reilly Media. „Compania ar trebui sa se astepte deci la o concurenta serioasa pentru cautarea pe telefonul mobil“, conchide O’Reilly.

     

    Administratorii motoarelor de cautare pleaca de la premisa ca navigarea pe Internet de pe telefonul mobil este inca destul de greoaie, utilizatorii fiind de cele mai multe ori nevoiti sa acceseze site-uri obisnuite, neadaptate pentru micul ecran al telefonului. Din acest motiv, strategia companiilor in ceea ce priveste cautarea pe mobil se bazeaza mai degraba pe servicii special create pentru celular, prin care utilizatorii sa aiba posibilitatea sa caute online indiferent unde s-ar afla.

     

    La o astfel de strategie s-a ajuns si pentru ca tot mai multe telefoane mobile de ultima generatie vin dotate cu sisteme de pozitionare prin satelit, astfel incat, daca un utilizator aflat intr-un oras nou este interesat sa gaseasca un anumit magazin sau restaurant si cauta pe telefonul sau mobil, motoarele de cautare sa poata oferi o lista cu cele mai apropiate locuri unde respectivul vrea sa ajunga. In plus, tehnologiile actuale le permit telefoanelor mobile sa indeplineasca aproape toate functiile pe care le aveau computerele acum zece ani. Iar acestea justifica investitiile in tehnologii si programatori din partea companiilor de pe piata cautarii online. Noile servicii de cautare pe mobil de la Google, Yahoo! si Microsoft reprezinta doar inceputul unei competitii acerbe pentru noul segment de piata. Motoarele de cautare au in plan sa-si imbunatateasca serviciile, astfel incat utilizatorii sa poata efectua cautari si prin intermediul comenzilor vocale.

     

    Aceasta presupune ca nu mai este nevoie de tastarea cuvantului-cheie sau a intrebarii pentru care cauta un raspuns pe telefon – operatiuni, de altfel, dificile avand in vedere dimensiunile reduse ale tastelor de pe celulare. Google a inceput deja sa ofere utilizatorilor de telefoane mobile posibilitatea sa efectueze cautari si prin voce.

     

    „Tehnologiile inovatoare pentru telefonul mobil in domeniul cautarii sunt lansate de cinci, poate chiar zece ori mai repede decat in cazul computerului“, constata Mike McCue, directorul executiv al Tellme Networks, compania achizitionata de Microsoft. „Si totusi, cautarea pe mobil s-ar putea dovedi si mai problematica decat a fost in cazul computerului la inceputuri, pentru ca navigarea pe telefon este mai dificila“, pune o surdina Marco Boerries, vicepresedinte al diviziei de cautare pe mobil a Yahoo!

     

    Compania a lansat recent un sistem de cautare online pentru telefoanele mobile, prin care ofera raspunsuri relevante la intrebarile utilizatorilor intr-un numar mai mic de pasi decat cel presupus de sistemul Google. Pe langa directii si locuri, Yahoo! permite si cautarea de stiri, informatii despre starea vremii in functie de regiune, plus ca ofera legaturi catre alte pagini de Internet utile pentru posesor. Firma a incheiat deja parteneriate pentru a include aplicatia software de cautare pe patru dintre cele mai populare marci de telefoane mobile din lume.

     

    Cu toate acestea, planurile ambitioase ale marilor motoare de cautare cu privire la telefoanele mobile ar putea fi impiedicate de un singur lucru, si anume de operatorii de servicii de telefonie mobila. Daca in cazul computerului, utilizatorii pot alege sa caute pe orice motor doresc, operatorii de telefonie au posibilitatea sa decida ce motor de cautare este mai accesibil pentru utilizatori si pe care vor sa-l plaseze in meniul telefoanelor care functioneaza in reteaua lor de servicii.

     

    Insa, dupa ce au investit miliarde de dolari in retele wireless si in relatii cu clientii, este greu de crezut ca operatorii de servicii de telefonie mobila vor trece cu vederea castigurile pe care le-ar putea genera serviciile de cautare pe mobil. „In SUA, spre exemplu, operatorii au autoritate deplina in ceea ce priveste telefoanele mobile si serviciile integrate in acest echipamente. Google, Yahoo si Microsoft ar putea fi mai degraba o amenintare pentru acestia decat un partener fiabil“, a spus Sam Jadallah, un investitor in start-up-uri de tehnologie pentru telefoanele mobile.

     

    Deocamdata, cautarea pe mobil mai are pana sa ajunga la stadiul in care se afla cautarea pe computer, chiar si in conditiile unei evolutii tehnologice sustinute. Diferentele dintre cautarea pe computer si cea pe telefonul mobil sunt mari, pentru ca utilizatorii sunt obisnuiti sa se foloseasca de computer pentru cautari intensive si ample, in vederea unor raspunsuri care sa ii ajute pe termen lung, in timp ce cautarile pe mobil sunt mai degraba privite ca o metoda rapida de a gasi informatii utilitare sau valabile pe termen scurt. „Modelul actual al business-ului de cautare online pe computer nu poate fi preluat si aplicat exact pe celulare. Trebuie gasit un model distinct, care sa asigure succesul pe care mizeaza motoarele de cautare“, a spus Mike McCue. „Iar pentru asta este nevoie de timp“.

  • Spiritul vremurilor

    In adancurile milioanelor de servere care deservesc marile motoare de cautare ale Internetului se afla o intreaga istorie a civilizatiei din ultimii ani. E adevarat, in forma bruta, dar poate ca statisticile si interpretarile stiintifice vor putea candva sa extraga de aici tipare, modele si semnificatii.

     

    Ne-am obisnuit de mult cu clasicele „retrospective ale anului“ pe care televiziunile si revistele ni le ofera de obicei in fiecare decembrie sau ianuarie. Mie imi plac si, din moment ce traditia acestora merge inainte, inseamna ca nu doar mie. E implicata in acest interes dorinta noastra de sinteza, de a avea sub ochi o perspectiva mai larga asupra unei perioade de timp din care sa intelegem nu atat prin ce am trecut, cat, mai ales, spre ce ne indreptam. De a intelege „spiritul vremurilor“.

     

    Inevitabil, cele mai multe astfel de recapitulari sunt limitate pe domenii si sunt mediate de viziunea redactorilor care le-au intocmit. Daca ne dorim insa o viziune ne-mediata, suntem nevoiti sa recurgem la statistici si vom fi degraba dezamagiti de abstractul procentelor sau de aparenta lipsa de relevanta a clasificarilor. Insa chiar si atunci cand avem totul (studii bazate pe statistici, fara limitare pe domenii), ceva totusi lipseste: perspectiva. Dintr-un studiu numit „What is Popular on Wikipedia and Why“ publicat de Anselm Spoerri in numarul din aprilie al revistei First Monday putem sa aflam ca interesul vizitatorilor se indreapta preponderent spre zona divertismentului (43%) urmata de politica si istorie (15%), geografie si, desigur, sexualitate (un etern hit, cu 10%). Nimic nou sub soare, iar evolutia din ultimele cinci luni este greu de dedus. Este totusi interesant de remarcat ca desi articolul dedicat lui George W. Bush este pe o pozitie modesta in topul celor mai cautate, statisticile brute de la Wikipedia releva ca a fost cel mai editat in ultima perioada (dintre articolele propriu-zise). Se poate deduce ca o schimbare de perceptie publica asupra presedintelui american determina acest val de rectificari? Greu de spus, avand in vedere ca pe pozitiile urmatoare in topul actualizarilor apar Statele Unite, Iisus si Adolf Hitler, despre care cu greu se poate avansa o ipoteza similara. Poate doar o analiza comparata a versiunilor succesive ale paginii ar putea pune in evidenta o anume evolutie. Putina lume are suficienta rabdare pentru o astfel de intreprindere, insa sunt convins ca pentru istoricii viitorului, evolutia paginilor acestei enciclopedii va reprezenta o resursa cel putin interesanta.

     

    O alta abordare posibila in incercarea de a afla ceva despre spiritul vremurilor utilizand resursele Internetului ar putea fi o privire peste cei mai populari termeni utilizati in principalele motoare de cautare, insa dezamagirea vine repede: vom gasi mereu aceeasi lista de celebritati dominata de Britney Spears, Paris Hilton sau Pamela Anderson. Insa revelatia vine tot de la Google, care a intuit perfect ca valoarea statisticilor sale creste atunci cand sunt curatate de hiturile nemuritoare (de gen yellow pages, eBay, sex etc.) si se concentreaza asupra evolutiei interesului public exprimat prin cautarile in popularul sau motor de cautare. Serviciul Google Zeitgeist exact asta face: printr-o combinatie in care intra deopotriva oameni si masini extrage nu atat cele mai populare cautari, cat cele care inregistreaza cresteri semnificative intr-o perioada de timp si, eventual, intr-un anumit spatiu geografic sau lingvistic. Raportul pe anul 2006 este, din aceasta perspectiva, cel putin interesant. Poate nu atat faptul ca „bebo“ apare pe prima pozitie – am aflat cu aceasta ocazie ca este o retea de socializare care a crescut semnificativ anul trecut – sau ca „who is borat“ a devenit una dintre intrebarile frecvente fac deliciul acestui serviciu. Mult mai interesanta este o calatorie printre diversele tari pentru care Google intocmeste rapoarte lunare (din pacate Romania nu este inca printre ele).

     

    Se pot oare extrage semnificatii din aceste rapoarte? Oare ce sa insemne interesul in crestere al danezilor pentru doberman, iar al chilienilor pentru fox terrier? Al italienilor pentru energia nucleara, iar al australienilor pentru cuvinte incrucisate? Poate mai interesant este interesul renascut al afganilor pentru propria lor tara, unde „Afganistan“ figureaza pe prima pozitie, urmat in-deaproape de Kabul si muzica afgana, impreuna cu organisme guvernamentale (unul pentru educatie superioara) si, pe pozitia 15, „flower“. Pakistanezii par interesati mai degraba de Superman si Lamborghini (sa insemne oare „male models“ un semn de emancipare a femeilor?), in vreme ce sud-africanii de medicina si alimentatie sanatoasa.

     

    Cu siguranta e greu de sintetizat din acest mozaic o imagine generala, dar cu siguranta spectacolul evolutiei interesului public este fascinant si, poate, o resursa de interes pentru oamenii de stiinta.

  • Willkommen in virtual

    Studiul unei companii de cercetare arata ca doua treimi dintre rezidentii lumii virtuale Second Life traiesc in realitate in Europa, desi jocul a fost inventat in Statele Unite.

    Daca pentru un european refugiul intr-o lume virtuala este motivat si de posibilitatea de a interactiona cu oameni provenind din alte culturi, Second Life nu este neaparat cea mai buna alegere. Conform companiei americane de cercetare Comscore, locuitorii batranului continent sunt cei mai deschisi spre experienta vietii virtuale din jocul Second Life. Date valabile pentru sfarsitul lunii martie indica un numar de aproape 800.000 de membri europeni ai comunitatii virtuale, reprezentand 61% din numarul total al locuitorilor activi ai Second Life. Cel mai mare interes l-au manifestat germanii, care au cucerit 16% din lumea virtuala, la egalitate cu locuitorii care provin din SUA. Balanta a fost inclinata definitiv spre Europa de francezi si englezi, cu cate 8, respectiv 6 procente din numarul total al locuitorilor activi.

     

    Creata de compania Linden Lab din San Francisco, Second Life este o lume virtuala unde fiecare membru este reprezentat de un personaj animat ce interactioneaza cu ceilalti locuitori, poate cumpara terenuri si obiecte. Totul in moneda proprie, dolarul linden, convertibil la casele de schimb virtuale in dolari americani reali. Numarul celor care s-au inscris in acest joc depaseste 6 milioane, dar cei care il acceseaza frecvent este in realitate mult mai mic. Faptul ca 84% dintre utilizatorii provin din afara Statelor Unite a fost o surpriza si pentru cei de la Linden Lab, care s-au declarat multumiti de internationalizarea jocului si au adaugat ca pe viitor vor arata mai multa atentie locuitorilor majoritari. Asa cum a fost cazul anul trecut, cand sarbatoarea traditionala germana Oktoberfest a fost reprodusa in Second Life. Toti participantii, care au baut bere cu halbe de un litru, au putut apoi sa zboare in linie dreapta spre casele lor. Judecand dupa remarcele de pe bloguri, francezii se simt cei mai nedreptatiti ca din cele patru limbi oficiale in Second Life (cele in care sunt scrise site-urile oficiale), niciuna nu este franceza. De mai multa atentie s-au bucurat vorbitorii de limba engleza, germanii, japonezii si cei din Coreea de Sud. Nici nu e de mirare pana la urma nemultumirea celor care intra in Second Life folosind „ordinatoare“ si care controleaza personajul animat cu ajutorul unui „souris“.      

  • Se cauta plagiatori

    Pe buna dreptate, Copyscape este un alt fel de motor de cautare. Unul care cauta site-urile ce contin materiale inspirate sau copiate de-a dreptul de pe site-urile originale.

     

    Prin urmare, un util instrument in depistarea celor isi cresc numarul vizitatorilor publicand materiale copiate, indiferent de cat de bine ascuns in anonimatul Internetului. Serviciul lansat de cativa antreprenori din Sillicon Valley scaneaza milioane de pagini web, cautand articole, fotografii si clipuri audio-video care sa contina suficient de multe similaritati cu versiunea site-ului de origine. E suficienta introducerea adresei web ale carei clone sunt cautate. In prezent,  abordarea cel mai des folosita in protectia materialelor cu drepturi de autor este utilizarea de metode tehnologice pentru a impiedica reproducerea. Este cazul paginilor web unde unui utilizator ii este imposibil sa foloseasca meniul de copiere de text sau al videoclipurilor care nu au buton de download. Dar pentru orice lacat exista o cheie. Cel mai bun exemplu il reprezinta gasirea codului cu care discurile HD-DVD erau protejate impotriva reproducerii neautorizate. Secventa de 32 de cifre si litere care incepe cu 09 F9 11 este de saptamana trecuta prezenta pe milioane de site-uri. Cu siguranta, alianta producatorilor de electronice care sprijina formatul HD-DVD are acum mai degraba provocarea numararii site-urilor unde apare pretiosul cod si nu a gasirii acestora. E suficienta folosirea unui motor de cautare. Sistemul nu functioneaza insa atunci cand este vorba de videoclipuri sau texte de mari dimensiuni.

     

    Printr-un sistem propriu de analiza comparativa, Copyscape reuseste sa dea de urma documentelor reproduse cu sau fara acordul proprietarului. Singurul neajuns este ca in varianta gratuita, numarul rezultatelor afisate se limiteaza la zece. La alegerea variantei premium, fiecare cautare este taxata cu 0,05 dolari, fara limita de rezultate afisate. Cea mai complexa varianta, serviciul Copysentry, cauta automat, saptamanal, continut reprodus de alte site-uri, trimite alerte abonatului cand este cazul si ofera suport tehnic. O varianta de descurajare a furtului este publicarea unui banner pe site care avertizeaza ca proprietarul foloseste motorul de cautare a plagiatorilor Copyscape. Dar, evident, serviciul ajuta doar la depistarea clonelor, nu si la convingerea autorilor sa renunte la articolele ce nu le apartin. Pentru asta folositi ghidul de comunicare electronica de pe Copyscape.

  • Scoate coarne bouresti

    Moda „slow food“, deja extinsa in Occident, se apropie si de Romania. Insa foarte, foarte incet. Printul Charles, mostenitorul Coroanei Britanice, si Ioan Istrate, un taran roman din Fundata, judetul Brasov, sunt la mii de kilometri si sute de milioane de euro distanta. Cu toate ca aparent cele doua personaje nu au nimic in comun, de fapt exista o legatura care si-a pus amprenta asupa stilului lor de viata. Pentru ca ambii au avut aceeasi idee de afaceri: productia de „slow food“ – adica hrana obtinuta din cereale, legume, fructe, lactate sau carne, fara conservanti si aditivi, fara ingrasaminte si nutreturi chimizate ori modificate genetic.

     

    Printul a conceput o gama de produse sub brandul Duchy Originals, care include bacon, placinta Yorkshire sau bomboane traditionale englezesti de menta produse de o familie din Yorkshire. Anul trecut, Duchy Originals au avut vanzari de 80 mil. dolari (59 mil. euro), iar profitul de 2,4 mil. dolari (1,76 mil. euro) a fost folosit pentru opere caritabile. Familia Istrate, prezenta in 2006 la Salone del Gusto, cel mai mare targ gastronomic din lume al producatorilor traditionali, organizat o data la doi ani, a vandut peste 150 de kilograme de branza, a semnat precontracte cu distribuitori din Australia si Olanda si a stabilit contacte de afaceri cu aproximativ 25 de societati (majoritatea italiene) interesate de comercializarea produsului.

     

    Cei doi au avut o idee care aparent merge contra valului, in conditiile in care comertul alimentar e dominat de productia de serie, vanduta prin marile lanturi de magazine. Totusi, datele problemei par sa se schimbe: reactia la traiul „fast“, pe fuga, razbate din cele mai variate straturi ale culturii. Filme de la Hollywood precum „Terminalul“, unde personajul interpretat de Tom Hanks ramane blocat noua luni in aeroportul JFK din New York pentru a i se permite sa indeplineasca ultima dorinta a tatalui sau, sau politica unor companii precum manufactura elvetiana Girard Perregaux, care a lansat recent campania „Wait.“, promoveaza valori opuse grabei si vitezei.

     

    Tendinta a patruns si pe piata gastronomica. Exista chiar o intreaga miscare slow food, promovata sub numele de „Razboiul melcului“, initiata inca din 1986 la Roma de jurnalistul Carlo Petrini. Totul a inceput prin organizarea unui protest inedit in fata un restaurant McDonald’s in Piazza di Spagna: cetatenii s-au opus invaziei fast food mancand pur si simplu paste in fata restaurantului. In prezent, organizatia are peste 80.000 de membri in mai mult de 100 de tari si i se atribuie meritul de a fi obtinut derogari pentru Italia din partea Uniunii Europene cu privire la unele reglementari de igiena alimentara care ar fi dus la disparitia a mii de mici producatori.

     

    Conceptul a patruns si in Romania, in conditiile in care presa aduce in prim-plan tot mai multe cazuri de tarani care sunt obligati sa inceteze productia alimentelor traditionale din cauza ca nu pot face fata regulilor impuse de UE. „Razboiul melcului“ a debutat oficial in Romania in aceasta luna, cu un eveniment inclus in cadrul Zilelor Europei la Muzeul Taranului Roman (eveniment incheiat in weekend-ul trecut). Standuri cu delicatese precum muschiulet haiducesc, toba, carnati, piept de porc haiducesc, branza in coaja de pin, gem din rubarba sau macese au fost „prezidate“ de tarani in straie populare. „Mancarea traditionala poate deveni un brand de tara“, spune Daniela Bacanu, reprezentantul Slow Food in Romania, care sustine apararea produselor traditionale istorice. „Ciobanul trebuie lasat sa-si faca branza la stana, din lapte crud, cu un eventual control mai strict al igienei, pentru ca un cas ciobanesc autentic, de la munte, nu este facut din lapte pasteurizat“, sustine Bacanu. 

     

    Cele cateva standuri cu „slow food“ romanesc au fost permanent inconjurate de amatori de mancaruri cu gust si traditie. „Mi-am cumparat jumatate de kilogram de piept de porc haiducesc si am pregatit o masa dupa regulile pe care le stiam de la bunici, adica alaturi de branza in coaja de pin asezonata cu rosii. L-am devorat pe tot, pentru ca de mult nu am gasit pe piata mezeluri care sa aiba gust si textura naturale“, spunea Sorin Ionescu (27 de ani), economist, in a doua zi de festival.

     

    Gustul pentru astfel de hrana se lupta deocamdata la noi cu pofta si curiozitatea pentru delicatesele de import. Cererea de icre de Manciuria, foie gras, heringi in suc de portocale sau specialitati de ciocolata a dat nastere unei piete din ce in ce mai animate in ultima perioada. De exemplu, in lunile de varf, precum decembrie, Delicateria Traiteur, boutique cu produse fine din Bucuresti, vinde 600-800 de kilograme de foie gras. Pe de alta parte, si produsele traditionale romanesti, desi oarecum ignorate, dispun de toate caracteristicile unor delicatese. Fiecare producator are traditie, o poveste, iar preparatele sunt in majoritate unice in lume. De exemplu, branza de oaie din Transilvania este realizata dupa o traditie neschimbata de sute de ani. Intregul proces este realizat manual, iar calitatea pasunilor confera branzei un gust aparte. Dupa ce mieii au fost intarcati (pe 10 mai, conform traditiei), oile sunt mulse de doua sau trei ori pe zi. La fiecare stana se tin de obicei aproximativ 300 de oi, iar mulsul se face manual. Pentru obtinerea branzei de burduf, casul dulce se taie in bucati mici, se sareaza si se framanta cu mana intr-o covata de lemn, dupa care se pune intr-un stomac de oaie, intr-o piele de oaie atent curatata de blana sau intr-un sul facut din coaja de pin.

     

    Istoria produselor traditionale romanesti este rar promovata, in conditiile in care, de pilda, argentinienii isi promoveaza carnea de vita in toata lumea, depanand fara incetare povestea pasunilor imense si a tehnicilor speciale de crestere a vitelor. „O serie de produse, cum ar fi lactatele provenind din pajistile inflorite, unice in lume, se bucura deja de asistenta de marketing din partea Slow Food. Cativa producatori au fost invitati sa-si prezinte produsele la Salone del Gusto si Terra Madre de la Torino (targuri ale furnizorilor de produse alimentare traditionale), in 2006“, spune Bacanu.

     

    La Torino, pe langa branzeturile familiei Istrate, au fost prezenti si producatorii de gemuri din zona Sighisoarei, de la Viscri si Saschiz, care au etalat gemuri fara conservanti si cu o concentratie minima de zahar, obtinute din fructe salbatice (rubarba, macese, fragute, afine) sau din mere cu scortisoara. Producatorii de gemuri au semnat contracte de distributie cu companiile Boule din California si Interworld din New Mexico, extinzandu-si vanzarile pana in SUA. E drept insa ca mai e mult pana ce branza in coaja de pin sau muschiuletul tiganesc sa capete rafturi in marile centre comerciale din Romania, intre foie gras si prosciutto.

  • Buddy Motanul, Soarecele Stangist si Tom Toad

    Un muzician cotat printre cei mai buni chitaristi ai tuturor timpurilor s-a asociat cu alti artisti importanti pentru a produce un album ce pare de-a dreptul stupid la prima vedere.


    Ry Cooder e o institutie muzicala. A intrat pentru prima data in atentia publicului atunci cand canta impreuna cu regele experimentalismului, Captain Beefheart. A colaborat cu Rolling Stones si l-a acuzat pe Keith Richards de plagiat (Richards, se pare, i-ar fi furat lui Cooder o secventa muzicala pentru „Honky Tonk Woman“). E recunoscut ca fiind unul dintre cei mai buni chitaristi in viata (nici mai mult, nici mai putin de numarul 8 in topul celor mai buni 100 de chitaristi din toate timpurile realizat de catre Rolling Stone Magazine).

     

    Totusi, spre deosebire de Rolling Stones, care canta pentru oricine daca le convine suma de bani oferita, Cooder prefera sa nu iasa prea mult in evidenta. Spre deosebire de Stones, Cooder creeaza acum o muzica dintre cele mai uimitoare si incitante din cariera sa. Si tot spre deosebire de Stones, care cred ca implicarea politica este egala cu strecuratul unui vers vulgar in aparitia lor la Superbowl-ul american, implicarea politica a lui Cooder este una taioasa, de critic dur al Americii de azi.

     

    Proiectele sale recente includ participarea in calitate de producator la Buena Vista Social Club, un mare succes international, si popularizarea muzicii cubaneze. Gestul aproape ca a dus la surghiunirea din propria lui tara, fiind amendat cu 25.000 de dolari in baza Trading with the Enemy Act (Legea schimburilor comerciale cu statele inamice SUA), pentru ca a inregistrat in Cuba, permitandu-i-se sa se intoarca in tara numai la interventia presedintelui Clinton.

     

    Nu e strain nici de inregistrarile „dificile“. Materialul lansat inaintea ultimului sau proiect este un album conceptual a carui inspiratie provine dintr-o zona mexicano-americana din Los Angeles, demolata in anii ’50 pentru a face loc unui stadion de baseball. Nu prea e ceva de dat pe MTV – va puteti imagina fetele surprinse ale directorilor din industria muzicii in momentul in care li se propunea aceasta idee ambitioasa. Si totusi, proiectul a fost un succes urias de critica, aducandu-i artistului unele dintre cele mai bune recenzii din intreaga cariera, la fel ca si ultimul sau LP. Intitulat „My Name Is Buddy“ („Ma cheama Buddy“), si acest ultim proiect este un album conceptual, construit insa pe baza unui concept atat de stupid, incat cu greu ti-ai imagina ca ar putea sa mearga. Albumul deapana povestea unui motan numit Buddy, a unui soarece (poreclit „Soarecele Stangist“, fiindca asteapta implinirea unei utopii socialiste) si a reverendului Tom Toad (aflat in cautarea cre-dintei pierdute), care calatoresc prin America anilor ’30. 

     

    Numai ca noul lui album este pur si simplu uimitor. Pentru acest proiect, Cooder si-a luat drept colaboratori o serie de muzicieni: Paddy Maloney de la Chieftains la flajeolet, Van Dyke Parks la aranjamente muzicale, precum si folcloristul si muzicianul folk Mike Seeger. L-a adus chiar si pe fiul sau de 29 de ani, Joachim, pentru partea de instrumente de percutie.

     

    Pe album, Cooder schiteaza o America uitata, America „muncitorului“. Vorbeste despre cai ferate, politisti, greve, sefi corupti… o America aflata la mare departare de SUV-uri si mall-uri, de America moderna pe care Cooder o critica asa aspru. Ceea ce face combinatia de blues, folk si bluegrass atat de tulburatoare este sentimentul de optimism, provenit din credinta ca lucrurile sunt altfel decat sunt, ca, asa cum spune Soarecele Stangist, „vine o lume mai buna“.

     

    Acestea sunt adevarate cantece folk – cantece de lauda, de regret, de munca, de protest, de sarbatoare, ce suna ca si cum ar fi fost smulse dintr-o epoca trecuta. Asa cum spune Cooder, „rock-ul asa cum este el cunoscut astazi pur si simplu nu ma intereseaza“. Albumul e atat de rupt de orice altceva de pe scena muzicala a momentului, incat va deveni cu siguranta o lucrare clasica.

     

    Traducere si adaptare de Loredana FrATilA-Cristescu

  • Marturia unui prezidentiabil

    Best-seller-ul absolut al verii 2006 in Franta, dupa revista Lire, a fost „Témoignage“ („Marturie“), semnat de Nicolas Sarkozy.

     

    Cele 300.000 de exemplare vandute, in cinci tiraje succesive, sunt surprinzatoare pentru un volum de non-fictiune, cu o miza esentialmente electorala. Faptul este insa relevant pentru apetitul de lectura al francezilor si pentru cultura adresarii publice de care dau dovada candidatii occidentali la functii de conducere in stat. „Marturia“ lui Sarkozy e un discurs asupra metodei prin care fiul de emigrant maghiar si-a propus sa scoata Franta la liman – un argument de campanie electorala.  Distinsa sa rivala, Ségolcne Royal, isi anuntase si ea prezenta in librarii, toamna trecuta, cu „Désirs d’avenir“. Foarte la curent, cum ii sade bine unui ministru de interne (la vremea aceea), Sarkozy a devansat-o si si-a lansat propria opera pe 17 iulie, motivandu-si graba prin exigente de marketing si prin faptul ca „vara este singurul moment in care francezii vorbesc despre politica in familie“. Ministrul francez al afacerilor interne si al amenajarii teritoriului („sinistru al interiorului si al cenzurii“ cum il numea blogul satiric „Sarkostique“), fost numarul 2 la Matignon pe vremea lui Raffarin, avocat in baroul parizian la varsta de 28 de ani si deputat la 34, Sarkozy si-a castigat simpatia francezilor (carora sindromul xenofobiei nu le e tocmai strain) declarandu-si, fara echivoc, dragostea profunda fata de tara care i-a adapostit parintii si apoi stima totala fata de generalul De Gaulle si de gaullism. Acum, dupa ce francezii si-au exprimat optiunea, sa luam aminte la cugetarile din volum vizand institutia prezidentiala. Oricum le-am privi – ca pe niste angajamente stimabile ce vor deveni realitate sau, daca ne uitam la propria noastra situatie, ca pe niste pilde (chiar daca pozitia constitutionala a presedintelui francez nu este aceeasi ca in Romania) -, cuvintele lui Sarkozy nu au cum sa nu starneasca interesul: „Presedintele nu este un arbitru, ci un responsabil. El ar trebui sa fie un element de coeziune si nu sa genereze stari conflictuale. Regina Angliei este un arbitru! In schimb, cel care este ales prin sufragiul universal trebuie sa mobilizeze tara“. Sau: „Cincinalul prezidential trebuie sa respire. Eu il concep in trei faze: doi ani pentru a pune in practica reformele, doi ani pentru a le mentine pe fagasul normal, pentru a le evalua si pentru a modifica lucrurile care nu merg si ultimul an pentru a reflecta la o eventuala noua candidatura“.

     

    Nicolas Sarkozy, „Martor“,

    Editura RAO, Bucuresti, 2007

  • Noutati

    Tainele psihanalistului

     

    Initial, romanul lui Phillipe Grimbert (autor francez al carui bunic patern a fost roman) se numea „Cimitirul cainilor“. Editorii lui de la Grasset, care au intuit valoarea de piata a cartii, i-au retezat-o: „Un roman care are cuvantul «caine» in titlu n-are nicio sansa sa se vanda. Ca sa nu mai vorbim de «cimitir»“. Si iata ca, optand pentru lipsitul de culoare „Un secret“, odata ajuns pe piata si beneficiind de o splendid regizata campanie de publicitate, romanul a ajuns sa fie unul dintre cele mai bine vandute volume de beletristica din vara-toamna anului 2004, in Franta, recompensat cu premiul Goncourt des Lycéens, in acelasi an. Psihanalist practicant, Grimbert s-a hotarat sa faca public in carte secretul parintilor sai, la 20 de ani dupa disparitia lor fizica. Abisurile scandaloase ale familiei sunt livrate in soapta, iar cititorii chiar au senzatia unei teribile destainuiri. De la bun inceput, caci iata cum suna prima fraza a cartii: „Fiu unic fiind, am avut mult timp un frate“.

     

    Philippe Grimbert, „Un secret“,

    Editura Trei, Bucuresti, 2007

     

     

    Ghid pentru cariera ideala

     

    O carte practica, ce prezinta un mod structurat de a va descoperi si asocia caracteristicile personale cu oportunitatile pentru cariera. Cu ajutorul numeroaselor teste puse la dispozitie de autor, veti putea sa va evaluati atuurile si slabiciunile in termeni de aptitudini, motivatii, personalitate si sa le potriviti cu tipul de ocupatie in care ati fi cel mai potriviti. Veti scoate la lumina ce va motiveaza, ce anume faceti cel mai bine, care va este personalitatea si cum obisnuiti sa actionati in diverse situatii. In ciuda rigorii cu care au fost alcatuite testele, asocierea caracteristicilor personale cu succesul in cariera – recunoaste autorul – ramane mai degraba o arta. Asa ca nu va asteptati ca toate problemele sa va fie rezolvate dupa lectura si sa va repeziti spre o ocupatie care doar superficial pare sa va fie destinata.

     

    Jim Barrett, „Teste pentru cariera, aptitudini si selectie“,
    Editura Meteor Press, Bucuresti, 2007