Blog

  • Cat de bogat este…? Astazi: Arnold Schwarzenegger

    Arnold si-a inceput cariera la o varsta frageda, fiind
    culturist. S-a nascut intr-un satuc sarac din Austria. La varsta de
    20 de ani a devenit Mister Universe, mai apoi Mister Olympia, actor
    la Hollywood. In ultimii ani acesta a fost guvernatorul
    Californiei.


    Averea sa este estimata la 400 de milioane de dolari.
    Schwarzenegger este unul dintre cei mai bogati politicieni din
    America. Cat va valora insa Terminatorul dupa divort?

    In perioada in care a fost guvernator Arnold castiga175.000 de
    dolari pe an.
    Primul sau rol a fost in filmul Hercule in anul 1969, rol care i-a
    adus 12.000 de dolari. Cel mai mare rol al sau a fost cel din
    Terminator, de pe urma caruia actorul a castigat 30 de milioane de
    dolari.

    Arnold are o pasiune pentru case. Detine mai multe proprietati,
    restaurante, cladiri de birouri si companii, printre care si Planet
    Hollywood. In prezent, actorul de 63 de ani este in discutii cu
    producatorii Terminator pentru un nou film.

  • Peste 27.000 de locuri de munca vacante in primul trimestru, cele mai multe in industrie

    “In trimestrul intai din 2011, rata locurilor de munca vacante a
    fost de 0,69%, in crestere cu 0,18 puncte procentuale fata de
    trimestrul precedent. Comparativ cu acelasi trimestru al anului
    2010, rata locurilor de munca vacante a scazut cu 0,01 puncte
    procentuale”, se arata intr-un comunicat al INS. In perioada
    analizata cea mai ridicata rata a locurilor de munca vacante s-a
    inregistrat in agricultura, silvicultura si pescuit (1,21%). La
    polul opus, cu cele mai mici valori ale ratei locurilor de munca
    vacante s-au regasit industria extractiva (0,02%), respectiv
    activitatea de invatamant (0,13%).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • De ce crede Ministerul Agriculturii ca in Romania nu exista castraveti cu “bacteria ucigasa”

    “Cu castravetii chiar ca nu avem nici o problema. Romania
    exporta castraveti, noi ii spunem castravetele lung, din sere. Va
    pot duce la sere sa vedeti ce productie avem. Romania exporta
    zilnic 160-180 de tone de castraveti lungi si 400-500 de tone de
    castraveti cornison. Nu am importat nici asta iarna castraveti”, a
    dat asigurari secretarul de stat din Ministerul Agriculturii.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Atanasiu: Romania ar putea ajunge in incapacitate de plata din cauza masurilor Guvernului

    Atanasiu a declarat, duminica, pentru corespondentul MEDIAFAX
    ca, potrivit analistilor financiari, Romania “se afla printre cele
    24 de state care sunt foarte probabil sa ajunga in incapacitate de
    plata in urmatorii ani”. “Romania se afla printre cele 24 de state
    care sunt foarte probabil sa ajunga in incapacitate de plata in
    urmatorii ani din cauza unui lucru foarte simplu. Ia uitati-va la
    masurile Guvernului Boc pentru anul 2013. Cand incepe rambursarea
    datoriei catre cei care ne-au imprumutat? In 2013. Cand se platesc
    salariile profesorilor castigate in instanta? In 2013. Cand se
    platesc salariile directorilor care au fost dati afara ca erau cate
    trei pe un post si cu hotarari judecatoresti si care trebuiau sa
    isi recupereze banii? In 2013. Cand se platesc cei 10.000 de
    kilometri de drumuri care incep sa fie contractati anul acesta? In
    2013. Pai ce-o fi in 2013? Probabil ca l-au pus ca este dupa 2012,
    anul in care se termina lumea”, a spus Atanasiu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Civilizarea internetului

    Presedintele francez Nicolas Sarkozy a deschis forumul E-G8 cu
    un discurs in care a laudat internetul, considerându-l o revolutie,
    o lume noua si chiar mai mult: al treilea si cel mai important val
    al globalizarii. A subliniat rolul internetului in revoltele din
    nordul Africii si a brodat putin pe tema libertatii si a
    deschideri, dupa care a pledat pentru stabilirea unor reglementari
    care sa limiteze abuzurile si utilizarea nelegitima a retelei
    globale, iar sintagma care a facut titluri in presa a fost
    “civilizarea internetului”. Mai mult ca sigur ca sefii marilor
    trusturi media s-au bucurat de agenda propusa, insa super-selecta
    adunare de regi si imparati ai internetului (printre care liderii
    unor companii precum Google, Facebook sau Amazon) a cam ridicat din
    sprâncene auzind acest indemn din partea sefului unui stat in care
    un utilizator de internet suspectat ca detine ilicit material sub
    copyright risca sa fie deconectat de la retea si in care guvernul
    poate adauga orice site web intr-o “lista neagra”.

    Reactiile nu au intârziat prea mult. Mark Zuckerberg – seful de
    la Facebook – s-a simtit acuzat prin referirile la protejarea
    sferei private a utilizatorilor, dar si laudat pentru rolul pe care
    reteaua de socializare l-a jucat in revoltele din Egipt si Tunisia,
    iar raspunsul a fost destul de ascutit: nu poti sa izolezi câteva
    lucruri care-ti plac in internet si sa controlezi alte lucruri care
    nu-ti plac. Eric Schmidt de la Google s-a multumit sa observe ca
    tehnologia se va misca mai repede decât administratiile, asa ca
    guvernele n-ar fi bine sa reglementeze inainte de a intelege
    consecintele. Insa referirea sa la “stupid rules” intr-una dintre
    conferinte a dat de inteles ca nu prea are incredere ca guvernantii
    chiar vor intelege. Pe aceeasi idee a mers si Lawrence Lessig, iar
    colegul sau de la Harvard, Yochai Benkler, a punctat una dintre
    mize: “Poti sa faci internetul sigur fie pentru urmatorii Lady Gaga
    sau Justin Bieber, fie pentru urmatorii YouTube sau Skype”. Ideea
    care s-a conturat a fost ca este inca prea devreme pentru a
    reglementa un fenomen in plina evolutie.

    Se pare ca initiativa presedintelui Sarkozy de a introduce tema
    reglementarii internetului pe agenda summit-ului G8 i-a “explodat
    in fata” (cum plastic s-au exprimat unii bloggeri). Forumul E-G8 nu
    pare sa fi ajuns la niste concluzii conciliabile, asa ca foarte
    probabil ca delegatia desemnata de cei circa o mie de executivi din
    industria internetului si a new-media va prezenta in fata celor opt
    sefi de stat doua puncte de vedere divergente, care se vor anula
    reciproc, confirmând astfel retinerea premierului britanic David
    Cameron cu privire la intentiile franceze de reglementare
    internationala a internetului. Foarte probabil, nici presedintele
    Obama nu pare foarte incântat, având in vedere numeroasele sale
    luari de pozitie cu privire la libertatea internetului si a
    neutralitatii retelei, ca sa nu mai vorbim de cele 30 de milioane
    de dolari cu care a finantat realizarea unui instrument
    anti-cenzura. Rezultatul net obtinut este ca o cautare pe Google
    dupa “Sarkozy EG8” returneaza aproape exclusiv critici la adresa
    initiativei, unele foarte acide.

    De fapt, forumul E-G8 a fost un succes. Dar nu pentru
    presedintele Frantei, nici pentru corporatiile implicate si nici
    pentru sefii celor mai industrializate tari ale lumii. A fost un
    succes pentru “societatea civila” a internetului, care a avut o
    ocazie foarte potrivita pentru a-si exprima punctul de vedere, desi
    organizatorii nu s-au gandit sa invite si reprezentantii
    utilizatorilor. Ba chiar dimpotriva, pretul participarii a fost
    prohibitiv: 100.000 de dolari. In aceste conditii, prezenta lui
    John Perry Barlow pe aceeasi scena cu câtiva moguli media (de la
    20th Century Fox, Universal Music etc.) a fost o surpriza, iar
    opiniile taioase ale autorului declaratiei de independenta a
    ciberspatiului cu privire la copyright au inviorat sensibil
    atmosfera. Un alt cunoscut militant pentru libertatea internetului,
    scriitorul Cory Doctorow, a refuzat invitatia motivând ca nu
    doreste sa-si transfere credibilitatea unor regimuri aflate in
    razboi cu o retea deschisa si libera. Totusi, se declara multumit
    ca a primit invitatia olografa a presedintelui francez, pentru ca
    aceasta poate fi o buna baza de plecare pentru diagnosticarea
    grafologica a sociopatiei narcisiste.

    Pâna la urma petitiile, scrisorile deschise si articolele din
    bloguri au impânzit web-ul, astfel incat E-G8 a reusit sa obtina un
    rezultat neasteptat: o larga miscare impotriva reglementarii.

  • Casa de ceara

    Dictionarele seci si multi specialisti vor contrazice povestea
    de mai sus, dar cand a lasat un jurnalist ca o parere contra sa-i
    strice subiectul? Niciodata, si nu fac exceptie, chiar daca
    povestea vaselor care se topeau pe foc tine mai mult de cultura pop
    si mai putin de adevarul stiintific. Asa ca o sa leg sinceritatea
    bruta, care tine vasele de lut sau lumea la un loc de evenimentul
    Business Magazin din aceasta saptamana, de catalogul tinerilor
    manageri de top si de gala care ii premiaza pe unii dintre ei.

    Asocierea dintre sinceritate si demersul revistei de a
    identifica in fiecare an cate 100 de tineri care conduc afaceri sau
    care au cladit afaceri o fac, de altfel, tot timpul si cred ca
    aceasta este o calitate a multora dintre cei pe care ii prezentam;
    indiferent de hainele elegante sau de aerul “corporate”, cei mai
    multi sunt naturali, normali, fara mari fasoane. Nu toti, dar cei
    mai multi.

    Si ma mai gandesc ca in fiecare an noi, cei de la revista, le-am
    gasit cate o extraintrebuintare in fiecare an – au fost cei care ii
    vor inlocui pe dinozaurii din companii, ba sunt cei cu viziuni
    inovatoare, fie pornesc economia, fie ar putea face guverne mult
    mai eficiente si inteligente decat cele cu care ne pricopsesc
    politicienii.
    Dar niciodata nu a fost chiar asa, iar demersurile noastre au pe
    undeva un aer donquijotesc – trebuie o masa critica mult mai mare
    pentru ca Romania sa se schimbe cu adevarat, sa se transforme asa
    cum ne-o dorim, sa dispara dinozaurii, sa duduie economia pe baze
    reale, sa guverneze unii care au in cap si altceva decat propriul
    interes sau bunul plac. Ne place sau nu, in ansamblu Romania este
    nu un vas lipit cu ceara, ci un edificiu intreg acoperit cu ceara,
    iar focul care poate topi asta nu-i chiar la indemana.

    Dar putem sa ne umflam obrajii si sa suflam pentru a-l inteti.
    Si mai putem sa respectam niste reguli asa de simple incat cel mai
    adesea le uitam, in afaceri sau in cotidian. Primul indemn ar fi
    “sa ignoram politicul!”. Suntem tentati sa creditam politicul ca
    fiind mult mai influent in afaceri decat este in realitate (sigur,
    cand spun asta nu ma gandesc musai la afaceri de genul asfaltarilor
    de drumuri); la fel de adevarat este ca in Romania politicul te
    poate pisa cu taxe, controale, idei absurde sau legi aiurite. Dar,
    eliminand bombardamentul media, perspectiva se poate schimba
    radical in bine.

    Doi, sa nu uitam niciodata diferenta dintre scepticism si
    cinism. Scepticul pune intrebari, are indoieli si ingrijorari, dar
    ramane mereu deschis, in timp ce cinicul are deja raspunsurile si
    nu are nicio indoiala in legatura cu ele. Primul spune ca nu este
    adevarat, dar ca o sa verifice, al doilea stie ca nu este adevarat
    si ii este de ajuns. Ganditi-va de cate ori intalniti oameni care
    STIU, fara sa aiba niciun dubiu, fara sa fie tentati sa incerce si
    mai ganditi-va cat de distrugatoare este o asemenea abordare.

    Ca sa nu raman prea didactic, o istorioara pe tema: un
    credincios si un ateu discuta intr-un bar despre existenta lui
    Dumnezeu, cu ardoarea data de cateva halbe bune de bere. Ateul
    spune: “Prietene, problema nu e ca nu am motive sa cred si nici ca
    nu am trait experiente spirituale, cu rugaciuni si iluminare. Dar
    luna trecuta am fost intr-o excursie departe in Nord, aproape de
    pol. Si intr-o noapte m-am indepartat de tabara, a inceput un
    viscol teribil, m-am ratacit, orbecaiam prin zapada si la un moment
    dat m-am prabusit in genunchi si am strigat: “Doamne, daca existi
    cu adevarat trebuie sa ma ajuti, pentru ca m-am ratacit si o sa mor
    aici inghetat!”. Credinciosul il priveste nedumerit: “Pai esti
    aici, deci Domnul te-a ajutat si trebuie sa crezi!”. Dar ateul
    replica dispretuitor: “Prietene, n-a fost niciun Dumnezeu, au fost
    doi eschimosi care treceau pe acolo si care mi-au aratat drumul
    spre tabara!”.

  • Se vor scumpi biletele de avion de la Otopeni?

    “Vizitand acest terminal, as vrea sa intelegeti diferenta
    arhitecturala majora promovata. Spatiile comerciale agreseaza
    pasagerul. Este o intentie, iar acest terminal a fost construit
    urmarind acest concept, din dorinta de a creste puternic veniturile
    non-aeronautice ale companiei si din dorinta de a pastra
    cheltuielile de operare pe care le percepem de la operatorii
    aerieni la parametrii cat mai rezonabili.” Declaratia ii apartine
    directorului Companiei Nationale Aeroporturi Bucuresti (CNAB) Tudor
    Jidav si a fost facuta in urma cu mai bine de o luna, cu prilejul
    extinderii terminalului de la Otopeni. Un terminal care la
    finalizarea fazei a treia a modernizarii de la finele anului 2012
    va putea gestiona un trafic de sase milioane de pasageri anual,
    fata de cinci milioane, cati trec in prezent pe la Otopeni. Pana la
    imbarcare, pasagerii au la dispozitie baruri, restaurante si
    magazine noi pentru petrecerea agreabila a timpului, dupa cum spun
    gestionarii spatiilor. Tarifele pentru cumparaturi nu difera fata
    de magazinele din vechiul terminal, insa surprizele ar putea veni
    de pe urma pretului biletelor.

    Solutia gasita de Jidav pentru a pastra cheltuielile de operare
    pe care compania le percepe de la operatorii aerieni la parametri
    “cat mai rezonabili” pare a fi un obiectiv greu de tintit, cata
    vreme la urechile sefilor de companii de aviatie circula zvonuri
    legate de posibile cresteri de taxe. Mai exact, propunerea
    autoritatilor aeroportului de a introduce o noua taxa, asa-zisa
    “taxa de supraveghere a obiectivelor de securitate”, potrivit
    oficialilor Air France-KLM Romania. Cat timp taxele de aeroport se
    regasesc in compunerea pretului biletelor, pasagerii ar urma sa
    plateasca mai mult, in cazul modificarii acestora. “Nu as putea sa
    spun daca exista o legatura intre inaugurarea noului terminal al
    aeroportului Otopeni si aceasta taxa”, spune Alexandru Dobrescu,
    seful Air France-KLM Romania.

    Reprezentantul Emirates Airlines in Romania, Nicolae Demetriade,
    sustine ca investitiile trebuie recuperate de undeva, pentru ca
    imprumuturile angajate de autoritati trebuie platite, iar solutiile
    pentru cresterea veniturilor sunt putine la numar: “Investitii de
    acest fel se pot recupera din cresterea numarului de pasageri si a
    frecventei zborurilor sau, mai usor, din marirea taxelor de
    aeroport”. Prima varianta este mai putin probabila, in conditiile
    in care traficul de pe Otopeni este ce-i drept in crestere, insa
    cresterea semnificativa a numarului de zboruri nu e tocmai o
    tendinta remarcabila in ultima perioada. “Daca cei de la CNAB spun
    ca din activitatile comerciale se poate recupera o parte din
    investitii, o parte poate fi si 0,1% sau 0,01%”, adauga
    Demetriade.

    De cealalta parte, CNAB mizeaza insa pe experienta de zeci de
    ani a companiilor in sarcina carora cade gestionarea celor 4.000 de
    metri patrati de spatii comerciale nou-create. Ca urmare a
    procedurii de selectie a ofertelor, lansata in noiembrie 2008, au
    fost desemnati castigatori italienii de la Autogrill S.p.a. pentru
    zona de alimente (Travel Food & Beverage), unul dintre liderii
    mondiali in domeniu, care opereaza in peste 40 de tari, cu o cifra
    de afaceri de 5,7 miliarde de euro in 2010 si un EBITDA de 605
    milioane de euro. Pentru partea non-alimentara (Travel Retail),
    contractul a mers la firma Millenium, parte a grupului german
    Heinemann, cu experienta de 117 ani pe piata internationala de
    vanzare cu amanuntul pentru calatori si care distribuie bunuri
    catre o mie de operatori duty-free din 70 de tari. Important de
    mentionat este faptul ca spatiile comerciale nu au fost inchiriate,
    acestea constituind aport in cadrul asocierilor respective, asadar
    accesul in ecuatia afacerilor de la Otopeni se poate face cel mult
    la nivel de furnizor de produse pentru cele doua firme.

  • Videanu: Guvernul lucreaza la reducerea CAS prevazuta in acordul cu FMI

    Videanu a explicat, intr-o conferinta de presa, ca din punctul
    de vedere al PDL si al Guvernului, trebuie gasite solutii
    alternative astfel incat impactul reducerii contributiilor sa aiba
    efect zero in bugetul consolidat. Potrivit lui Videanu, aceasta
    masura ar elimina blocajul din economia nationala. Intrebat cand
    s-ar putea pune in aplicare scaderea CAS-ului, Videanu a precizat:
    ” Guvernul lucreaza la o astfel de masura, e prevazuta in acordul
    cu FMI, probabil se va discuta la prima misiune a FMI in Romania “.
    Seful misiunii FMI, Jeffrey Franks, a declarat pe 9 mai ca FMI si
    Guvernul au convenit ca trebuie analizate mai multe date fiscale
    inainte de o decizie privind scaderea contributiilor sociale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Vesti proaste pentru clientii cu credite in franci: moneda elvetiana se apropie de un nou varf

    Cursul oficial a urcat vineri la 3,3923 lei/franc, cu patru bani
    mai mult decat in sedinta precedenta, numai in ultima saptamana
    moneda elvetiana apreciindu-se cu 4% in fata leului. Francul este
    perceput ca o mondeda de refugiu de catre investitori, plasamentele
    in moneda elvetiana fiind tot mai cautate de catre acestia pe
    fondul reizbucnirii crizei datoriilor suverane din zona euro.
    Aprecierea francului este resimtita tot mai acut de clientii cu
    credite in franci elvetieni. Valoarea creditelor acordate in franci
    elvetieni reprezinta peste 4% din totalul creditelor acordate de
    bancile locale, respectiv echivalentul a 2,5 mld. euro.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Tinerii manageri. Povestile de succes ale celor care pot relansa economia

    In primavara lui 2006, la BUSINESS Magazin aparuse ideea a
    “ceva” despre tinerii manageri. Nu stiam daca va fi un cover story
    sau o analiza de tendinte, poate un top al celor mai bine platiti
    sau al celor mai scoliti tineri din afaceri. Observasem de-a lungul
    a zeci de interviuri ca la conducerea companiilor sau in primele
    linii de conducere a acestora dominau trei categorii de manageri:
    expati – fara doar si poate categoria cu cea mai mare greutate in
    2006 -, sefi cu state vechi – oameni cu varsta de peste 50 de ani
    si mai bine, care avusesera responsabilitati manageriale si inainte
    de 1990 – si tineri cu varste in jurul a 30 de ani, care lucrau
    deja cu milioane sau miliarde de euro si pareau, in ochii tuturor,
    veriga sanatoasa a economiei.


    Din mai multe puncte de vedere. Nu avusesera de-a face cu
    regimul anterior, fiind, la Revolutie, proaspeti absolventi de
    facultate. Crescusera o data cu economia si, fie ca ne place sau
    nu, se modelau dupa chipul si asemanarea noilor reguli economice.
    Aveau curaj sa ia decizii si sa vada partea plina a paharului. Dar,
    mai ales, aveau timpul de partea lor.

    “Daca e pe bune si veti lua in calcul managerii tineri din
    boardul celor mai mari companii din piata, da, ar trebui sa fiu si
    eu acolo.” Raspunsul si ok-ul pentru interviu veneau de la Doru
    Voicu, unul dintre primii 100 de manageri selectati, care preluase
    recent pozitia de director de dezvoltare a CEZ Romania (compania
    tocmai intrase pe piata locala in 2005, in urma achizitiei
    Electrica Oltenia). Decizia despre “ce sa facem despre tineri”
    fusese luata si ne aflam inaintea primei editii a 100 Tineri
    Manageri de Top, care urma a fi un catalog despre cei mai
    importanti 100 tineri manageri de pe piata, portretul lor robot
    fiind: maximum 40 de ani, roman si cu o pozitie in board-ul
    companiei; urma sa luam in calcul, cel putin la inceput, doar
    companiile din top 100 dupa cifra de afaceri.

    Acesta a fost unul dintre criterii, insa nu si singurul. Cele
    mai mari companii din Romania proveneau dintr-un numar limitat de
    domenii: industrie, telefonie mobila sau bunuri de larg consum. O
    serie de alte sectoare mai mult decat dinamice – precum IT,
    consultanta, avocatura, turism – nu generau vanzari de miliarde,
    insa aveau potential managerial, asa ca am luat si cele mai mari
    firme din fiecare domeniu si ne-am uitat in boardul lor.

    Lista cu primii 100 de manageri s-a legat repede (cel mai repede
    dintre toate cele cinci care au mai urmat) si a cuprins cei mai
    multi directori generali (fata de urmatoarele editii, cand
    managerii nu s-au repetat si nominalizarile au cuprins si pe
    ceilalti membri ai boardului, parteneri, directori financiari si de
    marketing, de dezvoltare sau orice alta functie de management care
    presupune luarea unor decizii strategice pentru companie).

    In 2011 si la a sasea editie, BUSINESS Magazin are deja un bazin
    de 600 de manageri pe care a pariat intr-unul din ultimii sase ani
    (inclusiv anul in curs). Suntem intr-unul din acele momente cand ne
    uitam daca metodele noastre de selectie, chiar daca nu au fost
    intotdeauna pe placul sau pe intelesul PR-istilor si chiar daca au
    mai fost criticate (nu se intampla tot timpul cand vine vorba de
    topuri?) au fost, pana la urma, eficiente. Iar masuratoarea
    eficientei nu poate sta decat intr-o discutie despre traseul
    managerilor care au facut parte din una dintre editii.

    Ce fac ei? Unde i-a dus criza sau planul de cariera pus la punct
    de sefa de HR? Cati au indraznit sa ia calea antreprenoriatului?
    Aproximativ 15% dintre cei care au intrat in vreuna dintre editiile
    catalogului – excluzand editia din 2011 – au promovat. O parte
    dintre ei au promovat in interiorul firmei, altii s-au mutat in
    alte companii sau in alte tari pentru o pozitie mai importanta. Mai
    putini au luat calea antreprenoriatului sau, dupa cum isi explica
    Sergiu Biris, fondatorul trilulilu, “foarte multi potentiali
    antreprenori prefera sa ramana angajati pentru ca asta le ofera o
    oarecare siguranta sau, mai rau, prefera sa plece din tara.