Blog

  • A-ti pierde busola

    Saptamana trecuta, Eugenio Scalfari (1) se intreba in L’Espresso de ce italienii zic „perdere la Trebisonda” (2) sau „andare in cimbali” (3) si comenta ca probabil eu stiu.

    Ii multumesc pentru incredere, dar in ceea ce priveste Trebizonda (pe care noi, cei „happy few”, o numim in mod familiar Trapezunt), nu trebuie decat  sa intri pe Internet, desi acolo vei da peste doua explicatii destul de diferite.

    Una este ca, dat fiind ca Trebizonda era cel mai important port la Marea Neagra, sa rataceasca drumul catre Trebizonda insemna pentru negutatori sa piarda banii investiti in calatorie. Cealalta, care mie imi pare mult mai credibila, este ca Trebizonda constituia un punct de referinta vizuala pentru nave, a carui pierdere presupunea pierderea orientarii sau a busolei.



    1. Eugenio Scalfari, ziarist si scriitor italian
    2. Expresie fara corespondent in limba romana, „perdere la Trebisonda“ inseamna sa-ti pierzi orientarea, sa te ratacesti, sa-ti pierzi busola
    3. Tot fara corespondent in limba romana, „andare in cimbali“ inseamna a bea peste masura


    Umberto Eco este autorul romanelor „Baudolino“, „Numele trandafirului“ si „Pendulul lui Foucault“. Puteti citi in BUSINESS Magazin de luna viitoare urmatorul comentariu al lui Umberto Eco.


    T
    raducerea si adaptarea de Cecilia Stroe


    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei

     

  • Dacia pe bloguri

    Multe companii din toate colturile lumii aloca un procent din bugetul de promovare si publicitatii pe bloguri. In Romania, primele incercari timide, menite sa dea startul publicitatii pe paginile jurnalelor personale online, de-abia acum incep sa apara.

     

    In spatele primei campanii de publicitate desfasurate pe blogurile din Romania nu se afla vreo multinationala din domeniul IT sau telecom, ci o companie autohtona. Cel mai important producator local de automobile si totodata unul dintre principalii investitori in publicitate din aceasta industrie, Dacia, a inceput de saptamana trecuta o campanie de promovare care include pe langa presa scrisa, radioul sau televiziunea si blogurile.

     

    „Seria limitata Dacia Logan Kiss FM se adreseaza preponderent clientului tanar. Ne-am orientat campania de comunicare catre suporturile care se adreseaza tinerilor. Iar blogurile sunt, in general, ale tinerilor“, explica Eduard Croitoru, seful departamentului publicitate al Dacia.

     

    El spune ca pentru alegerea celor 13 bloguri (care insumeaza peste 600.000 de afisari) producatorul de masini s-a consultat cu agentia de media. „Ca si in cazul presei scrise, am tinut cont de audienta, am masurat traficul inregistrat pe blogurile respective“, adauga Croitoru.

     

    Ideea de publicitate pe bloguri sau blogvertising, cum mai este numita, nu este insa noua pentru mediul online romanesc. Inca de anul trecut se vorbea despre infiintarea unei retele numite chiar Blogvertising, in care sa fie incluse numele cele mai sonore din blogosfera si care sa ofere clientilor spatiu publicitar pe blogurile respective. In spatele acestui proiect, care a strans 150 de bloguri, dar a fost abandonat, a stat Razvan Varabiescu, managing director al companiei Media Direction. Tot el a fost cel care a convins acum Dacia sa intre cu publicitate pe bloguri. 

     

    Dar demersul lui Varabiescu nu a fost singular. Ionut Oprea, unul dintre fondatorii Blog Agency, adica „un shop de marketing si comunicare online specializat, atat pe blogvertising, cat si pe crearea de bloguri profesioniste“, derula in urma cu aproape doua luni o campanie pe blogurile din Romania care a atras peste 40 de bloggeri, precum si suma de 9.500 de euro oferita la licitatie de marketonline.ro, suma ce urma sa fie donata unui ONG.

     

    Intrarea Dacia cu o campanie de promovare pe bloguri, printre care se detaseaza www.zoso.ro, va deveni, potrivit analistilor, un reper pentru orice promotie online ce va fi derulata in viitor. Campania creata de Dacia, KissFM, Graffiti BBDO si Media Direction foloseste toate canalele traditionale (TV, radio, print, Internet) si actioneaza ca un teasing pentru site-ul concursului creat special pentru lansarea noului model Dacia. Piata de publicitate online se va ridica undeva la 8 – 10 mil. euro anul acesta, potrivit estimarilor mai multor specialisti din piata.

  • In the spotlight

    Ideea: Oricat de departe ai ajunge, Cosmote e alaturi de tine
    Client: Cosmote Romania
    Brand: Cosmote
    Agentia: Cohn & Jansen / Ashley & Holmes
    Canale: TV

    Cosmote Romania a lansat o noua campanie de comunicare pentru a anunta ca 97% dintre romani beneficiaza acum de acoperirea Cosmote. Spotul campaniei se bucura de participarea lui Rica Raducanu, una dintre cele mai populare personalitati ale sportului romanesc. Fost portar al echipei nationale a Romaniei timp de 10 ani, Rica Raducanu ramane unul dintre fotbalistii cei mai apreciati de publicul de toate varstele.

  • Audienta online a ziarelor, in crestere accelerata

    Tendinta descendenta a audientei publicatiilor traditionale, tiparite pe hartie, din Romania a inceput sa fie vizibila inca de acum doi ani. Insa versiunile online ale acestor publicatii, care inregistreaza cresteri de la o saptamana la alta, sunt departe de a egala popularitatea editiilor pe hartie.

     

    Timpul pe care il aloc presei online este absolut nesemnificativ“, spune Cristian Fugaciu, directorul general al brokerului de asigurari Marsh Romania. „Citesc in general numai ziarele si revistele economice si de business – cam o ora in fiecare zi – si le prefer pe cele pe hartie.“

     

    Nici Viorel Ognean, directorul general al Coty Cosmetics Romania, nu s-a mutat pe Internet cu lectura presei. Din timpul pe care il aloca informarii din ziare si reviste, estimat de el la circa cinci ore pe saptamana, mai putin de un sfert este alocat Internetului. „Citesc presa atat in format traditional, pe hartie, cat si pe Internet, numai ca varianta din urma este mai potrivita pentru brief-ul stirilor zilei“, explica Ognean.

     

    Pentru multi dintre managerii si oamenii de afaceri romani, intr-adevar, presa online este mai degraba un mod de informare rapida despre subiectele fierbinti ale zilei, pe cand o privire mai in detaliu asupra informatiilor ramane rezervata ziarelor si revistelor in editie tiparita. Iar aceasta tendinta este valabila pentru majoritatea cititorilor de publicatii.

     

    Un exemplu la indemana este ziarul Libertatea, cel mai citit cotidian central din mediul urban, cu un numar mediu de 1,38 milioane de cititori pe editie, conform celui mai recent Studiu National de Audienta (SNA), publicat in luna aprilie a acestui an. Versiunea online a acestei publicatii, situata pe locul al treilea in clasamentului celor mai citite publicatii online, realizat de Trafic.ro, nu reuseste sa atraga in medie decat aproximativ 70.000 de utilizatori unici in fiecare zi. Aceeasi diferenta uriasa se regaseste si in cazul celui de-al doilea cel mai citit cotidian central, Jurnalul National, care, cu o audienta medie de 932.000 de cititori pe editie, in scadere cu 1,6% fata de luna ianuarie, este citit in medie de 33.000 de utilizatori de Internet pe zi.

     

    Iar balanta inclina catre versiunile tiparite, inclusiv in ceea ce priveste publicatiile economice. Ziarul Financiar, spre exemplu, atrage in medie 19.000 de cititori din mediul urban pe zi in versiunea online, in timp ce varianta tiparita este citita de 209.000 de persoane. Saptamanalul Capital, cu 310.000 de cititori pe editie, nu este citit online decat de 42.000 de utilizatori in medie pe editie.

     

    Cristian Fugaciu pune pe seama penetrarii scazute a Internetului in Romania lipsa interesului din partea cititorilor de ziare si reviste pentru versiunile online ale acestora: „De acord ca este posibil ca la un moment dat cititorii sa migreze online, de vreme ce este un mediu mai modern, insa acest lucru se va intampla cand accesul la Internet va fi disponibil pe scara larga“.

     

    Chiar si managerii care prefera de multe ori sa se informeze la birou de pe Internet spun ca mai este mult de asteptat pana cand audientele versiunilor tiparite ale publicatiilor din Romania vor fi depasite de cele online. „Cred ca presa in varianta traditionala, pe hartie, va ramane mult timp in top, mai ales din ratiuni de obisnuinta a utilizatorilor“, comenteaza Alexandru Costin, general manager in cadrul Adobe Romania, care afirma ca in cursul zilei citeste stirile pe Internet, dar isi rezerva timp seara pentru a citi mai in detaliu ziare si reviste in varianta print. „Eu nu ma vad renuntand la ziarul sau revista tiparita pentru nimic in lume si, ca si acum, voi folosi intotdeauna Internetul doar ca pe un mediu complementar.“

     

    Din punctul de vedere al lui Costin, amenintarea pentru publicatiile tiparite vine mai degraba dinspre generatia foarte tanara, generatie despre care se stie ca isi petrece foarte mult timp online si pentru care informarea se va face mereu preponderent de pe Internet. Ceea ce inseamna ca in viitor versiunile online ale publicatiilor vor fi dedicate majoritatii cititorilor, in timp ce versiunile pe hartie vor ajunge un soi de lux. „Putini vor fi cititorii de ziare si reviste care vor mai plati pentru print, iar suma va creste tot mai mult, avand in vedere ca include si cheltuielile cu hartia, transportul si distributia, absente in cazul publicatiilor online“, este de parere Gabriel Mardarasevici, directorul general al Ness Technologies Romania.

     

    El adauga ca, in ceea ce il priveste, citeste zilnic presa timp de cel mult o ora in varianta traditionala, daca se afla in tara, si pe Internet daca pleaca in calatorii in strainatate.

     

    Motivele pentru care in cele din urma va avea loc migratia catre online sunt lesne de inteles. Structura informatiei pe Internet permite o eficientizare a timpului, comparativ cu versiunea pe hartie, care trebuie rasfoita pentru a se face selectia informatiilor de interes. In plus, editiile electronice ale publicatiilor permit o mobilitate sporita, putand fi citite oriunde, cu conditia sa existe un echipament conectat la Internet.

     

    Matei Malos, director general al agentiei MagazinulDeCase.ro, are chiar un punct de vedere hazliu: „Daca citesti intr-un restaurant editia print a unui ziar, constati ca persoanele din jur se uita la tine si cred probabil ca incerci sa te ascunzi in spatele ziarului de mari dimensiuni“. Morala ar fi ca este mult mai comod sa citesti editia online pe ecranul telefonului mobil, fara a mai atrage atentia celor din jur. Insa astfel de consideratii nu-s valabile pentru toti cititorii de presa, fie ei oameni de afaceri sau nu: deocamdata audienta editiilor online ale ziarelor nu depaseste la noi 10% din audienta acestor publicatii in versiunea tiparita, ceea ce inseamna ca va mai trece inca multa vreme pana cand lupta intre hartie si Internet se va transa in favoarea celui din urma.

  • Mai putin de jumatate

    In cazul celor mai multe dintre cotidienele centrale de top din SNA audienta online dintr-o saptamana nu reprezinta nici macar jumatate din totalul cititorilor in varianta tiparita, pe hartie, dintr-o singura zi.

     

    Publicatia

    Cititori/editie tiparita

    Cititori/saptamana online*

    Libertatea

    1.388.000

    492.000

    Jurnalul National

    932.000

    230.500

    Gazeta Sporturilor

    812.000

    861.000

    Evenimentul zilei

    746.000

    474.000

    Pro Sport

    593.000

    717.000

    Adevarul

    439.000

    172.000

    Romania Libera

    309.000

    123.200

    Compact Bucuresti

    272.000

    32.200

    Ziua

    246.000

    153.000

    Gandul

    233.000

    180.000

    Ziarul Financiar

    209.000

    131.000

    Ziarul

    167.000

    90.000

    Cotidianul

    136.000

    200.000

    Curierul National

    122.000

    19.100

    7 Plus

    70.000

    29.000

     

    *date valabile la inchiderea editiei         

    Sursa: SNA, trafic.ro

  • Semnele schimbarii

    Intregul esafodaj al televiziunii ca industrie se clatina sub impactul noilor tehnologii si, mai ales, al Internetului. Dar, spre deosebire de alte ramuri ale industriei divertismentului, televiziunea pare mult mai abila in a se adapta si chiar a se re-inventa.

    Cu cateva saptamani in urma, vorbind despre tendinta de convergenta a televiziunii cu Internetul, ma intrebam (cu sincera naivitate, recunosc) daca definitia televiziunii se mai potriveste cu cea din dictionare. Din momentul in care modalitatea tehnica prin care semnalul ajunge la mine (pe calea undelor, prin cablu TV, prin protocoale IP, pe DVD) devine irelevanta, o buna parte din definitie s-a pierdut. Cand nici macar aparatul cu care vizualizez acest semnal (televizor clasic, computer, iPod sau chiar telefon mobil) nu mai are importanta, definitia e pe cale sa se surpe. Si devine de-a dreptul caduca in momentul in care chiar si modalitatile de productie a continutului se diversifica: mai este YouTube televiziune?

     

    Insa oricat am largi rubrica din dictionar pentru a cuprinde toata aceasta pleiada de schimbari, vom ramane mereu in urma. Jeff Zucker – presedintele retelei NBC – spunea in octombrie 2006 ca, in materie de televiziune, schimbarile ce vor surveni in urmatorii cinci ani le vor pune in umbra pe cele petrecute in ultima jumatate de secol. Zilele trecute, intr-o conferinta gazduita de MediaGuardian Edinburgh International Television Festival, Vinton Cerf – unul dintre legendarii parinti ai Internetului – aprecia la randul lui ca dezvoltarile din ultimii ani vor continua si ca foarte curand vom privi majoritatea programelor TV prin Internet – „o revolutie care ar putea anunta inlocuirea televiziunii traditionale difuzata prin canale TV de catre noile servicii interactive“. Mai mult, Cerf (care este si vicepresedinte la Google) afirma ca deja se intrevad cai de a mixa informatii din medii diferite si invita auditoriul (format din executivi ai companiilor de media) sa-si imagineze posibilitatea de a opri un program TV si, printr-un clic de maus pe unul dintre obiectele sau personajele de pe ecran, sa obtina informatii suplimentare despre subiectul respectiv.

     

    Insa chiar daca acest gen de interactivitate nu va veni peste noapte, pentru intreaga industrie de televiziune este clar ca modelul de business pe care se bazeaza va trebui sa se schimbe. E adevarat ca modelul traditional al televiziunilor comerciale – bazat pe „publicitate de masa“ – a inceput sa se erodeze chiar inainte de impactul cu internetul: expansiunea posturilor de nisa a fragmentat si mai mult publicul, iar metodele de masurare a audientei se dovedesc din ce in ce mai putin relevante. Din fericire, televiziunea pare mult mai reactiva decat alte zone ale divertismentului (de pilda industria muzicala), astfel incat miscarile de adaptare sunt deja vizibile, semne clare ale unei radicale schimbari de paradigma: de la un mediu pasiv, in care spectatorul este un simplu consumator de programe, spre un mediu activ, capabil sa retina atentia audientei si sa „angajeze“ sau chiar sa implice privitorul. Industria publicitara este deja in cautarea unor metrici noi, care sa valorizeze in mai mare masura acest angajament (sau atasament), mai ales in conditiile in care videorecorderele digitale, distributia prin download si vanzarea de programe (mai ales seriale) pe DVD devin practica curenta, facand desuete metodele traditionale de masurare a audientei.

     

    Interactivitatea si implicarea – atat de aclamate de Web 2.0 – sunt noile imperative ale televiziunii. Poate ca cea mai radicala abordare a avut-o MTV, care a lansat un spatiu virtual tridimensional in care utilizatorii interactioneaza nu doar intre ei, ci si cu avatarurile personajelor din serialul Laguna Beach. Un exemplu ceva mai cuminte ne ofera reteaua ABC, care incearca sa fructifice si in web serialul de succes „Anatomia lui Grey“, dedicandu-i trei bloguri conexe: „Grey Matter“ (in care scriu realizatorii), „The Nurse’s Station“ (unde apar barfele asistentei Debbie) si „The Emerald City Bar“ (desigur, comentariile barmanului Joe). La acestea se adauga comunicarea pe orizontala intre fanii serialului, in diverse bloguri si forumuri. Plus situl web special dedicat de catre ABC, in care se furnizeaza nenumarate materiale si servicii conexe. Ca si in cazul altor seriale de succes, nu mai avem de-a face cu o productie de televiziune, ci de creatii media complexe. Mai mult chiar, substanta unor intregi productii incepe sa se schimbe in acest context, iar serialul „Lost“ („Naufragiatii“) este un exemplu concludent: mai elaborat, mai misterios, mai atractiv pentru un public pretentios, abordabil pe diverse niveluri de lectura, imbinand video si web… Altfel.

  • WiFi America

    San Francisco, Chicago sau Houston au visat sa ajunga printre primele orase din SUA cu retea de Internet wireless in banda larga pe tot teritoriul. Intre timp insa, costurile de acces online pentru utilizatori au scazut asa de mult, incat investitia in astfel de retele pare sa nu se mai justifice.

     

    Pentru proiectul sau de retea WiFi in valoare de aproape 19 milioane de dolari, municipalitatea din Chicago a negociat cu furnizorul de Internet EarthLink, angajandu-se sa imparta costurile cu acesta, mai precis sa subventioneze cheltuielile cu infrastructura, Earthlink urmand sa asigure operarea sistemului. Pana la urma, dupa luni multe de negocieri, planul a esuat. Neintelegeri la impartirea costurilor? Mai curand pare ca au contat precedentele altor orase: in ultimii doi ani, febra WiFi a cuprins pe rand San Francisco, Milwaukee, Philadelphia, Houston si alte municipalitati, in total cam vreo 450 pe tot teritoriul SUA, care au considerat ca o conexiune de Internet in banda larga de la un capat la altul al orasului, gratuita sau la un pret foarte mic (pentru Chicago ar fi fost 20 de dolari pe luna), noul serviciu se va dovedi superatractiv. Si, pe de alta parte, ca publicitatea presupusa de exploatarea lui va justifica investitia (e vorba de reclamele pe care utilizatorul le primeste pe site-urile accesate prin reteaua municipala).

     

    Pana acum, mai ales pentru orasele mai mici, speranta nu s-a confirmat (la Lompoc, California, unde reteaua WiFi a pornit acum aproape un an, municipalitatea a atras putin peste 400 de clienti, dintr-o populatie de 42.000 de oameni), iar in cele mari n-a apucat sa se confirme, fiindca disputele intre oficialitatile locale si neintelegerile cu investitorii au intarziat lansarea retelei cu luni de zile; la Houston nici acum nu s-a miscat nimic, desi contractul cu acelasi EarthLink a fost aprobat de consiliul local in primavara. Or, pe parcursul ultimilor doi ani, pretul accesului la Internet a scazut, ceea ce face retelele WiFi nerentabile; AT&T, de exemplu, cere 20 de dolari pe luna la Chicago pentru o viteza de transfer de 1,5 Mbs. Confruntat cu pierderi de 46 de milioane de dolari numai in primul semestru, EarthLink a decis sa renunte la contractul din San Francisco, nemaipermitandu-si sa acopere 14 din cele 17 milioane de dolari, cat ar costa reteaua de aici.

     

    Comentatorii optimisti sustin ca aceasta nu inseamna ca viitorul retelelor WiFi ar fi compromis, ci doar ca va trebui gasit alt model de business, unul care sa implice obligatii si contributii mai mari din partea primariilor. Dar intr-un climat in care deja chestiunea s-a politizat, acuzatia de risipire a banilor publici planand deja asupra autoritatilor locale dispuse sa preia o parte mai mare din costuri, slaba speranta ca visul unei Americi urbane prevazute cu WiFi se va implini asa de repede.

  • Contract la minut

    Pe vremea cand era student la Facultatea de Drept din Bucuresti, acum aproape 10 ani, Daniel Eduard Rociu (30 de ani) cauta pe Internet site-uri cu profil juridic din Romania, ca sa gaseasca modele de contracte. Deloc simplu insa, la ceea ce insemna Internetul romanesc de atunci.

     

    Nici acum situatia nu s-a schimbat radical, ceea ce i-a dat lui Rociu ideea sa ofere celor aflati in situatii similare o solutie. Site-ul Askme.ro gazduieste in prezent o lista de 200 de contracte, de la cele de vanzare-cumparare sau leasing si pana la contracte de management.

     

    „O parte din contracte le am de la prieteni avocati, iar cele in limba engleza le primesc din SUA si Canada, tot de la prieteni“, explica Daniel Rociu. Investitia initiala pentru acest proiect a fost de 50 de dolari in publicitate prin Google AdWords, iar site-ul destul de simplu realizat a fost o creatie personala a juristului, care nu a presupus deci cheltuieli suplimentare. Latura de business a acestei idei este ca oricine poate intra in mai putin de cateva minute in posesia unui contract de care are nevoie, contra unei sume medii de 2,5 euro, economisind astfel timpul si banii de care ar fi fost nevoie sa mearga la un jurist.

     

    Iar in loc de virament bancar – singura metoda de plata disponibila pe site-urile juridice, care dupa parerea lui Daniel Rociu este „o modalitate demna de mijlocul anilor ’90“, pentru ca presupune timp pana la intrarea in posesia documentului – plata pe Askme.ro se realizeaza in timp real prin intermediul telefonului mobil. Este suficient un SMS trimis catre un numar de telefon dedicat, prin care se face confirmarea platii, pretul contractului fiind astfel achitat prin intermediul facturii telefonice.

     

    „De la infiintarea site-ului, la inceputul lunii august, am avut peste 500 de vizitatori unici, dintre care 45% se intorc pe site in mod regulat“, afirma Daniel Rociu. „Multi dintre vizitatori se transforma in clienti. Iar daca sunt indecisi, sistemul de monitorizare de pe Askme.ro imi permite sa lansez contraoferte. Si de obicei, cei vizati cedeaza.“ Evident, cu conditia ca pe site sa existe modelul de contract cautat de cine intra pe site. 

  • Arta la drumul mare

    Se incadreaza in curentul „verde“ in plina manifestare peste tot si pot fi transformate in muzee in aer liber: intersectiile cu sens giratoriu, rebotezate „rotonde“, au devenit in ultimii ani o moda in designul urban.

     

    O calatorie prin Europa inseamna nenumarate momente de cumpana, in care nu stii daca sa virezi la dreapta sau la stanga ca sa alegi drumul cel bun dintre sutele de autostrazi si drumuri nationale. Iar o aventura cu masina fara GPS a devenit o piatra de incercare chiar si pentru cel mai iscusit sofer. Vocea GPS-ului devine atat de familiara, incat ajungi sa ii cunosti obiceiurile si cuvintele preferate: nu poate fi trecuta cu vederea frecventa cu care rosteste „roundabout“, ceea ce in romana s-ar traduce prin „rotonda“. Adica acea intersectie cu sens giratoriu al carei centru este dominat de un cerc si unde cel care patrunde trebuie sa dea prioritate.

     

    Rotondele au fost imaginate ca un reper de trafic care le economiseste soferilor timp important petrecut pe drum, atunci cand asteapta ca semaforul sa se faca verde; de aceea sunt pe placul ecologistilor, care calculeaza ca de aici se naste o economie de energie pentru semafoare. Dincolo de aspectele practice, multe rotonde au ajuns pretext pentru expunerea artei in aer liber – lucrari de design, monumente clasice sau realizari ale artistilor moderni. Costul construirii unei rotonde poate incepe de la 200.000 de euro in cazul intersectiilor simple si poate depasi 2 milioane de euro pentru constructiile mai complicate, care includ si o creatie de design sau amenajarea unei gradini.

     

    Prima intersectie cu sens giratoriu din Europa a fost realizata la Paris la inceputul secolului trecut de catre Eugene Henard, arhitectul orasului, si a avut in prim-plan Arcul de Triumf. Nu numai ca este cea mai veche din lume, dar este o piatra de incercare pentru orice sofer, avand in vedere ca Arcul este inconjurat de 8 benzi. Numarul enorm de masini care parcurg intersectia in fiecare zi a dat nastere la mituri. Astfel, se spune ca un turist american s-a trezit prins in interior si pentru ca nu a reusit sa schimbe banda, a fost nevoit sa conduca in cerc pana a ramas fara benzina. Tot in aceeasi perioada, William Phelps Eno construia Columbus Circle din New York, prima astfel de intersectie din Statele Unite.

     

    Sistemul inventat la inceputul secolului trecut avea un mare neajuns: cei aflati in intersectie trebuia intotdeauna sa dea prioritate masinilor venite din partea dreapta, ceea ce ducea la aglomerarea intersectiei si inevitabil la accidente.

     

    Astfel, in anii ‘50, in Marea Britanie s-a inventat conceptul de „rotonda moderna“ care presupunea ca aceia care intrau in intersectie sa acorde prioritate masinilor din rond. Sistemul a fost adoptat si de celelalte state din Europa incepand din 1980. Continentul american a fost initial reticent, mai ales dupa celebrul episod de desene animate in care familia Simpson, aflata in vizita in Marea Britanie, s-a invartit minute bune in cerc pentru ca nu reusea sa gaseasca iesirea potrivita din aceasta intersectie noua pentru ei. Recent insa si Statele Unite, si Canada au preluat sistemul, care s-a dovedit un succes pentru ca a descongestionat traficul.

     

    „Atunci cand constructia rotondelor a inceput, multi s-au declarat ingrijorati“, spune Tom Adriance, responsabil pentru administrarea traficului la municipalitatea din Malta, un oras din statul New York unde au fost construite cinci rotonde si alte sapte sunt in proiect. „E ceva nou si oamenii sunt un pic nervosi. Dar pe masura ce se vor obisnui vor realiza avantajele. Traficul este mai fluent si foarte rar apar congestii. Cine isi doreste sa astepte trei minute pana sa se schimbe culoarea semaforului?“, declara Adriance despre proiectul de 16 milioane de dolari (aproape 12 milioane de euro).

     

    Principiul „cedeaza la intrarea in intersectie“ a devenit lege in Marea Britanie in 1966, unde au fost construite sute de rotonde. Cel mai ambitios program a inceput in orasul Milton Keynes, unde dupa ideile urbanistului Melvin Webber au fost construite 130 de rotonde, din care numai cinci semaforizate. Sistemul s-a dovedit a fi atat de popular, incat rotondele figureaza in logo-ul folosit de orasul Milton Keynes pentru cea de-a 40-a aniversare, iar in slogan „Roundabout 40 and still in love“.

     

    Designul rotondelor moderne s-a rafinat in ultimii ani. Unghiurile de intrare au fost largite si au fost adaugate elemente care incetinesc traficul. La ora actuala, conform The Economist, Franta are 20.000 de rotonde moderne, Australia 15.000, Marea Britanie 10.000, iar Statele Unite 1.000. Iar odata rezolvata problema traficului, rotondele au inceput sa-si gaseasca si alte foloase, fiind nu de putine ori amenajate ca niste muzee in aer liber. Intr-o rotonda din Belfast este programata pentru 2008 inaugurarea unei structuri de 45 de metri inaltime in forma de floare salbatica. Semnat de artistul Ed Carpenter, proiectul se va afla in centrul unei inter-sectii de drumuri importante din vestul orasului si va fi vizibil de la cativa kilometri distanta. Carpenter, care a avut un buget de 400.000 de lire sterline (peste 590.000 de euro), sustine ca a imaginat floarea „ca simbol al viitorului“.

     

    Si in Franta au aparut obiecte de design in mijlocul intersectiilor. De exemplu in regiunea Landes, cunoscuta ca un centru industrial, la tot pasul dai peste ro-tonde care spun povestea industriei respective. Astfel, in zona Chalosse, unul dintre cele mai importante centre de productie de mobila din regiune, a fost imaginata o structura care atrage atentia de la distanta: un scaun de 10 metri inaltime si cinci metri lungime apare brusc pe un drum din vestul orasului Hagetman.

     

    Francezii au expus si istoria, si miturile in intersectii. In trecut, Landes era o regiune mlastinoasa, cu turme imense de oi. Pentru a putea trece peste locurile noroioase, ciobanii mergeau pe catalige. Pe masura ce terenurile au fost curatate, ciobanii pe catalige au disparut, insa au ramas prezenti in cantecele si dansurile locului – iar intr-una dintre rotondele din zona a fost instalata o sculptura imensa care reprezinta un cioban pe catalige.

     

    Spania este o alta destinatie care atrage atentia prin aranjamentele la drumul mare. Daca francezii si britanicii au ales constructii din lemn sau metal, spaniolii au speculat vegetatia specifica zonei. In regiunea Tarragona, rotondele par niste gradini botanice in miniatura, dominate de palmieri si ananasi si asezonate cu leandru si alte flori mediteraneene. Vegetatia este atat de deasa, incat poti uiti ca te afli intr-o intersectie si ca trebuie sa cedezi trecerea.

  • O punte intre generatii

    Un artist din Sheffield reuseste sa demonstreze ca a face o muzica pe placul tuturor nu duce neaparat la un dezastru in materie de calitate a creatiei.


    Cate inregistrari lansate in ziua de azi ai putea cumpara atat pentru bunicul, cat si pentru un pusti indie de 15 ani? Nu prea multe. Trupele care aleg sa se adreseze tuturor generatiilor sfarsesc, in general, prin a produce un pop monoton, ultraconservator in stilul Travis/Stereophonics. Sunt genul de trupe pe care te simti obligat sa nu le poti suferi, pentru ca singurul principiu dupa care se ghideaza este curatarea muzicii lor de orice te-ar putea determina sa-ti displaca. Incercarea de a placea tuturor mereu este o reteta pentru un dezastru de proportii hindenburgiene.


    Si totusi, acesta este exact domeniul in care un artist din Sheffield, Richard Hawley, exceleaza. Hawley reuseste sa faca o muzica pe care pustii „cool“ in blugi imposibil de stramti sa o elogieze pe forumuri, si in acelasi timp una usor de ascultat, pe care bunicii vostri ar descrie-o, probabil, drept „muzica adevarata“.


    Majoritatea punctelor de referinta muzicala ale lui Hawley dateaza dinainte de Beatles, tragandu-se dintr-o traditie si mai veche a compozitiei muzicale. De fapt, lumea muzicala in care traieste Hawley este una a Marii Britanii din anii cincizeci, acea Mare Britanie „a pipei si a papucilor“, atunci cand Sheffieldul sau natal era un oras de oameni muncitori cinstiti care trudeau din greu, o Mare Britanie infinit mai reconfortanta si mai sigura decat cea a insulei date peste cap din ziua de azi.


    Vocea sa extraordinara, in parte Johnny Cash, in parte Elvis, suna de parca ar trebui sa apartina unui om care are de doua ori modesta varsta a lui Hawley, 40 de ani. Fara indoiala, una dintre cele mai mari calitati ale sale este strania capacitate de a crea o melodie ce suna de parca o stii de-o viata, dar
    nu-ti aduci aminte de unde. Toate piesele de pe ultimul sau album, recent lansatul „Lady’s Bridge“, suna ca si cum ar fi preluari ale unor piese clasice. Totusi, daca Hawley n-ar fi oferit decat niste nostalgie muzicala frumos ambalata,  n-ar fi fost idolatrizat de fanii lui. Ceea ce il face atat de placut este sentimentul palpabil de melancolie din cantecele sale, ca si cum propriul lui brand de balade ar fi o cale directa de evadare din lumea moderna. Cantecele lui sunt pline de sentimente de pierdere si alean, de dor de o lume mai buna decat cea care ni s-a dat. Aceasta aplecare constanta inspre explorare sufleteasca este ceea ce confera clasicitate compozitiilor lui si il diferentiaza complet de alti artisti „retrogresivi“ (ganditi-va, de exemplu, la Ocean Colour Scene, reactionarii muzicali obsedati de anii ’60).


    Ultimul sau LP (denumit dupa un pod din centrul Sheffieldului) ofera si el cateva priviri de pe margine asupra vietii in 2007. Splendidul single „The Streets Are Ours“ este o reactie fata de un guvern laburist obsedat de impunerea de restrictii tinerilor care poarta hanorace si beau cidru pe bancile din parc (aproape 90% din populatia sub 18 ani a Marii Britanii). Videoclipul piesei, care prezinta o multime de adolescenti plictisiti si saraci, nu face decat sa intareasca aceasta impresie. Bine, cantecul suna ca o piesa clasica uitata ce ar putea ajunge sa se difuzeze la statia de radio a unui spital, dar de fapt pare o chemare la arme eliberatoare pentru o intreaga generatie.


    Va sugerez sa cumparati un exemplar din „Lady’s Bridge“ imediat. E perfect pe post de cadou de zi de nastere, polivalent pentru acele ocazii jenante in care ati uitat complet sa cumparati un cadou. N-are importanta daca destinatarul are 18 sau 80 de ani, oricum va fi sigur incantat.


    Merita mentionata trecerea in nefiinta a lui Tony Wilson, seful Factory Records si fondatorul legendarului club din Manchester, Hacienda, amuzant portretizat in filmul „24 Hour Party People“. In ciuda straniei asemanari de nume, a faptului ca ne-am nascut si am crescut in aceeasi parte din nordul Angliei si am invatat amandoi la Oxbridge, nu prea am ce sa mai spun despre tragica trecere in nefiinta a lui Wilson fara sa alunec in sentimentalismul pe care il dispretuia atat de mult. Va sugerez sa va petreceti aceasta saptamana ascultand Joy Division, A Certain Ratio, ESG si The Happy Mondays in amintirea sa. Manchesterului are sa-i fie dor de el.


    In romaneste de Loredana Fratila-Cristescu