Intregul esafodaj al televiziunii ca industrie se clatina sub impactul noilor tehnologii si, mai ales, al Internetului. Dar, spre deosebire de alte ramuri ale industriei divertismentului, televiziunea pare mult mai abila in a se adapta si chiar a se re-inventa.
Insa oricat am largi rubrica din dictionar pentru a cuprinde toata aceasta pleiada de schimbari, vom ramane mereu in urma. Jeff Zucker – presedintele retelei NBC – spunea in octombrie 2006 ca, in materie de televiziune, schimbarile ce vor surveni in urmatorii cinci ani le vor pune in umbra pe cele petrecute in ultima jumatate de secol. Zilele trecute, intr-o conferinta gazduita de MediaGuardian Edinburgh International Television Festival, Vinton Cerf – unul dintre legendarii parinti ai Internetului – aprecia la randul lui ca dezvoltarile din ultimii ani vor continua si ca foarte curand vom privi majoritatea programelor TV prin Internet – o revolutie care ar putea anunta inlocuirea televiziunii traditionale difuzata prin canale TV de catre noile servicii interactive. Mai mult, Cerf (care este si vicepresedinte la Google) afirma ca deja se intrevad cai de a mixa informatii din medii diferite si invita auditoriul (format din executivi ai companiilor de media) sa-si imagineze posibilitatea de a opri un program TV si, printr-un clic de maus pe unul dintre obiectele sau personajele de pe ecran, sa obtina informatii suplimentare despre subiectul respectiv.
Insa chiar daca acest gen de interactivitate nu va veni peste noapte, pentru intreaga industrie de televiziune este clar ca modelul de business pe care se bazeaza va trebui sa se schimbe. E adevarat ca modelul traditional al televiziunilor comerciale – bazat pe publicitate de masa – a inceput sa se erodeze chiar inainte de impactul cu internetul: expansiunea posturilor de nisa a fragmentat si mai mult publicul, iar metodele de masurare a audientei se dovedesc din ce in ce mai putin relevante. Din fericire, televiziunea pare mult mai reactiva decat alte zone ale divertismentului (de pilda industria muzicala), astfel incat miscarile de adaptare sunt deja vizibile, semne clare ale unei radicale schimbari de paradigma: de la un mediu pasiv, in care spectatorul este un simplu consumator de programe, spre un mediu activ, capabil sa retina atentia audientei si sa angajeze sau chiar sa implice privitorul. Industria publicitara este deja in cautarea unor metrici noi, care sa valorizeze in mai mare masura acest angajament (sau atasament), mai ales in conditiile in care videorecorderele digitale, distributia prin download si vanzarea de programe (mai ales seriale) pe DVD devin practica curenta, facand desuete metodele traditionale de masurare a audientei.
Interactivitatea si implicarea – atat de aclamate de Web 2.0 – sunt noile imperative ale televiziunii. Poate ca cea mai radicala abordare a avut-o MTV, care a lansat un spatiu virtual tridimensional in care utilizatorii interactioneaza nu doar intre ei, ci si cu avatarurile personajelor din serialul Laguna Beach. Un exemplu ceva mai cuminte ne ofera reteaua ABC, care incearca sa fructifice si in web serialul de succes Anatomia lui Grey, dedicandu-i trei bloguri conexe: Grey Matter (in care scriu realizatorii), The Nurse’s Station (unde apar barfele asistentei Debbie) si The Emerald City Bar (desigur, comentariile barmanului Joe). La acestea se adauga comunicarea pe orizontala intre fanii serialului, in diverse bloguri si forumuri. Plus situl web special dedicat de catre ABC, in care se furnizeaza nenumarate materiale si servicii conexe. Ca si in cazul altor seriale de succes, nu mai avem de-a face cu o productie de televiziune, ci de creatii media complexe. Mai mult chiar, substanta unor intregi productii incepe sa se schimbe in acest context, iar serialul Lost (Naufragiatii) este un exemplu concludent: mai elaborat, mai misterios, mai atractiv pentru un public pretentios, abordabil pe diverse niveluri de lectura, imbinand video si web… Altfel.
Leave a Reply