BusinessMagazin

Blog

  • Complexul celor mai buni

    Va las casa, terenurile din cinci judete, colectia de Mercedes-uri, falsurile veritabile si PIN-urile de la goldcarduri. Afacerea am vandut-o deja.

     

    Fondatorul unei retele de magazine cu produse electronice se arata fericit, saptamana trecuta, in timpul receptiei de lansare a unei noi firme – o mica investitie personala intr-un start-up din domeniul Internetului. Mica, raportand-o la ceea ce vanduse anul trecut – cele aproape 100 de magazine date pe cateva milioane bune unui fond de investitii.

     

    De ce a vandut? Raspunsul sablon din vremurile noastre: „Am adus afacerea la un nivel la care aveam nevoie de o investitie puternica pentru ma dezvolta in continuare si a face fata concurentei“. Tradus printre cuvinte: „nu mai era distractiv dupa ce afacerea se stabilizase si imi era frica de concurenta“. Cresterile nu mai erau atat de mari, ritmul lansarilor de noi magazine incetinise si totul se indrepta spre un maxim posibil, foarte probabil. Desigur, l-am putea banui pe acest om, ca si pe multi altii, ca se saturase de profituri reinvestite, de viata cumparata pe firma (78% dintre Mercedes-uri sunt luate in leasing), de vacantele exotice asortabile veniturilor, dar nu orarului. Nu e cazul. La mai putin de jumatate de an de la vanzare e deja la a doua investitie, dupa cea intr-o firma locala de consultanta pentru micii afaceristi. In zona fierbinte, unde consiliaza firme pe care ajunge sa le cunoasca si, cum recunostea rotind paharul de whisky, in care ar putea sa investeasca.

     

    Desi a pastrat o parte din vechea afacere, fondul de investitii si-a numit recent un director propriu, dupa ce fondatorul a hotarat sa cedeze: „Eu am crescut firma asta si mi-e greu sa accept ca altcineva stie mai bine“. Recunoaste insa ceea ce cartile de management stiu deja, ca in piramida decizionala a unei companii bine crescute, primele doua niveluri, actionarul si CEO-ul, e mai bine sa fie persoane diferite.

     

    Aparent avem de-a face cu un paradox. Daca voia sa ramana cu butonul rosu, de ce a vandut pana la urma? Adevarul e ca nu e usor sa  pastrezi vigoarea unui business pe un segment de piata (si adrenalina cresterilor), cand toate soiurile de investitori cu titulaturi in limba engleza vad acum o „bonanza“ in Romania. Acestia pun prea multi bani pe cantar pentru ca balanta sa mai incline in favoarea celor care stiu piata locala. Ceea ce duce la o concluzie care nu e nici buna, nici rea: din cauza noutatii capitalismului nu avem acea aristocratie a afacerilor mostenite din generatie in generatie si nu o vom avea, pentru ca intra prea multi bani in Romania. Sa ma contrazica Tiriac aici. 12 nume din primele 100 de companii din Romania dupa cifra de afaceri sunt controlate acum de antreprenorii romani care le-au fondat sau privatizat. Vanzatori de aspiratoare, de masini, producatori de medicamente sau mari agricultori. Restul apartin statului si majoritatea fac parte din grupuri internationale sau holding-uri regionale.

     

    Conform publicatiei americane Family Business, cele mai mari afaceri mostenite din lume sunt Wal-Mart (condusa de Robson Walton, fiul fondatorului Sam Walton), Ford (cu William Clay Ford jr., stranepotul fondatorului Henry Ford) si Samsung (familia Lee). Vom avea oare un Popescu si Fiii de anvergura lor? Probabil ca nu. Un studiu in Romania al cabinetului de consultanta Pierre Audoin realizat pe firmele din IT a venit si cu cateva cifre, dintre care mentionez doar trei – cifre care ar putea fi presupuse si pentru alte sectoare de activitate. Unu: 90% dintre companii au patroni care doresc sa vanda partial sau total afacerile detinute. Doi: peste 50% din cei care vor sa vanda nu se simt motivati sa ramana in noua structura dupa vanzare decat cu un minim care sa asigure cumparatorul si sa maximizeze pretul. Trei: peste 50% vad multe potentiale oportunitati de dezvoltare a afacerii lor actuale, insa realizeaza ca nu au forta financiara, relationala si manageriala pentru a le utiliza. Pana la urma nici nu e de mirare ca nu au forta de a le mai dezvolta dupa un anumit nivel. Antreprenorii acestia vin din zona unde marile companii nu si-ar fi murdarit costumele: cea a afacerilor prea mici pentru niste licentiati cu MBA, dar care s-au dovedit profitabile.

     

    Iar textul acesta are si o morala. Vreti sa lasati afacerea mostenire? Faceti tot posibilul ca afacerea sa ramana mica – va fi mai putin vizibila si mult mai putin dorita. Nu va listati afacerea la bursa – oferta de actiuni poate fi o metoda tentanta de a aduce capital, dar si o usa deschisa pentru preluari fortate. Ocoliti orasele mari – mai multi locuitori inseamna mai multi clienti si cresterea afacerii devine greu de evitat. O reteta pe care a urmat-o parca dupa manual cea mai veche afacere de familie din Statele Unite, aflata acum la a 14-a generatie. Zildijan Cymbal Co. produce si acum talgere de metal pentru cateva feluri de instrumente muzicale. Nu suna bine?

  • STRATEGII: Mol continua incalzirea in lupta pentru podium

    La sfarsitul saptamanii trecute, a fost soare la Budapesta. Atat de soare, incat Lasso Geszki, directorul de retail al grupului petrolier Mol, a vazut la sfarsitul adunarii generale a actionarilor ca peste patru ani reteaua din Romania, „cea mai buna piata in care grupul este prezent“, trebuie dublata.

     

    Pana atunci, vor avea investitii, insa mai mici. Dar nu vor ocupa oare ceilalti concurenti cele mai bune locuri? Sau vor mai gasi liber maghiarii al treilea loc in piata?

     

    In 2003, grupul Mol avea in Romania in jur de 40 de benzinarii. Achizitia in 2003 (si in 2004) a retelei Shell (82 de statii in total) l-a propulsat direct in topul celor mai importante retele din Romania. De atunci incoace, strategia de extindere a grupului  in Romania pare una a pasilor marunti: investeste in cate aproximativ zece benzinarii pe an. In acest an, compania va deschide opt statii noi in care va investi aproximativ 12 milioane de euro, iar pentru anul viitor planuieste investitii de 11 milioane de euro in alte sapte statii.

     

    Practic, la sfarsitul anului 2008, Mol Romania ar avea 136 de statii si va incepe inca o etapa agresiva de dezvoltare, similara cu pasul facut la achizitia Shell, si va investi in aproape 100 de benzinarii, „chiar daca asta va costa cateva milioane de euro“, dupa cum spune Geszki. Dezvoltarea in Romania a 100 de benzinarii ar costa de la 150 de milioane de euro in sus. Dar asta nu poate speria pe nimeni, atat timp cat cresterea unei piete mai este inca formata din doua cifre: anul trecut, afacerile Mol in Romania au crescut cu 25% fata de 2005, pana la 524,42 milioane de euro, iar profitul net a ajuns la 6 milioane de euro, dublu fata de cel obtinut in 2005. 

     

    O diferenta importanta fata de piete precum Slovacia, unde in 2006 cuvantul optimizare a insemnat inchiderea a 48 de statii. „In Slovacia, Mol a achizitionat Slovnaft (compania nationala – n.red.) si cu bune, si cu rele, iar ce nu a adus profit a fost inchis“, explica Zsolt Szalay, directorul Mol in Romania. Chiar daca a mers bine, piata ungara, cea mai importanta pentru grupul Mol, a adus o crestere de doar 4,3%.

     

    Diferenta din ritmul de crestere se vede si in modul in care grupul a gandit strategia de extindere a retelelor: pentru piata ungara nu se anunta importante investitii in retea pentru urmatoarea perioada, iar Mol isi va indrepta un buget important de investitii in Romania. Aceasta va face ca la sfarsitul deceniului numarul statiilor din cele doua tari sa se apropie.

     

    Dublarea retelei pe piata locala va face ca, la sfarsitul lui 2010, Mol sa se apropie foarte mult de reteaua pe care o are momentan Lukoil.

     

    Si operatorul rus pregateste investitii, insa tot pe termen lung, sperand ca dintr-un buget de 80 de milioane de euro sa dezvolte inca 100 de benzinarii in urmatorii cinci ani, pentru a ajunge la  400 de benzinarii.

     

    De asemenea, Rompetrol vrea sa atinga la sfarsitul acestui an numarul de 250 de Parteneri Rompetrol, in paralel cu dezvoltarea retelei proprii, care are acum 102 statii, dar este  in curs de extindere. Toate acestea ar insemna ca peste aproximativ trei ani, trei operatori se vor bate pentru aceeasi cota de piata in functie de numarul de benzinarii. Trei operatori din zona, dat fiind ca, o data cu iesirea Shell din Romania, niciun alt mare operator nu si-a mai anuntat intrarea, iar volumele totusi mici care se pot vinde in Romania, raportate la ceea ce vand aceiasi operatori in piete mai mari, nu fac atractiva o piata, chiar daca aceasta are o crestere foarte buna.

     

    Dar cine va lua cei mai buni clienti? Mai precis, pe cei business, cu flote imense care consuma foarte mult si fara sa se uite la pret? Zsolt Szalay,  spune ca strategia sa este ca, in paralel cu dezvoltarea retelei pe care o conduce, sa pastreze si actuala pondere pe care clientii business o au in portofoliu. „40% dintre clientii nostri sunt flote de companii, care merg prin orase, dar fac si multe drumuri in tara sau spre vestul Europei si au avantajul ca gasesc benzinarii Mol in drum“. Szalay spune ca atat consumul flotelor, cat si al celorlalti 60% din clienti este preponderent de motorina.

     

    „Cand «dieselizarea» a inceput cu cativa ani in urma in Austria, Mol a stiut ca cererea de motorina va creste mult si in Europa de Est“, spune Szalay, care a ponderat in asa fel oferta, incat nu a raportat diferente foarte mari intre benzina si motorina, cererea apropiindu-se de ceea ce s-a gasit in statii. In statiile Mol din Ungaria insa, cererea de motorina a crescut anul trecut cu 11%, iar in Slovacia cu 16%.

     

    Investitiile Mol, dar si cele prognozate de Lukoil si Rompetrol nu vor muta piata mai departe de 2.500 – 2.800 de benzinarii. Pana la cele 3.500 de care piata spune ca va fi nevoie in 2010 mai e ceva. Sau 2010 e prea devreme?

  • Primul exit din retail

    Cele noua magazine Albinuta din Capitala isi schimba proprietarul: iese din ring retailerul lituanian Maxima Lt., iar fraiele sunt preluate de reteaua Profi, specializata in retailul de tip discount. Dincolo de valoarea tranzactiei in sine, estimata la circa 10 milioane de euro, momentul marcheaza pe piata romaneasca primul exit al unui retailer strain.

     

    Parte a grupului belgian Louis Delhaize, prezent pe piata romaneasca si prin intermediul hipermarketurilor Cora, reteaua Profi a cucerit prin aceasta tranzactie un nou bastion: piata bucuresteana. Cele noua magazine Albinuta, ce au avut in anul trecut vanzari de 23 de milioane de euro, in crestere cu 30% fata de 2005, urmeaza sa fie integrate in reteaua Profi, care a impanzit pana acum cu precadere regiunea de vest a tarii.

     

    Conform reprezentantilor Profi, discutiile pe marginea preluarii au durat cateva luni, insa nici una din parti nu a dorit sa comenteze valoarea tranzactiei. Planurile creionate de conducerea retailerului belgian prevad ca reteaua sa reuneasca nu mai putin de 37 de magazine pana la finalul acestui an, cifra de afaceri previzionata fiind de 73 mil. euro. Profi are acum 28 de magazine, dintre care patru sunt spatii ale magazinelor de proximitate Uni’all, preluate in luna martie de la fosta retea Univers’all.

     

    Ce s-a intamplat insa cu Albinuta si de ce au depus lituanienii armele intr-o piata aflata in plin elan de extindere a formelor moderne de comert?

     

    Maxima Lt., parte a retailerului VP Market, denumit de Financial Times si The Economist „tigrul baltic“, prezent in Lituania, Letonia, Estonia, Polonia si Bulgaria, a adulmecat potentialul pietei de retail si pe piata romaneasca. Si-a facut intrarea aici in urma cu fix 27 de luni, chiar inaintea sarbatorilor de iarna din 2004, afisand planuri ambitioase. Reprezentantii companiei declarau la acea vreme pentru BUSINESS Magazin ca tinta lor este ca in numai un an sa detina pe piata romaneasca 17 farmacii si 20 de magazine alimentare. Startul hotarat (patru magazine deschise in doar o luna) a fost suficient pentru a atrage atentia atat competitorilor, cat si furnizorilor, cu care reprezentantii Albinuta negociau deja din 2005 ca de la nivelul unei retele de 20 de magazine, desi spatiile lor de vanzare se numarau pe degetele unei singure maini. Nici chiar pana la finalul anului trecut lituanienii nu si-au indeplinit planurile de dezvoltare programate pentru 2005, ajungand doar la o retea de noua magazine, in locul celor 20 planificate pentru primul an de prezenta pe piata romaneasca.

     

    Majoritatea spatiilor in care au functionat magazinele Albinuta au fost preluate de la societatea Practic Bucuresti, ce detinea fostele magazine Alimentara din sectorul 6 al Capitalei. Penuria de spatii ce se preteaza la activitati de retail este unul dintre argumentele principale pentru esecul lantului lituanian, pentru ca pe spatiile „cu vad“ nu liciteaza doar comerciantii – din diferite domenii, fie imbracaminte, electrocasnice sau alimentar -, ci si bancile. Intr-o perioada in care cuvantul de ordine pentru companiile cu activitati de retail este extinderea, si costurile spatiilor au crescut in consecinta. Una dintre solutiile luate in considerare de lituanieni a fost dezvoltarea retelei in provincie, in zone in care foamea de spatii nu este la fel de acuta, datorita unui numar mai mic de retaileri internationali. Laurentiu Tigaeru Rosca, proprietarul a doua magazine Mara de la Focsani, spune ca a avut „mai multe“ runde de discutii cu diversi comercianti, dintre care cea mai recenta s-a desfasurat cu grupul VP Market. Discutiile nu s-au finalizat, iar Tigaeru Rosca spune ca motivul tine de nehotararea lituanienilor de a se extinde in Romania. La discutii la Focsani au mers chiar reprezentanti ai board-ului VP Market, „care au spus din start“,  „ca nu sunt foarte hotarati daca sa intre sau nu pe piata din provincie“ declara anterior managerul Mara.

     

    Un alt obstacol ce a franat planurile de dezvoltare ale lituanienilor a fost concurenta reprezentata nu doar de supermarketuri, ci si de hipermarketuri si retele de discount, care au ridicat la randul lor pretentii pentru banii din buzunarul cumparatorilor. Or, tocmai pe o dezvoltare in pas saltat mizau lituanienii, ce-si stabilisera o strategie de expansiune rapida in regiunea baltica si nu numai, dupa ce au incercat in 2004 sa-si vanda afacerea de retail din toate tarile, dar n-au obtinut pretul cerut, conform articolelor din presa lituaniana.

     

    Cumparatori au gasit insa pe piata romaneasca, mai intai pentru reteaua de farmacii Iedera, pe care au vandut-o inca din toamna anului 2005 catre Montero, unul dintre cei mai mari distribuitori de medicamente de pe piata locala. Valoarea tranzactiei nu a fost dezvaluita pentru cele 13 farmacii Iedera operate de Eurofarmacia, parte a grupului lituanian, insa ideea vanzarii diviziei de retail de medicamente a fost vehiculata pe tot parcursul anului 2005, pana in momentul parafarii tranzactiei cu Montero.

     

    Din extinderea pe piata romaneasca anuntata in urma cu doi ani si care mentiona cifre mari, ce se refereau la retele cu zeci de spatii, comerciantul lituanian s-a ales cu doua vanzari. Cu peste 370 de supermarketuri in mai multe tari, dintre care 17 in Bulgaria, strategia s-a schimbat, iar declaratiile oficiale spun ca VP Market se va concentra pe pietele din tarile baltice. Daca nu cumva lituanienii pregatesc un exit mai amplu, renuntand total la operatiunile din comert.

  • Superioritatea nelinistii noastre

    Asemenea celorlalti comentatori, analisti sau interpreti ai dinamicii politice interne, incerc sa gasesc explicatii pentru ritmul accelerat in care se succeda evenimentele politice, pentru planurile si strategiile pe care le propun actorii politici.

     

    Evident, sunt destul de putine explicatii multumitoare, fiindca fenomentul politic in complexitatea lui nu este usor de interpretat. De la schimbarea din decembrie 2004, ai spune ca n-am avut niciun castig. Daca intrebam cetateanul obisnuit, framantat de problemele lui cotidiene, oare ce perspectiva va avea asupra scenei noastre politice? In cel mai bun caz, intuiesc un acut sentiment de nemultumire, fiindca viata omului de rand nu a suferit schimbari substantiale. In schimb, are parte zilnic de confruntarea putere-putere girata eficient de catre opozitie. In cel mai rau caz, cetateanul obisnuit nici nu mai este interesat de temele politice

     

    Discutam recent cu un fost coleg. Imi spunea ca, desi urmareste dezbateri politice, este totusi contrariat ca la televiziuni si pe Internet informatiile politice sunt cele care abunda, ca sufoca alte teme de pe agenda reala a populatiei, remarcand si el agitatia politica a zilelor noastre. Daca pana la acel punct impartaseam constatarile lui, la un moment dat a emis o sentinta care a marcat inceputul unei polemici. Mi-a spus ca parca ar fi preferat linistea de dinainte. Initial n-am inteles daca era o forma de resemnare sau daca era o idee rostita din convingere. N-am inteles exact care era cuvantul cheie – linistea sau dinainte? Am refuzat sa ma gandesc la acel „dinainte“ pe care l-a infiltrat in discutia noastra. Dar de unde acea nevoie de liniste? Colegul meu nu vorbea despre linistea ca senzatie, ci despre linistea ca teza. Cine ii inoculase acea nevoie de liniste? Ei bine, este vorba despre linistea pe care o predica toti lideri nostri politici. Unii instinctual (Ion Iliescu), altii din interes (Calin Popescu-Tariceanu). Unii din demagogie (Mircea Geoana), altii din reflex (Emil Boc). Niciunul dintre ei nu are convingerea nevoii de liniste si totusi toti vorbesc despre ea. Avem liniste complice, liniste utila, liniste salvatoare, liniste indusa, liniste redusa, liniste propusa. Avem silentio stampa si no comment, un fel de surogate ale linistii. Ca exercitiu, observati discursurile politicienilor si veti vedea ca una dintre valorile pe care le promoveaza este linistea. A lor, dar mai ales a dumneavoastra.

     

    E o capcana in care nu avem voie sa cadem, indiferent de forma pe care o imbraca discursul. Ne-am castigat dreptul la neliniste, iar aspectul pozitiv al alegerii lui Traian Basescu din 2004 este tocmai acela ca s-a produs un declic care stimuleaza si incurajeaza dezbaterea publica. Ca politicienii se confrunta, ca exista dezbateri in contradictoriu, ca exista problematizari constitutionale, ca exista polemici, toate sunt dovezi ale maturizarii noastre politice. E adevarat, politicienii nostri se confrunta poate prea mult, insa au de recuperat un mandat in care a fost prea liniste.

     

    Traim pe viu o schimbare de paradigma. Incercam tranzitia de la modelul paternalist, cu presedintele garant al „linistii“ (intr-una din campaniile sale, Iliescu a folosit sloganul „un presedinte pentru linistea nostra“), la modelul participativ, acolo unde numai confruntarea de idei in spatiul public (conceptul de agora) poate produce constructii sistemice viabile pentru generatiile viitoare. Extinderea teoriei falsificarii elaborata de Karl Popper poate fi un model explicativ suplimentar care surprinde inca si mai bine dinamica politica actuala: Traian Basescu propune falsificarea unui tipar anacronic, prin introducerea altuia care este superior primului. O asemenea schimbare de anvergura provoaca ciocniri intre sustinatorii vechiului model si adeptii celui nou. Problema rezida in aceea ca modelul lui Traian Basescu trebuie cizelat. Modul de exercitare a puterii pe care il propune Traian Basescu este discutabil, fiindca forteaza prerogative ale puterii care nu au fost speculate de catre presedintii anteriori. Modelul este perfectibil, dar avem cel putin un fond pentru a putea dezbate, un reper in jurul caruia sa configuram discutii, teze si idei.

     

    Avem argumente pentru a spera ca dezbaterile actuale, tensionate si conflictuale, vor produce in cele din urma un set de reguli ale jocului acceptate de catre majoritatea politicienilor. Avem motive mai mult decat suficiente pentru a crede ca avem nevoie de neliniste, fiindca daca vom demonstra ca nu putem invata nimic din framantarile actuale, atunci vom fi condamnati sa ne zbatem in incertitudini si nuantari demne de cauze mai bune. In liniste. 

  • La ce este bun profesorul

    (Internetul le ofera studentilor mult mai multe informatii decat scoala. Dar este nevoie si de cineva care sa-i ajute sa le caute, sa le filtreze si sa le selectioneze.)

     

    In avalansa de articole cu privire la huliganismul din scoli am citit un episod pe care nu l-as defini chiar de huliganism, ci cel mult de impertinenta, dar totusi este vorba despre o impertinenta semnificativa. Asadar, se spunea ca un elev, pentru a-l provoca pe un profesor, l-ar fi intrebat: „Ma scuzati, dar in epoca Internetului care mai e rostul dumneavoastra?“.

    …


    Umberto Eco este autorul romanelor „Baudolino“, „Numele trandafirului“ si „Pendulul lui Foucault“. Puteti citi urmatorul comentariu al lui Umberto Eco in editia BUSINESS Magazin care apare pe 16 mai.


    Traducerea si adaptarea de Cecilia Stroe


    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei

     

  • Unde merg banii

    Investitiile in piata imobiliara si seiful bancilor sunt si vor ramane in urmatorii ani principalele modalitati de plasare a banilor. Si totusi, tentati cu randamente de 20-30% pe bursa intrezarite de analisti pentru 2007 si 20% pentru fondurile mutuale, tot mai multi romani ar putea sa le incerce si pe acestea. In plus, in curand, in scena vor intra si pensiile private. Si totusi, se vor reorienta banii romanilor spre investitii sau vor merge, ca si pana acum, preponderent spre consum?

     

    FLORIN CITU: Eu cred ca in Romania a fost mai mult vorba despre inertie si e din ce in ce mai greu sa gasesti ceva profitabil din intamplare. Asa ca, dupa parerea mea, va fi din ce in ce mai mult nevoie de research. Pana acum nu s-a folosit componenta asta de analiza, dar cred ca de acum inainte se va cere din ce in ce mai mult.

     

    EUGEN VOICU: Depinde despre ce categorie de investitori vorbim…

     

    BUSINESS MAGAZIN: In principal despre cei care, pana acum, au investit mai mult dupa „feeling“ si care acum incep sa caute informatii documentate referitoare la posibilitatile lor de a investi…

     

    MIHAIL ION: Cred ca ar trebui sa ne gandim un pic la profilul investitorului – orice investitie se face tinand cont de trei criterii: risc, randament si orizont investitional. Pe masura ce potentialii investitori inainteaza in varsta, apetitul de risc scade. Pe de alta parte, cei tineri nu prea au capital de investit, dar exista si oameni care au obtinut venituri din afaceri. Aici deja intram intr-o alta componenta a identificarii profilului la risc, pentru ca intr-un fel trebuie analizat cel ce a facut niste bani dintr-o afacere – el si-a asumat pana atunci un risc – si altfel pot sa vorbesc despre un client care are aceeasi suma de bani, dar a obtinut-o dintr-o mostenire – principalul lui obiectiv ar fi sa-si conserve valoarea. Pe de alta parte, trebuie sa stim si orizontul de investire. Daca am un orizont investitional scurt, indiferent de suma de bani, investesc in instrumente monetare; daca am bani mai multi si, judecand profilul clientului, imi dau seama ca el are un apetit la risc, atunci pot sa ma indrept spre piata de capital, spre investitii in actiuni, iar daca acel client nu cauta neaparat lichiditate, atunci putem sa incercam si investitii in imobiliare. E usor de inteles pentru toata lumea ca un activ imobiliar are o lichiditate ceva mai mica decat o actiune sau un alt instrument financiar.

     

    FLORIN NINE: Eu, lucrand in imobiliare, constat ca sunt oameni cu relativ putina experienta care au intrat in domeniul imobiliar si, cand ma uit la bursa, imi dau seama ca nu e foarte simplu sa intelegi mecanismele acestea si te lasi oarecum pe mana brokerului. Avantajul in piata imobiliara este ca e destul de usor de perceput, este foarte vizibila.

     

    FLORIN CITU: Nu e nevoie ca fiecare dintre noi sa intelegem aceste mecanisme pentru a putea investi pe bursa. E adevarat, cu cat o piata este mai mare, ea devine si mai complicata. Piata trebuie sa creeze analisti, iar in absenta lor mergem direct la broker – ceea ce e cu totul gresit.

     

    RAZVAN PASOL: As adauga si eu cateva lucruri despre investitiile la bursa… Au fost doua etape, intr-adevar, in istoria mai moderna a bursei. Una care s-a incheiat prin 2004, in care cam toate actiunile au crescut, pentru ca erau foarte ieftine. Si orice marfa ieftina, pana isi atinge pretul corect, creste.  Atunci puteai sa cumperi cam orice, si pretul crestea bine. De prin 2005 lucrurile nu mai sunt atat de simple, nu mai creste cam tot ce cumperi si trebuie sa fii putin mai atent. E adevarat ca avem nevoie de analisti, nu este neaparat adevarat ca nu avem deloc analiza in Romania. Nu sunt de acord nici cu faptul ca bursa este o investitie foarte complicata. In America, direct sau indirect, cam jumatate din populatia activa are investitii la bursa. Sigur, este alta cultura investitionala, dar de la acest procent de 50% pana la unul subunitar cat este la noi cred ca se mai poate recupera ceva. Eu cred ca investitia la bursa e buna pentru oricine. Ce difera este procentul din activele investite la bursa. Cineva poate sa aloce 100%, altcineva poate sa aloce 5% sau 10%. Si nu e asa de greu, cu un broker bun, cu o carte potrivita se poate invata un minim.

     

    FLORIN NINE: Dar este un cost…

     

    RAZVAN PASOL: Da, evident ca este un cost, dar daca scazi din randament si iese cu mult mai bun….

     

    MONICA IONESCU: Depinde de investitor. Unui om care deja are o afacere ii e mai greu sa stea si pe Internet. La fel de bine, exista si oameni pasionati…

     

    RAZVAN PASOL: Nu trebuie neaparat sa fii un investitor activ; exista la fel de bine situatia cuiva care a cumparat o actiune prin 2002, putea sa si uite de ea si acum sa fie foarte multumit. Poate bineinteles sa fie si o investitie activa, in care cineva sa stea sa urmareasca pe Internet ce se intampla. Sunt abordari diferite, insa in aceasta etapa de dezvoltare a bursei oricine poate sa incerce macar o investitie aici.

     

    FLORIN NINE: Am investit in bursa cu ceva ani in urma, am trecut pe la trei companii, dar a trebuit sa invat din ce in ce mai mult… Piata a fost simpla la inceput, pentru ca toate actiunile cresteau, dar cand au inceput sa scada, am constatat ca nu am ce sa fac cu ele, pentru ca scad si atat, apoi am trecut pe produse mai complexe, derivate si am ajuns sa-mi petrec foarte mult timp pentru a intelege acest segment…

     

    RAZVAN PASOL: Va mai dau un singur exemplu: in ultimii cinci ani randamentul mediu la bursa a fost undeva pe la 50% – asta inseamna ca in fiecare an practic randamentul a fost real pozitiv cu mult peste inflatie. Ceea ce trebuia sa faca cineva in acele perioade de scadere era sa nu se sperie prea tare, sa stea pe niste actiuni, si la sfarsit de an, cand tragea linie, iesea bine…

     

    FLORIN NINE: Daca va ia cineva portofelul din buzunar, va spun eu ca va speriati.

     

    MIHAIL ION: E vorba despre apetitul de risc… Despre asta vorbim: toleram si o pierdere sau nu? Cred ca e evident pentru toata lumea ca nu exista piata care sa aiba o singura directie, de crestere sau descrestere.

     

    DAN NICU: As vrea sa fac o distinctie intre investitia directa si investitia financiara. Un investitor direct are un business pe care-l cunoaste, pe care il creste, eventual dupa niste ani isi vinde afacerea si isi dezvolta alta sau face altceva cu banii. Un investitor financiar are alte alternative de investitii, in functie de profilul investitorului. Eu as spune ca in dezbaterea noastra cuvantul cheie este diversificare. Interfata intre piata de capital si investitorul obisnuit de retail sunt fondurile de investitii. In lume sunt circa 16.500 de miliarde de euro active aflate in fonduri de investitii, fara sa discutam de fonduri de pensii sau alte sisteme de acumulare. In SUA aceasta suma este cu mult mai mare decat activele bancare. Deci exista o industrie care se asaza intre piata de capital si investitorul de retail. Sunt o serie de elemente pe care un investitor obisnuit poate ca nu le cunoaste si nici nu ar trebui, dar poate sa apeleze la niste instrumente care sunt interfata in cadrul acestei industrii si poate face investitiile dupa profilul lor de investitor.

     

    EUGEN VOICU: Oferta unei societati de investitii pleaca de la mai multe tipuri de fonduri, in care poti sa iti asumi un risc mai mare sau mai mic si poti sa te instruiesti cu privire la piata de capital, pentru ca intri in contact cu ea prin acest instrument. Mai apoi poti sa iti deschizi un cont si sa devii investitor direct printr-o firma de brokeraj. La noi se intampla lucrul acesta destul de frecvent si dupa o perioada de timp oamenii se simt mai in largul lor si incearca sa faca propriile investitii direct.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ca un fel de radiografie a pietei actuale romanesti, indiferent de ce categorie de investitor vorbim, are acesta aceeasi posibilitate de a investi ca si in tarile de la vest de Romania?

     

    DORIN BOBOC: Nu, raspunsul e categoric nu. Cand va avea? Depinde cu cine ne comparam. Pe masura ce mergem catre vest mai mult, decalajul creste, ca oferta in pietele financiare. Piata romaneasca de capital are 15 ani vechime. Avem o piata foarte tanara, intr-o economie de piata tanara, iar acestea sunt prin definitie economii cu un risc mai ridicat al tuturor instrumentelor decat cele de pe pietele dezvoltate. Eu nu cred ca activele erau neaparat ieftine in trecut, erau evaluate de catre piata cu un anumit cuantum de risc. De ce vin strainii sa investeasca astazi in imobiliare si nu veneau acum zece ani? Veneau probabil unii, dar foarte putini. Dar profilul de risc al economiei s-a schimbat considerabil de atunci si pana acum. La fel si cu actiunile…

     

    EUGEN VOICU: E un avantaj ca suntem intr-o piata emergenta si nu m-as compara cu investitorul de afara, care are deja marje cu mult mai mici, chiar daca riscurile sunt la randul lor mult mai mici.

     

    DAN NICU: Eu cred ca un investitor roman poate investi la fel ca si unul strain. Poate nu chiar in aceeasi gama uluitoare de instrumente, dar de exemplu, noi oferim posibilitatea de a investi si in unitati ale unui fond din strainatate. Practic, este un acces al investitorului roman catre orice piata, de la cea americana si pana la cea chineza.

     

    FLORIN CITU: Trebuie avut in vedere ca aici se asociaza si riscul de schimb…

     

    DAN NICU: Adevarat ca se asociaza un risc suplimentar, dar in functie de orizontul de investitie si profilul investitorului acest risc poate sa dispara. Spre exemplu, daca vorbim despre un investitor in euro ale carui nevoi sunt tot in aceasta moneda…

     

    FLORIN CITU: Tocmai ce vorbeam despre faptul ca piata romaneasca este complicata, si acum ne asteptam ca investitorul roman sa inteleaga cum poate investi intr-un fond din Luxemburg sau China… Eu cred ca sarim putin cu asteptarile.

     

    DAN NICU: Nu trebuie sa-i cerem sa stie cum functioneaza piata din China…

     

    FLORIN CITU: Dar trebuie sa i se explice ca este riscul mai mare…

     

    DAN NICU: Eu cred ca este interpretabil. Riscul poate fi mai mare, dar poate fi si mai mic. O investitie pe piata romaneasca comporta si ea un risc: de volatilitate a pietei, de lichiditate, pentru ca putine actiuni din Romania sunt intr-adevar lichide. Daca ne comparam cu alte piete, chiar din tarile vecine, riscurile sunt asemanatoare, am putea spune. Dar cu o piata de capital matura, riscurile sunt ceva mai mici. Intervin, e adevarat, riscuri suplimentare, cum ar fi riscul de schimb de care vorbeati.

     

    FLORIN CITU: Aceste servicii sunt oricum pentru investitorii sofisticati.

     

    DAN NICU: As indrazni sa sper ca va fi o alternativa pentru investitorii medii.

     

    CRISTIAN TUDORESCU: Si noi la Vanguard am mers pe oferirea de investitii pe alte piete, precum Bulgaria, cu un risc similar cu Romania, sau Austria. Deja investitorii medii iau in calcul aceasta diversificare.

     

    LILIANA DAMIANOV: Daca imi permiteti, din perspectiva clientelei de tip private banking, as putea sa spun ca exigentele sunt deja foarte ridicate si ni se cer permanent spargerea unor bariere, de genul accesarii de noi piete – cum ar fi cele asiatice sau cele emergente extraeuropene -, si in mod obligatoriu trebuie tatonate aceste variante, pentru ca deja suntem in interiorul granitelor UE si avem brusc acces la o multime de posibilitati investitionale pe care cercul de profesionisti ar trebui sa ni le faca disponibile si cunoscute. Clientii cu dubla cetatenie (romani la origine, dar plecati in strainatate) care investesc la noi nu-si aloca mai mult de 5% din portofoliul lor curent pe piata locala, pentru ca gradul de risc perceput este in continuare ridicat.

     

    EUGEN VOICU: Eu as recomanda in continuare o piata pe care o cunosti si in care poti sa intervii direct. Daca e sa ne uitam in jur, sunt binevenite anumite instrumente, dar sunt pentru investitori sofisticati, care vor o diversificare mai mare decat ofera piata locala.

     

    MONICA IONESCU: Vorbim si de sume mult mai importante. Faci diversificare in momentul in care piata locala e prea mica si esti obligat sa dispersezi riscul.

    EUGEN VOICU: Eu prefer, de exemplu, sa investesc pe piata locala si sa o monitorizez bine si sa ma expun mai mult sau mai putin in functie de anumite perioade ale anului sau de un anumit risc pe care il cuantific la un moment dat. Mie imi place riscul pietei romanesti si al pietelor emergente in general, dar sa fie piata pe care o cunosti.

     

    LILIANA DAMIANOV: Sunt oameni care au experimentat in ultimii 15-20 de ani pietele noastre si doresc, pe de-o parte, conservarea unei parti a capitalului pe piete mai mature si, pe de alta parte, vor diversificarea efectiva a portofoliului. Nu am vazut decat rar o adevarata nevoie de a imparti portofoliul, cat dorinta de experimentare.

     

    MONICA IONESCU: Pentru clientii cu foarte multi bani, conteaza si partea de taxare. Nu vorbim de nimic ilegal, ci de o optimizare a taxelor care ar putea fi unul dintre motivele primordiale de diversificare.

     

    DAN NICU: Dar e clar ca ratiunea diversificarii e in primul rand dispersia riscului.

     

    MONICA IONESCU: Adevarat.

     

    FLORIN NINE: Totusi, ce asteapta investitorul roman?

     

    FLORIN CITU: Investitiile monetare sunt cele mai lichide. Dar mi se pare ca iarasi mergem catre un grup select de clienti – foarte bogati, cu dubla cetatenie. Marea masa a investitorilor nu au acces la Forex sau la produsele sofisticate. Piata de capital a strans 20 de miliarde in 15 ani. Cele mai lichide sunt piata monetara, cea valutara, dar cred ca cel mai mare potential il are bursa. E mica, deci are potential de dezvoltare. Cum ajungem insa la acesta, nu stiu, dar pe termen scurt trebuie sa te uiti la piete lichide. Pentru ca romanii nu au bani sa investeasca pentru urmatorii 30 de ani, pentru pensii, de exemplu.

     

    RAZVAN PASOL: E adevarat ca nu oricine de pe strada poate sa investeasca la bursa, dar bursa nu e rezervata neaparat numai celor bogati. La noi, de exemplu, vin foarte multi investitori cu o detinere medie de 10.000 de dolari, 8.000 de dolari, care – sigur – nu e o suma mica, dar nici una fabuloasa. La bursa, eu ma astept anul acesta sa vedem o crestere medie pe indici de vreo 25%, ceea ce – daca se intampla – nu este deloc un randament rau. Pentru cine e mai putin aventuros, sunt obligatiuni, cu randamente diverse – intre 6,5% si 11%. Pe derivate, se pot dubla, dar se si pierd toti banii destul de usor si nu as recomanda aceasta piata investitorului mediu.

     

    DORIN BOBOC: Sa largim sfera discutiei si sa vorbim despre investitii care sunt la indemana tuturor celor care au un salariu.

     

    EUGEN VOICU: Si revenim la fonduri.

     

    DAN NICU: Si la depozite bancare.

     

    FLORIN CITU: Nu numai, ar trebui sa ne referim si la pensii private.

     

    DORIN BOBOC: Un avantaj major al pensiilor este deductibilitatea fiscala, care nu se mai regaseste la niciuna dintre investitiile despre care am discutat.

     

    MARIUS POPESCU: Ar mai fi asigurarile de viata – nu e deductibilitate fiscala, dar castigurile nu sunt taxate. In opinia mea, investitorul roman nu a primit inca un ochi vanat de la bursa si asta alimenteaza sentimentul exploziv. Eu ma gandesc ca la 18 ani am luat bacalaureatul, apoi am luat carnetul de conducere – sunt niste pasi pe care-i faci in viata – si cred ca, dupa ce isi va invineti ochiul, investitorul va privi in termeni de la baza. Cand esti tanar, casatorit, trebuie sa-ti cumperi o casa, dupa care trebuie sa-ti asiguri viata, pentru ca esti motorul care aduce banii in casa. Este si asta o investitie, pentru ca – daca se produce evenimentul asigurat – ai un randament de 1.000%. Daca nu, este o investitie cu randament negativ, insa esti protejat tu si familia ta.

     

    FLORIN CITU: Toate investitiile au aceeasi premisa ca si asigurarea de viata. Incearca sa-ti ofere un randament, dar unele sunt facute pentru ca esti rational si te gandesti la cei de langa tine, iar celelalte sunt mai riscante si se duc pe venitul disponibil.

     

    EUGEN VOICU: Da, dar se pot face in mod diferit. Poti sa investesti intr-un fond de investitii si poti face o asigurare clasica

     

    DAN NICU: Fara capitalizare.

     

    EUGEN VOICU: … si atunci ai economisit o gramada de bani.

     

    FLORIN CITU: In Romania, au existat foarte multe experiente in ultimii ani si se pare ca fondurile de investitii nu au reusit sa treaca peste acel moment. Par inca elitiste.

     

    EUGEN VOICU: Da, pentru ca nu au fost niste administratori puternici care sa comunice suficient de bine, probabil, pentru ca distributia sufera in continuare, bancile nu sunt specializate in asa ceva si nu exista alte retele si pentru ca oamenii deocamdata au acel sentiment legat de escrocheria FNI. Dar fondurile au avut o evolutie excelenta in toata aceasta perioada.

     

    MIHAIL ION: Dar sa revin la intrebarea initiala – in ce investim? – cred ca trebuie sa investim in pietele mature. Nu stiu in ce interval de timp o sa ajungem la nivelul acela, tindem, in 5-10-15, 50 de ani, vom fi acolo. Daca ne uitam la o familie medie din Uniunea Europeana, cam 30% din activele financiare sunt investitii in fonduri mutuale. De ce? E foarte simplu. Nu stiu sa investesc la bursa, n-am timp sa urmaresc actiunile. Pentru asta, am un asset manager care ma ajuta sa-mi iau expuneri pe piata de capital.

     

    LILIANA DAMIANOV: Din nou revenim la intrebarea: de ce am investi in fonduri?  Pentru ca aduc in general randamente mai bune decat depozitele bancare.

     

    EUGEN VOICU: Suma investita este mica, lichiditatea este buna.

     

    FLORIN NINE: As vrea sa vad fonduri care aloca sume pentru investitii imobiliare.

     

    EUGEN VOICU: Eu vreau mai mult decat dumneavoastra…

     

    DAN NICU: Dar cel putin pentru moment, legislatia fondurilor deschise de investitii si nu doar din Romania, ci si din Uniunea Europeana nu permite investitii de acest gen. Fondurile inchise pot, e adevarat, sa faca acest lucru. Dar cele deschise nu. Revenind la ce exista acum, eu cred ca o crestere mai puternica a fondurilor de investitii va veni in momentul in care dobanzile bancare vor mai scadea si remunerarea depozitelor va scadea. Pentru moment, piata fondurilor mutuale in Romania reprezinta circa 1,5% din depozitele bancare.

     

    EUGEN VOICU: Sa dam si noi un randament pentru fonduri, sa completam previziunile. Cred ca la cele mutuale vorbim anul acesta de 4-6% probabil, la cele cu instrumente cu venit fix eu sper sa obtinem peste 10%, iar la unul diversificat cred ca va fi undeva la 14-16%. La cele de actiuni ar trebui ca randamentul sa fie peste 20% anul acesta, spun eu, poate chiar si 30%.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cati investitori aveti pe fiecare domeniu prezent aici?

     

    EUGEN VOICU: In fonduri mutuale sunt in total cam 80.000…

     

    RAZVAN PASOL: La Bursa, sa zic, cam 30.000 activi si circa  70.000 cu totul…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si in asigurari, cate investitii in unit-linked sunt? 100.000?

     

    FLORIN CITU: Nu, mai multi….

     

    BUSINESS MAGAZIN: Iar depozite sunt….

     

    EUGEN VOICU: Milioane, sunt cateva milioane bune de deponenti…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Inseamna ca avem o discrepanta extrem de mare intre 200.000-300.000 de investitori si milioane de deponenti in banci….

     

    DAN NICU: Totusi, si in economiile dezvoltate a existat in timp un transfer dinspre zona bancara catre alte alternative de investitii. Deci este destul de probabil ca si in Romania sa asistam in anii ce vin la un asemenea fenomen.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Cristian Tudorescu – senior financial analyst la Vanguard
    • Cristina Monica Ionescu – head of private banking al HVB Tiriac Bank
    • Dan Mihail Nicu – managing director al SG Asset Management – BRD
    • Dorin Boboc – director de investitii al Allianz Tiriac Asigurari
    • Eugen Voicu – presedinte al Certinvest
    • Florin Citu – economist-sef al ING Bank
    • Florin Nine – Investments Manager al Regatta
    • Liliana Damianov – director Private Banking al Bancpost
    • Marius Popescu – deputy chief financial officer la ING Asigurari de Viata
    • Mihail Ion – president & CEO al Raiffeisen Asset Management
    • Razvan Pasol – presedinte al Intercapital

  • Valoarea lui 0

    Lansarea celei de-a treia variante Coca-Cola pe piata romaneasca, „cu zero zahar“, este sustinuta printr-o campanie ce se invarte in jurul semnificatiei legate de cifra 0.

     

    Romania este a 29-a tara in care a fost lansata, pe parcursul ultimelor 12 luni, Coca-Cola Zero. Noua bautura, sustine Nicoleta Eftimiu, senior brand manager Coke TM Romania, Bulgaria si Moldova, „aduce consumatorilor gustul Coca-Cola fara zahar“. Produsul se adreseaza mai curand barbatilor care pe motive de dieta nu vor sa renunte la aceasta racoritoare, in timp ce Coca-Cola Light este varianta preferata de femei. Definirea clara a publicului-tinta este, in opinia lui Eftimiu, motivul pentru care cele doua produse nu concureaza in mod direct.

     

    Campania de sustinere a noului produs a fost construita in jurul intrebarii „de ce majoritatea lucrurilor bune in viata trebuie sa includa si un compromis?“. De aici pleaca alte idei, intre care „de ce nu ore de varf cu zero intersectii blocate?“, „de ce nu site-uri cu zero pop-up-uri?“, „de ce nu intersectii aglomerate cu zero semafoare defecte?“, „de ce nu facultate cu zero restante?“, „de ce nu o petrecere – monstru cu zero mahmureala?“. Intrebarile de acest gen au constituit campania de teasing declansata la inceputul lunii trecute si care a precedat lansarea produsului. Mesajele au fost postate pe Internet, pe panouri amplasate in intersectii, au fost difuzate in sali de cinema, la TV si in presa. Si au fost adaptate de la caz la caz: „chiar si pentru outdoor mesajele au fost diferite, spre exemplu, de la intersectie la intersectie“, spune Eftimiu.

     

    Canalele de promovare cuprind mesaje in presa scrisa, la televiziuni si pe Internet, aceasta fiind, conform Nicoletei Eftimiu, una dintre cele mai ample campanii de teasing si comunicare dezvoltate de companie in ultimii ani. Campania include si un turneu national al grupului de stand-up comedy Deko, ce se desfasoara in 11 orase.      

  • In the spotlight

    Ideea: Ciuc este o bere rafinata care se bea in locuri selecte

    Client: Brau Union Romania

    Brand: Ciuc

    Agentia: Saatchi & Saatchi

    Canale: TV, presa scrisa, outdoor

     

    Campania de imagine Ciuc conceputa de agentia Saatchi & Saatchi comunica ideea de relaxare, fiind prima data cand o bere romaneasca se plaseaza pe acest teritoriu. Scopul campaniei este de a repozitiona brandul pe piata si de a aduce mai multa forta personalitatii sale.

     

    Creativii de la Saatchi & Saatchi au gandit un spot simplu, dinamic si plin de buna-dispozitie in care personajele vor sa savureze o bere Ciuc, iar pentru asta au nevoie de un loc deosebit, dar in acelasi timp familiar.

     

    Cadrul de relaxare din finalul reclamei se regaseste si in vizualul campaniei. Pe langa TV, campania cuprinde si print, materiale folosite in locurile de vanzare, precum si outdoor.

     

    Odata cu noua pozitionare a brandului s-a introdus o noua eticheta care este de fapt o varianta simplificata si rafinata a celei cunoscute pana acum. Tot in cadrul campaniei a fost relansat celebrul slogan „Inca una si ma duc“.

  • Unde merg banii

    Investitiile in piata imobiliara si seiful bancilor sunt si vor ramane in urmatorii ani principalele modalitati de plasare a banilor. Si totusi, tentati cu randamente de 20-30% pe bursa intrezarite de analisti pentru 2007 si 20% pentru fondurile mutuale, tot mai multi romani ar putea sa le incerce si pe acestea. In plus, in curand, in scena vor intra si pensiile private. Si totusi, se vor reorienta banii romanilor spre investitii sau vor merge, ca si pana acum, preponderent spre consum?

     

    FLORIN CITU: Eu cred ca in Romania a fost mai mult vorba despre inertie si e din ce in ce mai greu sa gasesti ceva profitabil din intamplare. Asa ca, dupa parerea mea, va fi din ce in ce mai mult nevoie de research. Pana acum nu s-a folosit componenta asta de analiza, dar cred ca de acum inainte se va cere din ce in ce mai mult.

     

    EUGEN VOICU: Depinde despre ce categorie de investitori vorbim…

     

    BUSINESS MAGAZIN: In principal despre cei care, pana acum, au investit mai mult dupa „feeling“ si care acum incep sa caute informatii documentate referitoare la posibilitatile lor de a investi…

     

    MIHAIL ION: Cred ca ar trebui sa ne gandim un pic la profilul investitorului – orice investitie se face tinand cont de trei criterii: risc, randament si orizont investitional. Pe masura ce potentialii investitori inainteaza in varsta, apetitul de risc scade. Pe de alta parte, cei tineri nu prea au capital de investit, dar exista si oameni care au obtinut venituri din afaceri. Aici deja intram intr-o alta componenta a identificarii profilului la risc, pentru ca intr-un fel trebuie analizat cel ce a facut niste bani dintr-o afacere – el si-a asumat pana atunci un risc – si altfel pot sa vorbesc despre un client care are aceeasi suma de bani, dar a obtinut-o dintr-o mostenire – principalul lui obiectiv ar fi sa-si conserve valoarea. Pe de alta parte, trebuie sa stim si orizontul de investire. Daca am un orizont investitional scurt, indiferent de suma de bani, investesc in instrumente monetare; daca am bani mai multi si, judecand profilul clientului, imi dau seama ca el are un apetit la risc, atunci pot sa ma indrept spre piata de capital, spre investitii in actiuni, iar daca acel client nu cauta neaparat lichiditate, atunci putem sa incercam si investitii in imobiliare. E usor de inteles pentru toata lumea ca un activ imobiliar are o lichiditate ceva mai mica decat o actiune sau un alt instrument financiar.

     

    FLORIN NINE: Eu, lucrand in imobiliare, constat ca sunt oameni cu relativ putina experienta care au intrat in domeniul imobiliar si, cand ma uit la bursa, imi dau seama ca nu e foarte simplu sa intelegi mecanismele acestea si te lasi oarecum pe mana brokerului. Avantajul in piata imobiliara este ca e destul de usor de perceput, este foarte vizibila.

     

    FLORIN CITU: Nu e nevoie ca fiecare dintre noi sa intelegem aceste mecanisme pentru a putea investi pe bursa. E adevarat, cu cat o piata este mai mare, ea devine si mai complicata. Piata trebuie sa creeze analisti, iar in absenta lor mergem direct la broker – ceea ce e cu totul gresit.

     

    RAZVAN PASOL: As adauga si eu cateva lucruri despre investitiile la bursa… Au fost doua etape, intr-adevar, in istoria mai moderna a bursei. Una care s-a incheiat prin 2004, in care cam toate actiunile au crescut, pentru ca erau foarte ieftine. Si orice marfa ieftina, pana isi atinge pretul corect, creste.  Atunci puteai sa cumperi cam orice, si pretul crestea bine. De prin 2005 lucrurile nu mai sunt atat de simple, nu mai creste cam tot ce cumperi si trebuie sa fii putin mai atent. E adevarat ca avem nevoie de analisti, nu este neaparat adevarat ca nu avem deloc analiza in Romania. Nu sunt de acord nici cu faptul ca bursa este o investitie foarte complicata. In America, direct sau indirect, cam jumatate din populatia activa are investitii la bursa. Sigur, este alta cultura investitionala, dar de la acest procent de 50% pana la unul subunitar cat este la noi cred ca se mai poate recupera ceva. Eu cred ca investitia la bursa e buna pentru oricine. Ce difera este procentul din activele investite la bursa. Cineva poate sa aloce 100%, altcineva poate sa aloce 5% sau 10%. Si nu e asa de greu, cu un broker bun, cu o carte potrivita se poate invata un minim.

     

    FLORIN NINE: Dar este un cost…

     

    RAZVAN PASOL: Da, evident ca este un cost, dar daca scazi din randament si iese cu mult mai bun….

     

    MONICA IONESCU: Depinde de investitor. Unui om care deja are o afacere ii e mai greu sa stea si pe Internet. La fel de bine, exista si oameni pasionati…

     

    RAZVAN PASOL: Nu trebuie neaparat sa fii un investitor activ; exista la fel de bine situatia cuiva care a cumparat o actiune prin 2002, putea sa si uite de ea si acum sa fie foarte multumit. Poate bineinteles sa fie si o investitie activa, in care cineva sa stea sa urmareasca pe Internet ce se intampla. Sunt abordari diferite, insa in aceasta etapa de dezvoltare a bursei oricine poate sa incerce macar o investitie aici.

     

    FLORIN NINE: Am investit in bursa cu ceva ani in urma, am trecut pe la trei companii, dar a trebuit sa invat din ce in ce mai mult… Piata a fost simpla la inceput, pentru ca toate actiunile cresteau, dar cand au inceput sa scada, am constatat ca nu am ce sa fac cu ele, pentru ca scad si atat, apoi am trecut pe produse mai complexe, derivate si am ajuns sa-mi petrec foarte mult timp pentru a intelege acest segment…

     

    RAZVAN PASOL: Va mai dau un singur exemplu: in ultimii cinci ani randamentul mediu la bursa a fost undeva pe la 50% – asta inseamna ca in fiecare an practic randamentul a fost real pozitiv cu mult peste inflatie. Ceea ce trebuia sa faca cineva in acele perioade de scadere era sa nu se sperie prea tare, sa stea pe niste actiuni, si la sfarsit de an, cand tragea linie, iesea bine…

     

    FLORIN NINE: Daca va ia cineva portofelul din buzunar, va spun eu ca va speriati.

     

    MIHAIL ION: E vorba despre apetitul de risc… Despre asta vorbim: toleram si o pierdere sau nu? Cred ca e evident pentru toata lumea ca nu exista piata care sa aiba o singura directie, de crestere sau descrestere.

     

    DAN NICU: As vrea sa fac o distinctie intre investitia directa si investitia financiara. Un investitor direct are un business pe care-l cunoaste, pe care il creste, eventual dupa niste ani isi vinde afacerea si isi dezvolta alta sau face altceva cu banii. Un investitor financiar are alte alternative de investitii, in functie de profilul investitorului. Eu as spune ca in dezbaterea noastra cuvantul cheie este diversificare. Interfata intre piata de capital si investitorul obisnuit de retail sunt fondurile de investitii. In lume sunt circa 16.500 de miliarde de euro active aflate in fonduri de investitii, fara sa discutam de fonduri de pensii sau alte sisteme de acumulare. In SUA aceasta suma este cu mult mai mare decat activele bancare. Deci exista o industrie care se asaza intre piata de capital si investitorul de retail. Sunt o serie de elemente pe care un investitor obisnuit poate ca nu le cunoaste si nici nu ar trebui, dar poate sa apeleze la niste instrumente care sunt interfata in cadrul acestei industrii si poate face investitiile dupa profilul lor de investitor.

     

    EUGEN VOICU: Oferta unei societati de investitii pleaca de la mai multe tipuri de fonduri, in care poti sa iti asumi un risc mai mare sau mai mic si poti sa te instruiesti cu privire la piata de capital, pentru ca intri in contact cu ea prin acest instrument. Mai apoi poti sa iti deschizi un cont si sa devii investitor direct printr-o firma de brokeraj. La noi se intampla lucrul acesta destul de frecvent si dupa o perioada de timp oamenii se simt mai in largul lor si incearca sa faca propriile investitii direct.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ca un fel de radiografie a pietei actuale romanesti, indiferent de ce categorie de investitor vorbim, are acesta aceeasi posibilitate de a investi ca si in tarile de la vest de Romania?

     

    DORIN BOBOC: Nu, raspunsul e categoric nu. Cand va avea? Depinde cu cine ne comparam. Pe masura ce mergem catre vest mai mult, decalajul creste, ca oferta in pietele financiare. Piata romaneasca de capital are 15 ani vechime. Avem o piata foarte tanara, intr-o economie de piata tanara, iar acestea sunt prin definitie economii cu un risc mai ridicat al tuturor instrumentelor decat cele de pe pietele dezvoltate. Eu nu cred ca activele erau neaparat ieftine in trecut, erau evaluate de catre piata cu un anumit cuantum de risc. De ce vin strainii sa investeasca astazi in imobiliare si nu veneau acum zece ani? Veneau probabil unii, dar foarte putini. Dar profilul de risc al economiei s-a schimbat considerabil de atunci si pana acum. La fel si cu actiunile…

     

    EUGEN VOICU: E un avantaj ca suntem intr-o piata emergenta si nu m-as compara cu investitorul de afara, care are deja marje cu mult mai mici, chiar daca riscurile sunt la randul lor mult mai mici.

     

    DAN NICU: Eu cred ca un investitor roman poate investi la fel ca si unul strain. Poate nu chiar in aceeasi gama uluitoare de instrumente, dar de exemplu, noi oferim posibilitatea de a investi si in unitati ale unui fond din strainatate. Practic, este un acces al investitorului roman catre orice piata, de la cea americana si pana la cea chineza.

     

    FLORIN CITU: Trebuie avut in vedere ca aici se asociaza si riscul de schimb…

     

    DAN NICU: Adevarat ca se asociaza un risc suplimentar, dar in functie de orizontul de investitie si profilul investitorului acest risc poate sa dispara. Spre exemplu, daca vorbim despre un investitor in euro ale carui nevoi sunt tot in aceasta moneda…

     

    FLORIN CITU: Tocmai ce vorbeam despre faptul ca piata romaneasca este complicata, si acum ne asteptam ca investitorul roman sa inteleaga cum poate investi intr-un fond din Luxemburg sau China… Eu cred ca sarim putin cu asteptarile.

     

    DAN NICU: Nu trebuie sa-i cerem sa stie cum functioneaza piata din China…

     

    FLORIN CITU: Dar trebuie sa i se explice ca este riscul mai mare…

     

    DAN NICU: Eu cred ca este interpretabil. Riscul poate fi mai mare, dar poate fi si mai mic. O investitie pe piata romaneasca comporta si ea un risc: de volatilitate a pietei, de lichiditate, pentru ca putine actiuni din Romania sunt intr-adevar lichide. Daca ne comparam cu alte piete, chiar din tarile vecine, riscurile sunt asemanatoare, am putea spune. Dar cu o piata de capital matura, riscurile sunt ceva mai mici. Intervin, e adevarat, riscuri suplimentare, cum ar fi riscul de schimb de care vorbeati.

     

    FLORIN CITU: Aceste servicii sunt oricum pentru investitorii sofisticati.

     

    DAN NICU: As indrazni sa sper ca va fi o alternativa pentru investitorii medii.

     

    CRISTIAN TUDORESCU: Si noi la Vanguard am mers pe oferirea de investitii pe alte piete, precum Bulgaria, cu un risc similar cu Romania, sau Austria. Deja investitorii medii iau in calcul aceasta diversificare.

     

    LILIANA DAMIANOV: Daca imi permiteti, din perspectiva clientelei de tip private banking, as putea sa spun ca exigentele sunt deja foarte ridicate si ni se cer permanent spargerea unor bariere, de genul accesarii de noi piete – cum ar fi cele asiatice sau cele emergente extraeuropene -, si in mod obligatoriu trebuie tatonate aceste variante, pentru ca deja suntem in interiorul granitelor UE si avem brusc acces la o multime de posibilitati investitionale pe care cercul de profesionisti ar trebui sa ni le faca disponibile si cunoscute. Clientii cu dubla cetatenie (romani la origine, dar plecati in strainatate) care investesc la noi nu-si aloca mai mult de 5% din portofoliul lor curent pe piata locala, pentru ca gradul de risc perceput este in continuare ridicat.

     

    EUGEN VOICU: Eu as recomanda in continuare o piata pe care o cunosti si in care poti sa intervii direct. Daca e sa ne uitam in jur, sunt binevenite anumite instrumente, dar sunt pentru investitori sofisticati, care vor o diversificare mai mare decat ofera piata locala.

     

    MONICA IONESCU: Vorbim si de sume mult mai importante. Faci diversificare in momentul in care piata locala e prea mica si esti obligat sa dispersezi riscul.

    EUGEN VOICU: Eu prefer, de exemplu, sa investesc pe piata locala si sa o monitorizez bine si sa ma expun mai mult sau mai putin in functie de anumite perioade ale anului sau de un anumit risc pe care il cuantific la un moment dat. Mie imi place riscul pietei romanesti si al pietelor emergente in general, dar sa fie piata pe care o cunosti.

     

    LILIANA DAMIANOV: Sunt oameni care au experimentat in ultimii 15-20 de ani pietele noastre si doresc, pe de-o parte, conservarea unei parti a capitalului pe piete mai mature si, pe de alta parte, vor diversificarea efectiva a portofoliului. Nu am vazut decat rar o adevarata nevoie de a imparti portofoliul, cat dorinta de experimentare.

     

    MONICA IONESCU: Pentru clientii cu foarte multi bani, conteaza si partea de taxare. Nu vorbim de nimic ilegal, ci de o optimizare a taxelor care ar putea fi unul dintre motivele primordiale de diversificare.

     

    DAN NICU: Dar e clar ca ratiunea diversificarii e in primul rand dispersia riscului.

     

    MONICA IONESCU: Adevarat.

     

    FLORIN NINE: Totusi, ce asteapta investitorul roman?

     

    FLORIN CITU: Investitiile monetare sunt cele mai lichide. Dar mi se pare ca iarasi mergem catre un grup select de clienti – foarte bogati, cu dubla cetatenie. Marea masa a investitorilor nu au acces la Forex sau la produsele sofisticate. Piata de capital a strans 20 de miliarde in 15 ani. Cele mai lichide sunt piata monetara, cea valutara, dar cred ca cel mai mare potential il are bursa. E mica, deci are potential de dezvoltare. Cum ajungem insa la acesta, nu stiu, dar pe termen scurt trebuie sa te uiti la piete lichide. Pentru ca romanii nu au bani sa investeasca pentru urmatorii 30 de ani, pentru pensii, de exemplu.

     

    RAZVAN PASOL: E adevarat ca nu oricine de pe strada poate sa investeasca la bursa, dar bursa nu e rezervata neaparat numai celor bogati. La noi, de exemplu, vin foarte multi investitori cu o detinere medie de 10.000 de dolari, 8.000 de dolari, care – sigur – nu e o suma mica, dar nici una fabuloasa. La bursa, eu ma astept anul acesta sa vedem o crestere medie pe indici de vreo 25%, ceea ce – daca se intampla – nu este deloc un randament rau. Pentru cine e mai putin aventuros, sunt obligatiuni, cu randamente diverse – intre 6,5% si 11%. Pe derivate, se pot dubla, dar se si pierd toti banii destul de usor si nu as recomanda aceasta piata investitorului mediu.

     

    DORIN BOBOC: Sa largim sfera discutiei si sa vorbim despre investitii care sunt la indemana tuturor celor care au un salariu.

     

    EUGEN VOICU: Si revenim la fonduri.

     

    DAN NICU: Si la depozite bancare.

     

    FLORIN CITU: Nu numai, ar trebui sa ne referim si la pensii private.

     

    DORIN BOBOC: Un avantaj major al pensiilor este deductibilitatea fiscala, care nu se mai regaseste la niciuna dintre investitiile despre care am discutat.

     

    MARIUS POPESCU: Ar mai fi asigurarile de viata – nu e deductibilitate fiscala, dar castigurile nu sunt taxate. In opinia mea, investitorul roman nu a primit inca un ochi vanat de la bursa si asta alimenteaza sentimentul exploziv. Eu ma gandesc ca la 18 ani am luat bacalaureatul, apoi am luat carnetul de conducere – sunt niste pasi pe care-i faci in viata – si cred ca, dupa ce isi va invineti ochiul, investitorul va privi in termeni de la baza. Cand esti tanar, casatorit, trebuie sa-ti cumperi o casa, dupa care trebuie sa-ti asiguri viata, pentru ca esti motorul care aduce banii in casa. Este si asta o investitie, pentru ca – daca se produce evenimentul asigurat – ai un randament de 1.000%. Daca nu, este o investitie cu randament negativ, insa esti protejat tu si familia ta.

     

    FLORIN CITU: Toate investitiile au aceeasi premisa ca si asigurarea de viata. Incearca sa-ti ofere un randament, dar unele sunt facute pentru ca esti rational si te gandesti la cei de langa tine, iar celelalte sunt mai riscante si se duc pe venitul disponibil.

     

    EUGEN VOICU: Da, dar se pot face in mod diferit. Poti sa investesti intr-un fond de investitii si poti face o asigurare clasica

     

    DAN NICU: Fara capitalizare.

     

    EUGEN VOICU: … si atunci ai economisit o gramada de bani.

     

    FLORIN CITU: In Romania, au existat foarte multe experiente in ultimii ani si se pare ca fondurile de investitii nu au reusit sa treaca peste acel moment. Par inca elitiste.

     

    EUGEN VOICU: Da, pentru ca nu au fost niste administratori puternici care sa comunice suficient de bine, probabil, pentru ca distributia sufera in continuare, bancile nu sunt specializate in asa ceva si nu exista alte retele si pentru ca oamenii deocamdata au acel sentiment legat de escrocheria FNI. Dar fondurile au avut o evolutie excelenta in toata aceasta perioada.

     

    MIHAIL ION: Dar sa revin la intrebarea initiala – in ce investim? – cred ca trebuie sa investim in pietele mature. Nu stiu in ce interval de timp o sa ajungem la nivelul acela, tindem, in 5-10-15, 50 de ani, vom fi acolo. Daca ne uitam la o familie medie din Uniunea Europeana, cam 30% din activele financiare sunt investitii in fonduri mutuale. De ce? E foarte simplu. Nu stiu sa investesc la bursa, n-am timp sa urmaresc actiunile. Pentru asta, am un asset manager care ma ajuta sa-mi iau expuneri pe piata de capital.

     

    LILIANA DAMIANOV: Din nou revenim la intrebarea: de ce am investi in fonduri?  Pentru ca aduc in general randamente mai bune decat depozitele bancare.

     

    EUGEN VOICU: Suma investita este mica, lichiditatea este buna.

     

    FLORIN NINE: As vrea sa vad fonduri care aloca sume pentru investitii imobiliare.

     

    EUGEN VOICU: Eu vreau mai mult decat dumneavoastra…

     

    DAN NICU: Dar cel putin pentru moment, legislatia fondurilor deschise de investitii si nu doar din Romania, ci si din Uniunea Europeana nu permite investitii de acest gen. Fondurile inchise pot, e adevarat, sa faca acest lucru. Dar cele deschise nu. Revenind la ce exista acum, eu cred ca o crestere mai puternica a fondurilor de investitii va veni in momentul in care dobanzile bancare vor mai scadea si remunerarea depozitelor va scadea. Pentru moment, piata fondurilor mutuale in Romania reprezinta circa 1,5% din depozitele bancare.

     

    EUGEN VOICU: Sa dam si noi un randament pentru fonduri, sa completam previziunile. Cred ca la cele mutuale vorbim anul acesta de 4-6% probabil, la cele cu instrumente cu venit fix eu sper sa obtinem peste 10%, iar la unul diversificat cred ca va fi undeva la 14-16%. La cele de actiuni ar trebui ca randamentul sa fie peste 20% anul acesta, spun eu, poate chiar si 30%.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cati investitori aveti pe fiecare domeniu prezent aici?

     

    EUGEN VOICU: In fonduri mutuale sunt in total cam 80.000…

     

    RAZVAN PASOL: La Bursa, sa zic, cam 30.000 activi si circa  70.000 cu totul…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si in asigurari, cate investitii in unit-linked sunt? 100.000?

     

    FLORIN CITU: Nu, mai multi….

     

    BUSINESS MAGAZIN: Iar depozite sunt….

     

    EUGEN VOICU: Milioane, sunt cateva milioane bune de deponenti…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Inseamna ca avem o discrepanta extrem de mare intre 200.000-300.000 de investitori si milioane de deponenti in banci….

     

    DAN NICU: Totusi, si in economiile dezvoltate a existat in timp un transfer dinspre zona bancara catre alte alternative de investitii. Deci este destul de probabil ca si in Romania sa asistam in anii ce vin la un asemenea fenomen.