BusinessMagazin

Blog

  • Monitorizarea media parea mai rapida pe internet

    “Prea putine companii pricep astazi folosul monitorizarii
    media”, observa Alin Zainescu, unul dintre veteranii internetului
    romanesc. “Si dintre cele care platesc bani grei pentru un raport
    zilnic, realizat la sase dimineata de cativa oameni, cate crezi ca
    stiu cum sa-l foloseasca?”, continua el cu o intrebare al carei
    raspuns se citeste printre randuri. Lasand la o parte elita marilor
    companii, cu departamente si strategii de comunicare bine definite,
    putine firme stiu cum sa interpreteze teancul de informatii
    dintr-un raport de monitorizare media si iau in calcul concluziile
    atunci cand traseaza strategia de marketing sau comunicare.

    De aceasta problema s-a lovit Zainescu acum multi ani, de pe
    vremea cand era responsabil de biroul de presa al unui partid
    politic. Facea singur revista presei, pentru ca nu existau agentii
    de monitorizare media, notand in fiecare seara discutiile si
    stirile politice difuzate la televizor si citind in diagonala presa
    tiparita la sase dimineata pentru a face un raport al subiectelor
    interesante, pe care il trimitea prin fax catre filialele
    partidului: “Un raport foarte rudimentar, care oricum nu era corect
    folosit. Acum, dupa 15 ani, lucrurile s-au mai schimbat, dar nu
    foarte mult”. Exista agentii de monitorizare, Argus, B Media, Media
    Clipping, Media Image Group, Media Trust sau Monitoring Media fiind
    doar cateva dintre exemple, la care se adauga organizatii precum
    Agentia de Monitorizare a Presei sau Alfacont, servicii ale
    agentiilor de presa – Mediafax Monitorizare – si firme de relatii
    publice.

    De aici a pornit si ideea MediaIQ, un serviciu online de
    monitorizare media capabil sa genereze rapoarte, rezumate automate,
    analize si grafice comparative, care a necesitat o investitie
    initiala de aproape 100.000 de euro, suma care include cheltuielile
    cu tehnologia, implementarea acesteia si componenta de imagine. De
    acestea din urma se ocupa agentia timisoreana de web design X3
    Studios, detinuta de Stefan Szakal si Calin Iepure, alaturi de care
    Zainescu detine 10%, din serviciul de publicitate neconventionala
    Status Pimp, MediaIQ fiind a doua afacere unde colaboreaza.

    Platforma tehnica a fost creata si licentiata de Daniel Enache,
    fiul actionarului majoritar al lantului Continental Hotels,
    implicat de mai multi ani in afaceri din zona de internet – mai
    exact in Digital Data Tech si Thousand Tiny Tigers, un soi de
    incubator de proiecte online. Modelul este inspirat din serviciile
    de acest gen ale unor companii cunoscute de monitorizare media,
    precum Nielsen BuzzMetrics, TNS Cymfony sau Cision, majoritatea
    preferand sa cumpere tehnologia si sa o integreze in serviciile
    traditionale deja oferite de mai multa vreme. “Dezvoltata in
    ultimii trei ani de o echipa mica, tehnologia a avut la baza
    conceptul de extragere si prelucrare de date”, explica Enache,
    justificand astfel faptul ca monitorizarea media reprezinta doar o
    parte din functionalitatea platformei, care permite in esenta
    extragerea de informatii dintr-o varietate de surse (site-uri,
    documente sau baze de date), prelucrarea datelor, analiza operativa
    si livrarea rezultatelor. “Inca se lucreaza, platforma urmand sa se
    extinda si in zona de analiza semantica, realizata in functie de
    sensul cuvintelor”, continua el.

  • Cand Galileo Galilei ajunge superstar

    Cand Muzeul de Stiinta din Florenta a intrat in renovare si a
    decis sa organizeze un turneu cu exponatele cele mai de pret,
    brandul italian de orologerie Officine Panerai a devenit sponsorul
    principal al intregii initiative. Se stie ca brandurile orologere
    pun mare pret pe traditie, iar companiile nu rateaza ocazia de a-si
    asocia numele cu initiative culturale. Vedetele “turneului” sunt
    singurele doua telescoape din lume folosite de Galileo Galilei,
    parintele stiintei moderne. Asa ca, in anul astronomiei (cum a fost
    declarat 2009 in cinstea implinirii a 400 de ani de la descoperirea
    telescopului astronomic), Officine Panerai a calatorit la Beijing
    si Philadelphia alaturi de instrumentele care au schimbat lumea
    stiintei, iar pana ianuarie a poposit la Stockholm.

    Firma italiana este doar una dintre cele care si-au asociat
    numele cu stiinta si cultura. Si este de asteptat ca tendinta sa
    continue, pe masura ce evenimentele de popularizare a stiintei
    devin mai numeroase si mai sofisticate, iar a merge la un muzeu de
    stiinta incepe sa echivaleze cu o forma de divertisment, in care
    secretele universului ajung la publicul larg intr-un ambalaj
    atragator si accesibil.

    Duminica dimineata, muzeul de stiinta NEMO din Amsterdam e luat
    cu asalt de copiii si adultii amatori sa aprofundeze modul cum
    functioneaza lumea: fani de-ai lui Dexter, pasionati de povestea
    laureatului Nobel in economie John Forbes Nash in productia “A
    Beautiful Mind” sau viitori oameni de stiinta. Pe cinci etaje,
    diverse instalatii si masinarii explica totul, de la bulele de
    sapun si cum functioneaza corpul uman pana la fenomene naturale sau
    modul in care au fost construite podurile si cladirile.

    Astfel de locuri exista in orice mare oras din lume. Iar in
    jurul acestor centre sunt organizate ateliere interactive,
    spectacole de teatru “stiintifice”, sunt proiectate filme in sistem
    IMAX si sunt organizate evenimente de popularizare a stiintei.

  • Cat va fi cursul leu – euro in vara?

    Ar trebui ca politica monetara sa reziste presiunilor de
    apreciere a leului, pentru ca economia ar trebui sa se orienteze
    spre exporturi, pe care un leu prea puternic le inhiba, comenta
    economistul-sef al BNR, Valentin Lazea, la o intalnire a Asociatiei
    Analistilor Financiar-Bancari din decembrie anul trecut.
    Comentariile lui, ca si ale altor oficiali din BNR care au lasat sa
    se inteleaga ca exista asemenea presiuni spre o apreciere a leului,
    au parut surprinzatoare la vremea respectiva: leul venea dupa
    cateva luni de scadere lenta fata de euro, perioada electorala era
    in toi, semne de redresare dupa recesiune nu erau, iar vechea
    temere de un exod al capitalurilor care ar atrage o prabusire a
    monedei romanesti nu parea sa aiba niciun motiv sa dispara.


    Ceea ce atunci era doar o declaratie intr-un cerc restrans a
    devenit ulterior cuvantul de ordine in comentariile despre mersul
    cursului, nu numai pe parcursul lui ianuarie 2010, cand cursul a
    atins uimitorul nivel de 4,1008 (la 18 ianuarie), dar si in
    prognozele privind ce se va intampla in urmatoarele luni. Cresterea
    de valoare a leului fata de euro a devenit cel mai comentat
    fenomen, de la cele mai nevinovate explicatii, legate de trecerea
    cu bine a perioadei alegerilor si noile sperante privind
    continuarea acordului cu FMI, si pana la explicatia prin atacurile
    speculative ale catorva jucatori mari din piata valutara, aceiasi
    care anul trecut au mizat pe o cadere a leului spre 4,5-5 lei/euro,
    iar acum ar paria pe o intarire excesiva, spre 3,5 lei/euro.

    Spunem intarire excesiva nu numai pentru ca, asa cum ne-a
    invatat experienta anilor 2006-2007, un curs mult sub 4 lei/euro e
    periculos prin definitie pentru exportatori, ci si pentru ca, daca
    atunci cresterea economica accelerata i-a putut insela pe multi sa
    considere ca un curs apropiat de 3 lei/euro ar fi fost corect,
    corespunzator cu performanta economica, acum astfel de iluzii nu
    mai exista. “Aprecierea recenta a leului a avut o dinamica prea
    rapida pentru a fi de durata. Vom observa o revenire catre 4,2
    inainte de reintrarea in intervalul 4-4,1 si apoi testarea pragului
    de 4 lei. |n momentul de fata, un curs intre 4,15-4,2 lei/euro este
    mai realist”, considera Florian Libocor, economist-sef al BRD si
    presedinte al Asociatiei Analistilor Financiar-Bancari din Romania
    (AAFBR). El se asteapta ca pe parcursul lui 2010 sa avem de-a face
    cu “un prefix al cursului de schimb mai mic de 4, insa nu
    considerabil sub acest prag” (foarte probabil 3,9 dupa prima
    jumatate a anului) si cu o volatilitate mai accentuata a cursului
    decat anul trecut.

  • Zambete pe 9 mm

    Astfel, Cristian Diaconescu a fost nevoit sa dezminta anuntul
    unei retrageri de curtoazie pentru a face loc unui concurent de
    calibru, Adrian Nastase; spre nenorocul sau, contra-informatia nu
    s-a bucurat insa de aceeasi expunere mediatica, astfel ca, prin
    perdeaua de fum creata cu acest prilej, candidatura lui Diaconescu
    a suferit o usoara pierdere de culoare. La fel s-a intamplat si in
    cazul lui Miron Mitrea, pe care tot o serie de “cunoscatori” ai
    vietii interne din PSD l-au caracterizat ca un tactician care-si
    pregateste cat mai bine exitul din cursa, urmand sa lase si el
    locul unui coleg mai apt de a prelua sefia formatiunii.

    Principalul avantajat de aceste zvonuri dezinformatoare a fost
    considerat in prima instanta Adrian Nastase, care a semnalat inca o
    data intrarea in cursa, fara a face insa vreun pas concret.
    Insa actualul presedinte Mircea Geoana este singurul avantajat de
    un climat nesigur in ce-i priveste pe contracandidatii sai. Dintre
    cei vizati pentru a-l inlocui pe Mircea Geoana, Adrian Nastase ar
    putea fi o solutie de “mana forte”, ceruta insistent de liderii
    locali, insa deocamdata este neclar cum va putea acesta sa nu
    contamineze din nou partidul cu imaginea sa publica negativa. Un
    argument asemanator este aplicabil si lui Miron Mitrea, iar la
    aceasta se adauga si acuzatiile – negate de impricinat – de
    partizanat cu actualul presedinte Basescu.

    In fine, Cristian Diaconescu este cel mai putin afectat de
    scandaluri publice, fost diplomat ca si actualul presedinte, dar si
    fost candidat modest la Primaria Capitalei. Teza de campanie a lui
    Diaconescu pare sa fie rocada de putere cu cat mai putine victime,
    dupa ce i-a nominalizat pe toti liderii vizibili ai partidului
    (Iliescu, Nastase, Mitrea, Geoana, Hrebenciuc, Vanghelie, Oprisan
    etc.) ca potentiali membri ai viitoarei sale echipe de conducere.
    Dat fiind ca Diaconescu si Mitrea (dublati sistematic de Adrian
    Nastase) s-au legitimat pana acum drept candidati doar prin
    criticile la adresa prestatiei lui Mircea Geoana, aceasta strategie
    l-ar putea avantaja pe actualul presedinte la momentul votului.

    Pe scurt

    • UCRAINA
      Cam greu de invins. Parlamentul ucrainean l-a demis pe Iuri
      Lutenko, ministrul de interne al guvernului condus de Iulia
      Timosenko, aproband o propunere in acest sens a Partidului
      Regiunilor, condus de contracandidatul ei la alegerile
      prezidentiale din 7 februarie, Victor Ianukovici. Premierul in
      exercitiu a anuntat ca il va numi pe Lutenko ministru adjunct,
      acesta putand sa exercite in continuare mandatul ca interimar, si
      sa se ocupe de organizarea scrutinului de duminica, la care
      Timosenko are de recuperat o distanta de circa 15 procente, fiind
      cotata cu doar 40,7%, din intentiile de vot, fata de 55,9%, cat
      inregistreaza fostul premier pro-rus Viktor Ianukovici.

    • IRAN
      Latul puterii nu iarta. Iranul a spanzurat doi manifestanti
      antiguvernamentali, unul apartinand unui grup monarhist si altul
      organizatiei “Mujahedinii poporului”. Cei doi, acuzati ca sunt
      “inamicii lui Dumnezeu”, au fost arestati in timpul protestelor din
      27 decembrie si condamnati la moarte pentru participarea la
      revoltele care au urmat realegerii presedintelui Mahmud
      Ahmadinejad. Ei au fost acuzati ca au incercat sa rastoarne regimul
      din republica islamica si ca apartineau unei miscari
      antirevolutionare si unei miscari teroriste, potrivit unui
      comunicat oficial.

  • De ce trebuie sa ne casatorim?

    Opinia domnului Florentin Manescu este justificata in ceea ce
    priveste nevoia de schimbare in societatea romaneasca. Dar, cred
    eu, trebuie sa mai discutam alte aspecte.
    Primul aspect se cheama metafora si apartine lui Brecht; din cate
    il cunosc eu, cred ca dramaturgul german nu s-a gandit in mod
    explicit nici la topirea in apa a poporului german si nici la
    incetarea existentei juridice a natiei sale; chiar daca a fost un
    marxist convins, cred ca poemul lui Brecht, din care am luat eu
    fraza si pe care il traduc cat se poate de aproximativ, era ironic
    pur si simplu. Iata: “Solutia/ Dupa revolta din 17 iunie/Secretarul
    Uniunii Scriitorilor/ A distribuit pliante pe Stalinallee/In care
    spune ca oamenii/Au inselat increderea Guvernului/Pe care ar
    putea-o recastiga numai/Prin dublarea eforturilor. N-ar fi mai
    usor/Pentru Guvern/Sa dizolve poporul/Si sa aleaga un altul?” (o
    paranteza: 17 iunie 1953 este data primei revolte anticomuniste din
    fostul bloc al Europei de Est).
    Doi la mana, schimbarea mea/a cunoscutilor/a restului lumii. Am
    vazut acest tip de indemn de nenumarate ori. Troneaza in fruntea
    unor bloguri. Deschide si inchide postari pe net sau articole de
    presa sau emisiuni televizate. Esti nemultumit de autoritati,
    impozite, masurile anticriza, rezultatul alegerilor sau cine mai
    stie ce? Schimba-te tu! Te mananca cainii pe strada? Schimba-te tu!
    E asfaltul plin de gauri? Schimbarea e in tine!

    Domnule Manescu, altii trebuie sa se schimbe! Si eu si
    dumneavoastra suntem persoane decente; chiar daca folositi termenul
    “jmeker”, va vad, din exprimari, o persoana decenta, cum ma
    consider si pe mine. Citesc carti, pe hartie sau in format
    electronic, merg cu tramvaiul, spun “multumesc”, ma scarpin numai
    in momente de maxima intimitate, ma enervez rar, dar bine, sunt
    deschis la nou si incerc sa ma adaptez. A ma schimba eu imi suna la
    fel cu “inselatul increderii Guvernului”, cu Stalinallee si cu
    eforturile duble pe care trebuie sa le fac pentru a-i imbuna.

    Persoanele cu defectiuni sunt altele, iar putinta mea si a
    celorlalte persoane decente de a le schimba sunt limitate. Trebuie
    sa se schimbe cei ce au institutionalizat “jmekeria” in Romania.
    Trebuie sa se schimbe cei care ma eticheteaza intr-un anume fel in
    momentul in care aleg sa mi se adreseze de la posturi TV care ma
    lasa indiferent. Trebuie sa se schimbe cei ce imi prezinta drept o
    mare victorie faptul ca au facut un drum lung de numai un sfert de
    ora de mers cu masina. Care ingroapa, din nestiinta si servilism
    imbecil, afaceri si slujbe si viitorul acestei tari. Cei carora
    Google le este unic profesor. Sa se schimbe cei carora “munca”,
    “familie”, “respect” sau “buna-cuviinta” le suna a clisee.

    Nu sunt multi, cateva zeci de mii poate, dar sunt vocali si
    traiesc, acum, momente de glorie. Si strica neinchipuit de mult si
    de profund. Sociologii folosesc o notiune – entropia sociala. La
    fel ca in fizica, unde sistemele tind sa atinga cea mai dezordonata
    stare – gheata rigida se transforma in apa si apoi in vapori, iar
    pentru a impiedica acest lucru trebuie consumata energie, a unui
    frigider, de exemplu – societatea umana tinde spre cea mai
    dezordonata stare a sa.

    Spre anarhie, eventual. Pentru a preintam¬pina acest lucru, trebuie
    cheltuita energie – justitie, legi aplicate, un sistem corect de
    valori, educatie. Or, marea problema a Romaniei, pe care pare sa nu
    o inteleleaga nimeni, este ca tocmai vectorii energetici s-au
    defectat. Am repetat aceste lucruri, intr-o forma sau alta, in
    revista aceasta, de la fel de multe ori cate indemnuri de a ma
    schimba am vazut. Rezultatul este nul. Si cred ca nu schimbarea
    este modalitatea de transformare a societatii romanesti, ci
    plata.

    Explicatie: in lupta impotriva coruptiei, un ONG indian a inceput
    sa distribuie din decembrie bancnote de zero rupii. Daca sunt o
    batrana saraca, care nu pot mitui functionarul de care am nevoie,
    merg la insii aceia care imi ofera bancnote asemanatoare cu cele
    reale, care au in colturi valoarea zero. O ofer impaturita
    functionarului, acela o baga in buzunar, se bucura, dar bucuria e
    scurta. ONG-ul in cauza a tiparit initial 25.000 de astfel de
    bancnote, dar cererea a fost asa de mare incat au ajuns in scurt
    timp la un milion de printuri. Iar multiplicarea de un milion de
    ori a gestului ma pune la adapost pe mine, batrana saraca, si taie
    elanurile de razbunare ale functionarilor.

    Poate ca la noi o astfel de masura nu poate fi aplicata, dar se pot
    gasi moduri de actiune cel putin la fel de bune. In zona aceasta
    este schimbarea de care vorbeste Florentin Manescu si cu asta sunt
    de acord.

    Si o remarcabila vorba de duh, de la actorul Mircea Diaconu, cu
    care am avut placerea sa stau de vorba saptamana trecuta, despre
    acordul Romaniei cu FMI: “E foarte bine sa te casatoresti pentru ca
    astfel suporti mai usor greutatile, necazurile si cheltuielile care
    altfel n-ar mai fi avut loc, pe care altfel nu le-ai fi avut. Daca
    se taia ce trebuie, de unde trebuie, de la inceput, nu era nevoie
    de niciun acord”. Mai poti spune ceva?

  • Populismul tehnologic

    Despre spectaculoasa lansare a “tabletei” lui Apple n-are rost
    sa mai vorbesc aici, dupa ce doi ani de zile am urmarit toate
    speculatiile pe aceasta tema. Totusi, dincolo de elogiile sau
    opiniile critice care au inundat web-ul imediat dupa ce misterul
    s-a risipit, s-a ivit o tema de discutie interesanta: va patrunde
    noul iPad in sistemele IT ale companiilor? Deja este cat se poate
    de clar ca noua creatie de la Apple este orientata in mare masura
    spre divertisment si doar in mica masura spre “productivitate”, asa
    ca raspunsul la intrebare pare, cel putin la prima vedere, negativ.
    Si totusi, un analist de la Forrester Research a postat recent un
    articol care a contrariat. In opinia lui Ted Schadler, este foarte
    probabil ca iPad va patrunde in companii exact asa cum a facut si
    iPhone, argumentand ca tendinta din ultimii ani este ca tehnologia
    folosita acasa sa fie, mai devreme sau mai tarziu, adoptata de
    intreprinderi.

    Aceasta tendinta se cheama “populism tehnologic” si, desi nu este
    tocmai noua, a inceput sa capete amploare mai ales in ultimii ani,
    odata cu patrunderea in companii a unei noi generatii de angajati.
    Este vorba de tineri care au crescut odata cu noile tehnologii si
    sunt familiarizati cu ele. Ei sunt cei care au impus – oarecum
    clandestin – blogurile, mediile wiki si diverse alte tehnologii
    colaborative cu originea in web. Tot ei sunt cei care tind sa
    prefere mesageria instantanee in locul traditionalului e-mail,
    Google Apps in locul suitelor clasice de birou si chiar retele
    sociale de gen Facebook in locul intranet-ului companiei.

    O parte dintre companiile americane au institutionalizat aceste
    tehnologii (circa 25-30% apreciaza Forrester), dar pentru cele mai
    multe aceasta tendinta este paguboasa, in principal din perspectiva
    managementului IT, care oricum trebuie sa ofere suport pentru
    programele traditionale de business si pentru aplicatiile
    companiei. Cu cat dotarea informatica a posturilor de lucru este
    mai uniforma, cu atat eficienta suportului tehnic este mai
    ridicata, iar implicarea aplicatiilor web in aceasta ecuatie poate
    sa complice destul de mult lucrurile. Una dintre problemele care
    apar de indata ce un grup de angajati foloseste unelte soft care nu
    sunt sustinute de politica IT a companiei este crearea unor
    asa-numite “micro-silozuri” informationale. In loc sa partajeze
    documentele intr-un repertoar comun la nivel de companie (sa zicem
    Sharepoint), unii vor prefera sa utilizeze Google Docs, iar
    documentele vor fi extrem de greu de localizat de staff-ul IT sau
    de alti utilizatori.

    Una dintre explicatiile relevate de studii recente in privinta
    raspandirii acestui populism tehnologic poate sa para paradoxala.
    Desi noua generatie de angajati este obisnuita de la varste fragede
    cu tehnologiile informatice, foarte putini sunt cei care stapanesc
    tehnologiile traditionale folosite de companii. Faptul ca un tanar
    isi petrece o buna parte din timp in Facebook si este foarte abil
    in aplicatii Web 2.0 nu este o garantie ca va sti sa foloseasca o
    suita de birotica.

    Un director de la Microsoft a declarat recent ca 90% dintre noile
    functionalitati cerute de utilizatori pentru Microsoft Office
    exista deja in produsele suitei, ceea ce demonstreaza clar carente
    in ceea ce priveste instruirea personalului si faptul ca speranta
    ca tinerii angajati nu au nevoie de training IT este o iluzie.
    Pentru multi dintre tineri, Office este prea complicat (au si un
    strop de dreptate in opinia mea) si prefera sa recurga la
    instrumentele online cu care sunt mai obisnuiti. Chiar si acolo
    unde regulile privind setul de aplicatii admis la locul de munca
    sunt stricte, se constata ca numarul angajatilor care se abat de la
    norma este in crestere, spre disperarea departamentelor IT. Tot mai
    adesea, companiile sunt cele care cedeaza, deoarece costurile
    instruirii personalului sunt ridicate, iar adoptarea solutiilor
    familiare angajatilor, cele pe care le folosesc acasa, este una
    dintre solutiile cele mai ieftine. Este calea pe care OpenOffice si
    alte programe open source patrund in intreprinderi.

    Pe de alta parte, personalul mobil – reprezentand circa 28% dintre
    “lucratorii cu informatie” in Statele Unite – se bucura adesea de o
    mai mare libertate, iar Ted Schadler estimeaza ca acestia nu vor
    ezita sa lase laptop-ul acasa si sa adopte noul iPad, care este mai
    usor si le poate satisface toate nevoile: e-mail, web surfing si
    suita iWorks, compatibila cu Office. Si inca ceva: este cool.

  • What the ideal farm should look like

    Despite the bad news of 2009, Stefan Poienaru remains
    optimistic: he invested more in raw material and worked the land
    more efficiently than in previous years to offset the decline in
    turnover next year. “Those who did not have such a positive
    approach will go through two bad years in a row and prolong the
    ailment,” Poienaru says. “We must not skimp on technology – with
    proper technology you get good results; if the weather helps, too,
    you get outstanding results,” the businessman says.

    Stefan Poienaru, however, is one of the few farmers who can afford
    to make such calculations. Most of the arable land in the country
    is worked by small farmers and subsistence farming accounts for
    more than 90% of the farms. There are but a handful of people to
    have amassed a lot of farming land: Stefan Poienaru, Culita Tarata,
    Ioan Niculae, Adrian Porumboiu and Mihai Anghel own 200,000
    hectares of the cultivated area of the country, that is about
    2%.

    As far as Poienaru is concerned, he evaluates his business at 15-16
    million euros this year, compared with 26 million euros last year,
    with a 7% profitability (about 1.9 million euros). The year 2009
    came with a series of bad news: on the one hand, production stood
    at 35% of last year’s harvest, drought affected the crops, and the
    losses caused by disasters are put at some three million euros.
    Grain prices have not helped farmers, either, as they went down by
    about 20% compared with last year to 0.4 RON/kilogram, while the
    sunflower price fell 30% to 0.7 RON/kilogram. Actually, companies
    in this business said 2009 was the worst year for Romanian
    agriculture.

    Many are blaming the severe fragmentation of plots of land after
    1990. About 60-70% of the total farming land is fragmented into
    tiny bits “and there is no profitability (in it i.e.)” says Mihai
    Anghel, the owner of Cerealcom Dolj. He adds that the potential of
    the Romanian agriculture is to feed 80 million people. “I don’t
    want as much land as I have now. I for one do not believe in the
    future of big farms,” Stefan Poienaru says. The agriculture model
    he sees for Romania is that of a small plot of land, worked by a
    family, where owners know exactly what resources they used and reap
    the benefits of their work in full.

  • Cum functioneaza creierul uman: Daca am gandi mai putin am face mai multe

    Daca ne luam dupa Tor Norretranders, nici pe departe.
    Jurnalistul danez a scris “Iluzia utilizatorului”, un volum in
    care, pe parcursul a peste 400 de pagini, condamna constiinta ca
    fiind principala vinovata pentru conditia noastra incorsetata.
    Teoria lui Norretranders postuleaza ca, desi nu ne dam seama,
    creierul uman proceseaza o cantitate enorma de informatie furnizata
    de simturi, circa 12 milioane de biti/secunda (10 milioane datorita
    vazului, 1 milion prin atingere si restul de la celelalte simturi),
    dar constiinta minimizeaza acest volum la 20 biti/secunda, nivelul
    maxim pe care il poate gestiona.

    Astfel se explica, in opinia lui Norretranders, de ce atunci cand
    nu ne gandim la ceva si doar actionam, performanta corpului uman
    este adesea incomparabil mai buna. Si de aceea multi sportivi de
    performanta isi pun esecurile pe seama faptului ca au avut prea
    mult la dispozitie ca sa se gandeasca la performanta respectiva.
    Teoria lui Norretranders explica si timpul de reactie – daca
    permitem constiintei sa se implice, sa analizeze situatia si sa
    controleze totul, intervalul se va mari, iar daca reactionam
    instinctiv, pe baza subconstientului, totul se va petrece infinit
    mai repede.

    Autorul explica astfel (citandu-l pe George Gamow) de ce, in
    filmele western, eroul e mai rapid si reuseste sa-l impuste pe
    personajul negativ, desi acesta din urma e aproape de fiecare data
    primul care trage: avand in vedere ca eroul nu trage primul,
    personajul negativ trebuie sa ia o decizie constienta cand sa
    traga, ceea ce ii incetineste miscarile. Pe de alta parte, eroul nu
    trebuie sa chibzuiasca: el trage din reflex, astfel incat viteza e
    mult mai mare, garantandu-i succesul.

    Titlul cartii provine de la un concept inventat de informaticianul
    Alan Kay si care descrie modul cum utilizatorul de computer se afla
    sub influenta unei halucinatii induse de computer, deoarece, desi
    vede pe desktop documente, cuvinte, litere, iconite, acestea nu
    exista, ci doar codul binar de 1 si 0. Astfel, in loc sa arunce un
    suvoi de informatie in creierul utilizatorului, computerul
    proiecteaza un set simplu de metafore, imagini care pot fi
    manipulate pentru ca utilizatorul sa se poata sluji de computer. La
    randul sau, creierul arunca tone de date si genereaza propria
    versiune de iluzie a utilizatorului: interpretarea denumita
    constiinta.

    Tor Norretranders “Iluzia utilizatorului. Despre
    limitele constiintei”, Editura Publica, Bucuresti,
    2009

    Aparitii noi:

    • De la shopping la fantome
      Sophie Kinsella a profitat la maximum de epoca de aur a
      consumismului, publicand o intreaga saga a shopaholicei Becky
      Bloomwood si a aventurilor ei prin lumea magazinelor de lux si a
      cartilor de credit cu limite uriase. |nsa a venit criza (nu inainte
      ca Becky Bloomwood sa devina si personaj de film, moment in care,
      in disperare de cauza, mai-marii studiourilor au lansat o intreaga
      campanie de marketing menita sa schimbe mesajul filmului de la “Ce
      amuzant e sa ” la “Fetelor, nu e bine sa faceti shopping pana
      ramaneti fara un ban. Acest film e un avertisment”). Kinsella s-a
      reorientat – scrie tot chick-lit, nu a devenit Faulkner peste
      noapte, dar a lasat in pace shopaholica si a ajuns acum la fantome.
      Adica Lara Lington vaneaza comori alaturi de spiritul stramatusii
      sale Sadie.
      Sophie Kinsella “Fata fantoma”, Editura Polirom, Iasi,
      2010
    • Daca e China, e jad
      Diane Wei Liang reuseste sa redea, in “Ochiul de jad”, atmosfera
      din China contemporana, unde trecutul comunist se loveste adesea de
      prezentul caracterizat de vartejul capitalismului. Mei face parte
      din noua generatie de chinezoaice: independenta financiar, cu
      propria sa afacere in Beijing. Si nu orice afacere, deoarece Mei
      lucreaza ca detectiv particular, ceea ce ii permite sa se bucure de
      avantajele unei masini si ale unui secretar. Viata sa placuta e
      data peste cap de Chen, un prieten de-al mamei sale, care ii cere
      sa gaseasca o piatra de jad de o valoare inestimabila, furata
      dintr-un muzeu.
      Diane Wei Liang “Ochiul de jad”, Editura Nemira, Bucuresti,
      2010

  • Viziunea unuia din cei mai mari mosieri din tara: Cum ar trebui sa arate o ferma ideala

    “Eu nu-mi doresc sa am atat de mult teren cat am acum. Personal,
    nu cred in viitorul exploatatiilor mari”, replica insa Stefan
    Poienaru. Modelul de agricultura pe care il vede pentru Romania
    este cel al unei suprafete de teren de dimensiuni mici, de tip
    familial, in care proprietarii sa stie exact ce resurse au folosit
    si sa beneficieze in totalitate de roadele muncii lor. In viziunea
    lui, implicarea directa a familiilor ar duce la o mai buna
    gestionare a exploatatiei, a carei suprafata optima ar trebui sa
    aiba in jur de 300-500 ha.

    “Politica Agricola Comuna se va orienta spre exploatatiile mici,
    din proprietatea tinerilor, pentru ca aceasta este tendinta in
    Vest. Exploatatiile mari, ca acelea din Ucraina sau Rusia, nu sunt
    agreate de UE, pentru ca ele creeaza concurenta neloiala
    fermierilor mici”, crede Poienaru. In plus, contribuabilul european
    ar putea fi deranjat de ideea de a subventiona un mare cultivator
    in detrimentul unui fermier mic care practica agricultura de
    subzistenta. De aceea, Poienaru declara ca este pregatit sa inceapa
    divizarea companiilor sale in exploatatii mai mici. Optiunea
    potrivita ar fi o impartire pe ferme, in care salariatii vor deveni
    participanti directi la castig.

    Actualmente, holdingul controlat de Poienaru cuprinde cinci
    societati. Agrofam Prod se ocupa cu gestionarea terenului din
    Insula Mare a Brailei, iar Agrofam Com cu terenul din afara
    Insulei. Agrofam Trading este societatea care se ocupa de partea
    comerciala a grupului – comert cu cereale, export si aprovizionare
    a grupului. “E mult mai usor ca o companie sa negocieze pentru tot
    grupul, deoarece cumparand cantitati mari putem beneficia de
    discounturi de pana la 40% din pretul de lista”, explica
    proprietarul. Compania specializata in comert coordoneaza si
    activitatea logistica, de la transport pana la silozuri si baze de
    receptie. Cea de a cincea firma a grupului este Vitifam, care are
    in proprietate 60 de hectare de vie si o crama, iar la primavara se
    pregateste de lansarea in retail a unei marci de vinuri denumita
    Viata Lunga.

    Pentru a avea profit, Poienaru a inteles ca are sansa sa castige
    din produsele cu valoare adaugata mai mult decat din materii prime
    vegetale. Agrofam a dezvoltat deci un sector zootehnic, format din
    doua ferme – una de ovine, care are 4.000 de capete si una de
    caprine, cu 2.000 de capete. Pentru ca nu putea vinde animalele in
    viu, conducerea companiei a adaugat un abator (adus pe trailer din
    Rovaniemi, de la Cercul Polar, pentru care a platit peste 1 milion
    de euro), o carmangerie si o mica fabrica de procesare a laptelui.
    Planurile de dezvoltare creionate de Poienaru prevad ca lactatele
    produse la Fetesti sa iasa pe piata tot in primavara, sub marca
    Ovidiu, atacand o nisa care nu este foarte bine exploatata in
    Romania – a produselor din lapte de capra.

  • Casa Alba nu mai are bani pentru a trimite astronauti pe Luna pana in 2020

    “Propunem anularea programului Constellation al NASA, urmand sa
    facem alte investitii in cercetare si dezvoltare”, a declarat, in
    timpul unei conferinte telefonice, Peter Orszag, consilierul
    presedintelui Barack Obama in chestiuni de natura bugetara.

    O sursa de la Casa Alba confirmase deja, vineri, 29 decembrie,
    aceasta informatie, publicata in premiera de cotidianul Florida
    Today.


    Cititi mai multe     pe www.mediafax.ro