BusinessMagazin

Tag: servicii financiare

  • Istoria marilor crahuri bursiere

    1637: Una din primele bule speculative din istoria economica a
    lumii a fost “tulipomania”, nebunia comertului cu bulbi de lalele.
    |n februarie 1637, in punctul culminant al speculatiilor, un singur
    bulb de lalea putea valora de zece ori mai mult decat venitul anual
    al unui meserias calificat. |n 1642, dupa ce piata s-a linistit
    preturile cazusera la o zecime din valorile maxime.

    1720 – Crah in Europa, in special in Marea Britanie si in
    Franta, antrenat de falimentul South Sea Company si de banca John
    Law.

    1869 – Vinerea neagra. Cunoscut drept “scandalul Fisk – Gould”,
    a fost un fenomen de panica financiara cauzat de eforturile a doi
    speculatori de a ingenunchea New York Gold Exchange.

    1873 – Panica din 1873 a antrenat o severa cadere economica in
    Europa si Statele Unite, cunoscuta drept “Long Depression”, pentru
    ca a tinut pana in 1979 sau chiar dupa in unele tari. A avut la
    baza decizia lui Otto von Bismark de a renunta la talerii din
    argint, cu efect direct asupra pietei si valorii metalului
    pretios.

    CONTINUAREA IN PAGINA URMATOARE
    ->>>>>>>>>>>>>

  • De ce suntem cei mai nemultumiti de viata si cum ni s-a prabusit moralul in ultimii cinci ani

    Toamna trecuta, intr-o intalnire cu ziaristii, Lucian Croitoru
    prezenta graficele comparative cu evolutia in tarile din Est a
    indicelui increderii consumatorilor, masurat de Eurostat, unde
    Romania iesea in evidenta drept cea mai pesimista tara dintre cele
    cateva cu care e comparata cel mai frecvent (Ungaria, Polonia,
    Bulgaria, Cehia).

    Concluzia spusa atunci de consilierul guvernatorului BNR era
    partial comica, dar partial nelinistitoare, pentru ca rareori e
    adusa in discutie la noi legatura dintre moralul colectiv si
    sansele de grabire a redresarii economice (sau, dimpotriva,
    riscurile de prelungire a recesiunii). “Suntem latini si avem
    tendinta sa exageram – daca inainte de criza eram prea optimisti,
    acum suntem cu mult mai pesimisti decat alte tari din Est si din UE
    in privinta redresarii economiei”, spunea Croitoru, iar aceasta
    trage in jos perspectiva de crestere. Ulterior, premierul Boc avea
    sa dea vina pe televiziunile de stiri pentru “nihilismul” care ii
    face pe oameni sa-si depuna banii la banca in loc sa-i arunce din
    nou in consum la fel ca inainte de criza – dar aceasta e deja alta
    poveste.

    Acum, imaginea reactiilor noastre emotionale ca popor e pusa in
    lumina de o comparatie cu mult mai larga, multumita unui studiu
    realizat de BERD in colaborare cu Banca Mondiala si denumit “Life
    in Transition”, care analizeaza perceptiile oamenilor despre
    impactul crizei, satisfactia fata de propria viata, economie,
    democratie, rolul statului, atitudinea fata de minoritati, coruptie
    si multe alte aspecte ale societatii in 29 de tari din Europa de
    Est si din fosta URSS. Studiul, aparut saptamana trecuta si
    continand date culese in 2010, compara la randul sau datele din
    cele 29 de tari cu cele obtinute la precedenta editie a studiului,
    publicata in 2007 pe baza sondajelor din 2006, si in plus introduce
    in ecuatie si cinci tari occidentale (Franta, Germania, Italia,
    Suedia si Marea Britanie), folosite ca “martori” pentru a vedea in
    ce masura atitudinea fata de criza a tarilor considerate “in
    tranzitie” difera de cea a occidentalilor.

    O prima concluzie e ca gospodariile din aceste tari au fost
    afectate de criza in primul rand prin reducerea sau intarzierea
    salariilor si in al doilea rand prin pierderea locurilor de munca.
    Ambele fenomene au afectat tarile in tranzitie mai mult decat pe
    cele occidentale incluse in studiu, conform raspunsurilor la
    sondaj. In Romania, Letonia, Lituania, Muntenegru, Slovenia,
    Croatia, Turcia si Ucraina, mai mult de jumatate dintre respondenti
    au declarat ca un membru al familiei lor a avut salariul taiat sau
    platit cu intarziere. Daca la aceasta se adauga veniturile
    diminuate, mai ales in sud-estul Europei si in statele din Caucaz,
    de reducerea transferurilor de bani de la compatriotii plecati sa
    munceasca in strainatate, obtinem o imagine a suferintei de pe urma
    crizei de pe piata muncii care i-a afectat cel mai mult pe
    locuitorii din tarile fostei Iugoslavii, Bulgaria si Romania.

    Mai departe, surprinzator poate pentru cine crede ca la noi s-au
    taiat sau desfiintat cel mai mult ajutoarele sociale, studiul arata
    ca un numar relativ mare (in jur de 20%) dintre familiile din
    Romania au beneficiat in 2010 de o forma sau alta de ajutor de la
    stat (de la venitul minim garantat si pana la ajutorul de somaj sau
    de crestere a copilului), comparativ cu circa 10% in Polonia sau
    putin peste 10% in Belarus. De aici nu a derivat insa si o
    perceptie buna asupra performantei guvernului, considerata de
    majoritatea respondentilor romani drept mult mai proasta decat in
    sondajul din 2006; din acest punct de vedere, romanii isi vad
    guvernul mai prost si decat lituanienii si letonii, iar toate cele
    trei natii sunt cele mai critice dintre toate cele 29 de tari in
    tranzitie.

    Autorii studiului leaga aceasta de faptul ca tot cele trei natii
    (in frunte cu Romania) sunt si cele unde nivelul de satisfactie
    fata de calitatea vietii personale e la cotele cele mai scazute,
    corelat cu cifrele care arata ca recesiunea a lovit cel mai tare,
    incepand din 2009, exact Romania, Lituania si Letonia. In schimb,
    tari ca Polonia sau Azerbaidjan, unde cresterea economica s-a
    mentinut in ciuda crizei, au relevat un nivel bun al satisfactiei
    fata de propria viata si fata de performantele guvernelor.

    Din punctul de vedere al satisfactiei fata de calitatea propriei
    vieti, cea mai mare inrautatire a situatiei din 2006 pana acum a
    avut loc in Romania, cele trei tari baltice, Belarus si Slovenia,
    iar cele mai scazute rate ale fericirii (cu cel mai mic procent de
    respondenti care sunt de acord cu afirmatia “una peste alta, sunt
    multumit de viata mea”) le avem din nou in Romania, urmata de
    Ungaria. Si mai rau, Romania are o pondere mare inclusiv a
    pesimistilor, adica a celor care nu doar se declara nemultumiti de
    prezent, dar nici nu cred ca in viitor copiii lor o vor duce mai
    bine.

    Erik Berglof, economistul-sef al BERD, se declara impresionat, in
    mod diplomatic, de faptul ca, “desi peste 70% dintre cetatenii
    celor 29 de tari care sustin ca au fost afectati de criza au fost
    nevoiti sa taie din cheltuielile pentru mancare sau sanatate”,
    sistemul lor de valori nu s-a schimbat drastic, chiar daca
    increderea in democratie si in economia de piata a scazut, ca si
    cea in institutiile financiare si investitorii straini.

    Berglof afirma, lucid, ca “asteptarile diminuate pentru perioada de
    dupa criza si presiunile demografice negative vor pune noi presiuni
    pe aceste societati”, insa nu poate decat sa-si declare propriul
    optimism obligatoriu, spunand ca “pietele si democratia vin la
    pachet cu propriile lor probleme, dar ele sunt in masura sa ofere
    raspunsuri mai constructive fata de aceste presiuni decat orice
    alta alternativa plauzibila”.

  • Cum au ajuns taranii sa atraga atentia creditorilor

    “Primul credit pe care l-a dat firma a fost in 1998. Erau 50 de
    dolari, bani cu care respectivul om si-a cumparat o vaca”,
    povesteste Anca Ciobanu, CEO-ul good.bee Credit, o institutie
    financiara nebancara specializata in microcreditare de investitii
    pentru zona rurala. La acea vreme, Anca Ciobanu era presedintele
    Consiliului de Administratie al companiei Dynamic Network
    Technologies Ltd, iar good.bee era un proiect al Fundatiei Soros.
    Tot atunci, incurajarea investitiilor in zona rurala prin creditare
    reprezenta un concept nou in Romania, dar si extrem de interesant
    pentru cei carora sub alta forma le era imposibil sa gaseasca
    finantare pentru a-si deschide o afacere sau pentru a extinde una
    deja existenta. “In perioada 2000-2008 am dat credite de peste 50
    de milioane de dolari. Cererea era uluitoare, mai mare decat
    potentialul nostru de creditare”, spune Ciobanu. Criza a adus o
    scadere a cererii, dupa cum era de asteptat, insa de anul acesta au
    revenit doritorii de credite, iar compania a inceput din nou sa
    finanteze in masa. Daca anul trecut au fost acordate credite in
    valoare de circa cinci milioane de euro, anul acesta aceeasi suma a
    fost inregistrata doar in primele cinci luni. Si cererile continua
    sa vina.

    Interesant nu este faptul ca oamenii de la tara au nevoie de
    bani sau ca au idei de afaceri la fel de pertinente ca ale
    antreprenorilor care au studiat la scoli de afaceri prestigioase,
    ci intregul proces care precede acordarea unui credit. Compania are
    deschise sedii in 12 orase din Romania – Bucuresti, Ploiesti,
    Constanta, Campulung Moldovenesc, Iasi, Baia Mare, Alba Iulia,
    Resita, Pitesti si Braila – si 50 de angajati. Ei promoveaza
    compania, gasesc clientii, analizeaza dosarele de credit si au
    grija ca ratele sa fie platite la timp si sa existe cat mai putine
    credite neperformante.

    Felul in care se intampla toate acestea este insa total diferit
    de practicile din banci. “Pentru a gasi clienti, mergem in satele
    si comunele din judetul in care avem sediul sau din judetele
    invecinate si intrebam daca sunt persoane care au nevoie de credit.
    Cautam zonele cele mai populate, unde se strange o mare parte din
    comunitate, cum ar fi la biserica, dupa slujba”, explica Anca
    Ciobanu. Atunci cand se strange un grup de 15-20 sau chiar mai
    multi oameni care vor credit, incepe procesul de selectie. “Formam
    un comitet din oamenii cei mai respectati ai comunitatii respective
    si cu ajutorul lor facem o asa-zisa analiza a dosarelor”, spune
    CEO-ul good.bee. Acestia sunt fie persoane cu o autoritate
    recunoscuta in satul respectiv, precum primarul, preotul sau
    medicul satului, fie persoane care se bucura de increderea
    vecinilor. Ei sunt cei care dau date despre clienti – daca mai au
    alte credite, daca au datorii sau alte venituri, daca au mai
    derulat si alte afaceri si daca, pur si simplu, sunt vazuti de
    consatenii lor ca oameni seriosi.

    Odata ce si-a dat girul, comitetul devine responsabil pentru
    comportamentul de plata al celui pe care l-au calificat drept
    solvabil. “In cazul in care un client devine rau-platnic, adica
    ajunge sa nu plateasca cel putin doua rate consecutive, intreg
    comitetul este penalizat. Asta inseamna ca pana la rezolvarea
    problemei nimeni din acea localitate nu va mai primi credit”,
    precizeaza Ciobanu.

    Din acel moment, presiunea grupului incepe sa se faca simtita
    si, in cele mai multe cazuri, clientii reintra in graficul
    platilor. “Faptul ca vorbim despre comunitati restranse este foarte
    important. Se cunosc intre ei, stiu cum sa se convinga unii pe
    altii, dar si sa se ajute atunci cand apare un eveniment nefericit
    si unul dintre ei nu mai poate plati ratele o perioada”, spune Anca
    Ciobanu. Sistemul pare sa functioneze, de vreme ce rata creditelor
    neperformante este impresionanta, de numai 0,07%. Comparativ, rata
    creditelor neperformate date de banci intreprinderilor mici si
    mijlocii este de 10%, potrivit datelor BNR. Una dintre explicatii
    ar fi ca, pe fondul unui grad redus de familiarizare cu
    instrumentele financiare, multi dintre cei care locuiesc si
    dezvolta afaceri in mediul rural se tem ca un comportament de
    rau-platnic le-ar putea aduce repercusiuni majore.

  • Cine fura?

    Directorii generali comit mai multe fraude, conform unui studiu
    global al companiei de consultanta KPMG care a evidentiat faptul ca
    acestia au fost implicati in peste un sfert din cazurile de frauda
    analizate, fata de 11% in cazul studiului similar din 2007.
    Fraudatorul tipic este barbat, cu varsta intre 36 si 45 de ani,
    care lucreaza in departamentul financiar sau intr-o pozitie legata
    de financiar, face parte din conducerea superioara a companiei,
    este angajat de mai mult de zece ani si, de cele mai multe ori, are
    asociati in frauda. Sondajul se bazeaza pe datele obtinute din 348
    de investigatii realizate de KPMG in 69 de tari in perioada
    ianuarie 2008 – decembrie 2010.

    “In Romania, fraudatorul «tipic» lucreaza de obicei in cadrul
    departamentelor de achizitii sau vanzari. Departamentul financiar
    are, de cele mai multe ori, rolul de «politist» pentru aceste
    departamente. De asemenea, observam ca, in Europa de Est,
    aproximativ 89% dintre persoanele investigate erau angajate in
    companiile respective de mai mult de 3 ani, iar 52 de procente
    dintre fraude au durat mai mult de 3 ani inainte de a fi
    detectate”, spune Richard Perrin, partener al KPMG in departamentul
    de consultanta in afaceri.

    Studiul global indica faptul ca, in 61% dintre cazuri,
    fraudatorul a avut colaboratori fie din interiorul companiei, fie
    din afara sa. Cazurile din Europa de Est urmeaza aceasta tendinta,
    cu 63 de procente. Aceasta caracteristica este in continuare
    sustinuta de o analiza a cazurilor raportate in Romania, care
    indica faptul ca in mai mult de jumatate dintre cazuri a existat
    complicitate.

    “Frauda este un fenomen extrem de extins in companiile din
    Romania. Aproape zilnic am discutii cu manageri si sefi de companii
    care se plang de faptul ca au angajati care ii fraudeaza. Am
    intalnit pana acum diverse exemple, de la furturile grosiere pana
    la acceptarea unor spagi din partea furnizorilor, furtul de bani si
    produse din interiorul companiei sau achizitia de bunuri pentru
    sine din bugetul de cheltuieli al companiei”, spune George
    Butunoiu, managing partner al George Butunoiu Ltd.

    Studiul KPMG a mai identificat o sporire a numarului de
    fraudatori la nivelul membrilor consiliilor de administratie, de la
    11% in 2007 la 18% in 2011, precum si o scadere a numarului de
    cazuri care implica directorii executivi, de la 49% in 2007 la 35%
    in 2011. O proportie mica, dar in crestere, o reprezinta cazurile
    in care sunt implicati membrii de la nivelul conducerii – in
    crestere de la 14 procente in 2007 la 18 procente in 2011.

    Semnalele de avertizare, cum ar fi un angajat care isi ia foarte
    rar vacanta sau al carui stil de viata pare excesiv comparativ cu
    veniturile, sunt de obicei ignorate de catre companii, arata KPMG.
    Doar 6% dintre cazurile de frauda din studiul din 2011 au avut
    indicii initiale care au fost investigate, comparativ cu aproape
    24% in 2007 – ceea ce reprezinta o scadere semnificativa. In Europa
    de Est, situatia este ceva mai buna, pentru ca aproximativ 11%
    dintre indicii au fost luate in considerare. In acelasi timp 43%
    dintre semnalele de avertizare au fost ignorate in Europa de Est,
    mai putin decat media globala de 56% si comparabil cu media pe 2007
    de 45%.

    “Este surprinzator ca, in continuare, companiile ignora
    semnalele de avertizare, mai ales in contextul recesiunii. In timp
    ce initiativele de reducere a costurilor asociate cu recesiunea au
    avut rolul lor, astfel de reduceri de costuri ar putea prezenta o
    falsa economie. Fraudatorul vede oportunitati pentru valorificarea
    lipsei de performanta a sistemelor de aparare ale companiilor.
    Companiile trebuie sa fie vigilente mai mult ca niciodata”, spune
    Michael Peer, partener al KPMG in cadrul departamentului de
    Investigare a fraudei din Europa Centrala si de Est.

    In 46% dintre cazurile investigate in Europa de Est nu au
    existat semnale care sa avertizeze ca se produce o frauda. Acest
    fapt este in concordanta cu media globala de 44 de procente. “78 de
    procente dintre cazurile analizate in Europa de Est au aratat ca
    lipsa de eficienta a controalelor interne a favorizat comiterea
    fraudei. Aceasta, impreuna cu faptul ca mai mult de jumatate dintre
    fraudele investigate in Europa de Est au durat mai mult de 3 ani
    inainte de detectare, subliniaza fie existenta unor controale
    interne inadecvate, fie faptul ca aceste controale nu au fost
    revizuite si actualizate ca sa poata face fata amenintarilor noi.
    Acest fapt arata nevoia estimarii regulate a riscului de frauda ca
    parte a unei evaluari mai ample a riscului operational de evaluare
    a strategiei”, spune Michael Peer.

  • Ce au invatat bancherii din principiul “ban la ban trage”

    “Ca sa nu umblam la plasamentele actuale si nici sa nu ratati o
    oportunitate de a investi, va putem acorda un credit la o dobanda
    avantajoasa, pe masura bonitatii pe care v-o asigura activele
    financiare pe care le detineti la banca noastra” – poate fi formula
    fericita in care si clientul de private banking si bancherul sunt
    multumiti. Iar apetitul acestei categorii de clientela de top
    pentru investitii realizate din credite tinde sa dea semne de
    revenire.

    “Vedem in ultimele saptamani o renastere a interesului la
    accesarea de credite, de pilda pentru investitii in real estate,
    dar si pentru investitii de portofoliu, ceea ce cred ca reprezinta
    un semn bun”, spune Rasvan Radu, presedintele executiv al UniCredit
    Tiriac Bank – unul dintre jucatorii cu ambitii pe segmentul
    clientilor de lux.

    La sfarsitul lunii martie filiala locala a grupului italian
    UniCredit ajunsese la un portofoliu de active de 270 mil. euro
    lasate in grija de clientii cu active lichide de peste 200.000 de
    euro, in crestere cu 30% fata de nivelul din 2009. Adica si aceasta
    categorie de clienti a fost impinsa de criza sa “tina de bani”.
    Acum, Radu remarca inclusiv o categorie de clienti de acest tip
    interesati sa investeasca in sectorul energetic. “Unii sunt foarte
    proactivi pe aceasta zona.” Desi proiectele din domeniu se
    aglomereaza de la o zi la alta, iar Dobrogea nu mai are mult pana
    sa fie impanzita de morile de vant albe, Radu crede ca inca nu se
    poate vorbi despre o “bula” – “potentialul nu a fost inca atins”.
    In anii de dinaintea crizei mirajul castigurilor fabuloase cu efort
    minim de pe piata imobiliara ii contaminase si pe clientii de
    private banking ai bancilor, care ajunsesera sa dea acestui sector
    o pondere consistenta in portofoliile de investitii personale.
    Caderea acestei piete a antrenat un flux invers, banii fiind mutati
    din plasamente imobiliare in active cu grad cat mai mare de
    lichiditate, dupa un model comportamental specific perioadelor de
    criza.

    Dupa o perioada in care piata de real estate a inghetat si
    cumparatorii au tot asteptat scaderi de preturi mai mari si mai
    mari, bancherii sesizeaza o anumita dezmortire, iar clientii de
    private banking se arata prezenti pe acest front intr-o miscare
    datatoare de ceva optimism pe o piata bancara altminteri inca
    deprimata per ansamblu.

    SEF NOU LA DIVIZIA PRIVATE BANKING A UNICREDIT
    Anca Eremia, 30 de ani, care in ultimul an a fost responsabila cu
    vanzarile de private banking ale UniCredit, asteapta aprobarea BNR
    pentru a prelua pozitia de director de private banking. Ea a fost
    desemnata pentru acest post din aprilie, cand Octavia Cutus a
    plecat la rivalii de la ING dupa numai un an de activitate in banca
    italienilor. Reteta noului sef merge pe filosofia standard a
    acestei game de servicii bancare: “relatii pe termen lung,
    consolidate cu incredere, discretie si profesionalism”. Echipa de
    private banking a UniCredit include in prezent 15 oameni. Pe langa
    Bucuresti, unde banca are o sucursala dedicata intr-o zona
    centrala, sunt acoperite cu consilieri de investitii alte cinci
    orase mari: Brasov, Constanta, Cluj- Napoca, Timisoara si Iasi.
    Pana la jumatatea anului urmeaza sa intre integral in functiune
    aplicatia online care le permite clientilor sa-si vizualizeze
    portofoliul la zi, pe langa simularile de randamente potentiale si
    analize pe baza raportului risc/randament.

    BCR TENTEAZA CLIENTII DE PRIVATE BANKING CU BLAZONUL
    AUSTRIECILOR DE LA ERSTE
    BCR, cea mai mare banca de pe piata, se pregateste sa-si relanseze
    oficial noua oferta pentru clientii cu averi mari, sub brandul
    Erste Private Banking. Dupa aproape un an de pregatiri, asimilare a
    standardelor austriece, intarire a echipei cu oameni din piata de
    capital sau cu experienta in trezorerie si un sediu nou dedicat in
    zona Aviatorilor-Primaverii, BCR iese la vanatoare de clienti cu
    active lichide de peste 200.000 de euro. Un carlig “important”
    folosit pentru clientela de acest tip il reprezinta plasamentele in
    aur, inclusiv fizic, sub forma de lingouri sau monede aduse din
    Austria. Evaluarile Erste sustin ca inca nu se poate vorbi despre
    un “bubble” pe pretul aurului, recomandandu-l la investitii ca pe o
    alta valuta.

  • Ce fac fondurile de pensii cu banii participantilor

    Despre sistemul de pensii private se poate spune aproape orice,
    numai ca a fost sustinut de autoritati, nu. Cu toate acestea,
    rezultatele pe care fondurile de pensii le-au inregistrat in
    ultimii doi ani au fost peste asteptari, iar profitul de 106
    milioane de euro, aferent anului 2010, spune multe despre
    performantele si solvabilitatea unui sistem care numara peste cinci
    milioane de participanti si care administreaza active de peste un
    miliard de euro. Vorbim despre noua fonduri de pensii private
    obligatorii, care isi impart aceste castiguri. ING este fondul cu
    cel mai mare profit net – aproape 40 de milioane de euro, urmat de
    AZT Viitorul Tau (Allianz-Tiriac), cu circa 23 de milioane de euro
    si Generali Aripi, cu un profit mai mic, de aproximativ opt
    milioane de euro. Aceeasi ierarhie a fost respectata si in 2009 pe
    segmentul pensiilor private obligatorii, in cazul Pilonului III,
    cel al pensiilor facultative, doar liderul ramanand acelasi,
    respectiv ING.

    Chiar daca mult mai mic, de profit au avut parte si fondurile de
    pensii private facultative, care anul trecut au avut un profit
    cumulat de aproape sase milioane de euro, in crestere fata de 2009.
    Lui ING i-au urmat BCR Prudent si AZT Moderato, cu marje
    incomparabil mai mici decat in cazul Pilonului II de Pensii. Este
    explicabil, avand in vedere ca vorbim despre un numar mult mai mic
    de participanti – 230.000 si ca pensiile facultative sunt mai
    degraba un beneficiu extrasalarial oferit de companii angajatilor
    decat un instrument de protectie financiara folosit individual, din
    proprie initiativa.

    Randamentele fondurilor vin de pe urma unui portofoliu
    investitional prudent, in care titlurile de stat reprezinta 67,1%
    din totalul investitiilor. Actiunile listate, obligatiunile
    corporative si conturile bancare reprezinta celelalte trei directii
    importante in viziunea directorilor de investitii ale fondurilor de
    pensii private obligatorii, potrivit Asociatiei pentru Pensiile
    Administrate Privat din Romania (APAPR). Mai exact, potrivit
    datelor Ziarului Financiar, fondurile de pensii private au investit
    circa 30 de milioane de euro in actiuni straine, precum cele
    listate de BMW, Daimler sau Louis Vuitton si in jur de 70 de
    milioane de euro in obligatiuni corporatiste, precum cele emise de
    bancile britanice Royal Bank of Scotland, Lloyds sau de Bank of
    Ireland. In ceea ce priveste plasamentele pe Bursa de la Bucuresti,
    cele mai mari investitii s-au facut in actiunile celor cinci
    SIF-uri, Petrom si BRD. Exista si fonduri care investesc
    contributiile participantilor doar in actiuni romanesti. Fondul
    Pensia Viva, administrat de Aviva, fondul BRD si fondul Vital,
    administrat de Aegon, si-au construit un portofoliu de investitii
    in actiuni listate pe Bursa de la Bucuresti.

    O structura similara are si portofoliul investitional de pe
    Pilonul III, cu exceptia faptului ca actiunile listate au o pondere
    mai mare din total – 17,6%, fata de 14,9%, valoarea aferenta
    portofoliilor din Pilonul II.Dincolo de vestile bune privind
    rentabilitatea anului 2010, fondurile de pensii private obligatorii
    se confrunta si cu probleme. Una dintre cele mai importante este ca
    inca sunt destul de multi salariati care nu au bani in conturi.
    Peste 275.000 de salariati nu au niciun ban in conturile lor de
    pensie privata, deoarece angajatorii nu le-au virat nicio
    contributie de la data lansarii acestui sistem, in luna mai 2008,
    pana in prezent.

    Numarul conturilor goale s-a redus totusi cu 15% in ultimul an,
    avand in vedere ca in martie 2010 numarul acestora ajungea la
    325.000. Aproape 69% dintre participantii la fondurile obligatorii
    aveau in cont mai putin de 225 de euro in martie, in timp ce doar
    10% reusisera sa acumuleze o suma mai mare sau egala cu 500 de
    euro. In plus, potrivit unui studiu realizat de Aviva in colaborare
    cu Deloitte si dat publicitatii in toamna anului trecut, deficitul
    pensiilor in Romania ajunge la aproximativ 40 de miliarde de euro,
    echivalentul a peste o treime din PIB-ul intregii tari. Calculele
    celor de la Aviva arata ca asta inseamna ca fiecare roman in varsta
    de pana la 65 de ani, care se pensioneaza in perioada 2011-2015,
    trebuie sa economiseasca in medie 3.700 de euro anual pentru a-si
    mentine un nivel de trai similar celui dinainte de pensie.

    Este foarte putin probabil ca acest lucru sa se intample prea
    curand, in conditiile in care asta ar insemna o economie lunara
    apropiata de valoarea unui salariu mediu pe economie, insa in
    masura in care companiile au reinceput sa faca angajari, fondurile
    de pensii, atat cele care administreaza pensiile private
    obligatorii, cat si pe cele facultative, au toate sansele sa
    raporteze un numar mai mare de participanti si de active. Si,
    implicit, cresc sansele ca tot mai multi romani sa beneficieze la
    pensie de mai multe surse de venit.

  • Cand se va sfarsi valul insolventelor?

    “Laprima vedere, anul acesta ar putea aduce o stabilizare a
    numarului de insolvente si falimente”, crede Iancu Guda, analist
    macroeconomic in cadrul Coface Romania. De astfel de probleme s-au
    lovit an de an tot mai multe firme, mai ales in ultima perioada de
    recesiune, cand lichiditatile s-au imputinat, iar datoriile la
    banci sau la furnizori s-au adancit, determinand multi manageri sau
    antreprenori sa se declare infranti de criza. O raza de speranta
    pare sa aduca insa 2011 daca e sa ne luam dupa primele semne – o
    scadere cu 17,21% a dosarelor de insolventa in primele trei luni
    ale anului care, pusa in context cu faptul ca majoritatea cazurilor
    de insolventa, mai exact 60% din total, s-au petrecut pana acum in
    primele si ultimele trei luni din an, ar putea insemna macar o
    stabilizare. Diminuarea trebuie insa privita cu anumite
    rezerve.

    La finele anului trecut, aproape 21.700 de firme erau in
    faliment, potrivit unui studiu realizat de Coface Romania, termen
    care defineste toate cazurile de insolventa inregistrate, anumite
    companii pentru care s-a deschis o procedura de faliment, firme
    aflate in reorganizare judiciara si companii pentru care a fost
    deja inchisa procedura de faliment. Cu un an in urma, numarul lor
    era mai mic de 18.500, iar in 2008, teoretic primul an de criza,
    14.483 de firme erau in insolventa, cu nici 500 mai multe decat in
    anul anterior. Ca falimentele ar putea bate pasul pe loc anul
    acesta o sustine si faptul ca problemele de plata cu care se
    confrunta companiile s-au mai imputinat, dovada fiind faptul ca in
    primele trei luni din 2011 bancile au refuzat plati ordonate prin
    instrumente de debit in scadere cu 24% fata de aceeasi perioada a
    anului trecut, un moment considerat de analisti varful pentru
    problemele de lichiditate.

    O crestere economica ar fi cel mai probabil singurul indicator
    ca perioada insolventelor este pe cale sa se incheie, dar si daca
    se va confirma, “cresterea oricum va fi cel mai probabil anemica si
    va imbraca o semnificatie mai mult statistica”, apreciaza Guda, cu
    mentiunea ca fenomenul insolventelor este decalat fata de evolutia
    economiei, iar o revenire vizibila din acest punct de vedere se va
    intampla prin urmare cu intarziere. Scenariul pesimist ramane
    asadar mai plauzibil deocamdata.

    Dintre toate firmele aflate in diverse stadii de insolventa anul
    trecut, numai 27 se aflau in reorganizare judiciara, potrivit
    studiului Coface Romania, in timp ce 5.482 erau deja in faliment,
    iar restul in procedura generala sau simplificata de insolventa. La
    nivel declarativ insa, 97% din administratorii firmelor locale
    sustin ca au luat masuri de restructurare pe parcursul lui 2010,
    dupa cum reiese dintr-un sondaj al firmei de consultanta Roland
    Berger prezentat recent cu ocazia evenimentului “Se va opri sirul
    insolventelor in 2011?”, organizat de Ziarul Financiar in
    colaborare cu Casa de Insolventa Transilvania si firma de avocatura
    NNDKP. Aparent insa, masurile nu au fost suficiente. “Vom vedea
    care firme au probleme structurale si care au suferit doar din
    cauze legate de criza de-abia cand vom iesi din recesiune, pentru
    ca in Romania avem o imensa criza de management”, spunea cu aceeasi
    ocazie si Andrei Cionca, managing partner al Casei de Insolventa
    Transilvania.

    Aproape 40% din dosarele de insolventa aflate pe rol anul trecut
    vizau firme din domeniul comertului, unde scaderea puterii de
    cumparare si nivelul redus al increderii consumatorului din Romania
    au fost dezastruoase pentru mediul de business. Iar paharul a fost
    umplut de absenta unui climat fiscal favorabil investitiilor in
    sectorul privat si de restrangerea investitiilor publice, crede
    analistul de la Coface.Pentru ca volumul insolventelor sa scada
    este nevoie totodata de o schimbare structurala in primele trei
    cele mai afectate sectoare – comertul cu ridicata, cu amanuntul si
    constructiile, care au insemnat mai mult de jumatate din cazurile
    de insolventa. Iancu Guda crede insa ca nivelul deja ridicat al
    indatorarii populatiei, nesiguranta locului de munca, mobilitatea
    redusa a fortei de munca, cresterea preturilor si reducerea
    veniturilor reale vor continua sa intarzie repornirea consumului,
    impingand revenirea mediului de afaceri catre un termen de 12
    luni.

    Chiar si evolutia din ultimii cinci ani confirma insa ca sunt
    sanse destul de mici ca aceste segmente sa piarda din ponderea
    detinuta in piata insolventelor. Inca din 2006 a putut fi observata
    o tendinta de concentrare a volumelor in aceste sectoare unde au
    avut loc cele mai multe insolvente in cifre absolute, totalizand
    intre 48 si 56% din totalul dosarelor in ultimii cinci ani.

  • Mai putin de jumatate dintre restantieri isi achita datoriile, iar aproape 40% refuza sa plateasca

    “Prevedem o ingreunare a procesului de colectare: practic,
    pentru aceleasi rezultate se vor depune eforturi duble, ceea ce va
    duce si la o crestere a costurilor de colectare, fapt resimtit si
    in ultimul an de zile”, afirma Constantin Coman, directorul
    diviziei de colectare a creantelor de la Coface.

    Mai putin de jumatate dintre debitori (34%) isi platesc integral
    datoriile, in timp ce 37% nu achita nimic, refuzand sa plateasca.
    In cazul acestora din urma, la decizia creditorului, procedura de
    colectare amiabila se transforma in procedura de colectare in
    instanta, cu posibilitatea de a se ajunge inclusiv la executare
    silita. Restul de 29% achita partial sau perioada de recuperare a
    datoriilor de la ei este mai indelungata, iar efortul de recuperare
    e mai mare.

    Anul trecut, activitatea diviziei de colectare a creantelor de la
    persoane fizice a Coface a crescut ca volum cu 35% fata de 2009,
    ceea ce inseamna intrarea in portofoliu a 400.000 de cazuri de
    colectare de creante de la persoane fizice. Valoarea medie a
    creantei a scazut insa la 1.200 de euro, comparativ cu nivelul din
    2009 de 1.400 euro.

    Cel mai ridicat grad de recuperare il au creantele cu intarzieri
    de 1-60 de zile, unde rata de succes este de peste 80%. Pe ansamblu
    insa, rata medie a colectarii se situeaza la 25%.

    “Economia nu si-a revenit inca, iar in piata exista in continuare
    creante de colectat, atat de la populatie cat si de la companii.
    Efectele perioadei anterioare crizei inca se mai vad, cand
    populatia se supraindatora fara sa economiseasca”, spune Constantin
    Coman. La aceasta se mai adauga si impactul masurilor luate de
    Guvern, dar si de companii pentru a rezista pe piata, in ultimii
    doi ani, prin reducerea substantiala a veniturilor sau
    disponibilizarea angajatilor.

    Principalele institutii care au decis externalizarea creantelor au
    fost bancile, companiile de leasing, companiile de asigurari,
    IFN-urile, companiile de utilitati si telecom. Ca si in anii
    anteriori, sectorul bancar a externalizat cel mai mare volum de
    creante, avand o pondere in totalul portofoliului Coface de 45%. Se
    remarca insa o evolutie ascendenta a sectorului telecom, care si-a
    crescut puternic ponderea in numar de debite, pana la 42%.

    Coface, filiala romaneasca a asiguratorului francez de credit cu
    acelasi nume, detinut de banca Natixis, este specializata in
    asigurari de credit, factoring, ratinguri si informatii de business
    si administrare a creantelor.

  • Ce sanse de succes are modelul romanesc de consultatii la distanta?

    “Vara trecuta, intr-o zi, Charlie Martin a simtit o durere acuta
    in spate. Dar n-avea cum sa se urce in masina si sa mearga la
    medicul sau sau la camera de urgenta: Martin, macaragiu, lucreaza
    pe o platforma petroliera din Marea Chinei de Sud, dincolo de
    coastele Malaieziei.


    A putut insa sa intre in legatura cu un doctor aflat la mii de
    kilometri departare prin intermediul unei videoconferinte.”
    Articolul din New York Times, preluat de BUSINESS Magazin in vara
    anului trecut, prezenta noile tendinte in materie de medicina si,
    mai mult, transformarea telemedicinei intr-o industrie de larg
    consum. Iar daca ne uitam la cifre, putem observa cu usurinta
    faptul ca afacerea cu medicina interactiva la distanta a crescut in
    medie cu 10% anual, pana la venituri de peste 500 de milioane de
    dolari in America de Nord in 2009. In total, vorbim despre o ramura
    a businessului telemedicinei care a ajuns la o valoare de 3,9
    miliarde de dolari la nivel mondial, care include si dispozitive de
    monitorizare instalate acasa si sute de aplicatii medicale pentru
    telefoanele inteligente.


    In luna decembrie s-au pus bazele sistemului de telemedicina din
    Romania. Desi tanti Maria nu locuieste pe un vas petrolier, ci
    intr-o comuna din Subcarpati, accesul ei la medic poate fi mai
    dificil decat in cazul lui Charlie. Iar daca e vorba de o urgenta,
    spitalul din Mizil nu o ajuta cu prea multe. Cei 410.000 de euro
    cheltuiti pentru echipamente de videoconferinta si de monitorizare
    a functiilor vitale s-au indreptat catre 16 centre din intreaga
    tara, aflate sub comanda Spitalului de Urgenta Floreasca din
    Bucuresti si a celui din Targu- Mures. Banii au fost pusi la
    dispozitie de OMV Petrom, iar Ministerul Sanatatii suporta
    costurile de telecomunicatii. Mai exact, echipamentele vor
    functiona in 17 orase, printre care localitatile Lehliu, Urziceni,
    Titu si Fetesti, avand in vedere traficul mare si riscurile de
    accidente pe A1, A2 si DN1.

    “Telemedicina ajuta, in primul rand, la degrevarea sistemului de
    urgenta. Vom gestiona mai bine cazurile grave, vom sti ce pacienti
    au nevoie de transport catre un centru din tara si vom reduce,
    astfel, erorile medicale”, spune Raed Arafat, subsecretar de stat
    in cadrul Ministerului Sanatatii. In plus, medicii din centrul de
    comanda pot da recomandari colegilor din teritoriu pentru
    stabilizarea pacientului, pe baza unei experiente mult mai bogate.
    Telemedicina, spune Arafat, are un rol educativ: “Prin transfer de
    cunostinte catre spitalele din tara vom ajuta la dezvoltarea
    competentelor cadrelor medicale”.

    Tehnologizarea nu inseamna doar consultatii video, ci, si prin
    telefon. Sistemul e deja functional, 120 de medici de familie au
    semnat acordul pentru a intra in CallMed. Doctorilor li s-au alocat
    niste coduri, iar pacientii ii suna pentru consultatie prin telefon
    contra cost. Totul a venit la solicitarea Patronatului Medicilor de
    Familie.”Tot ce inseamna consultatie inseamna costuri, iar daca se
    consuma din timpul liber al medicului in afara programului de
    serviciu, cu atat mai mult”, spune Dan Boabes, fondatorul Simplus,
    compania care s-a ocupat de conceperea mecanismului.

    El ia in calcul si consultatiile care nu necesita neaparat o
    intalnire directa intre medic si pacient. Practic, pacientul poate
    apela 1363, din orice retea, mai putin RDS, iar tariful pentru un
    minut de convorbire este de 0,95 eurocenti/minut, plus TVA. Fiecare
    pacient care suna trebuie sa stie codul unic al medicului sau de
    familie. De regula, codul coincide cu seria de pe parafa sa,
    asadar, fiecare doctor va avea un cod unic din sase cifre. La al
    doilea apel sistemul va inregistra care e medicul, iar pacientul va
    fi directionat catre el. Iar doctorii nu vor mai raspunde pe
    telefonul personal la apelurile directe din partea pacientilor, ci
    doar la acest numar scurt.

    “E uman sa intelegi ca medicul nu poate raspunde 24 de ore din
    24 la telefon, iar tendinta de a-l suna e tot mai mare tocmai
    pentru a scuti deplasarea la spital”, explica Dan Boabes. Oricum,
    odata cu introducerea mecanismului de coplata, vizita la medic
    costa, asa ca apelul taxabil e mai ieftin decat vizita la doctor.
    Pe asta mizeaza si fondatorii sistemului.Tinta e segmentul
    populatiei de varsta a doua, oameni ocupati care nu au timp sa
    ajunga la doctor. E clar ca pensionarii vor continua sa mearga la
    medicul de familie, asa cum se intampla pana acum, dar cat timp se
    deplaseaza cu dificultate, si ei ar putea putea pune mana pe
    telefon.

  • Cele trei zile care au schimbat bursa

    Amintirea zilei de 25 ianuarie nu se va sterge prea repede din
    memoria Bursei de la Bucuresti. Lichiditate de 57 milioane de euro,
    de zece ori mai mult decat intr-o zi obisnuita pe Bursa, peste 360
    de milioane de actiuni transferate, aproape 10.000 de tranzactii,
    triplu fata de o sedinta normala, toate odata cu intrarea la
    tranzactionare a actiunilor Fondului Proprietatea.

    Descrisa drept “cel mai important eveniment din istoria recenta
    a Bursei”, listarea Fondului Proprietatea a dat sperante ca se pot
    intampla lucruri mari si in Romania. “Fondul Proprietatea nu a
    inselat asteptarile. Discutam de tranzactii de peste 45 milioane de
    euro si parerea mea este ca cei care au tranzactionat sunt in mare
    parte straini. In continuare ma astept insa ca rulajul sa coboare
    si Bursa sa faca circa 9-10 milioane de euro tranzactii zilnice”, a
    spus Rares Nilas, director general al societatii de brokeraj BT
    Securities.

    Debutul actiunilor pe Bursa a fost notabil inca din primele
    minute ale primei sedinte de tranzactionare: in primul sfert de
    ora, au fost transferate 59 milioane de actiuni, in valoare de
    peste 36 de milioane de lei, iar cotatia actiunilor a variat intre
    un minim de 0,602 lei si un maxim de 0,630 lei pe unitate. La ora
    10.30, tranzactiile cu actiunile FP au atins pragul de 50 milioane
    de lei. Aproape de ora 12.00 s-a ajuns la cotatia maxima de 0,65
    lei, fiind schimbate 150 de milioane de actiuni, reprezentand peste
    1% din capitalul Fondului.

    Euforia a continuat pana la inchiderea sedintei la ora 16.30,
    cand actiunile Fondului au inchis la un pret de 0,649 lei si au
    batut recordul de 5.600 de tranzactii in valoare de peste 200
    milioane de lei (50 mil. euro). In sedinta de marti, 25 ianuarie,
    au fost transferate 333 milioane de actiuni, reprezentand 2,4% din
    capital. Prima zi de tranzactionare a adus si prima valoare de
    piata a Fondului. Cu active in gestiune de 15,32 miliarde de lei
    (cca 3,6 mld. euro), Fondul este evaluat de piata la 8,9 miliarde
    de lei (2,1 mld. euro), cu 41% mai putin decat estimarea dinainte
    de listare. Diferenta se pastreaza si in cazul raportului dintre
    valoarea unitara a activului net de 1,11 lei la finele lunii
    decembrie si pretul de pe bursa de 0,649 lei.

    Miercuri, 26 ianuarie, entuziasmul investitorilor s-a temperat
    si a venit si prima scadere. Desi actiunile debutasera in crestere,
    cu un plus de 1,46% fata de pretul de referinta de 0,649 lei/titlu,
    in conditiile in care principalul indice bursier BET a deschis
    sedinta in usoara scadere cu un minus de 0,37%, pe parcursul
    sedintei evolutia cotatiei actiunilor FP a devenit “rosie”.
    Actiunile FP au inchis cea de-a doua sedinta de tranzactionare mai
    ieftine cu 1,46%, la un pret de 0,64 lei/titlu.

    Tranzactiile de miercuri au fost mai mici, fiind transferate
    1,6% din capitalul FP, astfel ca si valoarea tranzactiilor a fost
    mai redusa, de circa 33 de milioane de euro, comparativ cu 50 de
    milioane de euro in sedinta de marti. Investitorii au fost mai
    activi spre finalul sedintei, cand s-au derulat si primele
    tranzactii speciale (deal) cu actiuni FP, prin care s-au transferat
    circa 0,17% din titluri pentru 15,6 milioane de lei (3,67 mil.
    euro).

    Joi, scaderile au continuat, usor mai accentuate, iar
    tranzactiile cu actiunile FP, desi cele mai valoroase de pe Bursa,
    nu au mai depasit 30 de milioane de euro. Mai exact, s-au realizat
    tranzactii cu actiuni FP de 104,2 milioane lei (24,4 milioane
    euro), reprezentand 82% din lichiditatea pietei de actiuni. Pretul
    actiunii a scazut insa pana la o referinta de 0,63 lei/actiune, mai
    putin cu 1,56% fata de ziua precedenta.

    Primele trei zile de tranzactionare ale actiunilor Fondului
    Proprietatea au dat suficiente motive de satisfactie Bursei, a
    carei lichiditate a crescut la cote nemaiatinse din 2009, dar si
    brokerilor, care au retrait sentimentul unei piete vii de capital,
    si investitorilor care au cumparat actiuni de pe piata gri la
    discounturi uriase si au avut ocazia sa vanda pe Bursa si sa
    marcheze randamente de pana la trei cifre, in unele cazuri.
    Mai putin fericiti au fost fostii proprietari, care nu pot inca sa
    isi vanda actiunile detinute la Fondul Proprietatea pe Bursa pentru
    ca pretul este mult sub valoarea nominala la care le-au fost
    evaluate compensatiile.