La polul celalalt, sunt manageri expati care au venit in Romania cu un mandat limitat, dar tara le-a placut atat de mult, incat nu doar ca au ramas aici, ci s-au si casatorit cu romance.
Din randul strainilor care conduc afaceri pe piata romaneasca, doar doi sunt antreprenori – Wargha Enayati – care a dezvoltat aici CMU – si Enrico Perini, care a construit grupul de firme Romstal, una dintre putinele afaceri care s-a extins din Romania peste granite.
“Era director tehnic la constructia Bucuresti Mall si s-a
dovedit a fi un manager talentat, astfel ca a promovat in cadrul
companiei.” Descrierea lui Ergen este facuta de omul de afaceri
turc Tunc Capa, cel care a a fondat in urma cu 13 ani compania
Anchor Grup, dezvoltatorul primului mall din Romania – Bucuresti
Mall. Ergen a devenit ulterior seful operatiunilor Bucuresti Mall
si a fost responsabil pentru dezvoltarea in 2004 a celui de-al
doilea centru comercial al Anchor Grup, denumit Plaza Romania, in
urma unei investitii de mai multe zeci de milioane de euro.
|n plus, sub mandatul lui Ergen, Anchor a obtinut o refinantare
de 124 de milioane de euro, aceasta fiind una dintre cele mai mari
tranzactii de profil ale anului 2005. La inceputul anului 2006, in
contextul in care compania turceasca isi punea problema extinderii
in Republica Moldova, Ergen a fost cooptat in echipa Baneasa,
considerat cel mai mare proiect imobiliar din Romania, dezvoltat de
o companie controlata de doi dintre cei mai puternici oameni de
afaceri din Romania – Gabriel Popoviciu si Radu Dimofte. Practic,
Ergen a fost cel care a schitat planurile si a urmarit realizarea
centrului comercial Baneasa Shopping City, o investitie de 150 de
milioane de euro.
In prezent, Ergen este implicat in realizarea unui cinematograf
si a unei benzinarii proprii in cadrul giganticului proiect
imobiliar din nordul Capitalei, in urma unei investitii de 22 de
milioane de euro, una dintre putinele anuntate in ultimii doi ani
de de criza financiara. “Nu ma mai consider insa expat. Sunt deja
casatorit cu o romanca”, spune Ergün, care coordoneaza acum un mall
ale carui magazine au vandut anul trecut cumulat mai mult de 200 de
milioane de euro.
Istoria lui are la baza si esecuri importante – primul magazin
de pantofi deschis intr-un spatiu inchiriat de la stat in 1990,
care dupa cinci-sase ani s-a inchis. Reorientarea sa catre
imobiliare a reprezentat, asa cum recunoaste chiar el: – “am ochit
niste hale la marginea Timisoarei si asa a aparut complexul
comercial Terra” – pasul catre liga mare a antreprenorilor
romani.
In 2000 a deschis primul mall (care are acum o suprafata
inchiriabila de peste 20.000 mp) in orasul natal, cu un credit luat
de la Banca Nationala a Greciei. Dupa mall-ul de la Iasi a urmat,
in 2005, unul de doua ori mai mare la Timisoara, un altul la Cluj,
inaugurat la sfarsitul anului 2007 si unul la Suceava in 2008,
investitiile cumulate (inclusiv extinderile ulterioare) fiind
estimate la circa 270 de milioane de euro.
Dincolo de malluri, Dascalu a facut si pasul catre investitii
imobiliare complexe, prin Palas Iasi, un proiect ce va implica alte
260 de milioane de euro si care va cuprinde un ansamblu rezidential
de anvergura, spatii de birouri si doua hoteluri.Primele doua
cladiri de birouri urmeaza a fi gata pana la sfarsitul lui 2010.
Pana la finalizarea intregului proiect Palas, cele patru malluri
i-au adus anul trecut omului de afaceri iesean incasari de aproape
40 de milioane de euro. Dascalu este, alaturi de omul de afaceri
Gabriel Popoviciu, cel care controleaza proiectul Baneasa, singurul
dezvoltator imobiliar roman care concureaza de la egal la egal cu
investitorii straini de anvergura.
Cand vine vorba de crize financiare internationale, Petru Vaduva
pare ca nu a pierdut niciuna in ultimii 16 ani. “In 1994, la
inceputul carierei, m-a prins criza din Mexic la Bear Stearns, unde
eram senior analist pentru bancile din America Latina. Tocmai ma
angajasem, toata lumea era in vacanta si m-au lasat pe mine sa ma
ocup de firma in timpul vacantei de iarna si pe 26 decembrie incepe
sa sune telefonul. Mexicul daduse faliment, toate bancile mele
pierdeau tot; a doua zi, Financial Times, Wall Street Journal ma
citau pe prima pagina, eu, un tanar total naiv raspunzand la orice
intrebare. Pe urma am trecut din criza in criza, asa e cand lucrezi
in tarile in curs de dezvoltare.”
Astfel, CV-ul lui Petru Vaduva include criza din Asia din a doua
jumatate a anilor ’90, cea din Rusia, de la sfarsitul anilor ’90,
criza dot-com din SUA din 2001 si criza din piata imobiliara
americana, ce a determinat o reactie in lant ale carei efecte sunt
inca departe de a fi incheiate. “Cam in fiecare criza iti schimbi
jobul. Eu nu l-am schimbat de fiecare data, dar financiar simti
foarte devreme niste lucruri si cauti altceva. Cam la doi ani si
jumatate, trei ani apare cate o criza – mai lunga a fost doar bula
imobiliara din Statele Unite”, povesteste Petru Vaduva, a carui
cariera de manager de criza l-a calificat numai bine pentru
conducerea Tiriac Holdings exact de la debutul crizei financiare,
in 2009, an in care afacerile fostului tenismen aproape s-au
injumatatit fata de 2008.
“Sunt fericit ca pentru una dintre crizele mondiale – si sper sa
nu mai fie multe ca am obosit deja – sunt intr-o companie care nu
are probleme, nu ma duc la serviciu si ma intreb ce se intampla cu
firma mea maine”, argumenteaza Vaduva decizia de a veni din
ianuarie 2009 la conducerea Tiriac Holdings, companie care, desi a
scazut ca venituri in 2009, isi mentine pozitia de forta pe
segmentele auto, bancar, leasing, dezvoltari imobiliare sau
aviatie.
Pana in 1976, Adrian Porumboiu a jucat fotbal, mai intai in
echipa de juniori si tineret a FC Arges Pitesti si apoi in echipa
mare a Viitorului Vaslui. Apoi a fost arbitru, mai intai in
diviziile C, B si A, iar in 1986 devine arbitru international FIFA.
Ca arbitru international a condus la centru doua partide de fotbal
la meciuri din turnee finale ale Campionatului european de juniori.
|n 1998 a preluat conducerea Comisiei de disciplina si judecata a
arbitrilor din Federatia Romana de Fotbal.
Din 1999 se dedica afacerilor si ulterior devine finantator al
echipei de fotbal din Vaslui. Grupul de firme pe care il conduce
acum exploateaza 43.000 de hectare de teren agricol in judetele
Vaslui, Iasi, Galati si Neamt. Grupul dezvoltat de Porumboiu este
format din firmele Racova Vaslui (cu activitati in turism),
Comcereal Vaslui, R-Agro, Asociatia Agricola Munteni, Agrocomplex
Barlad (cu activitati in cultura cerealelor), Mopan Suceava
(morarit si panificatie), Ulerom Vaslui (fabricarea uleiurilor
vegetale), Ilvas Vaslui (prelucrarea laptelui), Comprest Vaslui
(constructii) si Comguard Vaslui (servicii de paza si
protectie).
Conform ultimelor date disponibile, din toate aceste afaceri,
numai businessul agricol genereaza rezultate financiare de peste 40
de milioane de euro in fiecare an. La sfarsitul anului trecut, omul
de afaceri declara ca are in desfasurare doua proiecte de
investitii in domeniul energiei electrice si termice si al
ingrasamintelor. Valoarea proiectelor este, conform declaratiilor
sale, de peste 30 de milioane de euro.
Momentul cand a ales intre meseria de inginer si cea de sef de
depozit la Coca-Cola a fost de rascruce in cariera sa. “A fost o
decizie definitorie, luata poate si cu un grad de inconstienta si
fortat de imprejurari”, spune el acum. Toate celelalte decizii din
cariera au fost luate dupa ce “am pus in balanta riscurile si
oportunitatile”.
Spre exemplu, cand a ales o functie peste hotare, la filiala din
Italia, ca director comercial, era de mai multi ani in companie si
“am putut sa evaluez impactul”. Mandatul sau peste hotare a fost
mai scurt de un an, la finalul lui 2004 fiindu-i propusa functia de
conducere pentru operatiunile din tara natala. Timisoreanul devine
astfel primul roman care a preluat functia de director general
pentru operatiunile din Romania ale imbuteliatorului Coca-Cola
Hellenic Bottling Company. “Ma asteptam sa-mi fie propusa o astfel
de functie, dar intr-o tara mai mica”, spune Dragan, argumentand ca
in urma cu sase ani Romania ocupa pozitia a cincea in functie de
volumul de vanzari dintre cele 28 de filiale din strainatate ale
grupului de origine elena.
De-atunci, afacerile pe care le coordoneaza au urcat doua
pozitii in top, ajungand pe locul al treilea. Conform datelor
publicate de Ministerul de Finante, rezultatele financiare de anul
trecut, desi in scadere fata de 2008 din cauza crizei, sunt mult
mai bune fata de 2004. Conform aceleiasi surse atat cifra de
afaceri (440 de milioane de euro), cat si profitul (40,7 milioane
de euro) sunt de doua ori mai mari fata de 2004. Rezultatele se
datoreaza masurilor de restructurare si eficientizare a afacerii
care au precedat impactul crizei. “Poate daca as fi stiut cat de
adanca va fi criza, as fi luat decizii usor diferite”, comenteaza
Calin Dragan. Ca bilant personal, crede ca a oferit organizatiei la
fel de multe cat a primit, iar pe termen lung se vede la carma unei
companii si mai mari.
Descendent al familiei domnitoare Ghyka, a emigrat in Canada la
18 ani (in 1989) si acolo si-a terminat studiile, cu specializare
in economie si marketing. Primii pasi in cariera i-a facut intr-o
companie canadiana, iar in 1996 a fost numit financial planning and
performance manager al Interbrew Romania (Bergenbier). Trei ani mai
tarziu a preluat conducerea departamentului de marketing, iar in
2005 a fost numit director general.
La sfarsitul anului 2008 a avut de luat cea mai grea decizie din
cariera sa – sa paraseasca firma.
“Cu echipa Bergenbier am avut o perioada minunata de munca, am
crescut si m-am format ca manager”, spune el. Despre momentele care
au urmat plecarii din multinationala, spune ca o vreme i s-a parut
ca viata “fara sedinte si stres este, paradoxal, mult mai greu de
asezat in agenda, de gestionat”. A facut o lista cu toate
proiectele personale demult amanate, o stiva de carti cumparate si
necitite si a revazut, pe indelete, prieteni si oameni dragi. La
inceputul acestui an insa, dupa o intrerupere de aproape doi ani, a
reluat conducerea companiei, ca un proiect nou, odata cu mandatul
pe care l-a primit de la noul actionar, in grupul Strabev.
“Mi-a placut ideea de a reconstrui branduri si echipe de
manageri, pe bazele performantelor pe care le-am avut in trecut.”
Mihai Ghyka se descrie ca un manager pasionat, care isi doreste o
Romanie mai buna si spune ca “nu tin portretul nimanui deasupra
capului”, desi sunt cateva figuri emblematice care ii vin in minte
adesea. Il impresioneaza mai degraba anumite calitati ale
fiecaruia, de exemplu corectitudinea si disciplina lui Carol I,
dragostea de tara a lui Grigore Ghica, decapitat pentru ca s-a opus
pierderii Bucovinei, umorul lui Petre Tutea si calitatile lui de
orator, dar si marea dragoste pentru valorile liberale ale lui
Paleologu, “de care am fost foarte apropiat”. In general, “admir
foarte mult si impartasesc bucati din viata mea cu oameni care au
un ideal, dincolo de dorinta de a reusi sau de a acumula
bunuri”.
Constantin Boromiz a decis sa fie propriul sau patron dupa ce a profesat vreme de numai un an ca inginer, dupa terminarea Facultatii de Tehnologie a Constructiilor de Masini din cadrul Institutului Politehnic Bucuresti. La acea vreme (1991) isi dorea sa castige macar salariul de inginer, astfel incat, impreuna cu fratele sau (Gheorghe Boromiz) si cumnatul sau (George Frintu), a infiintat o companie care a rezistat insa doar pana in 1994. |n acel an au schimbat profilul de activitate si, cu bani luati cu imprumut de la rude si banii de la nunta, au inceput activitatile in domeniul moraritului si al panificatiei.
Moraritul era deja o traditie in familie, care ajunsese deja la a patra generatie cu activitati in aceasta arie. In 1995,Constantin Boromiz a cumparat o brutarie de la un om de afaceri turc, segment pe care s-a extins ulterior. In 1997, compania a ajuns la un profit de un milion de dolari, dupa ce contractase multe credite pentru investitii. Din 1998, firma s-a extins prin achizitii de pachete de actiuni in firme cu activitati similare – Moara Cibin din Sibiu, Comcereal Valcea, Comcereal Sibiu, Boromir Prod Buzau si moara de la Deva.
Cea mai grea decizie de pana acum a fost achizitia companiei Boromir Prod, pentru ca a riscat emitand bilete la ordin pentru intreaga suma inainte de finantare. Constantin Boromiz a hotarat recent sa-si restructureze afacerile, urmand ca din cele opt companii pe care le are in prezent, pana la sfarsitul lui 2011 sa ramana doar trei (Boromir Prod Buzau, Boromir Ind Ramnicu Valcea si Moara Cibin din Sibiu) in urma unei serii de fuziuni.
“Am aflat de la un prieten de familie ca BMW cauta intens pe
cineva pentru a incepe activitatea in Romania, mai ales ca
Mercedes, principalul concurent al BMW, intrase deja pe piata
(printr-o companie detinuta de omul de afaceri Ion Tiriac –
n.red.). “In februarie 1994 am inceput discutiile, iar la 1 aprilie
am deschis primul sediu”, isi aduce aminte de inceputurile sale in
business Michael Schmidt, un roman care a emigrat in Germania in
1981 si a revenit in tara dupa Revolutie. Foarte ferm, temut si
chiar dictatorial pe alocuri, Schmidt si-a construit pas cu pas
reteaua de dealeri BMW din Romania, controland atat importul, cat
si distributia marcii de lux germane pana la jumatatea anului 2007,
cand grupul german si-a deschis oficial o reprezentanta locala.
Pe langa dealerii BMW, prin care acum controleaza peste trei
sferturi din vanzarile marcii germane, grupul detinut si condus de
Michael Schmidt este implicat si in comercializarea camioanelor MAN
si a autocarelor Neoplan, dar si in leasing financiar si piata de
inchirieri auto.
Foarte aproape de vanzarea afacerii in urma cu doi ani, cand
piata auto se afla la maxim, Schmidt s-a repliat dupa ce tranzactia
a cazut si a pornit o puternica ofensiva in strainatate, pe masura
ce vanzarile din Romania au scazut cu aproape 70% in ultimii doi
ani. “Am cumparat dealeri BMW in Germania si vreau sa merg cu
camioanele MAN in Kosovo si Georgia. Sunt tari asezate, unde se pot
face bani din servicii post-vanzare (Germania) si zone care se
pregatesc de un boom in domeniul constructiilor (Kosovo si
Georgia). In Romania nu vad nimic dramatic pe termen mediu, poate
abia dupa 2013-2014 sa se mai intample ceva”, isi rezuma
antreprenorul strategia.
Absolvent al Universitatii Technion din Haifa, Israel (1994), a
lucrat vreme de doi ani in domeniul planificarii proiectelor
industriale, iar apoi a intrat in domeniul pe care il declara “cea
mai mare pasiune a mea”. Vreme de patru ani a lucrat la Coca-Cola
Israel, iar din 1999 a fost numit vicepresedinte de marketing al
URBB, avand avantajul ca inainte de a ajunge aici cunostea tara,
familia sa fiind de origine romana.
In Romania, fata de alte tari, spune Shaine, este o piata a
extremelor: “Daca faci un lucru bun, o campanie reusita, poti
inregistra cresteri spectaculoase”. Pe de alta parte, orice
greseala aduce pierderi la fel de spectaculoase. In alte tari
lucrurile sunt mult mai temperate, diferentele nu sunt atat de
mari. Este pentru un CEO “si un avantaj, pentru ca este intr-o
permanenta provocare, dar si dezavantaj, deoarece nu isi poate
permite sa faca greseli”.
Desi multe dintre deciziile luate de-a lungul ultimilor sase ani
au avut un impact covarsitor asupra afacerii, daca ar fi sa aleaga
un singur moment “crucial” pentru companie, “ma gandesc la
continuarea investitiei intr-o noua fabrica de apa”. Este vorba
despre un proiect greenfield, in conditiile in care intreaga
economie a fost zdruncinata de criza economica: “A fost o decizie
grea, dar potrivita”.
Modelul sau de afaceri este Steve Jobs, CEO al Apple, “deoarece
a reusit sa faca o schimbare in modul de viata al consumatorilor,
sa creeze o noua nevoie si un nou nivel al termenului «inovatie»”.
In zece ani se vede intr-o organizatie cel putin la fel de mare,
conducand o echipa mare de oameni. “Mi-ar placea ca pe langa scopul
financiar, compania unde lucrez sa aiba si un tel nobil, o cauza
sociala la care sa contribuie, sa isi propuna sa schimbe lucrurile
in bine.”