Tag: lideri

  • Trump anunţă încetarea negocierilor cu talibanii după atacurile de la Kabul, în care au murit şi doi români

    Preşedintele american a scris pe Twitter că a decis să renunţe la această întâlnire după ce talibanii au revendicat atacurile din ultimele zile de la Kabul, care au dus inclusiv la moartea unui militar american.

    „Necunoscut pentru aproape nimeni, eu şi principalii lideri talibani şi, separat, preşedintele Afganistanului, urmam să ne întâlnim în mod secret la Camp David duminică”, a scris Trump pe Twitter. „Din păcate, pentru a-şi crea un avantaj, au decis să organizeze un atac la Kabul, care a dus la moartea unuia dintre soldaţii noştri, dar şi a altor 11 persoane”, a adăugat liderul de la Washington.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Povestea lui Joey Cao, un chinez îndrăgostit de România: „Am fost mereu nemulţumit de poziţia în care mă aflam într-un anume moment şi mereu mi-am dorit mai mult”

    Joey Cao este general manager al filialei locale a TP-Link, furnizor global de produse şi accesorii de reţea. „M-am născut într-un oraş mic de lângă Shanghai, China. În timpul studenţiei, mama mea a pus mereu presiune pe mine, deoarece şi-a dorit, ca orice părinte, să reuşesc în viaţă“, povesteşte Joey Cao. Cu toate acestea, spune că presiunea cea mai mare a venit tocmai din partea lui.

    „Am fost mereu nemulţumit de poziţia în care mă aflam într-un anume moment şi mereu mi-am dorit mai mult. Întotdeauna când îmi îndeplineam obiectivul propus îmi setam un alt obiectiv mai îndrăzneţ decât cel precedent. Astfel, cheia succesului meu a fost că întotdeauna mi-am propus obiective din ce în ce mai mai curajoase: de la cea mai bună şcoală gimnazială la cel mai bun liceu şi până la o universitate de top din China. Mi-am îndeplinit constant obiectivele propuse.“

    Primul său loc de muncă a fost în cadrul TP-Link, imediat după ce a absolvit studiile universitare. Fondat în 1996, TP-Link este liderul pieţei de echipamente WLAN şi CPE broadband, cu distribuţie în peste 170 de ţări (potrivit companiei de analiză a pieţei IDC).

    Profilul lui Joey Cao a apărut în catalogul 100 TINERI MANAGERI DE TOP, publicat anul acesta.

     

  • Revoluţie în lumea corporate americană: unii dintre cei mai mari lideri din business spun că responsabilitatea companiilor ar trebui să fie şi faţă de angajaţi, clienţi şi societate, nu doar faţă de acţionari

    Liderii unora dintre cele mai puternice companii din SUA au atacat vechiul principiu al lumii corporate americane care spune că deciziile ar trebui luate pentru a oferi tot ce este mai bun doar acţionarilor, scrie The Wall Street Journal.

    Business Roundtable, asociaţia executivilor multora dintre cele mai mari corporaţii americane, şi-a schimbat enunţul privind “scopul unei companii”. Astfel, deciziile nu ar mai trebui să ia în considerare doar cum să fie realizat  profit pentru acţionari, ci liderii din business ar trebui să-i ia în calcul pe toţi cei care au interese la companie, adică pe angajaţi, clienţi şi societatea în general – stakeholderii.

    Este o schimbare de filozofie majoră pentru asociaţie, în care sunt membri directori executivi ai zeci de companii mari precum Amazon, Apple, Bank of America, BlackRock, BP, IBM,  Chevron, Citigroup, Exxon, Morgan Stanley, Coca-Cola, Pepsi, Procter & Gamble, Wallmart, Whirpool, S&P, Pfizer, Motorola, Mastercard şi KPMG. Grupul, condus de James Dimon, CEO-ul JPMorgan, este o voce puternică la Washington pentru interesele business-ului american. Business Roundtable reprezintă industri de top din SUA, de la giganţii de tehnologie la producători industriali şi jucătorii de pe pieţele financiare. 

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Tânărul de 36 de ani care a început ca vânzător de asigurări, iar acum conduce un departament întreg în cadrul uneia dintre marile companii de profil

    Cu o experienţă de 15 ani în aria de vânzări, parcursul profesional al lui Radu Dragoş în cadrul Allianz-Ţiriac a început cu activitatea de vânzări directe şi coordonarea unei echipe de agenţi.
    „O perioadă am fost trainer, susţinând sesiuni la nivel naţional şi implicându-mă în dezvoltarea unor programe de training/coaching. Ulterior, am oferit consultanţă în management şi project management, participând şi la un program de remodelare a reţelelor de vânzări”, îşi aminteşte el. Astăzi, Radu Dragoş este responsabil de activitatea brokerilor parteneri din zona Transilvania, coordonând în mod direct o echipă formată din şase persoane care, la rândul lor, administrează peste 100 de puncte de contact ale brokerilor parteneri la nivel de ţară. Prima experienţă internaţională, dar şi cea mai importantă a avut-o în perioada 2011 – 2012. „A fost un schimb de experienţă consistent care s-a întins pe o perioadă de aproape doi ani. Sunt convins că echipa suport formată din colegi străini s-a îmbogăţit la fel de mult cu informaţii şi experienţe, similar părţii române, în urma acestui proiect.”

    Nu exclude posibilitatea ca, în viitor, să-şi continue cariera pe plan internaţional, dar spune că „momentan mai sunt multe de spus pe plan local şi îmi concentrez toată energia în obiectivele pe care mi le-am propus pentru perioada următoare”. Radu Dragoş a absolvit Facultatea de Electrotehnică din cadrul Universităţii Politehnica Bucureşti şi Facultatea de Marketing şi Relaţii Economice Internaţionale a Universităţii Spiru Haret Bucureşti.

     

    Profilul lui Radu Dragoş a fost publicat în ediţia de anul acesta a catalogului 100 TINERI MANAGERI DE TOP – realizat de Business MAGAZIN.

     

  • Ce şanse sunt ca Viorica Dăncilă să candideze la Preşedinţie. Ce spun liderii PSD

    “Este de apreciat faptul că doamna preşedintă Dăncilă vrea să candideze sau se oferă să candideze. În acest moment sunt nişte măsurători şi, în funcţie de aceste măsurători, CEX- ul va lua decizia cea mai bună. Eu nu am nimic împotriva niciunei candidaturi, ceea ce eu îmi doresc este ca candidatul propus de Partidul Social Democrat să câştige alegerile.

    Şi aici avem foarte mulţi oameni valoroşi: doamna preşedintă Dăncilă, domnul ministru Teodorovici, doamna Firea, cei care s-au oferit să candideze cu siguranţă că sunt oameni de partid, ideea este sa realizăm o coeziune şi tot partidul să se mobilizeze pentru a câştiga alegerile. Partidul Social Democrat tot timpul a oferit candidaţi buni. Mi s-a părut o declaraţie responsabilă, o declaraţie de asumare, pentru ca nu e simplu ca preşedinte să-ţi asumi o asemenea sarcină”, a declarat Niculae Bădălău, pentru MEDIAFAX.

    Preşedintele PSD Viorica Dăncilă a declarat, joi, că dacă partidul îi va cere să candideze la alegerile prezidenţiale, va accepta ce spune formaţiunea şi nu va da înapoi, menţionând însă că opţiunea sa este să meargă în spatele altui candidat. “Nu am luat încă în calcul acest lucru, am considerat că voi merge cu un candidat, iar eu ca prim ministru şi preşedinte PSD îl voi sprijini.

    Dar nu vreau să creadă că sunt un om laş. Dacă partidul îmi va cere acest lucru şi va crede că este singura soluţie, voi accepta ceea ce spune partidul. Dar în acest moment, eu cred că este bine să avem un candidat şi eu să sprijin acel candidat. (…) Dacă nu există o altă opţiune care efectiv să ne ducă spre turul II, dacă partidul va cere, nu voi face un pas înapoi, dar opţiunea mea este să merg în spatele altui candidat”, a spus Viorica Dăncilă, la DC News.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie – Lars Wiechen, partener coordonator consultanţă financiară, Deloitte România: „Despre liderii din zilele noastre şi cultul CEO-ului“

    Jack Welch şi General Electric. Bill Gates şi Microsoft. Mark Zuckerberg şi Facebook. Atribuim în mod natural succesul unei afaceri de miliarde de dolari, cu sute de mii de angajaţi, unei singure persoane. Îl iubim pe eroul nostru, creatorul care făureşte o companie dintr-o viziune puternică, cu îndrăzneală şi carismă. Stăm pe margine şi aclamăm cu fervoare, pe măsură ce figura mesianică se înalţă pentru a revigora un brand pe moarte.

    Termenul „CEO celebru“ a început să fie folosit la începutul secolului al XX-lea, descriind iniţial baroni industriali precum Henry Ford sau John D. Rockefeller. În ultimii ani, atenţia publicului s-a concentrat din ce în ce mai mult asupra lumii afacerilor, cu figuri emblematice doborâte de scandaluri sau lideri politici carismatici dispărând aproape peste noapte. Carierele au devenit mai maleabile, iar executivii ambiţioşi pot acum să se dezvolte în orice direcţie, de la televiziune, la politică sau chiar sport.

    Mai mult, în epoca actuală a mass-media instante, directorii celebri au devenit tot mai prevalenţi, mai vizibili, iar percepţia şi stima de sine au devenit din ce în ce mai legate de atenţia primită zilnic prin intermediul reţelelor sociale – atenţie, la care şi cei mai mari regi, cuceritori, sau alte figuri proeminente din istorie ar fi putut doar visa. Atenţia autoindusă prin intermediul mass-media provoacă adesea un sentiment nesănătos de grandoare, făcând liderii să se simtă exponenţial mai mari decât poziţia sau capacitatea lor reală. Acest lucru se poate dovedi dăunător, deoarece îi împinge adesea pe oameni într-un complet „divorţ de realitate”.

    Mulţi lideri nu realizează că pun mai multă valoare pe a fi etichetaţi de către ceilalţi ca fiind „extraordinari”, luptând fără încetare pentru a obţine o anumită percepţie de la cei din jur şi pierzând din vedere lucruri de bază, precum faptul că impresia celorlalţi nu se află în sfera noastră de influenţă. În schimb, toată această poleială nu este altceva decât o iluzie, o dorinţă de recunoaştere născută din narcisism, o cale indirectă de a se duela cu propria nesiguranţă. Totuşi, e bine să nu ne scape din vedere că „dintre toate decepţiile, cea mai gravă este auto-dezamăgirea” (Platon).

    Astfel, trebuie să ne asigurăm mai întâi că suntem împăcaţi cu sinele, deoarece adevărata validare vine printr-un dialog onest cu noi înşine, mai degrabă decât din a căuta fără sfârşit o confirmare exterioară. În timp ce lupta continuă pentru menţinerea imaginii de sine poate deveni o misiune extenuantă şi alienantă pentru cei care o duc, oamenii se lasă uşor fermecaţi de imaginea publică şi reputaţia liderilor, adesea asociindu-i cu un personaj mesianic.

    Suntem captivaţi de aparenţe, iar acesta este punctul nostru sensibil. În loc să încercăm să descifrăm caracterul oamenilor, alegem să admirăm, să angajăm şi să lucrăm cu oameni pe baza reputaţiei lor impecabile, a CV-urilor strălucitoare şi a carismei lor debordante, trezindu-ne mai apoi la baza mediocrităţii, suferind de pe seama liderului şovăielnic sau a micromanagerului. Prin urmare, trebuie să depunem eforturi pentru a ne schimba perspectiva, ignorând mitul auto-promovat care înconjoară mulţi lideri şi începând să le măsurăm contribuţia şi să le analizăm calitatea leadershipului prin standarde obiective.

    Longevitatea multor lideri de afaceri este adesea însoţită de o rezistenţă la schimbare, în ciuda faptului că promovează schimbarea intens în discursurile lor publice. Să luăm ca exemplu clasamentul celor mai admiraţi CEO din lumea afacerilor. Cu excepţia câtorva lideri enigmatici, precum Martha Steward, Henry Ford, Steve Jobs sau Bill Gates, care au devenit idoli culturali prin personalităţile lor grandioase sau prin tehnologiile revoluţionare, nu există aproape nicio figură nouă.

    Mulţi CEO ajunşi la statutul de superstar, precum Elon Musk sau Sheryl Sandberg, au subestimat pericolul care vine odată cu acest statut. Reputaţiile construite pe baza reţelelor sociale se pot prăbuşi în urma unui mesaj de pe Twitter sau a unei postări toxice. Faima care atrage atenţia publică transformă un lider într-o ţintă, iar legea consecinţelor nedorite atârnă greu pe umerii CEO-ului aflat în faţa acţionarilor şi angajaţilor.

    Auzim adesea lideri vorbind despre construirea unei moşteniri. Din păcate, mulţi dintre ei nu o fac de dragul continuităţii, ci de dragul glorificării personale. Testul final al unui leadership eminent nu stă în anii de funcţionare a unei companii, ci în creşterea şi selectarea succesorilor care pot conduce compania către succese şi mai mari. Aceasta necesită însă o doză generoasă de modestie, combinată cu o ambiţie aprigă îndreptată în primul rând spre companie, şi nu spre autoglorificare.

    Selectarea unor lideri celebrităţi şi lăsarea în umbră a celor cu adevărat valoroşi este una dintre cele mai dăunătoare tendinţe din istoria modernă. Sam Walton (Walmart), David Maxwell (Fannie Mae), Darwin Smith (Kimberly Clark) sau Bill Allen (Boeing) nu au acoperit în mod constant paginile ziarelor, dar au creat moşteniri nepreţuite pentru companiile lor. Ceea ce i-a diferenţiat de liderii celebri a fost un ataşament profund legat de scopul lor real şi devotamentul faţă de adevărata lor activitate, nepăsându-le câtuşi de puţin de imaginea lor publică.

    O caracteristică comună a multor lideri este un puternic impuls de a dobândi cât mai multă putere aparentă, pentru a umple golul de putere reală pe care nu o au, însă de care un CEO celebru nu se poate bucura din cauza unui consiliu de administraţie disparat, a unui consiliu de supraveghere solicitant sau a unor acţionari prea exigenţi. Este interesant de observat însă că liderii care au cu adevărat putere evită în mod deliberat atenţia publică. Laurence Fink, CEO al BlackRock, cel mai mare fond de investiţii din lume, care administrează active de peste 6.000 de miliarde de dolari, este probabil cel mai influent CEO al lumii capitaliste de astăzi. Deşi ministerele de finanţe, băncile centrale, fondurile de pensii ale autorităţilor de reglementare şi cele mai mari companii din lume se consultă cu el înaintea deciziilor importante, el este cunoscut mai mult cercurilor de pe Wall Street şi într-o mică măsură publicului larg.

    Ca lideri de afaceri, este esenţial să cultivăm un mediu în care se pune preţ pe colaborare şi substanţă, în locul celui bazat pe competiţie şi glorie, împreună cu stabilirea unui ţel cu adevărat important, cu mult peste aplauzele şi laudele celorlalţi. Dacă nu ne aflăm într-o poziţie de conducere, sarcina noastră este să înţelegem ceea ce vedem. Lumea, aşa cum este portretizată astăzi, nu reprezintă lumea reală, iar oamenii pe care îi idolatrizăm pe baza apariţiilor lor publice sunt de multe ori idoli de carton care vor cădea la prima briză.

    Este de datoria noastră să ne disciplinăm pe noi înşine pentru a vedea dincolo de faţada pe care o afişează cei din jur şi de a căuta să identificăm profunzimea caracterului şi competenţa. Mai mult, trebuie să depunem efort, să adoptăm cooperarea şi integritatea în viaţa noastră de zi cu zi, căci fără acestea este imposibil să creăm o moştenire de durată.

  • Ion Cristoiu: PSD, 2018- 2019. Două Congrese, doi Lideri, aceeaşi sală, aceleaşi pupături

    “PSD, 2018- 2019. Două Congrese, doi Lideri, aceeaşi sală, aceleaşi pupături
    Reportajul meu de la Congresul Extraordinar al PSD de la Sala Palatului consemna un moment însemnat al reuniunii care m-a descumpănit prin faptul că, neavînd statura lui Păsări-Lăţi-Lungilă din Harap Alb, nu puteam vedea din fundul sălii ce se petrecea acolo în faţă:

    „Sala se ridică în picioare pe bubuitul melodiei Sîntem campioni, în engleză fireşte. De la locul meu nu văd cine a intrat în sală şi se îndreaptă spre tribună. Spectacolul mediatic mă face să presupun că s-a întors Liviu Dragnea, venit cu tot cu iubită pentru a fi postată direct în prezidiu. Întreb pe cei din jur, delegaţi, fireşte, şi aflu că e vorba de Viorica Dăncilă.

    În sfîrşit, delegaţia în frunte cu Viorica Dăncilă, ajunge pe scenă, după un traseu lung de pupături.”

    Am notat în carneţelul de reporter numele Viorica Dăncilă, după ce domnia sa a ajuns pe scenă şi mi-am dat seama că persoana care străbătea sala, împărţind în drepta şi-n stînga pupături, stînd de vorbă electoral cu diferiţi delegaţi, îmbrăţişîndu-se cu inşi care pretindeau c-o cunosc, deşi ea nu-i văzuse niciodată în viaţa ei, în sunetele electrizante ale melodiei Sîntem campioni (cei de la PSD, membrii noii echipe?) era noua şefă a Partidului.

    Duminică după-amiaza, lucrînd împreună cu Adrian Sîrbu şi Marian Ilie, şeful Fotoreporterilor de la Mediafax, la un album de fotografii semnificative pentru istoria postdecembristă, am văzut, surprinse de ochiul talentat al fotoreporterilor de la Mediafax ( lumea de azi crede că e suficient să ai un telefon mobil ca să faci poze interesante cînd ochiul de fotoreporter e din născare, ca orice altă notă a talentului de gazetar!), secvenţe din drumul cu şi printre pupături al Vioricăi Dăncilă către tribună, secvenţe pe care eu, lipsit de statura de uriaş, n-am avut cum să le surprind din fundul sălii, oricît de tare m-am ridicat în vîrful picioarelor.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Liderii UE sunt aproape de a ajunge la un acord privind preşedinţia Comisiei Europene

    Premierul Belgiei, Charles Michael, este un candidat puternic pentru funcţia de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe.

    Manfred Weber, care era unul dintre candidaţii favoriţi pentru funcţia de preşedinte al Comisiei Europene, ar putea conduce în schimb Parlamentul European, au mai informat diplomaţii, care au vorbit în condiţii de anonimitate.

  • Uniunea Europeană va organiza un summit în data de 30 iunie pentru desemnarea viitorilor lideri

    „Consiliul European a decis că avem nevoie de lideri care să reflecte diversitatea Uniunii Europene. Ne vom întâlni din nou în data de 30 iunie. Între timp, voi continua consultările, inclusiv cu Parlamentul European”, a transmis Donald Tusk.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.

  • “Se idealizează ideea de muncă în echipă. Doar liderii slabi au un exces de mesaje prin care vor să îi facă pe angajaţi să se simtă ca în familie”

    Una dintre cele mai mari greşeli pe care le fac liderii din România este încurajarea excesivă a muncii în echipă şi perpetuarea ideii conform căreia la serviciu te simţi ca acasă, în familie.

    „Am observat că există un mix de mesaje în ultima vreme pe tema muncii în echipă. Este vital pentru o organizaţie să aibă oameni care lucrează în echipă, dar nu încontinuu, pentru că excesul de muncă în echipă poate dăuna productivităţii”, a spus Andrei Goşu, managing partner al companiei Ascendis, liderul pieţei locale de training. El spune că se idealizează ideea de lucru în echipă.

    ”Mi se pare un exces să faci evenimente lunare cu angajaţii, iar acest exces se va întoarce împotriva angajatorilor care promovează astfel de comportamente. Orice relaţie se depreciază în timp: eu sunt sigur că, dacă o echipă are evenimente lunare la care participă toţi membrii, într-un an acea echipă nu va mai exista”. 

    Cititi mai multe pe www.zf.ro