Tag: pmp

  • Cred că nu ai suflet, deşi o să umbli cu Biblia în mână. Perlele politice ale săptămânii

    “Viaţa e lungă, e loc pentru toţi” – Vasile Blaga, liderul PDL, despre intenţia lui M. R. Ungureanu de a candida la preşedinţie

    “Eu cred că e un scor foarte bun pentru câştigător şi, ce voiaţi, chiar să nu voteze nimeni cu mine sau ce?” – Crin Antonescu (PNL) despre faptul că Klaus Iohannis a obţinut de două ori mai multe voturi decât el în Delegaţia Permanentă care a ales prezidenţiabilul partidului

    “Nu a fost un vot controversial, a fost un vot absolut democratic” – Klaus Iohannis, comentând desemnarea sa ca prezidenţiabil al PNL

    “O să umblăm cu Bibliile în mână, ca evangheliştii ce bat din uşă în uşă? O să propovăduim că socialiştii sunt demoni şi Ponta e Anti-Christul? Vom ţine şedinţele în biserici? Dar, stai, în bisericile căreia dintre religiile creştine?” – Cristian Bodea (PNL) despre denumirea de Alianţa Creştin-Liberală

    “Monica Macovei e un soi de Elena Udrea, doar că nu blondă” – Mirel Palada, consilier guvernamental

    “Manifestându-se ca un epigon al lui Traian Băsescu, dl. Iohannis este un Emil Boc mai înalt şi mai tăcut” – Dan Şova (PSD)

    “Acum e momentul autonomiei şi al independenţei, doar independenţa naţională totală poate aduce înălţarea pentru maghiarime! Autonomia teritorială a Ardealului şi a Partiumului trebuie să se înfăptuiască, iar unitatea militară secuiască înfiinţată în timpul lui Bela Kun trebuie să ne fie exemplu, la nevoie!” – premierul ungar Viktor Orban la Şcoala de Vară ”Tusvanyos” de la Tuşnad

    “D-le prim-ministru, mă uit în ochii tăi şi nu cred că ai suflet” – vicepreşedintele american Joe Biden evocând o replică pe care i-ar fi adresat-o în 2011 liderului rus Vladimir Putin

  • Misiune imposibilă: un candidat comun al dreptei la prezidenţiale

    Preşedintele PDL, Vasile Blaga, a anunţat deja că numele viitorului partid va fi PNL, iar candidatul comun al PNL-PDL la prezidenţiale va fi anunţat la 4-5 august.

    În paralel, după ce iniţial Forţa Civică păruse să se apropie de PNL, soarta a decis ca formaţiunea care va absorbi FC să fie PDL, unde Mihai-Răzvan Ungureanu va ajunge direct în funcţia de prim-vicepreşedinte, după modelul intrării lui Klaus Iohannis în PNL.

    Acesta din urmă a continuat să se încontreze de la distanţă cu rivalul Crin Antonescu, urmărind să neutralizeze reînnoitele nemulţumiri ale acestuia că nu a fost cooptat în echipa de negociere a alianţei cu PDL sau că prezidenţiabilul PNL nu e stabilit direct prin vot intern de către liberali, adică fără să se dea o importanţă aşa de mare sondajelor de opinie actuale, unde Iohannis e mult mai bine cotat decât toţi ceilalţi posibili candidaţi de până acum ai dreptei într-o eventuală confruntare cu Victor Ponta în turul al doilea al prezidenţialelor.

    Iohannis a anunţat că la 21 iulie va fi stabilit în Delegaţia Permanentă candidatul PNL la prezidenţiale, dar că orice propunere de guvern PNL-PDL va fi negociată după prezidenţiale, nu înainte de ele, şi că nu va exista nici un tandem preşedinte-premier care să fie propus electoratului.

    Pe măsură ce săptămânile trec fără a fi fost anunţat oficial nici candidatul PSD, nici cel (sau cei) al PNL-PDL pentru alegerile prezidenţiale, a crescut numărul aspiranţilor care şi-au făcut cunoscută intenţia de a candida, deşi au şanse mici de a obţine voturi. După Cristian Diaconescu de la PMP, au urmat Dan Diaconescu de la PPDD, Călin Popescu-Tăriceanu de la PRL, Corneliu Vadim Tudor de la PRM, omul de afaceri Viorel Cataramă, iar mai nou se pregătesc Kelemen Hunor de la UDMR şi Monica Macovei de la PDL, care tocmai a cerut să fie inclusă în procesul de măsurare a candidaţilor dreptei pentru alegerile prezidenţiale.

    Mihai-Răzvan Ungureanu a declarat că el nu renunţă la statutul de candidat al dreptei pentru prezidenţiale, invocând ca argument sondaje care ar arăta că el este al doilea în preferinţele electoratului de dreapta după Klaus Iohannis, înaintea lui Cătălin Predoiu şi Crin Antonescu. În acelaşi timp, Ungureanu a atacat preferinţa preşedintelui Traian Băsescu pentru PMP cu candidatul său Cristian Diaconescu, apreciind că “PMP este un proiect de laborator, este un partid născut în eprubetă şi a investi într-un partid alcătuit precum substanţele chimice înseamnă pierdere de energie politică”.

    În tabăra PSD, o poziţie neaşteptat de sinceră a fost exprimată de preşedintele de onoare al partidului, Ion Iliescu, care a afirmat că Victor Ponta e prea tânăr pentru a candida la prezidenţiale şi că mai bine ar fi să rămână prim-ministru, însă va fi nevoit să candideze fiindcă nu există niciun alt candidat al PSD capabil să câştige acum alegerile.

  • România, ţara unde toate partidele vor să fie de dreapta

    Programul “Economia liberală”, lansat de PNL în mai 2014, propunea direct o cotă de 16% pentru CAS la angajator, CAS la angajat, TVA, impozit pe profit, venit şi dividende, corelată cu o creştere anuală a salariului minim. Evident, ca partide de opoziţie, nici PNL, nici PDL nu şi-au pus problema surselor de compensare la buget a măsurilor de relaxare fiscală propuse de ele, ba încă au cerut guvernului Ponta, sub ameninţarea moţiunii de cenzură, să taie CAS de la 1 mai sau de la 1 iulie, nu de la 1 octombrie.

    PSD, la rândul său guvernat de o mentalitate de partid aflat veşnic în opoziţie faţă de “regimul Băsescu”, şi-a asumat reducerea CAS ca pe o acţiune de frondă faţă de preşedintele Traian Băsescu, care avusese grijă încă din iarnă să dezaprobe preventiv măsura, pe motiv că finanţele ţării sunt la pământ.

    Dorinţa PSD de a părea mai de dreapta prin promovarea reducerii CAS, punct din programul de guvernare al defunctei USL, s-a izbit însă de solidarizarea bruscă a PNL, PDL şi PMP în jurul ideii enunţate de preşedinte, cum că parlamentarii lor, mai naivi din fire, au fost păcăliţi de PSD atunci când au votat la unison reducerea CAS la începutul lui iulie. Mai exact, toate cele trei partide au dat acum de înţeles că abia la întâlnirea Băsescu-Ponta-Ioana Petrescu de la Cotroceni s-au luminat brusc că reducerea CAS ar dezechilibra bugetul ţării, pentru că PSD nu ştie să guverneze.

    Iar cel ce a găsit în această iluminare colectivă un temei de a se afirma pe sine ca posibil lider măcar de moment al Dreptei a fost Mihai-Răzvan Ungureanu, şeful FC, care în numele oripilării sale faţă de filmuleşul întâlnirii de la Cotroceni, a cerut solemn PNL, PDL şi PMP să semneze un Pact Naţional pentru o Guvernare Decentă, însoţit de un apel comun la demisia Ioanei Petrescu de la Finanţe.

  • Elena Udrea: Mai rămâne să avem o femeie prim-ministru şi chiar preşedinte al României

    Udrea a participat la Congresul Femeilor Populare de la Sinaia, unde printre invitaţi s-a aflat şi preşedintele Traian Băsescu, “politicianul căruia i se datorează carierele de top ale multor femei în politică”, conform Elenei Udrea.

    Ea şi-a amintit de vremurile în care a intrat în politică, “atunci când modelul feminin era încă inspirat dinainte de 1989: haine cu două numere mai mari, cenuşii, pantofi fără toc, neapărat părul prins în coc iar ochelarii de vedere, chiar falşi, reprezantau un atu”.

    Mentalitatea referitoare la femeile de carieră a evoluat însă mult în ultimii ani, consideră Elena Udrea, adăugând că ea a avut “o contribuţie evidentă de forţare a acestei evoluţii” şi că rezultatele obţinute până acum o fac să spună că “a meritat tot ce am suportat”. În opinia ei, “de succesul nostru, al celor care ne-am asumat cariere publice, depinde implicarea tot mai mare a femeilor în politică şi prezenţa lor în funcţii cheie în toate domeniile”.

    “Avem deja o femeie preşedinte de partid – mai rămâne să avem o femeie prim-ministru şi chiar preşedinte al României”, crede Udrea, adăugând însă un sfat pentru colegele  sale: “Ca o femeie care a stat toată viaţa pe picioarele ei, le-am spus că pentru aceasta, este nevoie să îşi câştige independenţa financiară. Atât în viaţa privată, cât şi în interiorul partidului”.

  • Reductio ad Băsescum

    Evident, intervenţia lui Băsescu & Udrea a avut darul să enerveze şi să radicalizeze ambele partide, care fie l-au acuzat pe preşedinte de ingratitudine faţă de sprijinul acordat cu ocazia suspendării (cazul PDL), fie şi-au reafirmat poziţia din 2012 ostilă preşedintelui (cazul PNL), rezultatul fiind că speranţa cea mai mare şi pariul cel mai dificil al celor două partide, acela de a se întâlni pe un teren neutru în raport cu Traian Băsescu (cum spunea Klaus Iohannis – “unificarea dreptei acum nu se face nici cu Băsescu, nu se face nici împotriva lui Băsescu, ci fără Băsescu”) au fost zădărnicite, cel puţin pentru moment.

    Locul pariurilor şi al dezbaterilor despre cum se va face unificarea, dacă va fi alianţă sau fuziune, ce nume ar avea noua formaţiune, cine vor fi prezidenţiabilii etc., a fost astfel luat din nou de ciondănelile pe vechea şi unică temă a politicii româneşti din ultimii 10 ani: a fi sau a nu fi băsist, unde prin “băsist” se înţelege, în funcţie de cine foloseşte termenul, tot ceva extrem şi puternic ideologizat: fie un om care luptă cu comuniştii (de la PSD şi toate celelalte partide în afară de PMP), fie un om care susţine dictatura (lui Traian Băsescu).

    Tot în această fatală reducere la băsism/antibăsism s-au înecat şi zbaterile unor Mihai-Răzvan Ungureanu, Teodor Baconschi sau Adrian Papahagi, care au încercat să o critice pe Elena Udrea pentru dogmatismul pro-Băsescu, respectiv pentru politica de promovare a oamenilor în PMP, doar pentru a fi însă rapid apostrofaţi atât de Băsescu, cât şi de Udrea că “se pun cu o femeie” fiindcă nu au curajul să-l înfrunte pe primul bărbat al ţării.

  • Noi suntem comunişti, voi sunteţi stalinişti. Perlele politice ale săptămânii

    “Blaga este un socialist, aşa, comunist un pic, dinainte de ’89. Eu sunt mult mai de dreapta decât Blaga” – premierul Victor Ponta despre liderul PDL

    “Nu ai ce să cauţi în dreapta politică cu gândire stalinistă şi când te aştepţi doar la cultul personalităţii” – M. R. Ungureanu (FC) referindu-se la Elena Udrea (PMP)

    “Este o mare nedreptate când un procuror comunist spune despre mine, care sunt un capitalist, că urăsc statul de drept” – Dan Voiculescu (PC) despre Monica Macovei (PDL)

    “Statul român nu trebuie să se lupte cu 50 de milioane de oameni din UE, care aparţin unor minorităţi lingvistice, etnice, naţionale” – Kelemen Hunor (UDMR) despre respingerea de către  MAE a iniţiativei cetăţeneşti europene privind minorităţile etnice

    “Ei trebuie daţi afară cât mai rapid şi trimis Corpul de Control al Guvernului să ancheteze dispariţia câtorva zeci de mii de hectare de pădure din zona pe care o cred moşia lor” – Florentin Gust (PSD) despre avertizarea liderilor UDMR că ar putea părăsi guvernarea
     

  • Sociologie cu Bercea Mondial

    Aşa se explică aerul haotic din comportarea PNL şi a PDL, de pildă, care în teorie se pregătesc de unificare, proclamă că au pus la punct coordonarea programelor şi nu mai au de bătut în cuie decât un “proiect de ţară” comun, dar care au adoptat poziţii opuse în scandalul Bercea-Băsescu. PDL a lipsit pur şi simplu de la la şedinţa parlamentară de înfierare a preşedintelui, unindu-se astfel în cuget cu PMP, UDMR s-a abţinut de la vot, în timp ce PNL a vrut iniţial să propună o declaraţie proprie, în care să ceară şi demisia lui Traian Băsescu, şi cea a lui Victor Ponta, ca să nu se supere nimeni, iar apoi a explicat, prin vocea lui Ludovic Orban, că deşi cer alături de PSD demisia lui Băsescu, liberalii nu o fac din nişte motive meschine, ca PSD, ci din nişte motive nobile, total diferite de ale foştilor parteneri de alianţă.

    Cât priveşte potenţialii prezidenţiabili, aceştia au reacţionat şi ei tot în chip de răspuns la ipoteticul sondaj de mai sus: Victor Ponta a cerut demisia lui Traian Băsescu, Cătălin Predoiu şi Cristian Diaconescu s-au opus, iar Klaus Iohannis a fost chiar mai aspru decât Ponta, reclamând că implicarea numelui preşedintelui în scandalul interlopilor ridică o problemă de siguranţă naţională rezolvabilă prin demisia şefului statului.

    E drept, Predoiu a promis că divergenţele de acum dintre PNL şi PDL se vor rezolva după fuziune, când ambele partide “vor vorbi pe o singură voce”, ceea ce nu sugerează însă niciun fel de sofisticate acomodări ideologice, ci pur şi simplu reflectă speranţa că vor reuşi să câştige prezidenţialele, să numească ulterior un nou guvern şi să-şi împartă puterea la fel ca PSD şi PNL în perioada de glorie a USL.

  • Albă-ca-Zăpada se întoarce în politica românească

    Condiţiile imposibile puse de Udrea au darul să scutească PMP de umilinţa de a fi refuzat la negocierile pentru “dreapta unită”, din moment ce refuzul vine anticipat de la PMP, dar în acelaşi timp suflă şi în pânzele PNL-PDL, care au nevoie să se poziţioneze clar ca alternativă atât la “dreapta băsistă”, cât şi la PSD, pentru a evita astfel soarta ARD din 2012 (foto), care a fost respinsă de electorat tocmai pentru că a fost percepută drept o încercare de asigurare a continuităţii regimului PDL-Băsescu.

    Deocamdată, PNL şi PDL încearcă, la fel ca şi PSD, să împingă cât mai mult către toamnă desemnarea unui candidat comun la prezidenţiale, din moment ce Vasile Blaga a anunţat că momentul deciziei privind fuziunea celor două partide va avea loc “cel mai târziu la 1 septembrie”. Scorul la prezidenţiale al candidatului PMP, Cristian Diaconescu, şi eficienţa susţinerii de către PMP a celui mai bine plasat candidat al dreptei în turul al doilea vor decide însă care va fi rolul după alegeri al partidului condus de Elena Udrea – adică dacă PMP, ca reprezentant declarat al unui electorat al lui Traian Băsescu estimat de tabăra acestuia la 15-20%, va putea să-şi joace rolul de arbitru al puterii până în 2016 sau chiar să participe la o formulă de guvernare până atunci.

    Ne amintim, în acest sens, că proiectul partidului “Albă-ca-Zăpada”, imaginat de consilierul Sebastian Lăzăroiu şi a cărui ultimă încarnare este PMP, avea ca reper partidul ceh TOP 09, format în 2009 de un grup de politicieni desprinşi din partidul creştin-democrat. Cu o platformă care insista pe anticorupţie şi înnoirea dreptei, TOP 09 a intrat în parlament la alegerile din 2010, obţinând aproape 17% din voturi. Rezultatul a propulsat noul partid pe locul al treilea în parlament şi l-a situat în postura de arbitru al puterii: TOP 09 s-a aliat cu fostul partid de guvernământ de dreapta, civic-democraţii, căruia i-a permis astfel să asigure continuitatea puterii, chit că alegerile fuseseră câştigate de socialişti.

  • Un preşedinte minoritar care să readucă demnitatea pentru români. Perlele politice ale săptămânii

    “Iată o metodă foarte uşoară prin care PNL poate obţine funcţia de prim ministru. Deci îl invit pe domnul Ponta să se înscrie în PNL. Oricum a votat cu liberalii, deci ar fi interesant” – Klaus Iohannis (PNL)

    “El este minoritar, va fi preferat de către maghiari. Nu avem ce face!” – fostul consilier prezidenţial Peter Eckstein-Kovacs despre susţinerea de către UDMR a lui Klaus Iohannis în turul al doilea al prezidenţialelor

    “E adevărat că erau puţini, dar ca să parafrazez un înaintaş liberal, erau grei” – Călin Popescu Tăriceanu, preşedintele Senatului, despre întâmplarea că o şedinţă festivă a Senatului din 1990 a întârziat fiindcă liberalii convocaţi au rămas blocaţi în lift

    “Cred că este obligatoriu ca viitorul preşedinte să readucă demnitatea pentru români şi pentru România” – Cristian Diaconescu, candidat PMP la preşedinţie

    “Dacă preşedintele a făcut ceva, sigur că luăm în calcul o suspendare. Eu, din ce am văzut, nu a făcut el ceva” – premierul Victor Ponta, cerând demisia preşedintelui Traian Băsescu pentru a arăta că justiţia e liberă să-l cerceteze pe fratele Mircea Băsescu

    “Noi nu am crezut nici în 2009 că domnia sa va reuşi să câştige alegerile prezidenţiale” – Gabriel Oprea (UNPR) despre candidatura lui Mircea Geoană din 2009, când Oprea şi grupul său făceau parte din PSD

    “Elena Ceauşescu avea mai mult respect pentru doctorate” – Teodor Baconschi (PMP) acuzând marginalizarea intelectualilor din partid de către echipa Elenei Udrea

    “Sunt şi mulţi dobitoci în PSD. Nu suntem toţi deştepţi” – Cătălin Rădulescu (PSD) criticând refuzul ministrului Doina Pană (PSD) de a-i aproba proiectul care autorizează defrişarea totală a pădurilor private

     

  • Căcăcioşii cu dureri de ficat care merg din groapă în groapă. Perlele politice ale săptămânii

    “Cătălin Predoiu, săracul, îl doare ficatul de la atâta pălincă cât a băut cu primarii PDL de prin Ardeal şi acum s-a trezit că i-a luat faţa Klaus Iohannis” – Mircea Geoană, fruntaş PSD

    “Nu vă fie frică, nu fiţi căcăcioşi! Marii politicieni sunt cei curajoşi, restul sunt căcăcioşi” – Adrian Papahagi, PMP

    “Acum dacă eu zic că Antonescu i-a purtat ghinion Simonei, zice lumea că am ceva la cap” – premierul Victor Ponta despre prezenţa la Roland Garros a lui Crin Antonescu

    “Eu vă spun ce e un laser: ceva care merge drept înainte şi trece prin orice. Aşa trebuie să fie şi PMP: Laser, frate!” – Daniel Funeriu, PMP

    “Este părerea lor, care nu e formată pe realitate, nu au stat de vorbă cu cine trebuie” – deputatul PSD Ciprian Nica despre criticile senatorilor americani la adresa protejării de către parlamentari a colegilor lor vizaţi de DNA

    “Nu putem să mergem din groapă în groapă la colaborarea pe plan local şi să intrăm în discuţii pe celelalte paliere” – vicepremierul Liviu Dragnea despre cooptarea PPDD în Guvern