BusinessMagazin

Tag: special

  • Povestea lui Calin Dragan, managerul care a dublat vanzarile Coca-Cola

    Momentul cand a ales intre meseria de inginer si cea de sef de
    depozit la Coca-Cola a fost de rascruce in cariera sa. “A fost o
    decizie definitorie, luata poate si cu un grad de inconstienta si
    fortat de imprejurari”, spune el acum. Toate celelalte decizii din
    cariera au fost luate dupa ce “am pus in balanta riscurile si
    oportunitatile”.

    Spre exemplu, cand a ales o functie peste hotare, la filiala din
    Italia, ca director comercial, era de mai multi ani in companie si
    “am putut sa evaluez impactul”. Mandatul sau peste hotare a fost
    mai scurt de un an, la finalul lui 2004 fiindu-i propusa functia de
    conducere pentru operatiunile din tara natala. Timisoreanul devine
    astfel primul roman care a preluat functia de director general
    pentru operatiunile din Romania ale imbuteliatorului Coca-Cola
    Hellenic Bottling Company. “Ma asteptam sa-mi fie propusa o astfel
    de functie, dar intr-o tara mai mica”, spune Dragan, argumentand ca
    in urma cu sase ani Romania ocupa pozitia a cincea in functie de
    volumul de vanzari dintre cele 28 de filiale din strainatate ale
    grupului de origine elena.

    De-atunci, afacerile pe care le coordoneaza au urcat doua
    pozitii in top, ajungand pe locul al treilea. Conform datelor
    publicate de Ministerul de Finante, rezultatele financiare de anul
    trecut, desi in scadere fata de 2008 din cauza crizei, sunt mult
    mai bune fata de 2004. Conform aceleiasi surse atat cifra de
    afaceri (440 de milioane de euro), cat si profitul (40,7 milioane
    de euro) sunt de doua ori mai mari fata de 2004. Rezultatele se
    datoreaza masurilor de restructurare si eficientizare a afacerii
    care au precedat impactul crizei. “Poate daca as fi stiut cat de
    adanca va fi criza, as fi luat decizii usor diferite”, comenteaza
    Calin Dragan. Ca bilant personal, crede ca a oferit organizatiei la
    fel de multe cat a primit, iar pe termen lung se vede la carma unei
    companii si mai mari.

  • Retrospectiva 2010 – Bursa a trecut in defensiva

    Raliul bursei din 2009, cu actiuni care au inregistrat
    randamente de pana la trei cifre, a contaminat inceputul acestui
    an, investitorii punandu-si sperantele ca 2010 va fi un an bun
    pentru plasamente de actiuni. Datoriile Greciei, temerile privind
    sfarsitul monedei europene, alaturi de deteriorarea situatiei
    economice din Romania au dat insa dureri de cap celor cu actiuni in
    portofoliu. Mai mult, spre deosebire de anii trecuti, investitorii
    au devenit mai preocupati de economia locala decat de cea a tarilor
    din Vest, iar o evolutie pozitiva a indicilor americani nu a mai
    alimentat neaparat o crestere a indicilor de la Bucuresti.

    Cea mai buna strategie de investitii in 2010 a fost, asadar,
    defensiva, mai exact actiunile din sectorul energetic. Evolutia
    indicelui companiilor energetice, BET-NG, cu o apreciere de 24,7%
    in 2010 (calculat pentru 31 decembrie 2009 – 10 decembrie 2010)
    vine sa confirme acest lucru. Indicele BET-NG reflecta evolutia
    celor mai lichide companii din sectorul energetic si cel al
    utilitatilor, in numar de zece, printre care se numara Petrom,
    Transgaz, Transelectrica si Dafora. La extrema opusa se situeaza
    actiunile celor cinci SIF-uri, performerele anului trecut, cu un
    avans al indicelui BET-FI de 90%. Indicele BET-FI a pierdut in
    acest an peste 10%.

    In ansamblu, piata de actiuni a bursei a avut o evolutie sub cea
    de anul trecut. Indicele BET-C, care reflecta evolutia preturilor
    tuturor companiilor listate la Bursa de Valori Bucuresti cu
    exceptia SIF-urilor, a crescut cu 10% in perioada 31 decembrie 2009
    – 10 decembrie 2010. In 2009, indicele BET-C a urcat cu peste 37%.
    Nici companiile listate pe piata RASDAQ nu au adus investitorilor
    motive de satisfactie. Dimpotriva. Indicele RASDAQ-C, care reflecta
    evolutia tuturor actiunilor listate, a scazut cu peste 22%.

    Lichiditatea a ramas si in 2010 un punct sensibil pentru Bursa
    de la Bucuresti, iar listarile din acest an au reusit prea putin sa
    dezmorteasca interesul investitorilor. Listarea Bursei de Valori
    Bucuresti, principalul operator bursier, pe propria piata a avut
    loc in vara, prin procedura tehnica, fara ca Bursa sa deruleze o
    oferta publica initiala de actiuni. La cateva luni de la listare,
    apar si primele fonduri straine de investitii in actionariatul BVB,
    precum Erste si Templeton.

    Cei mai activi in lansarea de oferte publice initiale au fost
    brokerii de la Intercapital Invest, care au reusit sa stranga 12,2
    milioane de lei cu doua fonduri inchise de investitii: iFond
    Financial, care investeste peste jumatate din active in actiunile
    Fondului Proprietatea, si iFond Gold, care investeste in actiunile
    companiilor aurifere Gabriel Resources si European Goldfields. Mai
    putin succes a avut oferta publica de actiuni derulata de
    societatea Hidraulica Plopeni, care a inregistrat un grad de
    subscriere de 0,04% din totalul de 97 milioane de actiuni
    oferite.

    Finalul de an apartine insa Fondului Proprietatea, care, desi nu
    este inca listat la Bursa din Bucuresti, atrage tot mai multa
    atentie si bani de la investitori. Asteptarile investitorilor si
    ale intregii piete romanesti de capital sunt ca incepand din 25
    ianuarie 2011, data estimata a listarii Fondului, sa fie rescrisa
    istoria bursei de la Bucuresti.

  • Mihai Ghyka e cel care va aduce berea. Prietenii stiu de ce

    Descendent al familiei domnitoare Ghyka, a emigrat in Canada la
    18 ani (in 1989) si acolo si-a terminat studiile, cu specializare
    in economie si marketing. Primii pasi in cariera i-a facut intr-o
    companie canadiana, iar in 1996 a fost numit financial planning and
    performance manager al Interbrew Romania (Bergenbier). Trei ani mai
    tarziu a preluat conducerea departamentului de marketing, iar in
    2005 a fost numit director general.
    La sfarsitul anului 2008 a avut de luat cea mai grea decizie din
    cariera sa – sa paraseasca firma.


    “Cu echipa Bergenbier am avut o perioada minunata de munca, am
    crescut si m-am format ca manager”, spune el. Despre momentele care
    au urmat plecarii din multinationala, spune ca o vreme i s-a parut
    ca viata “fara sedinte si stres este, paradoxal, mult mai greu de
    asezat in agenda, de gestionat”. A facut o lista cu toate
    proiectele personale demult amanate, o stiva de carti cumparate si
    necitite si a revazut, pe indelete, prieteni si oameni dragi. La
    inceputul acestui an insa, dupa o intrerupere de aproape doi ani, a
    reluat conducerea companiei, ca un proiect nou, odata cu mandatul
    pe care l-a primit de la noul actionar, in grupul Strabev.


    “Mi-a placut ideea de a reconstrui branduri si echipe de
    manageri, pe bazele performantelor pe care le-am avut in trecut.”
    Mihai Ghyka se descrie ca un manager pasionat, care isi doreste o
    Romanie mai buna si spune ca “nu tin portretul nimanui deasupra
    capului”, desi sunt cateva figuri emblematice care ii vin in minte
    adesea. Il impresioneaza mai degraba anumite calitati ale
    fiecaruia, de exemplu corectitudinea si disciplina lui Carol I,
    dragostea de tara a lui Grigore Ghica, decapitat pentru ca s-a opus
    pierderii Bucovinei, umorul lui Petre Tutea si calitatile lui de
    orator, dar si marea dragoste pentru valorile liberale ale lui
    Paleologu, “de care am fost foarte apropiat”. In general, “admir
    foarte mult si impartasesc bucati din viata mea cu oameni care au
    un ideal, dincolo de dorinta de a reusi sau de a acumula
    bunuri”.

  • Cine sta in spatele cozonacilor Boromir. Povestea lui Constantin Boromiz

    Constantin Boromiz a decis sa fie propriul sau patron dupa ce a profesat vreme de numai un an ca inginer, dupa terminarea Facultatii de Tehnologie a Constructiilor de Masini din cadrul Institutului Politehnic Bucuresti. La acea vreme (1991) isi dorea sa castige macar salariul de inginer, astfel incat, impreuna cu fratele sau (Gheorghe Boromiz) si cumnatul sau (George Frintu), a infiintat o companie care a rezistat insa doar pana in 1994. |n acel an au schimbat profilul de activitate si, cu bani luati cu imprumut de la rude si banii de la nunta, au inceput activitatile in domeniul moraritului si al panificatiei.

    Moraritul era deja o traditie in familie, care ajunsese deja la a patra generatie cu activitati in aceasta arie. In 1995,Constantin Boromiz a cumparat o brutarie de la un om de afaceri turc, segment pe care s-a extins ulterior. In 1997, compania a ajuns la un profit de un milion de dolari, dupa ce contractase multe credite pentru investitii. Din 1998, firma s-a extins prin achizitii de pachete de actiuni in firme cu activitati similare – Moara Cibin din Sibiu, Comcereal Valcea, Comcereal Sibiu, Boromir Prod Buzau si moara de la Deva.

    Cea mai grea decizie de pana acum a fost achizitia companiei Boromir Prod, pentru ca a riscat emitand bilete la ordin pentru intreaga suma inainte de finantare. Constantin Boromiz a hotarat recent sa-si restructureze afacerile, urmand ca din cele opt companii pe care le are in prezent, pana la sfarsitul lui 2011 sa ramana doar trei (Boromir Prod Buzau, Boromir Ind Ramnicu Valcea si Moara Cibin din Sibiu) in urma unei serii de fuziuni.

  • De la el vin BMW-urile. Povestea sefului Automobile Bavaria, Michael Schmidt

    “Am aflat de la un prieten de familie ca BMW cauta intens pe
    cineva pentru a incepe activitatea in Romania, mai ales ca
    Mercedes, principalul concurent al BMW, intrase deja pe piata
    (printr-o companie detinuta de omul de afaceri Ion Tiriac –
    n.red.). “In februarie 1994 am inceput discutiile, iar la 1 aprilie
    am deschis primul sediu”, isi aduce aminte de inceputurile sale in
    business Michael Schmidt, un roman care a emigrat in Germania in
    1981 si a revenit in tara dupa Revolutie. Foarte ferm, temut si
    chiar dictatorial pe alocuri, Schmidt si-a construit pas cu pas
    reteaua de dealeri BMW din Romania, controland atat importul, cat
    si distributia marcii de lux germane pana la jumatatea anului 2007,
    cand grupul german si-a deschis oficial o reprezentanta locala.

    Pe langa dealerii BMW, prin care acum controleaza peste trei
    sferturi din vanzarile marcii germane, grupul detinut si condus de
    Michael Schmidt este implicat si in comercializarea camioanelor MAN
    si a autocarelor Neoplan, dar si in leasing financiar si piata de
    inchirieri auto.

    Foarte aproape de vanzarea afacerii in urma cu doi ani, cand
    piata auto se afla la maxim, Schmidt s-a repliat dupa ce tranzactia
    a cazut si a pornit o puternica ofensiva in strainatate, pe masura
    ce vanzarile din Romania au scazut cu aproape 70% in ultimii doi
    ani. “Am cumparat dealeri BMW in Germania si vreau sa merg cu
    camioanele MAN in Kosovo si Georgia. Sunt tari asezate, unde se pot
    face bani din servicii post-vanzare (Germania) si zone care se
    pregatesc de un boom in domeniul constructiilor (Kosovo si
    Georgia). In Romania nu vad nimic dramatic pe termen mediu, poate
    abia dupa 2013-2014 sa se mai intample ceva”, isi rezuma
    antreprenorul strategia.


  • Retrospectiva 2010 – Cine si-a revenit din criza

    Din cele 14 marci care au crescut in acest an, patru reprezinta
    marci premium, precum Infiniti, BMW, MINI si Porsche, alte patru
    reprezinta branduri care comercializeaza exclusiv vehicule
    comerciale, in timp ce restul reprezinta marci “de volum” precum
    Mazda, Opel sau Chevrolet.

    Pe de alta parte, marci precum Toyota, Peugeot, Fiat sau
    Hyundai, care se regasesc printre cel mai bine vandute zece
    branduri auto de import, au inregistrat in acest an scaderi peste
    cele ale pietei, cuprinse intre 31% in cazul marcii nipone si 60%
    in cel al constructorului coreean.

  • Retrospectiva 2010 – Domeniile cu cele mai mari plusuri si minusuri

    Industria a fost ramura care a inregistrat cea mai mare crestere
    a volumului de activitate dupa primele trei trimestre, de 4,8%,
    potrivit datelor Institutului National de Statistica.Cele mai mari
    plusuri se regasesc in zona afacerilor din sanatate. Conform
    estimarilor firmei poloneze de cercetare PMR, dupa o crestere de
    15% in 2009, la 373 de milioane de euro, piata serviciilor medicale
    private va ajunge in 2010 la 420 de milioane de euro.

    Lipsa resurselor din sanatatea publica si situatia defectuoasa a
    spitalelor stimuleaza in continuare dezvoltarea acestei piete,
    alaturi de faptul ca renuntarea la cheltuielile pentru propria
    sanatate nu e tocmai prima pe lista taierii de costuri din partea
    cetateanului. Asa se explica si cresterea de doua cifre a pietei
    farmaceutice, de 35% la sase luni, crestere care si-a atenuat
    totusi aprecierea dupa schimbarea sistemului de compensare de la
    mijlocul anului si din toamna.

    Oamenii au taiat insa din cosul de cumparaturi, fie au cumparat
    aceleasi marci de produse, dar mai putine cantitativ, fie nu au
    taiat din cantitate, dar le-au ales pe cele mai ieftine. Piata
    bunurilor de larg consum a scazut in primele opt luni cu aproape 7%
    fata de perioada corespunzatoare a anului trecut. In comertul
    modern (hipermarketuri, supermarketuri), scaderile au fost mai mici
    decat cele din magazinele traditionale. Conform estimarilor
    companiei de cercetare de piata MEMRB, la nivelul intregii piete a
    bunurilor de larg consum, scaderile ar putea ajunge pentru tot anul
    la 10%, ceea ce inseamna un minus de doua miliarde de euro fata de
    2009. Anul trecut, valoarea totala a vanzarilor de bunuri de larg
    consum s-a plasat intre 20 si 22 de miliarde de euro.

    O alta piata cu scadere uriasa in valoare a fost cea a energiei
    electrice, care a pierdut in ultimii doi ani aproape 15%, ajungand
    in 2010 la aproximativ 8,5 miliarde de euro. Principalul motiv al
    scaderii a fost legat de consumul industriei (in scadere cu peste
    30% fata de 2008), contrabalansat de exporturi, in crestere fata de
    anii anteriori. Imobiliarele au continuat sa arate prost si in
    2010: datele INS arata ca volumul lucrarilor de constructii a
    scazut cu 15,7% in primele noua luni din 2010, cu o diminuare de
    24,3% la lucrarile de constructii noi. De inteles, daca observam ca
    odata cu blocarea creditarii din partea bancilor, multe dintre
    locuintele din blocurile noi au ramas goale. Pe categorii de
    constructii, cea mai puternica descrestere s-a inregistrat la
    cladirile rezidentiale, de 37,9%.

    In esenta, a fost un an 2010 in care managerii romani au
    incercat sa opreasca prabusirea vanzarilor din 2009 si sa invete in
    continuare din mers ce inseamna managementul in timp de recesiune,
    dar si redimensionarea asteptarilor, dat fiind ca optimismul
    permanent afisat in 2009 a fost treptat inlocuit de o prudenta cu
    mult mai sanatoasa in privinta sanselor de intoarcere la
    profiturile dinainte de criza.

  • Retrospectiva 2010 – Ce a facut Guvernul: masuri si efecte

    CRONOLOGIA MASURILOR DECISE ANUL ACESTA

    @ Majorarea accizelor la tutun, alcool, benzina si motorina
    (01.01.2011) – Obiectiv: Cresterea incasarilor bugetare din accize
    de la 17,4 mld. lei la 18,4 mld. lei

    @ Lansarea lucrarilor pentru constructia a circa 290 km autostrazi
    (01.01.2011) – Obiectiv: Investitii de 2,5 mld. euro, 2/3 din suma
    fiind fonduri europene

    @ Unificarea declaratiilor fiscale (01.01.2011) – Obiectiv:
    Posibilitatea ca firmele sa-si poata depune la ANAF declaratiile
    fiscale intr-un singur loc si in format electronic

    @ Adoptarea legii unice a salarizarii, a legii bugetului si a legii
    pensiilor (dec.2010) – Obiectiv: Satisfacerea angajamentelor in
    acest sens catre FMI, drept conditie pentru eliberarea urmatoarei
    transe de credit (cca 850 mil. euro)

    @ Majorarea cu 3,3% a CASS, impozitarea cu 5,5% a pensiilor mai
    mari de 740 lei/lunar (06.12.2010) – Obiectiv: 2.067.764 de
    contribuabili in plus la sistemul de sanatate

    @ Recalcularea pensiilor speciale – Suspendata in justitie

    @ Stimularea antreprenoriatului in randul tinerilor cu varste pana
    in 35 de ani – Obiectiv: Acordarea de fonduri nerambursabile de
    pana la 10.000 euro, dar nu mai mult de 50% din valoarea planului
    de afaceri. Oferirea de garantii prin Fondul National de Garantare
    pentru pana la 80% din valoarea creditului accesat, dar nu mai mult
    de 80.000 euro. Noul angajator este scutit de la plata CAS pentru
    maximum 4 angajati. Programul a fost insa amanat, dupa discutii cu
    Banca Mondiala

    @ Eliminarea impozitului minim (01.10.2010) – De la aceasta data se
    aplica impozitul pe profit, urmand ca din 2011 sa se aplice impozit
    forfetar

    @ Plata arieratelor din sanatate de 1,9 mld. lei (sep.2010) –
    Guvernul a anuntat FMI ca a achitat restantele, insa la sfarsitul
    lunii octombrie, arieratele din sanatate erau de un miliard de
    lei

    @ Credite cu garantii pentru asociatiile de locatari pentru
    reabilitarea termica a cladirilor de locuit (21.07.2010) – Pana la
    1 noiembrie se reabilitasera 50% din 895 de blocuri, iar Ministerul
    Dezvoltarii Regionale estima o pondere de 85% pana la sfarsitul
    anului

    @ Cresterea impozitului pe dobanzi, impozitarea tichetelor de masa,
    a tichetelor cadou si a unor taxe locale (01.07.2010) – Obiectiv:
    peste 390 mld. lei venituri in plus atrase la bugetul de stat

    @ Cresterea TVA de la 19% la 24%, reducerea cu 25% a salariilor in
    sectorul bugetar, reducerea cu 15% a indemnizatiilor de somaj,
    pentru cresterea copilului si a altor drepturi sociale (01.07.2010)
    – Obiectiv: incadrarea in tinta de deficit bugetar negociata cu
    FMI, de 6,8%

    @ Reducerea cu 50% a consumului de carburanti in institutiile
    publice, interzicerea achizitiei de autoturisme, mobilier si
    birotica, reducerea cu 20% a cheltuielilor cu bunurile si
    serviciile ramase de executat pe semestrul II (01.07.2010) –
    Obiectiv: scaderea cheltuielilor de la buget

    @ Capitalizarea suplimentara a Fondului de Garantare pentru IMM cu
    46 mil. euro (23.06.2010) – Pana in august, Fondul a acordat 10.400
    garantii, in valoare de 643 mil. euro

    @ Majorarea impozitului datorat de persoanele fizice ce detin mai
    multe cladiri si introducerea unei taxe de solidaritate pentru
    veniturile din inchirierea proprietatilor suplimentare (iunie 2010)
    – Obiectiv: cresterea cu 31 milioane de lei a sumelor colectate la
    bugetele locale

    @ Scutirea pe 6 luni de la plata CAS a firmelor care angajeaza
    someri (01.03.2010) – Pana la 30 septembrie, numarul total de
    persoane angajate ca efect al OUG 13 era de 2.635, la 1.686 de
    angajatori beneficiari

    @ Inghetarea valorii punctului de pensie in 2010 si 2011
    (01.01.2010) – Deficitul bugetului de pensii era, la 30.09.2010, cu
    75% mai mic decat la aceeasi data din 2009, de 742 mil. lei.

  • Ignatul PIGS: cine urmeaza dupa Grecia si Irlanda?

    Europa are din nou probleme. De fapt, Europa are cam aceleasi
    probleme pe care le avea si in primavara, cand, ca sa faca uitata
    tragedia Greciei, Comisia Europeana a alcatuit impreuna cu Fondul
    Monetar International un pachet de garantii de 750 de miliarde de
    euro, pus preventiv la dispozitia statelor care s-ar mai confrunta
    cu crize de credibilitate pe pietele financiare. De data aceasta,
    problemele au iesit la suprafata prin Irlanda, indemnata insistent
    de marile puteri ale zonei euro sa ceara asistenta financiara
    internationala de circa 85 de miliarde de euro, pentru a mai
    compensa din povara creata pentru finantele sale publice de efortul
    salvarii unor banci minate din temelii de spargerea balonului
    imobiliar.

    Ca era inevitabil imprumutul s-a vazut din majorarea zi de zi pe
    piata financiara a primelor de risc pentru indatorarea Irlandei,
    exact ca si in cazul Greciei, pana la limita de unde a inceput sa
    afecteze tot mai serios valoarea euro. Unii formuleaza aceasta
    situatie spunand ca “speculatorii ataca zona euro prin Irlanda, asa
    cum au atacat-o in primavara prin Grecia”; altii, mai diplomati, ar
    spune ca “pietele financiare penalizeaza indisciplina fiscala a
    celor mai slabe state din zona euro”. Indiferent cum ar descrie
    lucrurile insa, deznodamantul e acelasi – apelul la FMI, care vine
    cu aceeasi trusa de doctorii amare cu care colinda Europa de la
    sfarsitul lui 2008, cand a vizitat pentru prima data Letonia.

    Intr-un raport din 22 noiembrie, FMI sustine ca zona euro (din
    care fac parte toate cele cinci tari cu probleme de indatorare,
    denumite colectiv PIIGS de analistii rautaciosi – Grecia, Irlanda,
    Portugalia, Irlanda si Italia) trebuie sa creasca ocuparea si
    eficienta fortei de munca si sa creeze concurenta veritabila in
    comert si pe pietele de energie si transport. Adica, printre
    altele, sa renunte la beneficiile sociale generoase, sa
    liberalizeze piata muncii asa incat sa stimuleze angajarea
    tinerilor, revenirea la lucru a somerilor si a femeilor si sa
    devina cat de competitive pot (nu, nu prin deprecierea voita a
    euro). Aceasta pare, intr-adevar, filozofia momentului in Europa,
    inclusiv pentru tarile care nu sunt tinute de acorduri cu FMI, ci
    doar lovite de criza: nu altceva recomanda, de pilda, guvernul
    britanic sau cancelarul german Angela Merkel.

    Dar si structura economiilor la care ar trebui sa se aplice
    reformele respective, si diferentele culturale dintre societatile
    europene contrazic ideea de mars unitar si creeaza tensiuni care se
    reflecta in increderea in moneda euro. Pentru ca euro sa fie, spre
    exemplu, la fel de bun pentru Grecia pe cat este pentru Germania ar
    trebui ca si cresterea economica, si deficitele externe, si
    inflatia din ambele state sa fie sincronizate. Asa ceva nu se
    intampla, asa incat statele cu productivitate crescuta acumuleaza
    excedente bugetare (16,8 miliarde de euro in 2010 in Germania), iar
    cele cu productivitate scazuta acumuleaza deficite. Scenariul se
    intampla pe continent, spun analistii, inca de prin anii ’80, de
    cand nordul bogat s-a decuplat tot mai mult de restul plutonului,
    din care acum se selecteaza victimele de sacrificat pe altarul
    pietelor financiare.

    Decuplarea parea un fapt depasit gratie beneficiilor UE si apoi
    ale zonei euro; am auzit cu totii ani in sir povestile despre tari
    ca Irlanda, Spania, Portugalia, Grecia care s-au ridicat din
    saracie cu bani europeni, cu munca multa si ieftina si in cele mai
    fericite cazuri cu taxe scazute. Irlanda a ajuns fostul “tigru
    celtic”, invidiat de intreaga Europa – Thomas Friedman,
    editorialistul de la The New York Times, o cataloga in 2007 drept
    “a doua cea mai bogata tara din Europa”. La jumatatea lui noiembrie
    curent, insusi directorul FMI, Dominique Strauss-Kahn, dadea
    asigurari ca Dublinul “se poate descurca” fara ajutorul
    institutiilor financiare internationale. Atunci ce i-a lovit si de
    ce tocmai acum?

  • Povestea lui Shachar Shaine, seful care preda stafeta de la Tuborg

    Absolvent al Universitatii Technion din Haifa, Israel (1994), a
    lucrat vreme de doi ani in domeniul planificarii proiectelor
    industriale, iar apoi a intrat in domeniul pe care il declara “cea
    mai mare pasiune a mea”. Vreme de patru ani a lucrat la Coca-Cola
    Israel, iar din 1999 a fost numit vicepresedinte de marketing al
    URBB, avand avantajul ca inainte de a ajunge aici cunostea tara,
    familia sa fiind de origine romana.


    In Romania, fata de alte tari, spune Shaine, este o piata a
    extremelor: “Daca faci un lucru bun, o campanie reusita, poti
    inregistra cresteri spectaculoase”. Pe de alta parte, orice
    greseala aduce pierderi la fel de spectaculoase. In alte tari
    lucrurile sunt mult mai temperate, diferentele nu sunt atat de
    mari. Este pentru un CEO “si un avantaj, pentru ca este intr-o
    permanenta provocare, dar si dezavantaj, deoarece nu isi poate
    permite sa faca greseli”.

    Desi multe dintre deciziile luate de-a lungul ultimilor sase ani
    au avut un impact covarsitor asupra afacerii, daca ar fi sa aleaga
    un singur moment “crucial” pentru companie, “ma gandesc la
    continuarea investitiei intr-o noua fabrica de apa”. Este vorba
    despre un proiect greenfield, in conditiile in care intreaga
    economie a fost zdruncinata de criza economica: “A fost o decizie
    grea, dar potrivita”.


    Modelul sau de afaceri este Steve Jobs, CEO al Apple, “deoarece
    a reusit sa faca o schimbare in modul de viata al consumatorilor,
    sa creeze o noua nevoie si un nou nivel al termenului «inovatie»”.
    In zece ani se vede intr-o organizatie cel putin la fel de mare,
    conducand o echipa mare de oameni. “Mi-ar placea ca pe langa scopul
    financiar, compania unde lucrez sa aiba si un tel nobil, o cauza
    sociala la care sa contribuie, sa isi propuna sa schimbe lucrurile
    in bine.”