Cum se poate, asadar, sa spuna Mugur Isarescu ca trebuie sa
muncim, dar nu si sa consumam? Oare criza n-a strand deja surubul,
obligand angajatorii sa scada salariile si sa creasca numarul
orelor de lucru pentru angajat, nemaivorbind ca se pregateste Codul
Muncii cel nou, iar presedintele Basescu spune ca UE a ramas in
urma SUA la competitivitate fiindca aici se munceste cu cinci
saptamani mai putin? Si oare nu toti analistii, oamenii de afaceri
si bancherii mizeaza anul acesta pe consum ca parghie de relansare
a economiei, fiindca s-a vazut ca singure exporturile nu pot scoate
Romania din recesiune? Ba chiar si premierul Emil Boc ii critica,
de curand, pe cetateni ca din cauza “nihilismului” indus de
televiziuni, nu se indeamna sa cheltuiasca si “sa dea drumul la
partea de consum”, dar in schimb economisesc tot mai mult la
banca?
In realitate, guvernatorul BNR n-a facut decat sa reia in termeni
cat se poate de eufemistici concluziile tuturor analizelor
statistice, romanesti si straine, care raporteaza situatia
economica si demografica a Romaniei la criteriile UE si ale
pietelor financiare creditoare in functie de care o tara din
aceasta parte a lumii este apreciata sau nu ca destinatie
dezirabila pentru investitii si ca debitor solvabil. Anul trecut,
bancherul central spunea in esenta aceleasi lucruri, insa termenii
de deficit fiscal sau dezechilibru structural nu pareau publicului
sa se refere la niste lucruri care privesc in mod urgent si direct
pe toata lumea, mai ales ca reducerile de cheltuieli facute de stat
si marirea TVA ca inlocuitor pentru scaderea pensiilor au ajuns
sa-si faca simtit efectul, material si electoral, abia in ultimele
luni ale anului. Acum insa, acest efect material si electoral e in
plina manifestare, iar el e tinta declaratiilor despre munca si
consum venite de la BNR.
“Stimularea consumului e o teza periculoasa, pentru ca are o baza
sociala si politica: sunt 5 milioane de pensionari si numai 4
milioane de angajati, iar partidele se bat pentru ei. Cum se
castiga alegerile, daca nu cu cei 5 milioane de pensionari?”, spune
Isarescu. “Din punct de vedere financiar, se pot gasi solutii de
tranzitie, un ‘bridge’, dar pe termen lung nu exista solutii daca
nu ajungi macar sa ai un raport de egalitate, 5 milioane cu 5
milioane. Avem o problema fizica mare cu aceasta disproportie, si
din pacate nu exista suficienti economisti care sa spuna ca nu se
poate majora consumul si ca am fi sanctionati chiar din faza de
intentie, inainte sa ajungem sa stimulam consumul.” Daca mai e
nevoie, sa precizam ca ideea de consum nu se refera aici in primul
rand la cheltuielile de consum ca atare, reflectate in retail si
servicii, ci la consumul social, care include majorarile de
salarii, de pensii si toate formele de asistenta sociala asigurate
de la buget. Cat despre cine anume ne-ar sanctiona, exemplul
Greciei, silita sa apeleze la FMI pentru ca nu mai avea acces la
pietele financiare care sa-i finanteze deficitele, e cunoscut deja
de toata lumea.
La ora actuala, acest pericol in sine a fost depasit: faptul ca
presedintele UE, Herman van Rompuy, sau Jeffrey Franks de la FMI
lauda Guvernul pentru stabilizarea economiei inseamna, pe de o
parte, un mesaj adresat pietelor ca Romania e un loc sigur pentru
investitii si un debitor care nu risca sa ajunga insolvabil din
cauza larghetei bugetare, pe de alta parte un suspin de usurare
pentru sine ca nu au a se confrunta in Est cu inca o situatie
exploziva din punctul de vedere al deficitelor. Ce inseamna
stabilizare? “Criza a grabit ajustarea deficitului de cont curent
de la 13-14% in 2007-2008 la circa 6%, pentru ca ne-a constrans sa
ne adaptam cererea la finantarea externa redusa”, spune
guvernatorul. Adica toate sursele care generau inainte cresterea
s-au redus: creditarea, importurile, transferurile de la lucratorii
din strainatate si investitiile straine, concentrate si acelea in
bunuri nevandabile la export (imobiliare si “Carrefour-uri prea
multe”). Ca urmare, statul si-a redus cheltuielile, a marit TVA si
a incercat sa mareasca baza de impozitare, in conditiile in care
populatia neocupata a ramas insa tot aceeasi (cu exceptia
“iesirilor din sistem” ale pensionarilor pe cale naturala), iar
populatia activa s-a redus prin emigrare si prin falimentele
angajatorilor.
Cu ce se pot inlocui acum sursele fostei cresteri? “Sumele aflate
la dispozitia autoritatilor pentru investitii sunt insuficiente
pentru a compensa reducerea consumului privat; cresterea va veni in
urma investitiilor in capacitatile productive ale companiilor, de
aceea este important ca statul sa gaseasca modalitati de incurajare
a investitiilor”, raspunde Melania Hancila, director de cercetare
si strategie al Volksbank Romania. “Motorul cresterii in 2011 va fi
reprezentat de exporturi si productia industriala, in masura in
care se va realiza o imbunatatire a cererii pe pietele externe. In
aceeasi masura, cheia relansarii pe baze durabile este atragerea
investitiilor straine directe”, declara Georgiana Constantinescu,
analist al Credit Europe Bank. “Motorul cresterii ar fi bine sa fie
investitiile, insa va fi consumul acompaniat de exporturi si
investitii”, afirma Florian Libocor, economist-sef al
BRD-SocGen.
Asadar, consumul nu iese din calcul, cum e si firesc, insa
investitiile, iarasi firesc, raman solutia privilegiata. Iar aici
intra in calcul “munca” lui Isarescu, adica toate conditiile care
atrag investitorii sa creeze locuri de munca. In lista de masuri de
relansare propuse toamna trecuta de Consiliul Investitorilor
Straini figureaza amendarea legislatiei muncii “spre a o face mai
flexibila si mai adecvata cu schimbarile in mediul economic,
permitand angajarea fara constrangeri”, un program de parteneriate
public-privat pentru investitii de infrastructura, ca si
restructurarea si privatizarea companiilor de stat, stiind ca
investitorii straini n-au apreciat niciodata concurenta de stat,
mai ales in energie si utilitati.
Cat priveste ceea ce putea face statul cu resursele sale astfel
incat sa incurajeze si antreprenorii romani, un bilant l-a facut
tot saptamana trecuta Andreea Paul-Vass, consilier al
prim-ministrului, cand a spus ca in ultimii doi ani s-au creat
5.370 de locuri de munca din efectul ajutoarelor de stat pentru
investitiile mari, 330.000 din ajutoarele pentru IMM si 1.000 din
cele pentru firmele mici, iar “ordonanta tinerilor”, care presupune
cofinantarea de la stat a proiectelor de afaceri, ar urma sa creeze
alte 2.500 de locuri de munca. E putin? Da, raspund oamenii de
afaceri care reclama scaderea fiscalitatii. Premierul Boc a promis
o reducere a CAS in a doua jumatate a anului. Se poate mai devreme?
“N-are niciun sens s-o scazi acum, daca la anul o sa fii nevoit s-o
cresti din nou”, raspunde Mugur Isarescu, aducand aminte ca statul
si-a luat obligatia fata de UE si FMI sa reduca deficitul bugetar
la 4,4% din PIB, iar atata vreme cat economia nu creste, orice
taieri de taxe inseamna ratarea tintei de deficit.
Asa arata deci realitatea de la care pleaca Romania anului 2011.
Evident ca ar fi mai placut sa nu depindem nici de investitii
straine, nici de credite din afara, nici de cerintele UE si nici de
ale FMI, insa realitatea e alta si trebuie luata ca atare,
neexistand alternativa la ea nici in forma capitalului autohton,
nici in forma unei oferte suficient de mari de bunuri si servicii
romanesti care sa ia locul consumului “nesanatos” de import.
Singura alternativa, partiala, sunt fondurile europene, daca
absorbtia lor va putea fi in sfarsit marita. Incolo, orice discutie
care sare peste munca si promite consum e simpla vorbarie
electorala.