BusinessMagazin

Tag: Dragoş Damian

  • Dragos Damian, Terapia-Ranbaxy: La Multi Ani Economici, Europa!

    Desigur ca mecanismul complex care leaga astazi tarile Uniunii Europene pastreaza un pic mai putin din formularea idealista a lucrarii lui Schumann, o declaratie care consemna ca “pacea mondiala nu poate fi asigurata fara a face eforturi creatoare proportionale cu pericolele care o ameninta semnaland ca “alăturarea naţiunilor europene implică eliminarea opoziţiei seculare dintre Franţa şi Germania si ca “orice acţiune întreprinsă trebuie să aibă în vedere în primul rând aceste două ţări”.

    Dar de fapt atat de mult, pentru ca daca vom citi din nou si cu atentie declaratia, ne va fi clar ca la origine miscarea de alaturare a natiunilor europene a avut ratiuni pur economice, constituindu-se ca o miscare necesara si logica care sa continue planul Marshall si care sa asigure functionarea continentului.

    Si astazi, la 52 de ani de atunci, cu 27 de tari membre si cu peste 500 de milioane de oameni logati sub steagul albastru cu 12 stelute si cu una dintre cele mai inovative economii de pe planeta, Uniunea Europeana trebuie sa raspunde inevitabil intrebarea pe care i-o punem noi in numele copiilor nostri: “quo vadis economia?”. Ne gandim ca sloganul “unitate in diversitate” a facut sens inca de la adoptare din anul 2000 reflectand ideologia nobilă a UE, care nu şi-a propus dominare şi impunere de modele, ci convieţuire paşnică şi colaborare între statele membre; mai probabil insa ca astazi, acum in noul ciclu economic, noua ordina mondiala generata de globalizare si de marile dileme financiare ale uber-puterilor, exista mai mult sens in pragmaticul “unitate in competitie economica”.

    Probabil ca cel mai grozav deficit al Uniunii Europene astazi este deficitul de modele economice blockbuster care s-o propulseze inaintea altor economii. Poate ca uniunea, mult prea tanara si naiva si de dreapta, a acceptat de-a lungul anilor mult prea multe reciprocitati comerciale fara ca ea sa fie reciproca, a avut politici economice mai “ne-embargoiste” decat alte mari puteri mondiale si a creat un model industrial autosuficient bazat pe consumatorul sofisticat si scump vest-european. De asemenea, mai mult ca sigur ca includerea valului 2 si 3 de tari a avut consecinte economice complicate pentru tarile deja existente, pentru ca a adus la masa rotunda tari cu economii pret-competitive, doritoare de a expansiona pe piata comuna, deja partenere ale unor economii in afara Uniunii Europene si populate de consumatori mai putin sofisticati si mult mai nationalisti. Daca este permisa comparatia, este ca si cand ar fuziona 27 de companii, fiecare cu modelul propriu de afaceri de succes, dar fara ca un consiliu comun de administratie sa fi reusit sa creeze un model integrat de business.

    Asa ca, nu este nici o mirare ca reconstructia modelului economic european incepe a se face pregătind propuneri legislative care vizează îngrădirea accesului la pieţele europene pentru companiile din ţările care refuză reciprocitatea comercială si prin reinventarea rotii consumerismului, un fel de campanie “Buy European”. Este interesant de notat paradoxul, o Uniune Europeana care democratic aluneca spre stanga tocmai ca o reactie a avatarurilor economice, dar se blindeaza cu politici economice de dreapta – dar asta nu este neaparat rau, dar nu este prea tarziu? Pe cine incercam sa impresionam, piata americana, care are “Buy American Act” din 2009, piata japoneza care este eminamente nationalist-traditionalista sau pe asiaticii continentali pentru care marfurile europene intra in categoria de lux si care oricum au penetrat Europa, cucerind-o folosind valoarea ei cea mai de pret, inovatia?

    Deci, e foarte complicat. Economia europeana, ametita de toropeala propriului sentiment de superioritate, trebuie sa alerge dupa modele noi de crestere. Nursing-ul unei noi generatii de consumatori nationalisti? 75 de milioane de consumatori turci si 45 de milioane de consumatori ucrainiei, membrii ai comunitatii mai bine mai devreme decat mai tarziu? Concentrarea pe ramuri economice hiperinovative cum ar fi aeronautica sau mai putin “elegante”, ca de exemplu agricultura? Stramutarea industriala catre hiperemergentele Rusia, China si India, asta daca ele accepta si noi suntem suficient de competitivi?

    Oricum ar fi, ii doresc tarii mele Europa sa traiasca vremuri economice interesante. La Multi Ani Economici, Europa!

    Dragoş Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.

  • Dragoş Damian: Sistemul sanitar este alienat din cauza lipsei de viziune, de finanţare şi competitivitate

    Am luat ca exemplu situaţia asistenţei cu medicamente în România şi am subliniat că nu există încă o strategie naţională a medicamentului, care să clarifice care sunt direcţiile în care România trebuie, de exemplu, să facă stocuri în eventualitatea unor situaţii de forţă majoră. Lipsa unei strategii naţionale a dus la problemele semnalate în ultimii ani la Institutul Cantacuzino sau la scăderea drastică a volumelor medicamentelor fabricate în România din totalul medicamentelor utilizate în ţară, de la 62% în 2006 la 42% în 2010. Sau, şi mai scandalos, lipsa unor reglementări şi analize a nevoilor de medicamente a condus la majorarea alocărilor pentru medicamente de la aproximativ 350 milioane euro în 2007 la aproximativ 1,1 miliarde euro în 2011 (adică aproximativ 25% din totalul resurselor financiare alocate sănătăţii), fără o îmbunătăţire evidentă a accesului la medicamente, a stării de sănătate a pacienţilor sau a speranţei de viaţă. Toate aceste evoluţii ineficiente, datorate lipsei unei strategii multianuale şi transpartinice au făcut ca România, o ţară cu o tradiţie industrială bogată în sectorul farmaceutic, să fie doar o ţintă pentru importuri, care ar putea fi oricând sistate, riscându-se astfel accesul la medicamente al pacienţilor.

    Am subliniat de asemenea că, la nivel conceptual, legea sănătăţii, stabileste exclusiv cadrul general, noţiunile definitorii, structurile componente, sursele de finanţare şi răspunderea pentru un sistem sanitar funcţional. Proiectul noii legi a sănătăţii care a cauzat foarte multe confruntări, multe din ele politizate şi în necunoştinţă de cauză, nu va avea efectele scontate fără o legislaţie secundară pe măsură, care să fie clădită pe priorităţi strategice. Astfel, legislaţia secundară şi terţiară va trebui să se pronunţe asupra a şase direcţii strategice de reformare a sistemului, după cum urmează:

    – Prioritizarea: care sunt prorităţile sistemului sanitar (dar şi care sunt argumentele care stau la baza deciziei): sănătatea publică, sistemul de urgenţă, medicina primară, ambulatorie, serviciile spitaliceşti, programele naţionale, etc.? La urma-urmei, doar consensul asupra priorităţilor va asigura alocarea corectă şi transparentă de resurse;

    – Standardizarea: serviciile medicale trebuie să păstreze standarde uniforme, în aşa fel încât actul medical să aibă aceeaşi calitate şi acelaşi cost indiferent de cadrul în care este prestat;

    – Finanţarea: în funcţie de priorităţi şi de serviciile contractate şi cu identificarea clară de resurse; în aşa fel încât să nu se promită mult şi să se ofere foarte puţin, cum este şi cazul asistenţei cu medicamente;

    – Privatizarea: care sunt structurile ce trebuie privatizate şi care sunt cele ce trebuie să rămână publice, în aşa fel încât accesul pacienţilor să nu fie condiţionat exclusiv de considerente materiale?

    – Informatizarea, despre care nu sunt necesare alte comentarii şi

    – Managementul: cine se va ocupa de administrarea structurilor şi resurselor sistemului, cine va evalua îndeplinirea indicatorilor de performanţă, etc.?

    Dragoş Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.

  • Dragoş Damian: De zece ori “Nu” pentru claw-back

    Iată că, producătorii de medicamente din România, după ce au investit peste două miliarde de euro, menţin peste 10.000 de joburi calificate, contribuie la PIB şi la alţi macroparametri, plătesc taxe şi impozite în ţară şi pun România pe harta mondială a industriei ştiinţelor vieţii prin exporturi anuale de peste 100 de milioane de euro, află cu interes că mai trebuie să plătească o contribuţie pentru medicamentele pe care le comercializează.

    Fără a comenta normele sau instrucţiunile de aplicare, care prin ambiguitatea lor au umplut buzunarele consultanţilor care sfătuiau industria asupra a ceea ce trebuie să facă (neinterpretându-le nici ei bine), este important să se înţeleaga de ce, în primul şi în primul rând, conceptual o măsură “claw-back” este inadecvată.

    1.- este o măsură discriminatorie pentru producătorii de medicamente în general; de ce n-ar plăti o astfel de contribuţie şi ceilalţi prestatori care furnizează servicii şi bunuri decontate de fondurile CNAS şi MS;

    2. – este o măsură discriminatorie pentru agenţii economici români în particular; aceştia sunt suprafiscalizaţi, ei deja plătind taxe şi impozite către statul român;

    3. – este o măsură care loveşte nedrept în producătorii de medicamente generice; este dovedit faptul că utilizarea medicamentelor generice scade costurile în sistemul sanitar;

    4. – este o măsură care creşte costurile de exploatare şi agravează riscul operaţional: 10% costurile de creditare ale sistemului sanitar Ă 15% costurile de operare Ă 10% contribuţie pe venituri ă 35% este mult prea mult faţă de practicile industriale din prezent;

    5. – este o măsură care demonetizează operatorii locali care nu au companii “mamă” care să-i finanţeze: contribuţia trebuie plătită trimestrial, încasările contravalorii medicamentelor se fac la 360 de zile;

    6. – este o măsură care decapitalizează producătorii autohtoni: normele capitalului de lucru au ieşit din parametri practicilor industriei şi riscul blocajului capitalui furnizor este imens;

    7. – este o măsură care accentuează dezechilibrul fluxului de numerar: încasările la 360 de zile, creşterea TVA-ului, impredictibilitatea încasărilor au agravat pe tot parcursul anului cash-flow-ul producătorilor;

    8. – este o măsură care va arunca în aer costurile în sănătate: operatorii vor vrea să comercializeze volume mici de medicamente scumpe pentru a compensa contribuţia pe venituri prin reducerea cheltuielilor operaţionale;

    9. – este o măsură care reduce şansele sistematizării exporturilor: contribuţia cerută la plată se va regăsi şi în costurile produselor exportate scăzându-le astfel competitivitatea;

    10. – este o măsură care descurajează investiţiile în sector: schimbarea regulilor în timpul jocului creează confuzie în rândul jucătorilor care au investit deja două miliarde de euro şi neîncredere în rândul investitorilor potenţiali.

    Medicamentele sunt plătite din rectificare în rectificare, vorbim de arierate de miliarde ca de marunţiş, banii sunt cheltuiţi pe medicamente tot mai scumpe fără efecte vizibile asupra stării de sănătate, creşte ritmul insolvenţei diverşilor operatori şi riscul din exploatare, autorităţile nu au un plan concertat de sustenabilizare a sistemului sanitar şi nu dialoghează deloc cu investitorii industriali români din industria farmaceutică.

    Expresia momentului este “relansare economică”, o folosesc deopotrivă guvernul, oamenii de afaceri, consultanţi, băncile, politicienii. Reformarea sistemului de sănătate şi stoparea arieratelor, inclusiv prin încurajarea consumului de medicamente generice, o vor autorităţile şi o spune FMI-ul. Dacă vrem relansare economică şi în industria farmaceutică în paralel cu încurajarea utilizării genericelor, atunci măsură “ordonanţei claw-back” nu este o măsură care să fie aplicată investitorilor industriali din România.

    Dragoş Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.

  • Dragos Damian: Mesaj catre noul Ministru al Sanatatii

    In primul rand va urez succes la venirea in turnul de control a
    sistemului sanitar, sistem cunoscut in ultima vreme sub denumirea
    de “devoratorul”, “rasnita” sau “malaxorul de ministri”, asta
    pentru ca sistemul a inghitit un ministru pe an (statistic
    vorbind), fie el politic sau tehnic, cu experienta sau nu,
    permanent sau interimar . Va place sau nu, personal veti valida
    statistica de mai sus, si asta pentru ca mandatul Dumneavoastra
    este doar de circa un an, pana la alegeri. Asa cum analistii au
    vazut deja in bila de cristal aveti in mod evident doua variante
    tactice de lucru, ambele defavorabile in scurtul parcurs al
    carierei Dumneavoastra la Ministerul Sanatatii: sa continuati si sa
    accelerati reforma sistemului sanitar deschizand inca doua-trei
    fronturi in zonele dureroase (veti fi acuzat de succesor ca ati
    prapadit banii unde nu trebuia si ca i-ati transferat un dezastru)
    sau sa parcati reforma in conservare, facand ce se poate face cu o
    eventuala rectificare in octombrie plus un credit de angajament si
    un buget mai important in valoare absoluta pentru 2012 si neuitand
    a oferi cand vine momentul si unde este cazul cateva cadouri
    electorale (veti fi acuzat de succesor ca nu ati facut nimic in
    ultimul an si ca i-ati transferat un dezastru).

    Oricum ar fi, trebuie fiti prevenit si pregatit ca pe biroul
    ministerial zace vraful de documente care descriu cu lux de
    amanunte problemele si multimea de solutii pentru reformarea
    sanatatii: nevoia modernizarii legislatiei, problemele de finantare
    incluzand noi resurse, administrarea si finantarea spitalelor,
    nemultumirea si exodul medicilor, independenta fata de Ministerul
    Sanatatii si modalitatea de administrare a CNASS, SIUI-ul, pachetul
    bazal, cardul de sanatate, asigurarile private, interesele si
    lobby-ul industriei, medicamente inovative vs. generice,
    claw-back-ul, etc., etc., etc. A, si sa nu uit, coruptia, frauda,
    risipa.

    Cred ca am omis in enumerarea de mai sus multe teme care au fost
    pe agenda predecesorilor Dumneavoastra. Dar nu despre asta este
    vorba in demersul meu catre Dumneavoastra. Mai jos imi permit sa
    enumar o serie de solutii de strategie sau de crestere a
    veniturilor si scadere a cheltuielilor care au fost mai putin sau
    deloc discutate la nivel public, un fel de “thinking outside the
    box”, care ar putea sa ajute la unele decizii pe care le veti lua.
    Astfel, puteti avea in vedere si urmatoarele:

    Crearea unei Comisii Nationale de Reforma
    Creati-va o comisie de guvernare a reformei formata din minti
    pragmatice, luminate, nepervertite de analize de televizor,
    declaratii tragice si nevoi urgente. O comisie formata de
    specialisti tehnici care sa va elaboreze un business case al
    reformei, cu tot ceea ce inseamna asta.

    Contributii diferentiate la FNUASS
    Contributia uniforma a angajatului desi echitabila este evident
    ineficienta, de fapt nemultumitoare pentru cei care vor sa
    investeasca mai multi bani prin sistemul public in propria
    sanatate. O solutie ar fi s-o diferentiati optional, dand la schimb
    un sistem de carduri diferentiate (argint, aur, platina) care sa
    acceseze pachete de servicii diferentiate. Dupa modelul “frequent
    flyer” din transporturile aeriene, de exemplu.

    Privatizarea spitalelor prin metoda MEBO
    Oricum extrem de multe spitale sunt “privatizate”, cred ca stiti la
    ce ma refer. Vindeti-le angajatilor asa cum sunt, chiar si pentru
    un leu daca au datorii, si lasiti-i sa le administreze singuri. Va
    veti mira cum noii proprietari vor sti sa isi gestioneze eficient
    noua proprietate iar sistemul sanitar va scapa de o mare bataie de
    cap, de data asta fara victime colaterale.

    “Supra-programul” national de oncologie
    Europa si mapamondul se confrunta cu cresterea nevoilor in
    oncologie, cu atat mai mult cu cat cancerul poate fi depistat din
    ce in ce mai precoce si este din ce in ce mai tratabil; se
    estimeaza ca nevoile de servicii medicale vor creste cu 35% pana in
    2015 pe segmentul oncologie, si asta doar in UE. De aceea, o
    solutie ar fi sa scoateti oncologia din practica pachetului comun
    al administrarii programelor nationale si sa alocati absolut tot
    ceea este necesar pentru a se incepe obtinerea unor rezultate
    masurabile.

    Taxa pe fast-food
    Ideea taxei nu este ceva nou, insa a fost lasata la pastrare, la
    mijloc fiind interese comerciale extraordinar de puternice.
    Introduceti-o cu orice pret, inclusiv al carierei Dumneavoastre
    politice, pentru ca asistam la exterminarea lenta a populatiei (in
    special tinere) prin distructie metabolica. In 10 ani va asigur ca
    manualele de istorie va vor cita ca pe eroul vizionar care a salvat
    Romania de la obezificare.

    Medicamentele
    Aici nu sunt pe departe la fel de bun cat sunt cei care apar la
    televizor si isi dau cu parerea despre gama variata de solutii
    originale sau importate care pot fi aplicate pentru “aprovizionarea
    cu medicamente a populatiei”. Nici nu am sa vorbesc despre teme
    indelung analizate si despre solutiile vehiculate in zona
    arieratelor create de industrie, a listelor generoase de
    compensare, a rolului medicamentului inovativ si a celui generic, a
    paradoxului preturilor mici sau a falsei cresteri (prin neincasare)
    a pietei farmaceutice, a claw-back-ului , a “concubinajului” dintre
    companiile farmaceutice si medici, etc. Dar, daca doriti sa aflati
    si solutii neabordate la problemele legate de “aprovizionarea cu
    medicamente a populatiei” va stau la dispozitie sa discutam despre
    nevoia de strategie nationala a medicamentului (ca sa nu mai avem
    “cazul Cantacuzino”), despre campaniile guvernamentale de educatie
    pro-generice (ca sa nu mai fim victimele manipularii practicate de
    interese comerciale), despre taxa pe reprezentantul medical (in asa
    fel incat “concubinajul” descris mai sus sa aduca bani Ministerului
    Sanatatii), despre incentivul generic (in asa fel incat medicul sa
    fie incurajat sa prescrie medicamentul generic), despre sisteme de
    marje regresive (in asa fel incat farmacia sa fie incurajata sa
    elibereze medicamentul generic), despre modalitati de atragere a
    investitiilor in industrie (si modul in care o fac eficient China,
    India, Rusia, Turcia, unde se concentreaza noile platforme
    tehnologice din domeniu)

    La final insa, nu pot insa decat sa confirm urgenta pe termen
    scurt semnalata de Ministrul Attila Cseke, si anume ca in acest
    moment sistemul sanitar din Romania chiar are nevoie de 4 miliarde
    de Ron pentru a-si plati datoriile si a merge mai departe.

    Vor fi multe nopti nedormite in mandatul Dumneavoastra la
    Ministerul Sanatatii, dupa ce va veti aseza in fotoliul
    ministerial, asa ca sincer, inca o data va urez succes.

    Cu respect,

    Dragos Damian

    Dragos Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy
    si presedintele Asociatiei Producatorilor de Medicamente Generice
    din Romania.

  • Dragos Damian: Buna guvernare corporatista

    Multe corporatii care dealtfel au reglementari stricte legate de
    acest subiect nu lucreaza in Romania decat prin birouri de
    reprezentanta sau societati cu raspundere limitata de marketing, si
    de aceea nu popularizeaza structurilor locale principii elementare
    de buna guvernare corporatista; in cel mai bun caz se vorbeste de
    “complianta”, “control intern” si “audit”, invocandu-se acesti
    termeni imateriali in speranta ca sunt suficienti ca sa sperie
    eventuale derapaje iresponsabile. Si de atlfel, in majoritatea
    cazurilor intr-o tara ca Romania, in conditiile unei legiferari
    incoerente care genereaza impredictibilitate operationala si unui
    inalt grad de coruptie institutionalizata sau marunta, de ce ar
    trebui oricum sa ne batem capul sa aderam la niste principii care
    apartin unor economii avansate si care oricum reglementeaza
    activitatea directorilor executivi din consiliile de administratie
    de la ultimul etaj?

    Facand o scurta trecere tehnica in revista a subiectului, se
    poate observa ca interesul pentru buna guvernare corporatista este
    manifest la nivelul corporatiilor contemporane in special in
    perioada recenta, dupa colapsurile frauduloase ale inceputului de
    mileniu. Scandalurile corporatiste au alimentat interesul public si
    politic in privinta reglementarilor mai stricte a guvernarii
    corporatiste. De altfel guvernul federal american a trecut in acea
    perioada actul Sarbaney-Oxley (setul de masuri de guvernare
    corporatista la care este obligatoriu sa adere toate companiile
    listate la bursa este cunoscut sub denumirea simplificare de US-SOX
    in SUA sau J-SOX in Japonia), australienii au aprobat reformele
    CLERP 9 iar europenii au formulat asisderea legislatie de
    complianta. Cele mai influente si referentiate directive care se
    refera la guvernarea corporatista raman totusi produsele OECD
    “Principles of Corporate Governance”, revizuit in 2004, si ONU
    “Corporate Governance – The Foundation for Corporate Citizenship
    and Sustainable Business”, publicat in 2009.

    In mod particular, cele mai enuntate principii ale bunei
    guvernari corporatiste se refera la cinci teme majore de activitate
    ale corporatiilor: drepturile si tratamentul echitabil al
    actionarilor, interesele tertilor non-actionari, rolul si
    responsabilitatile consiliului de administratie, integritatea si
    comportamentul etic si transparenta si dezvaluirea de informatii.
    Exista modele diferite de buna guvernare corporatista, in functie
    de tipul de capitalism de provenienta. De exemplu, modelul
    anglo-american pune accentul pe interesele actionarilor. Modelul
    multi-fatetar, de sorginte japoneza si european-continentala,
    reflecta si interesele angajatilor, managerilor, furnizorilor,
    clientilor si ale comunitatii.

    Am procedat la un preambul teoretic si la evocarea principiilor
    si modelelor guvernarii corporatiste pentru a reaminti colegilor
    din industria farmaceutica, cu siguranta cea mai reglementata
    industrie (avem bune practici de fabricatie GMP, bune practici de
    laborator GLP, bune practici de studii clinice GCP, bune practici
    de distributie GDP) ca buna guvernare corporatista la care adera
    toate corpratiile din care facem parte ne obliga la reflectii
    serioase asupra a ceea ce se intampla in prezent in mediul nostru
    de afaceri. Spun asta pentru ca de peste un an de zile, cu o
    exacerbare inspaimantatoare in ultimele saptamani, industria este
    acuzata de catre autoritati de cele mai rele practici de pe pamant,
    la modul cel mai general si culpabilizant: complicitate la
    fraudarea retetelor din sistem, “concubinaje” cu medicii intru
    prescrierea retetelor scumpe, turism stiintific in sejururi
    exotice, plati in cash, utilizarea de vouchere nefiscalizabile,
    practici comerciale la limita, publicitate inselatoare, si alte
    grozavii. In general arsenalul contrapus de industria la aceasta
    campanie de o putere nemaiintalnita ramane acelasi: negari
    vehemente prin comunicate sau dezbateri certate la televizor,
    lansari de proiecte sofisticate si scumpe de PR, referiri la coduri
    de etica (care n-ar trebui sa existe fiindca exista buna guvernare
    corporatista), discutii despre inovatie cand investitia in inovatie
    in Romania este inexistenta (desi exista reglementari care sa
    sprjine capitalizarea inovatiei), despre dificultati legislative,
    financiare, administrative, despre accesibilitate,
    predictibilitatea, sustenabilitate.

    Cred ca a sosit momentul ca, in numele principiilor bunei
    guvernari corporatiste, industria farmceutica sa ceara un
    armistitiu in aceasta batalie a acuzelor din care nici una dintre
    parti nu va castiga, cu atat mai putin mediul sanitar sau economic.
    Executivii care conduc marile corporatii prezente in Romania vor
    avea timp sa-si revada practicile de guvernare si sa-si intareasca
    mecanismele de control care tin de integritate si comportament
    etic, in special in relatia cu tertii. Autoritatile vor avea timp
    sa vina cu o strategie a medicamentului pe termen mediu, care sa
    tina cont de prioritati si resurse dar mai ales de cererea de
    sanatate in crestere a populatiei.

    Apelul la buna guvernare corporatista este mai important decat o
    declaratie de presa sau un cod etic. Este o chemare la revizuirea
    sistematica a politicilor si procedurilor de functionare ale
    industriei farmaceutice fara a-i fi afectata eficienta economica.
    Producatorii de medicamente trebuie sa se pozitioneze ca un
    participant cu drepturi depline la dialogul public referitor la
    starea si evolutia natiunii, si acest lucru nu poate fi facut decat
    aderand la standarde inalte de responsabilitate si acountabilitate
    in procesul de guvernare a propriilor activitati.

    Intoarcerea la buna guvernare corporatista este un pas firesc si
    crucial la recredibilizarea industriei farmacutice si la
    pozitionarea ei ca si partener al autoritatilor, interesat de
    perspectiva pe termen lung a Romaniei.

    Dragos Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy
    si presedintele Asociatiei Producatorilor de Medicamente Generice
    din Romania.

  • Dragos Damian: Ce au invatat din criza oamenii din operatiuni

    Iau decizii, intervin nemijlocit in executie, energizeaza
    organizatia, genereaza valoare adaugata, optimizeaza modelul de
    afaceri, creeaza planul B si chiar C daca trebuie. Sunt cei care
    fara macar sa-si fi dat seama au dus pe umerii lor ” relansarea
    economica a Romaniei”, sloganul de mobilizare generala din vremuri
    de declin economic, probabil corespondentul sloganului de
    mobilizare generala din vremuri de crestere economica “cred că
    România îşi poate propune să ajungă a şaptea putere a UE”.

    De aceea mai mult ca sigur ca oamenii din operatiuni sunt primii
    care au incercat o satisfactie nemasurata, disproportionata chiar,
    cand au auzit ca economia Romaniei a crescut cu 0,6%, pentru ca au
    muncit foarte greu pentru asta. Se reconstruieste in ciuda tuturor
    profetiilor toxice un sentiment de incredere intern si extern iar
    oamenii din operatiuni sunt cei care merita toata
    recunostiinta.

    Dar poate ca austeritatea ultimilor ani nici nu a fost o
    experienta nefolositoare pentru oamenii din operatiuni, daca ne
    gandim la austeritate ca la o lectie care a trebuit invatata cu
    forta de catre ei.

    Au invatat sa sa descurce pe cont propriu, sa redevina
    antreprenori, sa se increada in instinctele proprii pentru a-si
    dezvolta afacerile si mai ales sa nu se bazeze in nici un fel pe
    guvernanti. Ramane ca in continuare oamenii din operatiuni sa stea
    pragmatic pe picioarele lor insistand pe langa guvernanti doar sa
    resolve blocajul financiar, evaziunea fiscala, munca la negru
    (“crime” economice care de altfel existau si inainte de criza).

    Au invatat sa foloseasca cu abilitate termeni de afaceri noi,
    verbe infernale despre care nu stiau ca exista: a restructura, a
    disponibiliza, a economisi, a conserva, primii termeni din cartea
    de capatai a crizei. Ramane ca in continuare oamenii din operatiuni
    sa foloseasca si grupul-prieten de termeni de afaceri pe care l-au
    invatat concomitent: a eficientiza, a stabiliza, a inova, a
    de-risca.

    Au invatat sa construiasca in organizatii instrumente de
    eficientizare si simplificare absolut naturale in afaceri:
    automatizarea, standardizarea, externalizarea, rationalizarea,
    fluidizarea, diversificarea, discontinuarea; la modul general, au
    invatat ce bine este sa lucrezi prin proceduri operative standard
    la care sa fii compliant. Ramane ca in continuare oamenii din
    operatiuni sa exceleze in a manui aceste procese si sa le faca
    parte integranta din guvernarea modelul de afaceri.

    Au invatat sa nu se limiteze la confortul gestionarii
    operatiunilor domestice ci sa se avante curajos pe piete unde
    “fabricat in Romania” este vazut cu respect, nu asa cum de multe
    ori este sabotat la noi. Ramane ca in continuare oamenii din
    operatiuni sa caute sa evolueze regional organic sau inorganic
    acolo unde consumul creste si sa nu le fie frica nici macar in a
    exporta in superemergentele BRIC si Turcia.

    Au invatat sa aiba incredere in leu, dar nu pentru ca politica
    monetara este stralucita sau pentru ca moneda nationala ar juca
    vreun rol comunitar, ci pentru ca si-au dat seama ce inseamna sa
    colectezi creante intr-o perioada de volatilitate valutara sau sa
    mergi cu mana intinsa umilindu-te pentru un credit de la o banca.
    Ramane ca in continuare oamenii din operatiuni sa ceara BNR-ului sa
    tina un leu puternic, sa reziste presiunilor bancilor comerciale,
    sa joace un rol mai important in deciziile pe care le are BCE.

    Au invatat ca de mult prea multe ori analistii, consultantii,
    auditori, avocatii, n-au stiut ce trebuie sa le spuna si atunci au
    spus ceea ce s-a dorit a se auzi si asta a provocat durere. Ramane
    ca in continuare oamenii din operatiuni sa discearna prudent
    sfaturile lor, sa-i faca solidari cu efectele consultantei, in
    general sa le ceara mai multa exigenta si professionalism in
    asistenta acordata.

    Au invatat ca super-scolile le trimit absolventi pregatiti pur
    teoretic, doar pentru modul de lucru “crestere” si ca instruirea pe
    linia frontului este riscanta si scumpa. Ramane ca in continuare
    oamenii de operatiuni sa aloce timp si bani pentru a transforma
    absolventi neajutorati in succesori puternici.

    Au invatat foarte mult despre competitia pentru clienti si
    consumatori care, desi se plang ca a crescut TVA-ul si ca le-au
    scazut veniturile, raman statornici cliseelor ridicole “sunt prea
    sarac ca sa cumpar lucruri ieftine” sau “lucrul romanesc este prost
    facut” si actioneaza in consecinta. Ramane ca in continuare oamenii
    din operatiuni sa combata pseudo-consumerismul cladit pe
    stereotipuri si tina cont ca pretul este cel mai important
    diferentiator in afaceri.

    Oamenii din operatiuni au invatat in ultimii trei ani cat intr-o
    viata, este esential ca in urmatorul ciclu economic sa fie lideri
    intelepti si sa-si aduca aminte.

    DRAGOS DAMIAN este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy
    si presedintele Asociatiei Producatorilor de Medicamente Generice
    din Romania.

  • Dragos Damian: Iubirea de afaceri

    Exista un raspuns usor de dat daca analizam un indicator
    economic de manual de scoala de afaceri. Multiplicarea locurilor de
    munca este indicatorul la care probabil trebuie sa se uite
    autoritatile daca vor sa ia o decizie: daca se creaza un loc de
    munca, cate alte locuri de munca creaza acesta la randul lui, pe
    verticala si orizontala.

    Si pentru exemplificare am sa prezint un studiu de caz foarte
    simplu si pe care il cunosc foarte bine si iubesc.
    O companie farmaceutica multinationala.
    Circa 800 de angajati, 50% din ei cu studii superioare.
    O preluare industriala strategica de mare dimensiune (cea mai mare
    facuta in regiune vreodata) de doua sute cinci zeci de milioane de
    Euro intr-un brand care printr-o sinergie operationala a devenit
    global.
    Investitii in retehnologizare si modernizare de peste o suta de
    milioane de lei in ultimii 5 ani.
    O cifra de afaceri de o suta zece milioane de euro pe an.
    Cea mai diversificata platforma operationala din industria de
    resort.
    Un know-how tehnologic impresionant in calitate, cercetare,
    productie, supply-chain, comercializare, model de afacere, finante,
    IT, resurse umane.
    Peste treizeci de milioane de lei pe an platiti in taxe si impozite
    catre stat, la bugetele central si locale.
    O investitie in mediu si protectie ecologica de peste zece milioane
    de lei.
    Activitati de responsabilitate sociala de peste un million de RON
    pe an.
    Al treilea mare exportator al regiunii, cu un portofoliu de
    exporturi in aproape 40 de tari de la Atlantic la Pacific.
    Membru al unei multinationale clasate in primele 15 grupuri la
    nivel mondial.
    Un ambassador care vorbeste lumii cu mandrie despre radacinile
    sale.

    Si iata efectele indicatorului in discutie.
    Peste 250 de furnizori de materii prime si material, majoritatea
    IMM-uri, care angajeaza circa 5000 de lucratori.
    Peste 5500 de clienti, majoritatea IMM-uri, care angajeaza circa
    15.000 de lucratori.
    Un efect de multiplicare a locurilor de munca (majoritatea in
    IMM-uri) de 1 la 25, unul dintre cei mai inalti indicatori din
    industrie.

    Iata ca plecand de la un studiu de caz cat se poate de real si
    analizand pur macroeconomic, raspunsul la dezbaterea cotidianului
    este desigur, simplu. Autoritatile trebuie sa atraga sau sa
    dezvolte investitii strategice multinationale, pentru ca prin
    efectul de multiplicare a locurilor de munca, acestea vor crea la
    randul lor locuri de munca in IMM-uri. Dealtfel statisticile
    economice derivate din practicile industriale arata ca investitiile
    strategice mari, multiplica locuri de munca in IMM-uri de la 1 la 5
    (in industriile bunurilor de larg consum) pana la 30 (in
    industriile inalt tehnologizate).

    Nu am intrat in dezbatere doar pentru a prezenta o opinie asupra
    unei teme pur economice care are evident solutii pur economice
    derivate din practica de afaceri. Am dorit sa reiterez un punct de
    vedere pe care l-am mai exprimat si anume ca sustinerea afacerilor
    de catre autoritati inseamna nu numai legi simple si usor de
    inteles si aplicat, fiscalitate rationala, stimulente
    investitionale, reglementari in scopul competitivizarii fortei de
    munca, educatie aliniata cererii piatei muncii, extinderea
    infrastructurii, atragerea fondurilor europene, combaterea
    blocajului financiar, a evaziunii fiscale, a muncii la negru, etc –
    sumarizand, crearea in parteneriat a unui mediu de afaceri
    transparent, predictibil si sustenabil. Cred cu convingere ca
    afacerile, indiferent de cat sunt de mari sau mici sunt se fac bine
    daca se fac cu iubire – pentru ca sunt o parte esentiala a vietii
    si pentru ca, pe langa gratificatia imediata si evidenta aduc
    dezvoltare, prosperitate, evolutie, progress, sansa, viitor ,
    pentru indivizi, institutii si comunitate. Afacerile n-ar avea
    succes daca oamenii care le fac nu le-ar face cu devotament, cu
    pasiune, cu ambitie, cu eroism, cu optimism, cu renuntare, cu
    sacrificii – intr-un cuvant, cu iubire. Daca autoritatile ar iubi
    afacerile la fel cum le iubesc si lupta pentru ele oamenii de
    afaceri atunci vor intelege mai bine cum se fac si vor sti in toate
    felurile cum sa le sustina mai bine.

    DRAGOS DAMIAN este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy
    si presedintele Asociatiei Producatorilor de Medicamente Generice
    din Romania.

  • Dragos Damian: Farma 2010. Un plus. Multe minusuri

    De fapt, daca ar fi sa analizam in amanunt datele amintite, 2010
    este format din doua jumatati diferite. Prima, in care avansul a
    fost de 35% fata de aceeasi perioada a anului precedent; a doua, in
    antagonism relativ ca si consecinta a masurilor de schimbare a
    reglementarilor in sistem, s-a incheiat cu o evolutie in usoara
    scadere. Dar, cu adevarat, uitand-ne la anul 2010 in totalitate
    piata a avansat cu un pas de 20%.

    Cu toate acestea, lucrurile arata diferit in piata farmaceutica
    din Romania a anului 2010, atunci cand ai responsabilitatea
    aministrarii unui model complicat de operatiuni comerciale si
    industriale.

    Plusul.
    Statisticile reflecta evolutia cotei de piata a medicamentelor care
    ies din farmacie (si nicidecum performanta operationala a
    companiilor producatoare). Cu alte cuvinte, ele ilustreaza al
    treilea ciclu comercial in piata. Cei avizati stiu (in ciuda
    protestelor)
    = ca avansul este in primul rand un efect de baza, dupa un an 2009
    care a marcat o franare a vanzarilor de medicamente in
    Romania;
    = ca avansul este aproape exclusiv al produselor inovative, in
    cazul carora totusi o fractiune importanta a cresterii este de fapt
    un dezechilibru cauzat de exporturile paralele.
    = ca se vede un usor avans al medicamentelor generice ca efect al
    schimbarilor de reglementare din semestrul doi, departe insa de a
    sistematiza o cultura pro-generica specifica unei tari fara
    resurse.
    = ca asistam implacabil la o canibalizare a cotei de piata a
    genericelor ieftine (5, maxim 10 RON) care in maximum un an vor
    deveni specie pe cale de disparitie.

    Minusurile.
    Realitatea din detalii este, asa cum am semnalat in august 2010,
    socanta. Termenele de plata au ajuns la intervale halucinante la
    producator, peste 300 de zile. De fapt nu exista o decontare
    ritmica, lunara, ci banii pe medicamente vin din rectificare in
    rectificare, fara transparenta si predictibilitate. Exista
    consecinte bolnavicioase si riscuri structurale ale acestei crize a
    lichiditatii.

    In primul rand, la capatul operational, se exercita presiuni
    creative de colectare a banilor, solutii care au mutat deja in
    instrumente toxice. Cesiunea de creante, ofertele “bundle”
    anti-comerciale, recircularea inter-clienti a termenelor si
    conditiilor, redistributia limitelor de credit, suprastocarea,
    etc., nu sunt solutii normale si este o mare greseala in a le
    transforma in activitate curenta. Si, ca o ironie a sortii intr-o
    piata tanjind dupa lichiditati, sunt manageri care chiar cred
    despre ei ca ar fi competenti concurand prin prelungirea termenelor
    de plata…

    La capatul financiar, se cauta solutii de refinantare sau
    contingenta, atunci cand compania-mama nu exista sau refuza sa mai
    crediteze filiala locala. Bucuria bancilor si asiguratorilor, care
    cresc voiniceste comisionalele si dobanzile pentru astfel de
    tranzactii.

    Iar la mjloc se afla administrarea indicatorilor curenti ai
    afacerii; orice manager junior care se uita intr-un raport de
    profit si pierderi sau intr-un raport de cash-flow va sesiza cu
    usurinta ca toata cresterea din 2010 este imobilizata in capital de
    lucru, ca operatiunile nu generaza cash si ca profitabilitatea este
    sub practicile industriei. Indicatorii capitalului de lucru ating
    in unele luni cote alarmante, de peste 85% din cifra de afaceri,
    iar cash-ul generat din operatiunile din 2010 este inferior celui
    din 2009. Si in fine, mai mult, de jumatate din cheltuielile de
    exploatare sunt de fapt cheltuieli de provizionare care sunt
    obligatorii in numele practicilor controlului intern si audit-ului
    extern: provizioane de neincasare, provizioane pentru comisioanele
    de factoring (pentru rarele situatii cand bancile acepta o astfel
    de solutie), provizioane pentru contributia pe vanzari (clawback),
    provizioane de risc pentru cheltuieli neprevazute (one-off-uri
    diferite).

    La sfarsitul lungii liste de minusuri reamintesc celor care au
    uitat ca cel putin 15% din creante nu se vor incasa niciodata
    pentru ca farmacii si distribuitori au profitat de reglementarile
    inpardonabil de subtiri si au iesit din afaceri declarandu-si
    insolventa (dar desigur, cui ii pasa atata vreme cat producatorii
    au platit TVA si probabil ca vor plati chiar impozit pe profit si
    contributie “claw-back” pe veniturile neincasate).

    Nu stiu cine se mai bucura de plusul din 2010. Poate doar
    birourile de reprezentanta sau filialele de marketing ale
    multinationalelor pentru care rapoartele de cota de piata sunt
    singurul indicator de performanta si care, creditate parinteste
    fiind de catre companiile-mama, nu duc grija minusurilor. O
    entitate locala, care isi administreaza rapoarte financiare
    complete, isi modernizeaza operatiunile prin investitii capitale,
    isi evolueaza modelul de afaceri, isi dezvolta activitatile
    (inclusiv la export) si isi optimizeaza supply-chain-ul, nu se
    bucura deloc de plusul din 2010 si munceste foarte mult la anularea
    efectelor minusurilor.

    Cei avizati stiu ca criza din industrie care a inceput in 2009
    este total diferita de cea din 2005 pentru ca a suprins jucatorii
    in alt ciclu economic. Daca in 2005 creditul furnizor si creditul
    bancar si-au dat mana pentru a duce lucrurile mai departe, in criza
    din prezent, care este in forma continua si agravata, creditul
    bancar nu mai exista sau este foarte scump. Si atunci creditul
    furnizor ramane cel care mentine in viata jucatorii, sistemul,
    pacientii. Intrebarea pur medicala este insa aici daca, vis-a-vis
    de solutiile terapeutice cerute de sistem, avem creditul furnizor
    care vindeca. Adica ne intrebam daca pacientii romani au acces la
    medicamentele de care cu adevarat au nevoie sau la cele pe care
    unii producatori sunt gata sa le dea pe gratis creditand in nestire
    sistemul.

    DRAGOS DAMIAN este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy
    si presedintele Asociatiei Producatorilor de Medicamente Generice
    din Romania.

  • Dragos Damian: Batalia reformei

    Punctele reformabile au fost identificate de numeroase
    administratii dupa numeroase analize ale numerosilor expertilor si
    in final cam toti au fost de acord ca sunt aceleasi:

    1. scaderea alarmanta a numarului de contribuabili si a valorii
    contributiei (a veniturilor) deci;
    2. medicina interventionista ineficienta si inechitabila
    (spitalele) bineinteles;
    3. ineficienta serviciilor cu efect preventiv a medicinei de
    familie;
    4. lipsa informatizarii in sistem unic (trasabilitatea actului si
    resursei medicale);
    5. absenta unor principii sustenabile si rationale de utilizare a
    medicamentelor;
    6. intarzierea formularii pachetului standard de baza care franeaza
    la randul sau evolutia asigurarilor private.

    Sinergia distructiva a celor de mai sus a dus la datorii enorme
    ale sistemului sanitar catre diversi furnizori de servicii care,
    rostogolite fiind din 2008 au ajuns sa fie situate undeva la 2-3
    miliarde RON, pentru 2010 prefigurandu-se sanse bune sa ajunga la
    peste 5 miliarde RON la sfarsitul lui 2011.

    Si astfel, fiind ceruta de insasi iminenta colapsului, reforma
    chiar a inceput in 2010, si pleaca aparent exact in transarea celor
    celor de mai sus:
    1. Se largeste baza de contribuabili si se introduce
    co-plata.
    2. Se transfera spitalele catre administratia locala, cele fara
    speranta sau inoperabile se inchid sau isi schimba destinatia iar
    resursele economisite sunt transferate catre medicina de
    urgenta.
    3. Se schimba prevederile contractului cadru pentru a se creste
    rolul si impactul medicinei de familie.
    4. Se informatizeaza in sistem unic intreaga masinarie a
    sanatatii.
    5. Se schimba reglementarile privind utilizarea medicamentelor
    aplicandu-se principii de farmaco-economie.
    6. Se lucreaza la definitivarea pachetului de baza, punctul de
    plecare pentru alocarea de resurse in asigurarile private.

    Si totusi, daca toate partile au fost de acord asupra punctelor
    reformabile, de ce a izbucnit o batalie pe viata si pe moarte intre
    autoritatile reformatoare si furnizorii de servicii? Este oare miza
    reformei atat de mare incat reformatorii si furnizorii nu se pot
    intelege asupra prioritatilor, mijloacelor si resurselor? Am intrat
    intr-o spirala de genul “reforma mea este mai buna decat reforma
    ta”?

    Sumarizand, iata atmosfera de pe liniile frontului.
    1. Contributia in sanatate.
    Reformatorii: 5 milioane de contribuabili nu pot plati sanatate
    pentru 22 de milioande asigurati. Furnizorii: nu puteti largi baza
    de contributie luand bani de la cei care nu au.
    2. Spitalele.
    Reformatorii: supravietuiesc prin capital politic, opereaza in
    afara standardelor si indicatorilor, risipa, ineficienta, coruptie.
    Furnizorii: voi trebuie sa faceti standarde si indicatori, ati
    folosit criterii netransparente de transfer, inchidere, schimbare
    de destinatie.
    3. Contractul cadru.
    Reformatorii: trebuie sa munciti mai mult pentru banii pe care-i
    primiti. Furnizorii: trebuie sa ne platiti mai bine pentru munca pe
    care o prestam chiar si in prezent.
    4. Informatizarea sistemului.
    Reformatorii: odata informatizat sistemul va asigura trasabilitatea
    si predictibilitatea actului medical si al resurselor. Furnizorii:
    folositi aplicatii scumpe si greoaie, nu le putem implementa.
    5. Medicamentele.
    Reformatorii: lipsa de criterii de prescriere, risipa, coruptie.
    Furnizorii: lucram respectand regulile jocului stabilite de
    voi.
    6. Pachetul de baza.
    Reformatorii: va fi ultra-minimal. Furnizorii: trebuie sa fie
    suficient.

    La modul cel mai general, pozitiile de lupta sunt explicitate
    foarte amenintator si in fapt ireconciliabile.
    Reformatorii: cheltuielile in sistem au crescut in ultimii ani de 3
    ori si cu toate acestea sanatatea s-a deteriorat. Vom face reforma
    in direct, in criza, in conditiile unor resurse de avarie. Vom
    aloca bani suplimentari numai dupa ce sistemul va fi reformat.
    Rezistenta la reforma arata ca lezam interese de grup.
    Furnizorii: se aloca sub 4% din PIB pentru sanatate, jumatate din
    media europeana. Nu puteti face reforma fara bani. Reforma de care
    o faceti nu are o nota de fundamentare, un studiu de fezabilitate,
    o evaluare a impactului. Rezistenta la reforma arata ca nu
    comunicati obiectivele, mijoacele si resursele si ca nu ne faceti
    parteneri ai reformei.

    Intre timp, cea mai importanta componenta a reformei,
    finantatorii si creditorii sistemului – contribuabili, producatori
    de medicamente, banci, FMI – stau cuminti si astepta sa vada daca
    exista la orizont un armistitiu si o solutie diplomatica care sa
    operationalizeze reforma. Ce ar vrea sa vada cu siguranta ar fi un
    consens asupra unui tablou de bord al reformei pana in 2015, un
    comitet de gestionare a reformei (din care, in numele regulilor
    bunei guvernari, sa faca parte) si un proiect post-reforma, pentru
    dupa 2015. Asta ca sa fim siguri ca incepand de atunci macar
    pacientul este scutit de riscurile structurale din prezent si ca
    sistemul sanitar devine sustenabil si predictibil in folosul
    sau.

    DRAGOS DAMIAN este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy
    si presedintele Asociatiei Producatorilor de Medicamente Generice
    din Romania.

  • Dragos Damian: Stimate Consumatorule

    Cu totii discuta in prezenta ta despre deficit de crestere,
    deficit bugetar, deficit de cont curent, deficit comercial, deficit
    de colectare, precum si despre multi alti indicatori
    inspaimantatori de deficit si despre modul in care acestia pot fi
    reversati. Cresterea veniturilor la pachet cu scaderea
    cheltuielilor bugetare, finantarea domeniilor strategice ale
    economiei cum ar fi agricultura si turismul, reindustrializarea sau
    supraindustrializarea, sprijinirea intreprinderilor mici si
    mijlocii, simplificarile si flexibilizarile de cod fiscal sau de
    cod al muncii, reluarea recreditarii, creditele de refinantare,
    atragerea investitiilor straine, absorbtia de fonduri europene sau
    structurale sunt solutiile care vin de la specialistii care ne
    instruiesc despre cum Romania va iesi din criza folosind un set sau
    altul din masurile de mai sus. Toate aceste solutii sunt in
    majoritatea cazurilor limba malgasa pentru tine, pentru ca nu stii,
    nu trebuie si nu esti obligat sa stapanesti astfel de termeni.

    Ceea ce insa trebuie sa stii, Stimate Consumatorule, este ca
    esti cel care se afla la butoanele relansarii economice a Romaniei.
    Solutia este in mod evident la tine, si anume ca tu sa cumperi mai
    mult, sa consumi mai mult, sa scoti mai multi bani din buzunar
    indiferent de cati ai. Insa, Stimate Consumatorule, daca vrei sa
    relansezi economia Romaniei atunci va trebui sa ai grija sa
    cumperi, sa consumi, sa scoti mai multi bani din buzunar pentru
    lucruri fabricate in Romania. Si pentru a te ajuta, cu permisiunea
    ta, am pregatit mai jos o lista incompleta a celor de care ai putea
    avea nevoie si care se fabrica in Romania. Toate la standarde
    inalte de calitate.

    De exemplu, Stimate Consumator, daca iti faci o casa cumpara
    ciment fabricat la Campulung si Alesd. Toate celelate materiale de
    constructii si finisaje le cumperi dintre cele fabricate la
    Doicesti, Bucov si Urziceni. La terminarea casei visurilor tale,
    daca vrei s-o mobilezi, atunci poti cumpara mobila fabricata in
    Satu-Mare, Targu Mures sau Jucu.

    Daca vrei sa-ti cumperi aparate electrocasnice atunci poti alege
    dintre cele fabricate la Satu-Mare, Gaiesti sau Brasov. Cu
    siguranta ca iti va place sa folosesti un calculator personal
    fabricat la Ploiesti sau Bucuresti, o tableta fabricata la Brasov
    si un telefon mobil fabricat la Cluj.

    Mergem mai departe si ne gandim la masina de care ai mare
    nevoie, asa ca vei putea alege intre cele fabricate la Mioveni sau
    Craiova. Sigur ca vei dori ca pneurile la masina ta sa fie
    fabricate la Sibiu sau Timisoara iar uleiul il vei lua pe cel
    fabricat la Brazi.

    Este clar ca cele enumerate mai sus sunt bunuri de folosinta
    indelungata, si nu vei avea nevoie de ele in fiecare an, Stimate
    Consumator. Si atunci, daca ne gandim la bunuri de folosinta
    zilnica, iti recomand sa cumperi haine fabricate la Braila,
    Sighisoara, Tg Jiu, Tg Secuiesc; hainele de iarna sau blanurile le
    vei cumpara neaparat din Orastie sau Sebis. Doamnele isi vor putea
    etala haine unicat facute de case de moda din Bucuresti si Iasi.
    Pentru pantofi bineinteles ca vei opta pentru cei produsi la
    Bucuresti, Cluj, Jimbolia sau Beius.

    Stimate Consumatorule, nu uita ca in fiecare zi ti se ofera o
    surpriza placuta si proaspata. Lapte si produse lactate le poti
    cumpara din cele fabricate in Alba Iulia, Sfantu Gheorghe si Cluj;
    pentru produsele si preparatele din carne poti alege cele fabricate
    la Oiejdea sau Sibiu iar produsele congelate si semicongelate sa
    fabrica in mai toata tara. Daca vrei sa bei ceva racoritor poti
    servi sucurile imbuteliate la Seini sau Ploiesti, sau daca ai peste
    18 ani, o bere fabricata in Bucuresti, Timisoara sau Buzau sau un
    vin bun din Jidvei, Domeniile Tohani sau Murfatlar.
    Daca ei nevoie de detergenti si de produse cosmetice le poti
    cumpara fara grija pe cele produse la Urlati. Stimate Consumatoare
    de sex feminin, va rog sa aveti in vedere ca va stau la dispozitie
    gamele de cosmetica premium fabricate in Cluj sau Bucuresti. Si la
    sfarsitul unei zile extenuanate va puteti reincarca bateriile cu o
    ciocolata fabricata la Timisoara sau Bucuresti.

    Daca, Stimate Consumatorule. vrei sa bei un ceai sau sa
    folosesti suplimente alimentare sau produse fitoterapeutice atunci
    poti sa le iei pe cele fabricate la Orastie sau Radaia. Daca ai
    racit sau esti gripat cere remedii fabricate in Baia Mare,
    Bucuresti sau Constanta iar daca ai nevoie de antibiotice cere din
    cele fabricate la Iasi sau Tg Mures.

    In concluzie, Stimate Consumatorule, cand ai nevoie de ceva,
    orice, gandeste-te in primul rand sa cumperi ceva fabricat in
    Romania. Se pune invizibil in miscare o reactie in lant cu niste
    consecinte incalculabile pentru binele tau (si al economiei
    nationale, dupa cum vei realiza). Producatorul va observa imediat
    cererea in crestere, va face tot posibilul sa fabrice mai mult, va
    avea nevoie de muncitori, va crea locuri de munca. Alti producatori
    vor vedea acest lucru, vor veni in Romania facand investitii pentru
    a-si deschide si ei unitati de productie, vor crea locuri de munca.
    Si cei prezenti si cei care vor veni vor plati mai multi bani la
    stat, care va fi mai bogat si va face mai multe pentru tine. Iar
    competitia va optimiza preturile in favoarea ta Stimate Consumator.
    Iar fabricile din Romania care vor fabrica la preturi optime vor fi
    o sursa de export pentru tot mapamondul. Si Romania va fi o tara
    mai puternica, pe care ai fost mandru s-o ajuti.

    De aceea, Stimate Consumatorule, alaturi de alti specialisti
    sunt de parere ca tu esti speranta relansarii economice din
    Romania, te rog sa ai asta in vedere si iti multumesc
    anticipat.

    DRAGOS DAMIAN este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy
    si presedintele Asociatiei Producatorilor de Medicamente Generice
    din Romania.