BusinessMagazin

Tag: Consiliul European

  • Atenţiune, pericol de prefraudare!

    Către el au mers toate avertizările, estimările de fraudă cu procente precise cu tot, reclamaţiile la Bruxelles ori Washington (anterioare referendumului) şi apoi investigaţiile asupra legalităţii votului (după referendum); către el au mers acum şi declaraţiile preşedintelui Traian Băsescu, care a ieşit la rampă în această săptămână, prima din campania electorală, cu avertismentul că România “nu e un stat de drept” şi “este suspectată că nu poate organiza alegeri libere, ca urmare a fraudelor de la referendum. Vom avea de suportat ruşinea de a avea observatori OSCE” (ruşine inexistentă, altminteri, pentru SUA, Franţa sau Olanda, ţări cu alegeri monitorizate de OSCE, ca şi România în 2009).

    Ca să fie şi mai clar, consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu a profeţit că dacă preşedintele Traian Băsescu ar fi suspendat încă o dată după alegeri, pe motiv că nu numeşte premierul dorit de prezumtivii câştigători (USL), UE va suspenda dreptul de vot al României, iar SUA va suspenda parteneriatul strategic. De toate aceste ameninţări pe ton ridicat profită PDL (ARD), care are astfel ocazia să nu mai pară o tabără dinainte înfrântă în alegeri şi chiar să se laude, prin şeful de campanie Adriean Videanu, că “PDL are marea şansă ca în viitorul Parlament să fie partidul cu cel mai mare număr de parlamentari”.

    În ce priveşte riscul suspendării, premierul Victor Ponta s-a arătat total împăciuitor într-un interviu pentru Le Figaro, unde a spus că o nouă tentativă de suspendare a preşedintelui Traian Băsescu nu intră în calculele USL. Acasă, la Bucureşti, Ponta a făcut un nou pas spre coabitarea paşnică între palate, acceptând ca preşedintele să nu-l delege la Consiliul European din 22-23 noiembrie unde se va decide bugetul UE pentru următorii şapte ani, în ciuda faptului că de buget, în teorie, se ocupă Guvernul şi nu Preşedinţia. Nu că Ponta ar fi jertfit ceva acceptând să meargă Băsescu la Bruxelles, dacă ne gândim la experienţa şi abilitatea de care e nevoie la negocieri pentru ca România să-şi asigure viitoarele alocări de fonduri, în contextul actualei crize fiscale a UE, unde tăierile de fonduri agricole şi de coeziune preconizate acum dezavantajează ţările nemembre ale zonei euro.

  • În spatele tiparniţei BCE

    Va fi creat şi un buget nou al zonei euro, finanţat din viitoarea taxă pe tranzacţii financiare şi cu rolul de a finanţa proiecte de infrastructură în ţările membre cu probleme, în condiţiile în care acestea acceptă să renunţe însă, în favoarea Bruxellesului, la atributul suveranităţii în materie fiscală şi de reforme structurale (nu şi la suveranitatea politică, atâta vreme cât declaraţia reuniunii precizează că numai membri ai Parlamentului European din ţările implicate pot lua decizii care afectează strict o regiune sau alta).

    Mult mai puţine progrese au fost făcute în privinţa chestiunii recapitalizării directe a băncilor prin Mecanismul European de Stabilitate. Germania insistă ca recapitalizarea directă să fie posibilă doar după intrarea în vigoare a supravegherii bancare unice, dar discuţia urmează să fie reluată la reuniunea din 3 decembrie a Eurogrupului.

    Cert e că, din toate reuniunile la vârf ale liderilor europeni din 2010 încoace, aceasta a fost cea mai relaxată, fără ameninţarea pieţelor financiare la uşă, ceea ce e strict meritul BCE şi al Rezervei Federale, a căror generozitate faţă de pieţe a mai înlăturat din aerul uzual panicat al analiştilor bancari atunci când comentează perspectivele economiei UE. În spatele tiparniţelor BCE şi Fed însă, starea economiilor sugrumate de austeritate rămâne la fel de rea, reflectată în noile proteste violente din Grecia şi în anunţul de grevă generală convocată de sindicate la 14 noiembrie în Grecia, Portugalia, Spania şi Italia.

  • Cum a ajuns opoziţia din România un produs de export

    Asemănarea cea mai frapantă o găsim, în schimb, cu epoca primelor mandate ale lui Ion Iliescu, când opoziţia practic nu exista în ţară, din lipsă de organizare şi de suport electoral, dar exista din plin în afară, prin plângerile şi acţiunile politicienilor de opoziţie şi ale societăţii civile pe lângă ambasadele, cancelariile şi presa din Occident. Acum, PDL şi-a înlocuit de tot în Parlament prezenţa fizică prin pancarte de genul “Salvaţi Monitorul Oficial” sau “Salvaţi ICR” şi cu mitinguri electorale unde promite victoria în scrutinul din toamnă şi încearcă să recâştige voturile alegătorilor de dreapta curtând mişcările lui M.R. Ungureanu şi Mihail Neamţu şi punând în difuzoare cântecele Pieţei Universităţii din 1990.

    În aceste condiţii, rolul de a acţiona l-au preluat ONG-urile şi europarlamentarii PDL, care au reuşit să amorseze o largă reacţie internaţională faţă de acţiunile USL contra instituţiilor controlate de membrii şi simpatizanţii PDL, prin intermediul colegilor de la Partidul Popular European şi din partidele creştin-democrate europene membre ale acestuia (Herman van Rompuy, Jose Barroso, Viviane Reding, Günter Krichbaum, Markus Ferber, Joseph Daul, Wilfried Martens). Aceştia au fost primii care şi-au exprimat îngrijorarea şi au dat cele mai dure avertismente că dacă USL continuă să ocupe instituţiile statului, România va pierde dreptul de vot în Consiliul European şi finanţările UE, va rămâne sub incidenţa Mecanismului de Cooperare şi Verificare (supravegherea de către UE a justiţiei) şi nu va fi primită în Schengen, cu argumentul că democraţia e încălcată acum mai mult decât în cazul Ungariei lui Orban sau al Austriei lui Haider.

    Acest fenomen de export al opoziţiei, identic cu primii ani ’90, şi nimic altceva va decide ce se va întâmpla în continuare pe scena politică până la alegerile parlamentare. Rezultatul electoral e incert, întrucât ofensive de genul celor ale Monicăi Macovei, care a declarat că va cere Parlamentului European şi Comisiei Europene să determine suspendarea dreptului de vot al României în Consiliul European, se pot întoarce împotriva iniţiatorilor, taxate fiind ca lipsă de patriotism. Pe termen scurt însă, ele au darul de a mai tăia din elanul USL de a cuceri rapid toate instituţiile statului şi mai ales de a intra pe terenul ICCJ, al ANI sau al DNA.

  • Primii paşi spre Statele Unite ale Europei

    Încă dinainte de începerea reuniunii de la Bruxelles a devenit clar că rezistenţa Germaniei va face ca orice proiect de mutualizare a datoriilor, sub forma euroobligaţiunilor comune ale zonei euro sau a garantării în comun a depozitelor bancare, să fie amânat: nu sine die, ci pentru perioada când deja se vor fi pus la punct mecanisme de supraveghere fiscală şi bancară la nivel european. Adică, în orizontul optimist, deşi cam vag schiţat de preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, ar fi vorba de circa zece ani. Totuşi măsuri pe termen scurt şi foarte scurt era necesar să fie luate, din cauza stării jalnice în care austeritatea a adus ţările de la periferia zonei euro, ce s-au trezit şi cu cheltuielile tăiate, şi cu economia în scădere, dar şi cu dobânzile crescute pe piaţă, exact pe motiv că economia lor nu mai creşte şi că riscă deci să nu-şi mai poată achita datoriile existente. Or, atâta vreme cât costurile de îndatorare cresc în loc să scadă, visul de a scădea povara datoriilor ajunge curată utopie, iar toate eforturile de a întări austeritatea pe spinarea cetăţenilor sunt în van.

    Costurile de îndatorare în plin avânt spre 7% pentru Italia şi Spania, Grecia care încerca să obţină amânarea cu doi ani a ţintelor de deficit bugetar din acordul de finanţare externă şi Ciprul care aştepta un pachet de salvare de 10 miliarde de euro – acestea au fost, deci, auspiciile sub care a început tensionatul summit de la Bruxelles. În plus, ceea ce a contat în negocieri au fost presiunile politice foarte puternice de acasă asupra unor lideri ca François Hollande din Franţa, Mario Monti din Italia şi Mariano Rajoy din Spania, de a nu se întoarce de la Bruxelles cu mâna goală, adică fără măsuri concrete de creştere economică şi de reducere a costurilor de îndatorare. Aşa se explică succesul probabil neaşteptat pe care l-au avut aceste ţări în faţa Germaniei, dar şi faptul că de data aceasta, stindardul negocierilor cu Germania, Olanda şi Finlanda – statele creditoare ale zonei euro şi singurele ţări rămase cu rating autentic AAA – l-a preluat Italia, care trece prin cea de-a patra rundă de recesiune din ultimii 11 ani şi a cărei datorie raportată la PIB este cea mai mare din Europa, după cea a Greciei. Cât despre preşedintele francez François Hollande, acesta şi-a asumat rolul de arbitru, încercând să împace nevoia de prudenţă şi disciplină – pe care ţara lui o împărtăşeşte cu Germania – şi nevoia disperată de ajutor a statelor din Sud. El le-a luat apărarea Spaniei şi Italiei, arătând că acestea au făcut deja “eforturi considerabile pentru a rezolva problema finanţelor publice” – în cazul Spaniei, inclusiv efortul de a astupa deficitele autorităţilor regionale.

    Aşa se face că, la primul summit de la care lipseşte Nicolas Sarkozy, Angela Merkel a fost nevoită să cedeze teren, în faţa asaltului Hollande-Monti-Rajoy. Liderul de la Paris a indicat că Franţa şi-ar putea retrage susţinerea pentru pactul de disciplină fiscală convenit la începutul anului la insistenţele cuplului Merkel-Sarkozy, iar premierii de la Roma şi Madrid s-au arătat gata să nu voteze pachetul de stimulare a economiei convenit anterior la Roma, în valoare de 120 de miliarde de euro, dacă Germania nu avizează măsuri de calmare a dobânzilor. După o nouă noapte albă, liderii reuniţi la Bruxelles au convenit un set de măsuri pentru reducerea costurilor de finanţare a Spaniei şi Italiei. S-a renunţat la pretenţia ca Fondul European de Stabilitate Financiară (FESF) şi succesorul său, Mecanismul European de Stabilitate (MES), să aibă prioritate la rambursare pentru finanţarea de până la 100 de miliarde de euro care va fi acordată Spaniei pentru recapitalizarea băncilor. Tratarea liniei de credit către Madrid cu prioritate faţă de datoriile către creditorii privaţi ar fi încurajat creşterea în continuare a dobânzilor la care investitorii privaţi sunt dispuşi să împrumute ţara, lovind evident în obiectivul de a scădea costurile de finanţare a statelor din sudul zonei euro.

  • Bilanţul Consiliului European de la Bruxelles. Sud – Nord: 1-0

    Italia şi Spania, susţinute de Franţa, au avut în cele din urmă câştig de cauză în faţa Germaniei: recapitalizarea băncilor cu probleme din zona euro se va face direct de la fondul de salvare (Mecanismul European de Stabilitate, succesor al Fondului European pentru Stabilitate Financiară), în loc ca banii să fie daţi băncilor prin intermediul statelor şi să le umfle astfel datoria publică. MES nu va avea prioritate la rambursarea banilor de către bănci, care vor fi libere să-şi satisfacă mai întâi deţinătorii privaţi de obligaţiuni. Italia şi Spania au obţinut şi ca recapitalizarea prin MES să nu depindă de condiţii de genul celor impuse Greciei de UE-FMI-BCE.

    Reuniunea a confirmat şi planul de 120 mld. euro de stimulare economică pus la punct recent de Germania, Franţa, Italia şi Spania la întâlnirea de la Roma, plan care implică recapitalizarea BEI, proiecte de infrastructură finanţate în comun şi reorientarea unor fonduri încă nealocate din bugetul comunitar pentru “prietenii coeziunii” din Europa de Est.

    Federalizarea Europei, cu tripla uniune bancară, fiscală şi politică se amână însă cel puţin cu câteva luni. Consiliul European de la Bruxelles va discuta însă abia în octombrie planul de federalizare fiscală, bancară şi politică a zonei euro, în forma prezentată de preşedintele Herman Van Rompuy în urmă cu câteva zile. Singurul punct convenit acum a fost ca o singură instituţie (posibil BCE) să preia supravegherea tuturor băncilor din zona euro, urmând ca tot de la centru să fie coordonată şi garantarea depozitelor şi să existe drept de intervenţie asupra băncilor, astfel încât să evite riscul unor noi erori ale acestora, plătite cu bani publici.

    Mai departe, un cadru bugetar integrat va asigura menţinerea disciplinei fiscale în fiecare stat, iar un cadru de politici economice integrat va garanta aplicarea unor politici de stimulare a competitivităţii, inclusiv la nivelul forţei de muncă şi al taxelor. În fine, la nivel politic, procesul de decizie ar urma să implice o “asociere strânsă” între parlamentele naţionale şi PE.

  • Băsescu: Este prima dată în 8 ani când sunt împiedicat să-mi exercit atribuţiile constituţionale. România este legitim prezentă la Consiliul European, dar este nelegitim reprezentată

    Când spun că am fost împiedicat să-mi exercit mandatul mă refer la două instituţii. De 8 ani preşedintele transmite la MAE delegaţia cu care participă la Consiliul European. Ieri am transmis din nou la MAE şi la premier lista delegaţiei, dar până dimineaţă nu a fost transmisă la Consiliului European. Prin urmare, prin decizia premierului şi a Ministerului de Externe am fost împiedicat să merg la Consiliul European.

    Ponta m-a anunţat doar că se duce la Bruxelles. Azi în jurul orei 12 m-a sunat să-i dau un mandat.

    Statul de drept este pus sub semnul întrebării prin atitudinea anunţată ieri de premierul Victor Ponta. Decizia de ieri a Curţii Constituţionale nu necesita publicarea în Monitorul Oficial. Eu nu aveam nevoie de publicare pentru a merge la Bruxelles, ci să nu fiu împiedicat să ajung la Bruxelles.

    Mai multe repere ale discursului presedintelui pe mediafax.ro

  • Victor Ponta, la Bruxelles. Premierul a primit însemnul de conducător al delegaţiei României la reuniunea Consiliului European

    După ce au urcat jurnaliştii, la avionul aflat în faţa salonului oficial au fost aduse de la terminalul aeroportului, cu un autobuz, persoanele care au cumpărat bilet pentru cursa Tarom spre Bruxelles. Ulterior, au urcat în aeronavă premierul şi membrii delegaţiei oficiale. O vizită a preşedintelui Traian Băsescu la Bruxelles joi sau o eventuală prezenţă în clădirea Consiliului European a acestuia nu a fost notificată oficial până la această oră instituţiilor UE, au declarat pentru MEDIAFAX surse oficiale. Premierul Victor Ponta a primit, joi, însemnul de conducător al delegaţiei României la reuniunea Consiliului European, iar miniştrii au primit badge-urile de membri ai delegaţiei, a declarat agenţiei MEDIAFAX purtătorul de cuvânt al Guvernului, Andrei Zaharescu. Curtea Constituţională a decis, miercuri, cu majoritate de voturi, că preşedintele României participă la reuniunile Consiliului European, în calitate de şef al statului, această atribuţie putând fi delegată de către acesta, în mod expres, prim-ministrului.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • CCR a decis: preşedintele Băsescu merge la Consiliul European

    Iată comunicatul CCR:

    “În şedinţa din ziua de 27 iunie 2012, Plenul Curţii Constituţionale, învestit în temeiul art.146 lit.e) din Constituţia României şi al art.34 din Legea nr.47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a examinat cererea formulată de Preşedintele României privind soluţionarea conflictului juridic de natură constituţională dintre Guvern, reprezentat de primul-ministru, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte.

    La şedinţa de judecată au participat, din partea Preşedintelui României, domnul Ştefan Deaconu, consilier prezidenţial, iar din partea Guvernului, primul-ministru, domnul Victor-Viorel Ponta, împreună cu ministrul justiţiei, domnul Titus Corlăţean, şi ministrul pentru relaţia cu Parlamentul, domnul Mircea Duşa.

    În urma deliberărilor, cu majoritate de voturi, Curtea Constituţională a constatat existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Guvern, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte, generat de acţiunea Guvernului şi a primului-ministru de a-l exclude pe Preşedintele României din delegaţia care participă la Consiliul European în perioada 28-29 iunie 2012.

    În exercitarea atribuţiilor constituţionale, Preşedintele României participă la reuniunile Consiliului European, în calitate de şef al statului. Această atribuţie poate fi delegată de către Preşedintele României, în mod expres, primului-ministru.

    Argumentaţia reţinută în motivarea soluţiei pronunţate de Curtea Constituţională va fi prezentată în cuprinsul deciziei, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. Decizia este definitivă şi general obligatorie şi se comunică Preşedintelui României şi Guvernului.”

  • Băsescu a sesizat Curtea Constituţională cu privire la reprezentarea României la Consiliul European

    Mai multe pe mediafax.ro

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 25 iunie – 1 iulie

    26.06
    INSSE prezintă datele privind ocuparea şi şomajul în T1

    28-29.06
    Reuniunea pe probleme instituţionale a Consilului European (Bruxelles)

    28.06
    INSSE difuzează datele despre tendinţele în evoluţia activităţii economice pentru iunie-august

    28-30.06
    Târgul internaţional Dunărea & Delta 2012 (Romexpo Bucureşti)

    29.06
    Eurostat publică primele estimări despre inflaţia în zona euro pentru luna iunie

    29.06-1.07
    Festival Rock the City – Tuborg Greenfest (Romexpo Bucureşti)

    29-30.06
    Festivalul Ursus Evolution, cu Iris, Şuie Paparude, Paraziţii, Vama, Viţa de Vie (Cluj-Napoca)

    30.06-7.07
    Festivalul de muzică clasică Sergiu Celibidache (Ateneul Român, Bucureşti)