BusinessMagazin

Tag: business hi-tech

  • Noul rival al Facebook – cui ii va face probleme aplicatia Color?

    Bill Nguyen este de cateva zile in centrul atentiei in Silicon
    Valley. Cunoscut pentru serviciul de muzica Lala cumparat in 2009
    de Apple pentru 56 de milioane de euro (80 mil. dolari), companie
    in care a lucrat apoi pentru mai bine de un an, antreprenorul de
    origine asiatica pare sa fi dat acum lovitura cu o aplicatie pentru
    telefoane mobile inteligente. In numai o zi de la lansare, Color,
    cum se numeste aplicatia, a fost finantata cu 29,2 de milioane de
    euro de fondul de investitii Sequoia Capital, renumit pentru
    portofoliul de companii de tehnologie si din domeniul online, Bain
    Capital si Silicon Valley Bank, suma fabuloasa pentru o companie
    aflata la inceput.

    La prima vedere, aplicatia este una de partajare de fotografii
    pe internet care vine cam tarziu pe o piata deja destul de
    aglomerata de nume precum Instagram, Hipstamatic sau PicPlz. Color
    nu este insa un astfel de serviciu, ci mai degraba o forma de a
    crea comunitati sociale interesate de fotografii cu anumite
    evenimente sau oameni si activitatile lor cotidiene. Utilizatorii
    aplicatiei publica poze pe care le pot vedea apoi alti utilizatori
    din aceeasi zona geografica si aplicatia poate, spre exemplu, sa
    detecteze daca mai multi oameni au fotografiat acelasi lucru in
    acelasi timp si sa determine care este obiectul imaginii, alegand
    apoi cele mai bune cadre si punandu-le la dispozitia celor
    interesati; un eveniment sportiv ar fi aici cel mai bun exemplu
    pentru a ilustra tehnologia.

    Spre deosebire de principiul de functionare a unei retele de
    socializare de pe internet, Color nu solicita informatii personale
    precum nume sau adrese si nici nu impune un grad de prietenie intre
    utilizatorii interesati de aceleasi fotografii. Imaginile sunt
    publice si nu exista posibilitatea ca unele dintre ele sa devina
    private si sa fie accesate doar de anumite persoane. “Incercam sa
    cream o forma de socializare dincolo de computer si de cercul
    restrans format din membri ai familiei, prieteni si cunostinte, o
    comunitate care nu tine practic cont de persoane, ci mai degraba de
    interesele lor”, explica Nguyen conceptul din spatele Color. In mai
    putin de 24 de ore de la publicare, aplicatia a devenit a doua cea
    mai descarcata din categoria de socializare de pe iTunes, dupa
    Facebook. “O folosesc deja oameni din Japonia pentru a arata lumii
    zonele afectate de dezastru”, spune Nguyen, fara a da insa cifre
    exacte despre numarul de descarcari la nivel mondial.

    La o privire de ansamblu, aplicatia ar putea avea o utilitate
    mult mai ampla decat simpla publicare de fotografii. Ar putea
    deveni un suport pentru informarea in timp real folosita de
    jurnalisti, oferindu-le posibilitatea sa acopere evenimente precum
    targuri sau, de ce nu, dezastre naturale, chiar in momentul in care
    acestea au loc. Si pentru ei, aplicatia va fi gratuita, modelul de
    business al companiei fiind axat pe publicitate. “Lucram la un
    sistem inteligent care va permite companiilor sa interactioneze cu
    clientii lor prin intermediul Color”, spune Nguyen. Modelul este
    inca destul de neclar, dar o prima varianta ar fi ca oamenii din
    proximitatea unui magazin sau restaurant sa poata vedea in
    aplicatie poze cu acel loc.

    Cum se explica asadar interesul atat de mare al unor fonduri de
    investitii de a finanta ideea lui Nguyen fara sa aiba un model de
    business definit sau macar o confirmare a interesului pietei pentru
    o astfel de aplicatie? In Silicon Valley se vorbeste, spre exemplu,
    de o schimbare in atitudinea fondurilor de investitii intr-o
    perioada in care idei precum Google sau Facebook nu mai sunt la tot
    pasul, cum se intampla in urma cu zece ani. Se uita mai putin la
    ideea de afaceri si mai mult la antreprenor si la realizarile sale
    anterioare, un pariu care s-ar putea dovedi insa destul de
    riscant.

    Pe de alta parte insa, se stie ca Sequoia Capital, fondul care a
    investit cea mai mare parte din suma, mai exact 17,7 milioane de
    euro (25 mil. dolari), nu face astfel de investitii la intamplare.
    Nu degeaba detin participatii intr-unele dintre cele mai valoroase
    companii de tehnologie de astazi. Au sesizat probabil potential si
    la Color. Sau daca nu, macar au adaugat o pata de culoare
    portofoliului de investitii.

  • iPod la zece ani

    “De ce am ales muzica? Pentru ca o iubim si pentru ca este bine
    sa facem intotdeauna lucrurile care ne plac.” Asa si-a inceput
    Steve Jobs, seful Apple, discursul in cadrul evenimentului de
    lansare al iPod care a avut loc acum zece ani la San Francisco.
    “Este o piata mare care nu cunoaste frontiere si care inca nu are
    un lider”, a completat vizionarul Jobs, precizand ca nu a gasit
    nimeni inca reteta pentru muzica digitala.

    Numit de profesorul universitar Roland Barthers “icon” al
    secolului 21, prima varianta a iPod-ului a fost lansata in 2001.
    Dispozitivul avea o memorie de circa 1.000 de melodii, putea sa fie
    reincarcat in mai putin de o ora si costa 399 de dolari. Nu era
    nici primul, nici cel mai ieftin si nu avea nici cea mai mare
    capacitate de stocare, insa avea avantajul de a fi compatibil cu
    Mac, cel mai utilizat calculator la acea vreme de catre
    americani.

    “Va amintiti cum a fost atunci cand v-ati cumparat primul
    Walkman?”, a intrebat cantaretul Seal publicul. Acesta, alaturi de
    alte celebritati din industria muzicala, si-a facut aparitia in
    sala unde se desfasura evenimentul pe un ecran urias aflat in
    spatele lui Jobs. “Wow! Il caram peste tot dupa mine”, a completat
    cantaretul, ferm convins ca acelasi lucru se va intampla si cu
    iPod. Si asa a si fost. Indiferent ca sunt in metrou, la scoala, la
    masa sau la birou, fanii iPod nu se despart de dispozitiv.

    Pana in prezent, Apple a vandut peste 298 de milioane de unitati
    in toata lumea. “iPhone, iPod Touch si iPad sunt dispozitive al
    caror drum a fost pavat de iPod si care au facut Apple sa aiba
    profituri mai mari de 20 de miliarde de dolari anual”, a spus Alice
    Enders, fost economist la Organizatia Mondiala a Comertului si
    analist in cadrul companiei de consultanta Enders Analysis.

    De la lansarea din 2001 pana in prezent, iPod-ul clasic a
    suferit o multime de schimbari. Anii 2002 si 2003 au adus noi
    generatii, care, pe langa o capacitate mai mare de stocare, de pana
    la 40 de gigabaiti, aveau o rotita senzitiva care ajuta
    utilizatorul in alegerea melodiilor. In anul 2004 a aparut primul
    iPod color, numit iPod Photo, dar si o noua linie de dispozitive cu
    dimensiuni reduse care se asemanau foarte bine cu iPod-ul clasic,
    denumite iPod Mini, si care s-au dovedit a fi un succes pe
    piata.

    Un an mai tarziu insa, iPod-ul Mini a fost inlocuit de o noua
    serie denumita iPod Nano, care se remarca prin dimensiuni ultra
    reduse si o memorie pe baza de tehnologie flash. iPod Photo are
    aceeasi soarta ca si Mini. La sfarsitul anului 2005 dispozitivul
    este inlocuit cu un nou model denumit iPod Video, care are un ecran
    color mult mai performant, cu o rezolutie de 320×240 pixeli si o
    diagonala de 6,3 cm, si care pe langa continutul audio, permite si
    redarea de continut video.

    In plus, la inceputul anului 2005, Apple lanseaza si iPod
    Shuffle, care desi avea functii limitate, a permis companiei Apple
    sa intre si pe piata MP3 playerelor ieftine. Acesta are o
    capacitate de 512 MB si a fost lansat pe piata din Statele Unite la
    un pret de 99 de dolari, iar varianta de un gigabait la un pret de
    149 de dolari.

  • Navigatia printre sistemele de navigatie sau cum ne intelegem cu GPS-urile

    “Eu imi doresc un GPS cu de toate. Ar fi ideal daca as putea
    vedea filme si as asculta muzica pe el”, spune Matei, un tanar de
    21 de ani care si-a luat permisul de conducere la sfarsitul anului
    trecut. “Pentru mine, un GPS este necesar, mai ales ca am carnetul
    auto de putin timp si nu sunt inca familiarizat cu toate stradutele
    din Capitala.””Cred ca la ora actuala as putea sa impart
    cumparatorii de GPS-uri din Romania in doua mari categorii”,
    declara Laura Samson, country director pentru Romania, Cehia,
    Slovacia si Bulgaria in cadrul Mio Technology, distribuitor de
    astfel de echipamente. Pe de o parte, explica ea, sunt cei pentru
    care conteaza doar pretul, iar ceilalti apreciaza foarte mult
    functiile suplimentare si experienta placuta de calatorie pe care o
    poate crea un GPS, de la disponibilitatea informatiilor legate de
    POI-uri (puncte de interes), a cartilor de calatorie si pana la
    localizarea parcarilor in marile capitale europene.

    Consumatorii romani iau in calcul cumpararea unui GPS cu
    precadere cand au de planificat drumuri mai lungi, mai ales in
    strainatate. In tarile occidentale insa, GPS-ul a ajuns obiect de
    prima necesitate, fara de care multi nu pleaca la drum nici prin
    propriul oras. Un studiu dat publicitatii recent de GfK arata ca
    89% dintre persoanele chestionate din Germania, Franta si Marea
    Britanie prefera dispozitivele GPS in locul telefoanelor mobile
    atunci cand calatoresc cu masina. Aproximativ 70% dintre cei care
    folosesc in prezent sisteme de navigatie doar pe telefonul mobil ar
    prefera un sistem de navigatie auto sau portabil. “Daca acest
    rationament al cumparatorilor este valabil in tari cu o penetrare
    mult mai mare atat a echipamentelor GPS, cat si a telefoanelor
    mobile inteligente care includ functii GPS, cele doua segmente au
    si la noi un potential de dezvoltare paralela. E putin probabil
    insa ca aceasta sa afecteze in urmatorii ani piata echipamentelor
    GPS dedicate”, considera Laura Samson.

    In Romania, penetrarea echipamentelor GPS dedicate sau
    incorporate este sub 10%, iar cea a telefoanelor mobile cu
    aplicatii GPS sub 5%. Abia cand GPS-urile vor intra in uzul curent
    chiar si pe rutele cunoscute gratie unor functii cum e cautarea
    unor rute alternative pentru a evita zonele de drumuri in lucru sau
    pentru a economisi benzina, vom putea vorbi despre o piata matura,
    apreciaza Samson.Anul trecut n-a fost deosebit nici prin vesti
    negative, nici prin vesti pozitive pentru piata de GPS, care se
    situeaza in prezent undeva in jurul a 60.000 de unitati. “Daca este
    sa ne gandim totusi la momente care au influentat negativ piata,
    putem numi cresterea TVA si disponibilizarile masive din sistemul
    de stat”, sustine reprezentanta Mio Technology. Ca nivel de
    vanzari, luna august si sfarsitul de an au fost cele mai bune
    momente bune atat pentru piata, cat si pentru Mio. “Am trecut atat
    printr-o perioada de crestere sustinuta pana in 2008 si printr-o
    perioada de scadere in 2009, dar si printr-o perioada de stagnare
    si consolidare a businessului in 2010.”

    Compania a urmarit anul trecut mentinerea pozitiei de lider pe
    piata GPS, in conditiile cresterii competitiei atat la nivel de
    pret, cat si in ceea ce priveste serviciile adaugate procesului de
    vanzare, postvanzare sau in zona de marketing. Competitorul care a
    venit cel mai tare din urma a fost Evolio, care estimeaza ca anul
    acesta va vinde in jur de 15.000 de echipamente de navigatie,
    dintr-un total de aproximativ 70.000, cate sunt estimate sa fie
    vandute in toata piata in 2011. Liviu Nistoran, seful Evolio,
    declara recent pentru BUSINESS Magazin ca, din cifra estimata, in
    jur de 11.000 vor fi GPS-uri Evolio si restul Navigon, brand cu
    care compania a semnat recent un contract de distributie.

    Totusi, Mio si-a indeplinit obiectivul pentru 2010, spune Laura
    Samson, iar anul acesta “speram sa putem vedea din nou crestere pe
    piata de GPS”. Posesoare si ea de GPS, pe care il foloseste tot la
    drum lung, Laura Samson lucreaza de zece ani in domeniul IT, desi a
    terminat Facultatea de Stiinte Politice. A lucrat la Philips, la LG
    si acum la Mio, filiala a producatorului taiwanez omonim: “Am
    lucrat cel mai mult in companii asiatice, iar cultura si felul lor
    de a gandi si de a pune problema m-au fascinat”.

    Pentru Laura Samson, cea mai mare realizare in cadrul companiei
    a fost mentinerea cotei de piata pe timp de criza: “Eu nu am prins
    momentul de euforie cand se vindea orice, oricand, oricum. Am
    intrat in Mio chiar in momentul cand a inceput criza. Practic, a
    trebuit sa ne orientam repede si sa gasim niste variante rapide de
    a corela investitiile cu vanzarile”. De fapt, avand in vedere cat
    de dinamic si de schimbator este domeniul, “e ca si cum am
    intampina momente de criza mereu. Dar n-am cedat pana acum”.

  • Legatura dintre orasele viitorului si inteligenta artificiala

    Experimentul din orasul american Dubuque, pornit in urma cu mai
    bine de un an, a fost probabil primul de acest gen si ar fi fost de
    asteptat sa ramana cel putin o vreme si singurul. Conceptul de oras
    inteligent a inceput insa sa prinda contur mai repede decat estimau
    multi specialisti, iar seria de noi experimente care a urmat a
    facut ca lista sa fie deja extinsa la peste 20 de orase in acest
    moment, cu planuri sa se ajunga la cel putin 100 in urmatorii doi
    ani. “Orase din toata lumea devin mai inteligente pe zi ce trece
    prin infrastructura hardware si software pe care incep sa o
    foloseasca”, spune David Bartlett, vicepresedintele diviziei
    Industry Solutions a IBM.

    In esenta, toata activitatea dintr-un oras poate fi gestionata
    din spatele unui panou de comanda. Intreaga infrastructura fizica
    trebuie conectata la tehnologii si solutii software care compun un
    sistem informatic complex, capabil nu doar sa monitorizeze ce se
    intampla in trafic, spre exemplu, sau cu retelele de utilitati, dar
    si sa previna anumite situatii. Prin senzori, camere de luat vederi
    sau alte dispozitive si aplicatii software sunt culese informatiile
    ulterior supuse unui proces de analiza. Consumul de curent electric
    ar putea fi astfel masurat mai precis, sistemul informatic ar putea
    determina punctele din retea unde se face risipa si punctele unde
    din anumite motive reteaua are probleme, iar, in eventualitatea
    unei suprasolicitari, ar putea preveni o pana de curent.

    La fel se intampla pentru toate utilitatile, pentru lucrarile de
    constructii si reparatii de drumuri sau pentru starea traficului,
    ambuteiajele putand fi astfel prevenite. Si nu numai atat, dar
    autoritatile si alte institutii de stat ar putea avea de castigat.
    Spitalele, spre exemplu, risipesc anual in lume resurse in valoare
    de 750 mil. dolari (540 mil. euro) si pentru ca nu tin o evidenta
    stricta a consumabilelor pierd cam 15-20% din ele, potrivit
    specialistilor, costuri care pot fi reduse printr-un sistem
    informatic.

    In Washington D.C, unul dintre orasele de pe lista, primul pas a
    fost implementarea unui sistem pentru reteaua de apa capabil sa
    analizeze starea conductelor si sa prioritizeze in functie de
    datele obtinute investitiile necesare pentru modernizarea
    infrastructurii. Totodata, acelasi sistem urmareste si sa reduca
    nivelul inundatiilor stradale atunci cand ploua, dar si tine in
    permanenta evidenta echipelor de interventie si optimizeaza traseul
    parcurs de acestea intr-o zi de lucru. Productivitatea creste
    astfel cu aproximativ 20% si tot atat inseamna si economia de
    combustibili, potrivit oficialilor District of Colombia Water and
    Sewer Autority, care lucreaza la acest proiect impreuna cu
    furnizorul de solutii IBM.

    Si, nu in ultimul rand, pierderile generate de defectarea
    apometrelor ar fi si ele diminuate odata ce sistemul determina din
    timp, pe baza duratei de viata a unui astfel de dispozitiv, cand
    trebuie reconditionat sau inlocuit. Orasul canadian Waterloo are
    deja de ceva vreme un astfel de sistem prin care gestioneaza
    consumul de apa a celor peste 120.000 de locuitori si analizeaza
    informatii adunate din 33.000 de surse diferite, de la conducte si
    pana la capace de canal. “Informatiile pot fi interpretate in
    nenumarate feluri. Sistemul ajunge sa stie si cand faci dus, cat
    timp dureaza si cata apa consumi”, explica Arun Hampapur,
    directorul diviziei Business Analytics and Mathematical Sciences
    din cadrul IBM.

    Principiul de la baza unor asemenea orase este aplicat de mai
    multa vreme la nivel mondial, dar la un nivel ceva mai restrans. In
    ultimii ani, tot mai multe cladiri au fost dotate cu sisteme
    informatice similare pentru gestionarea activitatii si
    operatiunilor la nivel intern, devenind astfel caracterizate drept
    inteligente. Anul acesta, investitiile totale in cladiri si orase
    de acest gen sunt estimate sa atinga 3,9 miliarde de dolari (2,82
    miliarde de euro), potrivit datelor companiei de cercetare de piata
    IDC, cifra care va creste in urmatoarea perioada cu cel putin 25%
    pe an. Practic, sume investite in principal de companiile
    interesate sa eficientizeze consumul de resurse si activitatea din
    cladirile de birouri in care isi desfasoara operatiunile sau de
    autoritati si institutii publice care spera sa reduca din
    cheltuieli la nivelul unui oras.

    Aeroportul international din Amsterdam, spre exemplu, raspunde
    zilnic de transportul a peste 40.000 de bagaje si se foloseste de
    21 de kilometri de banda rulanta pentru a le duce de la pasageri la
    cala avionului si invers. “Sistemul informatic monitorizeaza
    fiecare valiza in parte, motiv pentru care incidentele precum
    intarzierea au fost diminuate la mai putin de jumatate fata de anii
    trecuti, iar costurile operationale cu aceasta bucatica sunt cu 40%
    mai mici”, sustine Rob Holdrop, directorul de cercetare si
    dezvoltare al aeroportului.

  • Planurile celor mai inovatoare companii din tehnologie

    Seth Priebatsch, creatorul platformei de jocuri sociale pentru
    telefonul mobil Scavenger Hunt, are un sac de dormit la birou, ca
    sa ramana acolo peste noapte atunci cand e nevoie. “Cand nu lucrez
    ma simt inutil”, sustine tanarul de 21 de ani, care a lansat
    platforma de jocuri acum trei ani.

    SCVNGR are doua componente, una dedicata companiilor, iar alta
    consumatorilor. Membrii platformei au de rezolvat diverse sarcini –
    cum ar fi cautarea de obiecte intr-o locuinta, puzzle-uri sau
    realizarea de fotografii. Daca le duc la bun sfarsit, jucatorii
    sunt recompensati cu puncte sau premii reale. “Fiecare secunda pe
    care nu o petrec aducand noutati platformei este o secunda
    pierduta, pe care o altcineva o poate petrece construind baza unui
    joc concurent, cu un succes mai mare”, se justifica Priebatsch.
    Platforma are peste 500.000 de utilizatori si este disponibila in
    peste 70 de tari.

    Multe din companiile aflate la inceput, asa cum este si cazul
    SCVNGR, au tendinta de a-si baza viitorul pe un singur produs sau
    concept. “Fac pariuri mari, dar cele mai multe dintre ele ajung sa
    moara. Iar daca incearca mai multe lucruri, rata de esec este si
    mai mare”, constata Karim Lekhan, profesor asistent la Harvard
    Business School, citat de CNN. Pe de alta parte, companiile mici
    tind sa aiba mai putine reguli, iar angajatii au uneori mai mult
    timp sa-si puna la treaba creativitatea; asa au crescut, in fond,
    toti gigantii lumii tehnologice de azi. “Marile companii au
    avantaje care ar trebui sa le permita sa fie mai inovatoare ca o
    companie de dimensiuni mai mici”, adauga Jim Andrew de la compania
    de consultanta Boston Consulting Group (BCG). In primul rand e
    vorba de resursele financiare: daca o companie mica are o idee
    foarte buna, poate sa nu fie in masura sa scoata produsul pe piata,
    deoarece nu reuseste sa atraga fonduri suficiente. E adevarat insa
    si ca internetul si cloud computingul au redus investitiile
    initiale pentru dezvoltarea unei companii tehnologice. Unele
    startup-uri – de la Twitter pana la Tumblr – au nevoie doar de
    angajati si spatiu pe servere pentru a face ca modelele lor de
    business sa functioneze. Un alt avantaj este ca marile companii pot
    sa-si asume riscuri mari. Gigantii tehnologiei mizeaza pe o gama
    larga de produse si servicii, ceea ce inseamna ca pot experimenta
    idei intr-un anumit segment fara sa-si riste intreaga afacere.

    Microsoft, spre exemplu, a a intrat in lumea jocurilor, a
    telefoanelor mobile si a aplicatiilor web de consum, dar fara a-si
    periclita baza de clienti de business. “Microsoft, spre exemplu,
    este o orientata mai mult spre zona de business, nu spre
    consumatori”, a spus analistul Andrew Bartels din cadrul companiei
    de cercetare de piata Forrester Research. Anul trecut, Microsoft a
    avut venituri de aproape 20 mld. dolari, cea mai mare parte din
    vanzarile de software in ciuda eforturilor puternice de a se
    extinde in afacerile cu electronice de consum, precum consola de
    jocuri Xbox si playerul Zune. Doar 20-25% din afacerile companiei
    provin din vanzarile catre consumatori individuali, potrivit
    Forrester Research. Sandeep Aggarwal, analist la Caris &
    Company, estimeaza ca Microsoft a vandut doar doua milioane de
    dispozitive cu Windows Phone 7 in primele doua luni de la lansarea
    sistemului de operare mobil, in comparatie cu vanzarile de
    telefoane cu Android, care, potrivit analistului, ajung la noua
    milioane de unitati lunar.

    Mai mult de jumatate din cele mai inovatoare 50 de companii din
    lume sunt din SUA, insa cele din China vin tare din urma, reiese
    din cel mai nou top anual realizat pentru Bloomberg BusinessWeek de
    firma de consultanta Boston Consulting Group (BCG) pe baza unui
    sondaj in randul managerilor de companii, care a avut drept
    criterii numarul de produse si servicii noi, revolutionare, si
    succesul lor de piata, masurat in venituri si marja de profit. Pe
    primul loc in top se afla – pentru al cincilea an consecutiv –
    Apple, urmata de Google, Microsoft si IBM.

  • Totul sau nimic. De unde a pornit lupta intre Nokia, Microsoft, Apple si Google

    sunt un cal troian”, a fost raspunsul dat la inceputul
    saptamanii trecute de canadianul Stephen Elop, primul sef
    non-finlandez al Nokia, unui jurnalist prezent la conferinta de
    presa sustinuta de producator la Mobile World Congress sau 3GSM,
    cum este mai degraba cunoscut in industrie cel mai mare targ de
    telefonie mobila din lume desfasurat anual la Barcelona, in Spania.
    Intrebarea era insa cat se poate de legitima.
    Pana in toamna anului trecut manager la Microsoft, Elop tocmai a
    batut palma cu fostul angajator pentru a pune pe telefoanele
    inteligente Nokia sistemul de operare Windows Phone 7, urmand sa
    renunte astfel treptat la Symbian, platforma proprietara a Nokia
    care avea in 2008 o cota de peste 50% din cele 139 de milioane de
    smartphone-uri vandute in lume.

    O alianta incheiata in incercarea de a nu ramane in urma in
    competitia cu Google si Apple, care musca tot mai mult in ultima
    vreme din piata telefoanelor mobile inteligente si cea a sistemelor
    de operare pentru dispozitive mobile, dar care a pus pe ganduri
    analistii si a nemultumit investitorii, cu atat mai mult cu cat
    Stephen Elop ar fi unul dintre cei mai mari zece actionari ai
    Microsoft, cu 130.000 de titluri in valoare de 2,35 milioane de
    euro. Iar compania a discutat si cu Google pentru a introduce
    sistemul Android pe telefoane, un parteneriat despre care
    specialistii spun ca ar fi fost mult mai inspirat.

    Regizata sau nu, decizia lui Elop a facut valuri in industrie si
    a generat tot soiul de speculatii cu privire la viitorul Nokia.
    “Toata echipa de management a fost implicata in procesul de
    negociere. Doar consiliul director poate lua insa deciziile majore
    cu privire la companie si a avut votul final”, s-a aparat seful
    companiei cu aceeasi ocazie. Cert este ca Nokia va avea enorm de
    castigat de pe urma acestei intelegeri si nu e vorba despre sute de
    milioane de dolari, cum s-a speculat intial, ci de miliarde, dupa
    cum a spus chiar Elop saptamana trecuta pentru a clarifica
    lucrurile. Ca o paranteza, Microsoft n-ar fi insa singurul
    producator care practica astfel de tactici, analistii din industrie
    fiind convinsi ca si Google plateste producatorii de telefoane
    mobile ca sa foloseasca platforma Android.

    Cifre exacte n-au fost niciodata vehiculate, dar cu siguranta
    Microsoft a avut motivatii puternice sa pluseze eventualele oferte
    ale Google pentru a pune Windows Phone 7 pe dispozitivele Nokia, in
    conditiile in care parteneriatele de pana acum cu producatori
    precum LG sau HTC n-au reusit sa-i castige mai mult de cateva
    procente din piata. Declinul din ultimii doi ani al Nokia, care a
    pierdut teren nu doar in zona telefoanelor mobile, unde mai detine
    astazi doar putin sub 29% din numarul de bucati vandute la nivel
    mondial, fata de varful de 38% de acum doi ani, conform Gartner, ci
    si pe piata sistemelor de operare mobile, Symbian avand acum o cota
    de 37,6% din piata, impunea insa o schimbare radicala a abordarii
    pietei.

  • Cat de mult conteaza designul pentru laptopuri

    “Cand au vazut imaginile, asiaticii care produc carcasa
    laptopurilor au fost placut impresionati”, marturiseste zambind
    Eduard Pughin, directorul operational al Maguay, precizand ca
    poate, in viitorul apropiat, vor vinde notebook-uri si acolo.
    Carcasele apartin noului brand de laptopuri – MyWay, pe care
    furnizorul roman de solutii IT l-a lansat saptamana trecuta.
    Principalul avantaj al noii game este configurabilitatea, continua
    Pughin, explicand faptul ca utilizatorii pot sa isi aleaga atat
    configuratia laptopului, cat si designul carcasei.


    Pentru inceput, in parteneriat cu Muzeul Taranului Roman,
    compania a dezvoltat o editie limitata de laptopuri care are doua
    variante de design originale pentru carcasa – una reprezinta o
    furca de tors cioplita in lemn si a doua un model decorativ de pe o
    perna de zestre din Transilvania. “Ne-a atras ideea de a combina
    traditia cu tehnologia, vechiul cu noul si prin seriile limitate
    vedem configurabilitatea nu doar ca pe un atrib
    ut functional, ci si ca pe unul estetic”, a adaugat Pughin. In
    plus, completeaza directorul, Maguay va testa deschiderea
    publicului roman la inedit. Desi nu stiu care va fi impactul noii
    game de laptopuri asupra cumparatorilor, oficialii Maguay sunt
    optimisti, iar daca aceasta initiativa va avea succes, vor oferi si
    alte serii limitate in parteneriat cu artisti si institutii
    culturale apreciate in peisajul cultural contemporan. “Am legat
    ideea de personalizare a carcasei de conceptul de produs romanesc
    de calitate”, spune Stefan Liute, directorul de strategie al
    agentiei de branding Grapefruit. “Si am ajuns inevitabil la
    cultura.”

    Componentele laptopurilor Maguay sunt importate din Asia, linia
    de productie si asamblare pentru netbookuri este la Bucuresti, iar
    cea pentru laptopuri la o fabrica din afara Capitalei.

    Anul trecut Maguay a avut o cifra de afaceri de 12,8 milioane de
    euro si a vandut 4.000 de laptopuri, 8.000 de desktop-uri si 500 de
    servere. “Pentru 2011 vrem sa ne pastram cifra de afaceri de anul
    trecut si sa ajungem la o cota de piata de 5%”, spune Pughin, ferm
    convins ca pretul este un factor important de decizie in Romania
    atunci cand vine vorba de achizitionarea unui laptop. Dispozitivele
    din noua gama costa intre 1.600 si 1.800 de lei, iar cei care vor
    sa aiba carcasa imprimata cu unul dintre motivele taranesti va
    trebui sa plateasca in jur de 50 -80 de lei in plus.

  • De cand nu mai au bani de iesit in oras, romanii au devenit pasionati de consolele de jocuri. Asa sa fie?

    In adolescenta, Ionut adora jocurile pe consola: “Tin minte cum
    imi petreceam dupa-amiezele de duminica in sufragerie impreuna cu
    fratele meu si jucam Super Mario si Mortal Kombat”. “Si acum mai
    sunt zile in care ne intalnim si, in amintirea vremurilor trecute,
    gasim timp sa ne jucam pe consola”, adauga Ionut, care acum o luna
    si-a cumparat ultima noutate in materie de jocuri, Kinect.

    In prezent student la Facultatea de Medicina din Capitala, Ionut
    a vazut Kinectul la un prieten si, dupa ce si-a strans banii, l-a
    comandat de pe eBay pentru 130 de dolari. Daca a mai ramas cineva
    care nu stie despre ce este vorba, gadgetul este un accesoriu
    incorporat in consola Xbox 360 creata de Microsoft si are la baza o
    tehnologie de recunoastere a gesturilor, asa incat jucatorul nu
    trebuie sa faca altceva decat sa se miste in fata unor camere
    video, sarind si dand din maini, pentru ca gesturile sale sa fie
    interpretate drept comenzi. Intr-un joc de tip shooter,
    utilizatorul poate deci sa controleze personajul virtual exclusiv
    cu ajutorul miscarilor corpului.

    Kinect a starnit o adevarata revolutie din momentul lansarii, in
    toamna anului trecut. “Consolele Xbox vor avea o crestere
    semnificativa in acest an datorita controllerului Kinect”, sustine
    Mihai Traistaru, director de aprovizionare la eMag. Cererea a fost
    mare inca de la momentul lansarii, spune el, precizand ca eMAG a
    epuizat in noiembrie si decembrie tot stocul de precomenzi. In
    ianuarie 2011, numarul de unitati vandute a fost triplu fata de
    decembrie.

    Per total, piata de console a avut anul trecut o tendinta
    ascendenta, crescand cu 20% fata de 2009, la aproximativ 40.000 de
    unitati. Dintre acestea, un sfert au fost console portabile,
    conform lui Traistaru. Cele mai bine vandute console au fost PS3 cu
    jocurile FIFA 11, Gran Turismo 5, Medal of Honor, Motorstorm,
    urmate de Nintendo Wii si mai apoi de consolele PSP si Xbox.

    La eMAG, vanzarile de console s-au triplat comparativ cu anul
    2009. “A crescut foarte mult interesul clientilor pentru aceasta
    categorie de produse, asa incat pentru anul in curs putem preconiza
    o noua triplare a vanzarilor”, sustine seful de aprovizionare al
    celui mai mare retailer online din Romania. Metodele: promotii,
    lansari exclusive, concursuri in showroomuri si precomenzi cat mai
    din timp inainte de lansarea jocurilor noi.

    Raportat la nivelul segmentului de gaming de la eMAG, consolele
    video reprezinta 40% din total, urmate de accesorii si jocurile in
    sine. “Ne propunem sa avem in portofoliu toata gama de produse de
    gaming, de la console si periferice la cele mai noi jocuri de PC si
    consola”, afirma Traistaru. Dupa el, odata cu lansarea
    controllerelor Sony Playstation Move si Xbox Kinect, piata de
    accesorii a avut o crestere semnificativa in cursul anului trecut,
    iar in 2011 isi va pastra ritmul ascendent. In Romania, rata de
    accesorii vandute raportat la o consola este de 2/1, in timp ce in
    Europa este de 4/1 sau chiar 5 /1. Cresterea popularitatii
    consolelor este unul dintre motivele pentru care centrul comercial
    Cocor din Bucuresti a deschis o zona de “high-tech entertainment”,
    Galeria Avatar, la etajele 3, 4 si 5, dotata cu Microsoft Xbox
    Kinect si unde clientii pot sa incerce tehnologia, animandu-si
    propriul avatar la scara 1:1 pe proiectii cu diagonala de 400 cm.
    “Suntem conectati la ultimele aparitii din zona high-tech, pe care
    dorim sa le aducem in Cocor in aceste spatii special amenajate,
    care reprezinta o extensie a investitiilor in pozitionarea Cocor ca
    un high-tech store”, a spus Dan Barbulescu, presedintele
    Consiliului de Administratie al Cocor.
    Jocurile video au devenit o activitate de familie, constata recent
    Spiros Jamas, seful companiei grecesti CD Media, care distribuie
    jocuri in Grecia, Bulgaria, Cipru, fostele tari iugoslave si in
    Romania, prin Best Distribution.

    Aceasta tendinta este marcata insa mai degraba in tarile
    vest-europene, in timp ce in Europa de Est inca ramane preconceptia
    oamenilor ca jocurile sunt pentru copii. “Exista inca un mare
    potential de crestere a pietei de jocuri video din Romania, in
    conditiile in care in 2009 s-au vandut 250.000 de jocuri, iar anul
    trecut vanzarile au fost in jur de 320.000 de unitati”, a spus
    seful CD Media, companie care estimeaza o cifra de afaceri de 45
    milioane euro pentru 2011, cumulat pentru toate tarile unde
    distribuie jocuri. In jur de 70% dintre jocurile vandute in
    magazinele romanesti sunt pentru PC, iar restul se impart intre
    consolele de jocuri, situatie care nu mai este intalnita in niciuna
    din tarile din regiune. Pe de alta parte, si preturile jocurilor
    sunt mai mici in Romania, intrucat distribuitorii si comerciantii
    aplica marje mai mici aici, asa incat sa reuseasca sa vanda.
    “Regiunea est-europeana oricum are nevoie de preturi mai mici, data
    fiind puterea de cumparare mai redusa, dar producatorii de jocuri
    ne pun in aceeasi oala cu restul tarilor din UE si aplica de cele
    mai multe ori aceleasi tarife”, preciza Jamas.

    In ce priveste consumatorii de jocuri, reprezentantii Best
    Distribution ii impart in trei categorii: consumatorul constant de
    jocuri video, care reprezinta 25% din totalul pietei si este
    orientat exclusiv catre titluri pentru PC, consumatorul ocazional
    (50% din totalul pietei), care de cele mai multe ori alege titluri
    pentru consola, si consumatorul ad-hoc, care cumpara jocuri doar
    pentru divertisment ocazional si reprezinta 25% din total. Ionut
    face parte din categoria jucatorilor ad-hoc. “Ma joc doar in
    week-end; in timpul saptamanii nu am timp, fiindca facultatea ma
    solicita foarte mult”, a precizat tanarul, adaugand ca atunci cand
    se joaca cu fratele si prietenii este mult mai distractiv decat
    atunci cand are ocazia sa se joace singur. “In plus, eu folosesc
    consola si pentru filme”, afirma el. Numarul utilizatorilor de
    console PS3 care urmaresc filmele in format Blu-ray este in
    continua crestere, la fel si numarul celor ce urmaresc filme in
    format DVD pe console de tip Xbox, conform sefului eMAG.

  • Ce s-ar intampla cu Apple daca nu ar mai fi Steve Jobs

    Se spune ca nimeni nu este de neinlocuit. Lui Steve Jobs nu pare
    sa i se aplice totusi aceasta afirmatie. A urcat la carma Apple pe
    vremea cand compania de-abia se mai tinea pe picioare in urma cu
    mai bine de un deceniu si de atunci n-a facut altceva decat sa
    cladeasca ceea ce astazi a devenit cea mai valoroasa companie de
    tehnologie din lume, cu o capitalizare de 320 de miliarde de dolari
    (239 de miliarde de euro). Si, fara sa vrea, sa-si asocieze
    imaginea cu brandul Apple suficient de mult incat, in perspectiva
    unei absente pe perioada nedeterminata, sa starneasca panica in
    randul investitorilor si sa ridice semne de intrebare printre
    analisti.

    Este pentru a treia oara in mai putin de zece ani cand Jobs
    intra in concediu pe fondul problemelor de sanatate de care sufera
    – la sfarsitul lui 2003 a fost diagnosticat cu o forma tratabila de
    cancer pancreatic si recurge la un transplant de ficat in 2009.
    Semn ca problemele de sanatate care nu l-au tinut totusi departe de
    Apple foarte multa vreme pana acum incep sa se agraveze sau sa fie
    prea solicitante ca el sa se mai poata implica la fel de activ in
    operatiunile de zi cu zi ale companiei.

    La prima vedere, plecarea lui n-ar fi o tragedie, lucru de
    obicei semnalat de evolutia cotatiei la bursa. Actiunile au scazut
    de asta data cu doar cateva procente, nici mai mult nici mai putin
    decat ar fluctua intr-o zi obisnuita. Minusul initial de 6,5%,
    echilibrat ulterior pana la 3,7%, a insemnat intr-adevar 20 de
    miliarde de dolari mai putin la valoarea de piata a companiei, dar
    banii nu sunt pierduti cata vreme Apple nu i-a avut niciodata. Nu
    pe termen scurt isi fac insa griji investitorii. “De-abia acum
    incep sa realizeze ca Jobs nu va ramane la nesfarsit in companie”,
    spune John Lutz, analist in cadrul Frost Investment Advisors.
    Impactul este practic necunoscut, pentru ca seful Apple n-a lipsit
    pana acum mai mult de cateva luni din companie si a fost prezent
    aproape la toate evenimentele cheie, asa incat situatia este
    practic fara precedent. “Sunt mult mai ingrijorat de data asta
    decat eram cand au fost anuntate celelalte doua concedii medicale”,
    spune si Joseph Eshoo, analist la Sit Investment Associates, care
    detine 147.960 de actiuni la Apple, in valoare de aproape 50 de
    milioane de dolari. Iar cauza este tocmai absenta unui orizont de
    timp in care Jobs s-ar putea intoarce si prea putine detalii legate
    de starea de sanatate a acestuia, lasand loc unui sir lung de
    speculatii. Cu atat mai mult cu cat este extrem de slabit, lucru
    care se poate observa cu ochiul liber.

    “In mod evident va veni la un moment dat si o era post-Jobs. Si
    e clar ca nu va putea fi inlocuit, dar brandul si strategia Apple
    sunt bine pozitionate pentru a merge mai departe”, crede Jason
    Maynard, analist in cadrul Well Fargo. Nu toata lumea este insa la
    fel de convinsa. Pe de-o parte, nu pare sa existe niciun plan de
    succesiune al sefului Apple, in caz ca va alege sa se retraga de
    tot din activitate. Iar pe de alta parte, se ridica intrebari
    legate de capacitatea managementului format din directorul
    operational Tim Cook, directorul departamentului de software pentru
    iPhone Scott Forstall, directorul departamentului de design
    Jonathan Ives si directorul de marketing Philip Schiller de a duce
    mai departe compania in aceeasi directie in lipsa lui Steve
    Jobs.

    “Tim Cook nu e un oarecare de pe strada. Nici Schiller, Forstall
    sau Ives”, spune Andy Hargreaves, analist la Pacific Crest
    Securities. Sunt cei mai vizibili executivi din companie si au avut
    de-a lungul timpului roluri cheie, Cook pentru ca a coordonat
    operatiunile intregii companii in schimbul unei recompense de 59,1
    milioane de dolari (44,1 milioane de euro), Ive pentru ca a gandit
    designul celor mai de succes produse Apple, Forstall pentru toata
    activitatea pe partea de software, iar Ive pentru ca l-a inlocuit
    pe Jobs la prezentarile publice pe care trebuia sa le sustina. “Si
    daca oricum sansele ca Jobs sa fie inlocuit sunt nule, momentul
    pare sa fie mai bun decat altele pentru o asemenea schimbare”, mai
    spune Hargeaves.

    (continuarea in PAGINA URMATOARE)

  • 3D-ul merge mai departe: urmeaza televiziunile

    “In tinerete am fost sportiv profesionist. Nu trebuia sa-mi omor
    competitorii, ci sa-i inving. Asta vreau sa fac si acum”, spune
    zambind Norbert Hoelzle, Senior Vice President & Chief
    Commercial Officer, vorbind de strategia companiei SES Astra pentru
    urmatorii ani. Compania, care detine 44 de sateliti in toata lumea
    si controleaza principalul sistem de sateliti din tarile nordice si
    baltice, si-a propus sa-si dubleze veniturile in urmatoarele 24 de
    luni in Europa de Est. Primul pas catre acest obiectiv a fost facut
    prin lansarea a patru noi sateliti, unul dintre ei acoperind zona
    Europei de Est si fiind destinat Romaniei, Ucrainei si Bulgariei si
    altor tari din regiune.

    Potrivit lui Hoelzle, crearea si lansarea unui satelit costa in jur
    de un miliard de euro, pret care include materialele, asigurarea si
    comenzile. “Cel mai mare cost este cel cu materialele din care
    satelitul este facut, iar mai apoi cel cu lansarea si asigurarea
    acestuia. Spre exemplu, cel pentru Europa de Est a costat in jur de
    1,5 miliarde de euro si este special creat pentru transmisia HD si
    3D”, a adaugat Hoelzle, cu precizarea ca un satelit sufera
    schimbari majore pentru a putea transmite 3D. Vicepresedintele SES
    Astra precizeaza insa ca, daca in tari precum Franta, Germania sau
    Marea Britanie introducerea retelei 3D va fi mai rapida, pentru
    Romania vom mai avea de asteptat cativa ani buni.

    De aceeasi parere este si Mihai Ursoi, director general al SES
    Astra Romania, care spune ca in acest moment este prematur sa
    vorbim de televiziune 3D in Romania. Desi exista echipamente
    capabile sa receptioneze un astfel de semnal, iar vanzarile au
    depasit asteptarile producatorilor, realizarea de programe TV in
    format 3D in Romania se afla in stadiul de proiect, si asta doar in
    cadrul statiilor mari de televiziune.

    “Mai departe, chiar daca sa zicem ca in urmatorii ani va exista
    continut romanesc de televiziune 3D, problema cea mai mare va fi de
    fapt modul lui de distributie”, adauga Ursoi. Deocamdata,
    televiziunile din Romania se gandesc sa produca si sa distribuie
    continut HD, dar pana acum doar grupul CME, proprietarul Pro TV, si
    TVR au si facut acest lucru. La nivel european, numarul canalelor
    HD se va tripla in urmatorii trei ani, potrivit companiei de
    cercetare Euroconsult, ajungand de la 180 la peste 600 de posturi.
    Tehnologia HD este in prezent o tehnologie mai accesibila
    consumatorilor romani decat 3D si o etapa importanta pe care
    trebuie sa o parcurgem pana la trecerea la 3D.

    “Parerea mea este ca televiziunea 3D va incepe sa se dezvolte
    intr-adevar cand televiziunea HD va deveni standard, iar costul de
    productie 3D va deveni marginal”, crede Ursoi. Unul dintre cele mai
    mari impedimente in calea televiziunii 3D in Romania este
    infrastructura, plus lipsa televizoarelor compatibile. “In
    urmatorii ani insa, preturile televizoarelor compatibile 3D vor
    scadea in toata lumea, asa incat, in urmatorii cinci ani, pretul
    unui televizor 3D va fi la fel ca acela al unui televizor HD”,
    sustine Norbert Hoelzle.

    Dintre toate mediile de informare in masa, televiziunea s-a
    dezvoltat cel mai rapid in ultimii ani. Odata cu aducerea pe piata
    din Romania a noilor tehnologii digitale si a ofertelor
    operatorilor de cablu si DTH (operatori care transmit prin
    satelit), televiziunea s-a schimbat. Pe de o parte, razboiul
    preturilor dintre platformele DTH sau de cablu se rasfrange negativ
    asupra veniturilor televiziunilor cu plata, ceea ce inseamna ca au
    mai putini bani pentru programe de buna calitate. Pe de alta parte,
    avem din ce in ce mai multe canale transmise in format HD, ofertele
    cablistilor si ale operatorilor de DTH se intrec in a oferi
    continut de inalta definitie (local si international), in
    consecinta tendinta este de migrare catre noi tehnologii, atat de
    emisie, cat si de receptie. “In general, pentru viitor, ma astept
    ca fenomenul de fragmentare a pietei de televiziune sa continue cu
    nise pentru aproape orice domeniu de interes social, economic sau
    cultural”, spune Ursoi.

    Biroul din Bucuresti este singurul pe care SES Astra il are in zona
    balcanica, iar Romania joaca un rol important in strategia de
    dezvoltare a companiei, deoarece are numerosi clienti cunoscuti si
    exista perspective reale de crestere a cotei de piata. De asemenea,
    pe plan local compania are un contract cu Digital Cable Systems,
    operatorul platformei digitale AKTA.

    La nivel mondial, anul trecut, SES Astra a avut venituri de 1,7
    miliarde de euro si un profit net de 470 de milioane de euro.
    Pentru urmatorii doi ani, compania se asteapta la o crestere anuala
    de 5%. In ce priveste situatia economica actuala, vicepresedintele
    Hoelzle afirma ca, pentru SES Astra, contractele pe termen lung
    sunt colacul de salvare. “Un contract de inceput, cu o companie pe
    care nu am mai avut-o in portofoliu, se face pe o perioada de trei,
    cinci ani, iar clientii stabili si vechi au contracte cuprinse
    intre zece si 15 ani”, explica Norbert Hoelzle.

    In plus, oamenii au mai putini bani in perioada de criza si
    petrec mai mult timp acasa in fata televizorului si a computerului.
    “Nu e adevarat ca oamenii prefera computerul in defavoarea TV-ului.
    Ei folosesc ambele sisteme si eu cred ca in perioada urmatoare vom
    vedea foarte multe sinergii si similaritati de oferte intre
    internet si TV.”