BusinessMagazin

Tag: business hi-tech

  • Povestea Beats by Dre

    ACUM VREO ŞASE ANI, SĂTUL DE CALITATEA ÎNDOIELNICĂ A SUNETULUI REDAT DE CĂŞTILE DIN COMERŢ cântăreţul şi impresarul Dr. Dre s-a hotărât să lanseze propria marcă de căşti de înaltă fidelitate. Aşa au apărut, în 2008, exclusivistele şi deloc ieftinele, dat fiind preţul de 300 de dolari, căşti Beats by Dre, concepute să redea sunetul aşa cum îl aude un artist în studiourile de înregistrare.

    De atunci, căştile lui Dr. Dre au devenit un adevărat fenomen, nu numai pentru că sunt privite drept un accesoriu fashion, dar şi pentru că vânzările anuale de asemenea dispozitive se învârt deja în jurul a jumătate de miliard de dolari. Dr. Dre, pe numele lui Andre Young, nici măcar nu bănuia, când s-a decis să intre în acest business în parteneriat cu un butic din domeniul audio, cunoscut pentru cablurile HDMI foarte scumpe pe care le producea, cât succes va avea ideea lui. Mai puţin cunoscut este însă faptul că ideea n-a fost în totalitate a lui sau, mai bine spus, realizarea nu-i aparţine întru totul. Există încă pe piaţă modele dintre primele ale căştilor Beats care poartă emblema micuţă a partenerului, pe nume Monster, şi care spun de fapt povestea adevărată a căştilor de lux. Începuturile Beats au legătură tocmai cu Monster, companie care a semnat cel mai prost contract din istoria industriei şi care a pierdut astfel sute de milioane de dolari. Iar de Monster se leagă strâns numele lui Noel Lee.

    PENTRU NECUNOSCĂTORI, LEE ESTE UN TITAN AL CĂŞTILOR AUDIO, fiind implicat în domeniu încă din 1979, după ce absolvit o facultate de inginerie şi s-a decis să intre în businessul de componente audio pornind de la o premisă cât se poate de simplă: muzica pe care o auzeau consumatorii în căştile de pe piaţă nu suna nici pe departe la fel de bine pe cât ar fi putut. În spiritul tradiţional din Silicon Valley, Noel Lee şi-a început afacerea în garajul casei părinteşti, unde testa diverse tipuri de cabluri din cupru pentru a găsi modelul care să redea sunetul la cea mai înaltă fidelitate, scrie Gizmodo. Apoi, în acelaşi spirit tradiţional, a scos pe piaţă Monster Cable, cu o strategie răsunătoare de marketing şi un preţ destul de piperat, încercând să ofere audiofililor o calitate a sunetului despre care doar se vorbea în broşurile de marketing ale căştilor comerciale. Monster s-a extins apoi în zona cablurilor HDMI şi a soluţiilor pentru curăţat ecrane, care, pentru că aveau preţuri foarte ridicate, au creat companiei o reputaţie mai puţin strălucită.

    CU TOATE ACESTEA, NOEL LEE A CLĂDIT UN MIC IMPERIU ÎN JURUL CABLURILOR DE SUNET DE 200 DE DOLARI, de care foarte puţini aveau de fapt nevoie, dar pe care majoritatea consumatorilor le cumpărau pentru că era la modă. Iar când vânzările au scăzut, Monster s-a reorientat pe boxe audio pentru PC, cu toate că şi epoca acestora începea deja să apună. Aşa că şi această perioadă a trecut repede, forţându-l pe antreprenor să găsească o nouă linie de business, cea a căştilor. În perioada în care Noel lucra la prototipuri, fiul său cutreiera Los Angelesul pentru a se întâlni cu nume mari din industria muzicală. Soarta a făcut să se întâlnească acolo cu Jimmy Iovine de la Interscope Records, un “mogul” în domeniu, împreună cu care a pus pe hârtie ideea Beats.

  • Trei atuuri ale ultrabookurilor, prin ochii celor care le aduc în România

    Citiţi mai multe articole ale lui Andrei Mihai Gîrbea pe http://www.andreigirbea.com/

    Ultrabook-urile existente în magazine se diferenţiază destul de mult unul de altul, atât prin prisma dotărilor, cât şi a preţurilor sau aspectului. Noi am încercat însă să aflăm ce cred reprezentanţii firmelor producătoare despre propriile ultrabook-uri, aşadar le-am adresat o întrebare simplă: “Care sunt principalele 3 atuuri ale ultrabook-urilor comercializate de compania pe care o reprezentanţi, atuuri ce le diferenţiază de modelele concurente existente pe piaţa din România?”.

    Răspunsurile, pe scurt, le puteţi găsi în acest articol şi ar trebui să vă ajute în oarecare măsură să luaţi o decizie în direcţia modelului care se potriveşte cel mai bine nevoilor, gusturilor şi bugetului dumneavoastră.

    YOSHIYUKI FUJIOKA,
    senior manager Sony Central & Southeastern Europe, VAIO Operation
    În primul rând, Sony acordă o mare atenţie designului ultrabook-urilor sale, acestea beneficiind de un aspect premium deja apreciat, consacrat de modelele noastre de top din gama Vaio Z.
    În al doilea rând, ultrabook-urile Sony reuşesc să ofere o serie completă de porturi, fără a face compromisuri, porturi pe care le oferă în mod normal un laptop obisnuit, cu un corp mult mai masiv.
    Iar nu în ultimul rând, ultrabook-urile Sony nu fac rabat de la calitate. Finisajele şi materialele folosite sunt special alese pentru a crea un produs cât mai solid şi rezistent, care să facă faţă utilizării zilnice un timp îndelungat.

    ROXANA IANCU,
    PSG marketing manager HP România
    Cred că primul lucru care ne diferenţiază pe piaţă este designul ultrasubţitre, inteligent şi modern, prin care încercăm să reunim funcţionalitatea cu un stil de excepţie pentru utilizatori.
    Un alt aspect foarte important este calitatea excepţională a sunetului pe care ultrabook-urile HP le pun la dispoziţia utilizatorilor datorită tehnologiei Beats Audio integrate în aceste echipamente.
    Şi poate cel mai important aspect este că HP se remarcă prin varietatea în sine a gamei de ultrabook-uri. Deţinem un portofoliu larg de produse, pe diferite segmente şi paliere de preţ, pentru a servi atât un public cu gusturi foarte sofisticate, cât şi un public tânăr cu venituri medii.

    BOGDAN IFTEMIE,
    sales manager ACER
    Acer vinde în România 2 serii de ultrabook-uri, şi anume seria S focusată pe greutate şi dimensiuni reduse, şi seria M focusată pe performanţă. Modelul S5, care a fost recunoscut drept cel mai subţire ultrabook din lume – numai 11 mm grosime, are ca şi principal punct de diferenţiere sistemul Magic Flip, ce permite ascunderea porturilor atunci când acestea nu sunt folosite.

    O altă caracteristică importantă prezentă pe seria S5 este interfaţa de mare viteză Thunderbolt, ce permite transferul unui film HD în numai 30 de secunde.
    Pentru modelele din seria M considerăm importantă şi distictivă posibilitatea de a fi echipate cu unitate optică şi placă video dedicată.

  • Tabletele şi omul de afaceri modern

    Desigur, nu se poate da un răspuns clar unei astfel de întrebări, deoarece, ca mai toate dispozitivele electronice, tabletele au propriile puncte forte şi dezavantaje.

    Fiind subţiri şi foarte uşoare, tabletele sunt extrem de comod de luat în deplasări. În plus, cu o autonomie medie de circa 8 ore în utilizarea zilnică, modelele de top nu vă vor lăsa baltă în mijlocul zilei de lucru. Pe lângă aceasta, dispozitivele actuale pot fi scoase din geantă şi trezite la viaţă în doar câteva secunde, iar prin intermediul conectivităţii 3G integrate de anumite modele, ele permit accesul la internet de oriunde şi oricând (atât timp cât vă aflaţi într-o zonă acoperită de operatorul de telefonie al cărui abonat sunteţi).
    Astfel, tableta este un ideal partener de drum. Toate aceste lucruri enumerate mai sus pot fi îndeplinite şi de un telefon mobil modern, dar tabletele au de partea lor un atu important: oferă un ecran de dimensiuni ceva mai mari, ce este mult mai uşor de utilizat pentru realizarea task-urilor zilnice. Pentru că până la urmă acesta este aspectul spinos al problemei: sunt tabletele momentului capabile să ofere răspuns problemelor pe care le puteţi întâmpina sau nu? Iar pentru a răspunde acestei întrebări trebuie să avem în vedere câteva aspecte.

    Vorbim într-o primă fază de dotările integrate de respectiva unitate, porturile accesibile (USB sau cititor de carduri pentru conectarea unui stick/card cu anumite date, HDMI pentru redarea conţinutului unei prezentări pe un ecran mai mare) sau modalităţile de introducere a datelor şi comenzilor (ecran ce suportă utilizarea unui stilou digital pentru a realiza schiţe, desene, pentru a semna anumite documente direct de pe tabletă sau o tastatură fizică integrată). Iar în acest moment există pe piaţă modele capabile să bifeze mare parte dintre aceste aspecte.

    În al doilea rând vorbim despre modul în care tableta se comportă în utilizarea zilnică, despre cât de fluent este ea capabilă să realizeze acţiunile utilizatorului. Iar mai apoi vorbim despre aplicaţii şi suport pentru programele pe care un posibil utilizator business este obligat să le folosească în utilizarea zilnică. Iar aici lucrurile sunt puţin mai complicate.

    Tabletele actuale oferă acces la diverse servicii de gestiune a mailurilor şi documentelor, cele construite pe platformă Android oferă un browser destul de versatil, capabil să ruleze conţinut Flash şi scripturi complexe, oferă aplicaţii ce îţi permit să fii oricând la curent cu noutăţile din anumite domenii şi aplicaţii special concepute pentru a putea fi utilizate în anumite medii (precum în spitale sau şcoli). Însă, cum în multe corporaţii se lucrează exclusiv cu anumite softuri ce rulează de multe ori doar pe anumite versiuni de Windows, acestea nu vor putea fi în cea mai mare parte accesate pe o tabletă modernă, ele fiind fie incompatibile, fie doar parţial funcţionale, fie funcţionale, dar foarte greu de utilizat datorită neoptimizării pentru ecranele tactile. Există desigur şi excepţii, precum arhicunoscuta platformă SAP care oferă şi un client de iOS, însă acestea se pot număra în general pe degete.

    În final, ar mai fi de menţionat şi aspectul securităţii datelor, unul atât de important în mediile de afaceri. Mulţi dintre cititori cunosc probabil politicile de securitate ale companiilor mari, care nu permit accesarea anumitor date decât dacă se folosesc active-key-uri sau metode menite să menţină acele date în deplină siguranţă, care în majoritatea cazurilor nu sunt compatibile cu tabletele actuale, oricare ar fi ele.

    Aşadar, trăgând linie, tabletele momentului pot fi în multe cazuri mai mult decât dispozitive utilizate pentru a răsfoi ziarul de dimineaţă sau a urmări filme şi asculta muzică. Există modele ce oferă funcţii şi dotări suplimentare, pe care clienţii din mediile business le vor aprecia şi folosi, sprijinite desigur de o gamă de aplicaţii utile. Iar aici putem menţiona Lenovo-ul ThinkPad Tablet, prima tabletă business lansată pe piaţă acum ceva timp, modelele celor de la Asus din gama Transformer, ce oferă un docking station util, cu un număr impresionant de porturi, o tastatură fizică modernă şi o autonomie de invidiat sau, de ce nu, iPad-urile, care beneficiază de cele mai multe şi cele mai bine puse la punct aplicaţii.

    Aşadar, pentru realizarea îndatoririlor de zi cu zi, tabletele pot în destul de mare măsură înlocui un laptop în ciuda modului puţin mai complicat în care realizează multitaskingul între diverse aplicaţii. Însă aceasta doar dacă există aplicaţii suficient de bine dezvoltate pentru tablete pentru a putea răspunde nevoilor utilizatorului. Atunci când se doreşte utilizarea anumitor aplicaţii dedicate, lucrurile încep să scârţâie, tabletele actuale nefiind în multe cazuri capabile să ruleze cu brio acele softuri, care sunt fie incompatibile cu platformele utilizate de tablete sau pur şi simplu neoptimizate pentru ele.

    Să nu uităm însă că tabletele nu au apărut pe piaţă de foarte mult timp, iar odată cu avansarea conceptului de computer modular şi intrarea puternică pe piaţă a sistemului de operare Windows 8, menit să fie prietenos cu ecranele tactile, mă aştept ca tabletele să fie din ce în ce mai prezente în tot mai multe domenii, printre care şi cele business.

    Citiţi mai multe articole ale lui Andrei Mihai Gîrbea pe http://www.andreigirbea.com/

  • Computerul modular, o soluţie pentru viitorul apropiat?

    Pentru mine, un computer ideal ar fi construit în jurul unei unităţi centrale, însărcinată cu rularea fluentă a aplicaţiilor zilnice, şi a unor serii de accesorii diverse, pe care să le pot conecta şi folosi în funcţie de nevoi. Aşadar, vorbim de un computer modular, ce poate lua, de la caz la caz, diverse forme.

    În cazul ideal, unitatea centrală de care vorbeam mai sus ar fi un dispozitiv portabil, uşor de transportat de colo colo, probabil de dimensiunea unui smartphone modern de top. Vom mai avea probabil de aşteptat puţin până când aşa ceva se va întâmpla, deşi au existat diverse cazuri de telefoane mobile ce alimentau un mini laptop sau o tabletă, dar nici unul dintre aceste proiecte nu a avut suficientă priză la public.

    O tabletă însă poate îndeplini rolul de “creier” al computerului modular. Una suficient de performantă pentru a putea rula aplicaţiile uzuale, dar în acelaşi timp portabilă, compactă şi construită în jurul unui sistem de operare complex, capabil să facă faţă multitasking-ului real între diverse programe. Analizând situaţia curentă, consider că o astfel de tabletă ar fi construită pe o platformă Intel ULV de ultima generaţie şi ar rula un sistem de operare de tip Windows, probabil Windows-ul 8 aşteptat în această toamnă.

    De ce aş alege o astfel de soluţie? Ca vechi utilizator de PC-uri, m-am obişnuit cu aplicaţiile şi modul de lucru asociat acestui sistem de operare, unul ce permite multitasking-ul atât de necesar în realizarea îndatoririlor zilnice, fie că vorbim de completarea unor rapoarte complexe, fie că vorbim de editări foto/video sau redactarea de texte.

    Pe de altă parte, apreciez simplitatea şi uşurinţa cu care o tabletă poate fi utilizată pentru a realiza lucruri simple, precum navigarea pe internet, rularea de muzică şi clipuri, socializarea şi realizarea de conversaţii online cu prietenii. Aşadar, soluţia ideală ar trebui să îmbine ambele tabere într-un dispozitiv compact, capabil să ofere autonomia necesară utilizării zilnice. E drept că cele două cazuri necesită metode complet diferite prin care utilizatorul va folosi dispozitivul şi acest impediment ar trebui să fie rezolvat de Windows 8, ce aduce interfaţa Metro concepută pentru utilizarea tactilă, în paralel cu cea clasică, ce necesită un mouse şi o tastatură.

    În momentul în care această tabletă va fi creată (pentru că da, ea nu există încă pe piaţă), şi trag speranţa că acest lucru se va întâmpla spre sfârşitul acestui an, principala piesă a angrenajului modular va fi fost rezolvată. Iar atunci va trebui să vedem cum stăm cu accesoriile.

    Un prim pas va fi transformarea tabletei în laptop, conectându-i o tastatură cu ceva porturi în plus şi o baterie suplimentară, concept pe care deja l-am văzut anunţat la Computex 2012 de către cei de la Asus, cu al lor Transformer Book. Un al doilea va fi transformarea sa într-un computer productiv, pentru birou, iar acesta se va rezolva simplu de tot cu ajutorul unui docking station ce se va lega pe de o parte la tabletă şi pe de alta la un monitor extern, o tastatură, un mouse, o imprimantă şi o unitate de stocare a informaţiilor. Iar toate aceste accesorii există deja pe piaţă, într-o formă sau alta, inclusiv docking station-ul atât de necesar.

    Mai departe vă puteţi lasă imaginaţia să zburde. “Creierul” computerului modular ar putea deveni o parte a casei voastre, controlând sistemul de climatizare sau pe cel multimedia, sau ar putea fi integrat în cadrul autovehiculului personal. Pe scurt, el ar putea fi integrat în orice loc în care tehnologia ne-ar putea face viaţa mai uşoară.

    În acest moment, computerul modular, cel puţin în prima sa iteraţie, nu este un domeniu SF. După cum vă spuneam, mă aştept ca undeva spre sfârşitul acestui an să avem tablete capabile să se comporte ca unitate centrală a unui astfel de sistem modular, chiar dacă va mai trece ceva timp până când experienţa utilizării zilnice a unui asemenea concept va deveni suficient de rafinată, de fluentă. Iar pe viitor, probabil această unitate va deveni tot mai performantă şi mai compactă, transformându-se într-un telefon mobil de ultimă generaţie. Sau într-o jucărie la care nici nu ne gândim în prezent.

    Citiţi mai multe articole ale lui Andrei Mihai Gîrbea pe http://www.andreigirbea.com/

  • 2007 şi 2008 – anii la care visează vânzătorii de imprimante

    Nesfârşitele discuţii, uneori, despre ce smartphone sau tabletă sunt mai bune – Apple sau Samsung, sau despre ce aparat foto e mai performant – de la Nikon sau Canon – nu sunt doar vorbe aruncate în vânt: românii chiar cheltuie mult mai mult pe mai scumpele telefoane inteligente sau aparate foto decât pe imprimante.

    “Piaţa echipamentelor de birou în 2011 a atins valoarea de 32 de milioane de euro. Acest sector înregistrează cele mai scăzute vânzări dintre toate categoriile de bunuri de folosinţă îndelungată monitorizate”, spune Ciprian Hătneanu, director Retail and Technology la GfK România, una dintre companiile care analizează evoluţiile de pe piaţă. În aceeaşi perioadă piaţa de aparate foto a atins o valoare de aproape 50 de milioane de euro, în creştere cu aproape 20% iar cea de produse IT – unde laptopurile sunt produsul dominant – a urcat chiar şi mai repede, până la aproape 450 de milioane de euro, în condiţiile unui avans modic al economiei locale (2,5%).

    Nu a fost o surpriză, precizează Hătneanu: “La începutul anului 2011 vorbeam despre o stare de aşteptare şi de prudenţă, în special în zona business-to-business”, dar lucurile s-au schimbat spre finele anului. “În ultimul trimestru al anului 2011, piaţa de imprimante şi multifuncţionale a avut o tendinţă ascendentă. Atingând valoarea de 10 milioane euro, sectorul a marcat o creştere de 28% faţă de aceeaşi perioadă a anului 2010. În ultimul trimestru al anului 2011 s-a observat însă o dezmorţire a bugetelor pentru achiziţionarea echipamentelor de birou”.

    Care sunt produsele care au determinat consumatorii şi companiile să iasă la cumpărături? “Preferinţele au rămas în acelaşi segment, al produselor multifuncţionale laser. Echipamentele laser prezintă un număr de avantaje faţă de cele cu jet de cerneală. Viteza de tipărire este constantă, indiferent de complexitatea imaginii tipărite, şi, deşi investiţia iniţială în echipament este mai mare, costul consumabilelor este mai mic. Inkjet-urile sunt cele mai răspândite în rândul utilizatorilor casnici. Motivele acestei răspândiri sunt volumul necesar de imprimare nu foarte mare şi preţul de achiziţie mult mai scăzut al unei astfel de imprimante”, spune Hătneanu.

    Cum arată estimările pentru anul 2012, în contextul în care economia este aşteptată să avanseze cu un procent apropiat marjei de eroare din sondaje? Cei mai mari jucători din industrie mizează pe un an cu vânzări mai mari, în care clienţii vor alege uitându-se la preţ şi la promisiunea economiilor de costuri adusă de fiecare echipament.

    Piaţa de imprimante destinate mediului de business va înregistra în acest an o creştere de câteva procente, iar unul dintre criteriile principale după care firmele îşi aleg soluţiile de imprimare este cel legat de posibilităţile de reducere a costurilor, declară şi Cezar Croveanu, directorul general al Sama Consul, unicul partener local al Canon pe piaţa B2B în România.

    Liderul pieţei locale de imprimante, subsidiara companiei americane Hewlett Packard (HP), a avut vânzări în creştere în primul trimestru şi estimează o evoluţie similară la nivelul întregului an, spune Irinel Ilie, country manager al diviziei locale Imaging and Printing Group (IPG).

    “În primul trimestru al anului 2012, vânzările HP şi-au continuat evoluţia ascendentă din anul precedent. Astfel, în ciuda unei pieţe totale de echipamente de imprimare care s-a contractat cu 13% de la an la an conform cifrelor IDC, HP a devansat nivelul mediu de creştere al pieţei, consolidându-şi astfel poziţia de lider. Conform aceloraşi cifre independente, în primele trei luni ale anului, HP a avut o cotă de 41% din piaţa totală de echipamente de imprimare. (…) Pe segmentul echipamentelor de imprimare cu cerneală, imprimantele HP reprezintă 56% din totalul echipamentelor vândute”.

  • Plusurile şi minusurile aduse de camerele foto mirrorless

    Ce sunt camerele mirrorless? Vom încerca să răspundem acestei întrebări pe scurt, fără a intra în detalii. În segmentul aparatelor foto profesionale, DSLR-urile nu au avut până de curând adversar. Acest tip de aparate au însă o construcţie complexă, care necesită mai multe componente, fapt ce duce şi la forma masivă a camerelor.

    Aparatele mirrorless au eliminat o parte dintre aceste componente şi au simplificat conceptul de aparat foto, dar păstrând pe cât posibil calitatea şi avantajele unui DSLR, printre care abilitatea de a folosi obiective interschimbabile, precum şi folosirea unor senzori de mari dimensiuni, care oferă calitate foarte bună a imaginii.

    Pe scurt, aparatele DSLR folosesc un sistem compus dintr-o oglindă, un plan de focalizare, o pentaprismă şi un vizor optic pentru a permite utilizatorului să vadă ceea ce va fotografia prin Viewfinder. Oglinda reflectă lumina ce intră prin obiectiv spre pentaprismă şi apoi spre vizor, iar în momentul în care facem o poză, aceasta se mişcă şi trimite lumina spre senzorul foto (tocmai de aceea imaginea din vizorul optic se înnegreşte atunci când efectuăm o poză cu un DSLR). Camerele foto mirrorless elimină tot acest ansamblu, iar urmările sunt atât pozitive, cât şi negative.

    Avantajele camerelor foto mirrorless

    Ar fi multe de povestit aici şi nu le vom putea acoperi pe toate în cadrul acestui articol, însă vom vorbi despre câteva aspecte importante. În primul rând, camerele din acest segment sunt mult mai compacte şi mai uşoare ca un aparat DSLR. Aceasta în condiţiile în care ele integrează senzori de mari dimensiuni. E drept, există doar un singur mirrorless cu senzor Full-Frame în acest moment, produs de Leica, cu un preţ de raft exorbitant. Însă există destul de multe modele cu senzori APS-C, de aceeaşi dimensiune cu cei folosiţi de DSLR-urile din gamele medii. O mare parte dintre producători optează în continuare pentru senzori puţin mai mici decât cei APS-C, însă în general camerele mirrorless vor oferi senzori mult mai mari decât o cameră compactă sau ca una de tip bridge.

    Senzorul mare are diverse avantaje: permite realizarea de imagini bune în condiţii slabe de iluminare, permite performanţe bune la ISO ridicat, permite profunzime şi calitate mai ridicată a imaginilor capturate.
    În al doilea rând, camerele mirrorless folosesc în continuare obiective interschimbabile. Partea bună e că, datorită modului în care sunt construite, obiectivele de calitate pot fi mai compacte şi mai ieftine. Pe de altă parte, nu veţi putea utiliza obiectivele pe care le aveţi deja pe un DSLR pe un aparat mirrorless, iar opţiunile de obiective mirrorless sunt limitate. Dar acest din urmă aspect se va corecta încet-încet.
    În al treilea rând, camerele mirrorless sunt create astfel încât să fie uşor de folosit. Majoritatea modelelor nu oferă funcţii atât de avansate precum un DSLR, iar acest lucru va fi apreciat pe de o parte de cei ce doresc o cameră simplu de utilizat, dar neagreat de cei de caută controlul deplin asupra aparatului propriu.

    Aparatele DSLR moderne oferă şi un număr suficient de megapixeli (în general 12-16 MPx) pentru a putea realiza fotografii de mari dimensiuni, însă regula de aur a aparatelor foto de calitate ne spune să nu alergăm niciodată după megapixeli, ci după senzori cu dimensiuni fizice cât mai mari.

    Desigur, camerele mirrorless moştenesc şi alte atuuri ale DSLR-urilor clasice, precum stabilizarea optică (pe obiectiv sau lentilă, în funcţie de producător), capacitatea de a realiza focus-ul rapid (deşi modelele lansate acum câţiva ani aveau probleme mari în acest sens) sau capacitatea de a filma, chiar şi la rezoluţie Full HD.

  • Ultrabook-urile în România

    Pentru a primi rangul de “ultrabook”, un laptop trebuie să îndeplinească o seamă de criterii impuse de Intel, ce ţin, printre altele, de performanţe, autonomie sau dimensiuni. Pe scurt, ultrabook-urile sunt laptop-uri portabile, uşoare şi subţiri, capabile să asigure performanţe foarte bune în cadrul utilizării zilnice, fără însă a sacrifica durata de viaţă a bateriei.
    Ce diferenţe există între modelele de ultrabookuri existente în acest moment în România şi care sunt avantajele şi dezavantajele fiecăruia? Este important să ştiţi că toate aceste modele oferă ecrane cu diagonala de 13,3 inchi, rulează Windows 7 şi sunt construite în jurul unei platforme hardware Intel SandyBridge ULV, astfel că diferenţele dintre ele se remarcă în primul rând la nivelul carcasei, finisajelor, ansamblului tastatură-trackpad şi al micilor detalii care contează de altfel atât de mult atunci când alegeţi un laptop.

    ACER ASPIRE S3

    Un ultrabook de “buget”, Acer-ul S3 este simţitor mai accesibil ca alte modele din această clasă. Avem de a face cu un portabil uşor, subţire şi destul de performant. Însă ultrabook-ul celor de la Acer oferă o carcasă din plastic (doar capacul ecranului fiind acoperit cu o folie de aluminiu), aşadar nu impresionează prin calitatea construcţiei. În plus, el nu oferă stocare SSD decât în cazul versiunilor de top, iar autonomia bateriei în utilizarea medie zilnică (în practică, nu pe hârtie) se situează doar în jurul valorii de circa 4 ore, în vreme ce majoritatea competitorilor oferă măcar 25% în plus.

    LENOVO IDEAPAD U300S

    Dacă ultrabook-ul celor de la Asus ne întâm-pină cu un aspect uşor ostentativ, modelul celor de la Lenovo impresionează prin simplitate. Carcasa este şi în acest caz realizată integral din metal, însă într-un mod mult mai sobru, mai calculat. Tastatura şi trackpad-ul sunt cele mai bune în această clasă, astfel că utilizarea lor zilnică este o plăcere, iar performanţele şi autonomia nu sunt nici ele deloc de lepădat.
    IdeaPad-ul U300S are desigur şi lipsuri, cele mai importante fiind ecranul cam prea întunecat şi lipsa unui cititor de carduri încorporat. În plus, el are şi cel mai piperat preţ dintre ultrabook-urile disponibile în ţara noastră, la concurenţă acerbă cu modelul celor de la Asus.

    ASUS ZENBOOK UX31

    Zenbook-urile celor de la Asus ne iau ochii cu aspectul tăios, carcasa construită integral din aluminiu fiind atât arătoasă, cât şi solidă. Pe lângă aceasta, Asus-ul UX31 este singurul ultrabook ce oferă un ecran cu rezoluţie HD, 1.600 x 900 px. Performanţele nu lasă de dorit, Zenbook-ul fiind disponibil în diverse versiuni de echipare şi încorporând un SSD rapid de ultimă generaţie (SATA 3).

    Pe de altă parte, cei de la Asus mai au de lucrat la calitatea tastaturii şi a trackpad-ului. Tastele sunt destul de jucăuşe şi imprecise, iar trackpad-ul este cam nebunatic, deseori răspunzând la comenzi într-un mod total neaşteptat.Gadget

    TOSHIBA HP DELL PORTEGE Z830 FOLIO 13 XPS 13

    Ultrabook-ul celor de la Toshiba este cel mai uşor dintre toate modelele din gama sa, însă acest aspect, coroborat cu silueta suplă, îl fac şi cel mai fragil. Desigur, carcasa din magneziu nu dezamăgeşte din punct de vedere estetic, însă întregul ansamblu ce susţine ecranul este foarte flexibil şi instabil, lăsând impresia că s-ar putea dezmembra foarte uşor dacă nu îl trataţi cu mare grijă.
    Trecând peste acest detaliu, Portege-ul Z830 oferă un foarte bun raport preţ-calitate şi nu dezamăgeşte nici în privinţa tastaturii (iluminată de altfel, o raritate între ultrabook-urile actuale), trackpad-ului, boxelor sau performanţelor.

    E drept că SSD-ul inclus este lent în comparaţie cu ce oferă celelalte modele din clasă şi că laptopul poate deveni deranjant de zgomotos în cazul utilizării mai acerbe, dar aceste aspecte s-ar putea să conteze mai puţin pentru potenţialii cumpărători.

    Ambele modele vor fi disponibile în magazinele româneşti în viitorul apropiat, aşadar nu voi intra în detalii până nu am ocazia să le testez în amănunt.
    Totodată, pe ambele le-am văzut în acţiune la CES în ianuarie. Ultrabook-ul celor de la HP este ceva mai masiv şi mai greu ca modelele concurente, însă este solid, oferă o tastatură excelentă şi un bun raport preţ-calitate. Modelul celor de la Dell se axează pe design, fiind unul dintre cele mai frumoase ultrabook-uri ale momentului, cu o carcasă din magneziu şi fibră de carbon. Pe de altă parte, acesta suferă la capitolul porturi şi conectivitate, aspecte ce îi pot coborî destul de mult valoarea în ochii unui posibil utilizator business.

    MAC BOOK AIR

    Este MacBook Air-ul un ultrabook?
    Dacă luăm ad-litteram normele impuse de Intel pentru acest segment, atunci nu. Pe de altă parte însă, MBA-ul este cel puţin la fel de portabil şi de performant ca oricare dintre celelalte modele prezentate mai sus.
    Nu voi intra într-o eventuală comparaţie a MBA-ului cu ultrabook-urile, dar nu pot să trec cu vederea unele aspecte pe care cei de la Apple le-au “lucrat” mai conştiincios, în speţă ecranul, tastatura iluminată şi trackpad-ul. Mai departe, rămâne la latitudinea fiecăruia să aleagă ceea ce doreşte, în funcţie de preferinţe, sistemul de operare dorit şi, desigur, de buget (ştiindu-se că MacBook-urile în general au preţuri piperate).

    O scurtă privire în viitor
    Trăgând linia, ultrabook-urile existente pe piaţă în acest moment ar trebui să satisfacă o plajă largă de potenţiali doritori. În plus, tot mai mulţi producători îşi vor aduce modelele şi la noi în viitorul apropiat, personal aşteptând cu mare interes noile serii Ultra de la Samsung, dar şi ultrabook-ul business al celor de la Fujitsu.

    Nu uitaţi însă că vorbim abia de prima generaţie a acestor laptop-uri portabile, cea de-a doua va apărea în doar câteva luni; va aduce o nouă platformă hardware Intel, mai puternică şi mai eficientă, iar în plus fiecare producător promite să repare cu noile modele de ultrabook-uri greşelile făcute cu primele lor versiuni.

    Astfel, consider că un potenţial doritor al unui ultrabook ar fi mai bine să aştepte limpezirea apelor şi înmulţirea peştilor, în condiţiile în care până la sfârşitul verii oferta de ultrabook-uri disponibile pe meleagurile autohtone va fi cu siguranţă mult mai variată şi probabil mai accesibilă în acelaşi timp.

    Citiţi mai multe articole ale lui Andrei Mihai Gîrbea pe http://www.andreigirbea.com/

  • Ce urmează după FarmVille?

    La doar câteva săptămâni de la lansarea Mafia Wars 2 pe Facebook, Din Shlomi era deja plictisit de joc. Destul de pasionat de asemenea forme de divertisment, israelianul s-a jucat ani de zile prima versiune a Mafia Wars, însă noul titlu lansat cu surle şi trâmbiţe n-a reuşit să-l capteze decât puţină vreme, mai ales că are multe hibe, anumite misiuni nu pot fi duse la bun sfârşit, iar nivelul de complexitate scade de la un anumit punct încolo. “Ca orice joc Zynga, poate crea dependenţă”, a spus Shlomi pentru The New York Times. “Dar odată ce ai trecut de nivelul 50 nu prea mai ai ce face.”

    La fel gândesc probabil mulţi consumatori din toată lumea. Obişnuiţi până acum cu jocuri care să îi atragă pe Facebook şi să le răpească cel puţin câteva zeci de minute în fiecare zi, cei mai mulţi dintre jucători s-au confruntat tot mai mult în ultima perioadă cu problema jocurilor din ce în ce mai repetitive şi, într-un final, plictisitoare. Nimic de zis, jocurile sociale au devenit în doar câţiva ani o industrie în toată regula, mai ales având în vedere estimările de 4,7 miliarde de euro (6,1 mld. dolari) pentru anul trecut şi de 10,5 miliarde de euro (14,2 mld. dolari) pentru 2015, potrivit Lazard Capital Markets. Însă deja creşterea nu mai este la fel de accelerată, jucătorii sunt aceiaşi sau chiar mai puţini şi timpul petrecut de aceştia în jocurile de pe paginile reţelelor sociale este din ce în ce mai scurt.

    Cu toate acestea, dezvoltatorii de astfel de forme de divertisment care se înghesuie pe această felie din industria mondială a jocurilor sunt tot mai mulţi, iar odată cu numărul lor creşte şi presiunea pentru a dezvolta următorul titlu care să creeze aceeaşi frenezie în rândul jucătorilor pe care a reuşit-o cu nu foarte mult timp în urmă popularul FarmVille. Asta în condiţiile în care Zynga, Playfish şi cei alţi doar câţiva mari producători din domeniu investesc milioane de dolari în dezvoltarea şi promovarea de jocuri noi care, însă, chiar şi cu toată puterea financiară din spate, nu reuşesc să se impună pe piaţă. Şi dacă dezvoltatorii mari îşi permit să mai sacrifice din profituri, pentru cei mici este din ce în ce mai greu să reziste pe piaţă.

    “Jocurile sociale nu mai sunt ce-au fost din punct de vedere economic”, apreciază Josh Williams, preşedintele companiei de consultanţă în domeniu Kontagent. “Costul atragerii de noi jucători este din ce în ce mai mare, lucru care nu înseamnă decât o presiune tot mai mare asupra marjelor de profit”, adaugă şi Atul Bagga, analist în cadrul Lazard Capital Markets. Presiune venită în ultima perioadă nu numai din partea acţionarilor, ci şi a investitorilor dispuşi să cheltuie tot mai mult în rundele de finanţare pentru companiile din industria jocurilor sociale – anul trecut a fost atinsă suma record de 807 de milioane de dolari (aproape 631 de milioane de euro), cu condiţia să vadă şi rezultate, potrivit VentureBeat.

    Mafia Wars 2 ar fi trebuit să devină următorul FarmVille între jocurile de pe reţelele sociale. A avut toate ingredientele necesare, de la echipa de dezvoltare formată din 80 de specialişti şi până la perioada de aproape un an alocată de Zynga lucrului la acest joc. Cu toate acestea, titlul a reuşit un vârf de 2,5 de milioane de utilizatori activi pe zi în octombrie, la scurt timp după lansare, cifră care n-a făcut decât să scadă de atunci chiar mai jos de un milion, conform datelor companiei de cercetare AppData, scădere care şi-a spus probabil cuvântul în evoluţia acţiunilor la scurt timp de la listarea companiei la bursă. Or, numărul de jucători este un indicator cheie pentru profitabilitatea unui joc social, după cum evidenţiază Michael Pachter, analist în cadrul Wedbush Securities, iar de frecvenţa cu care aceştia revin la un astfel de joc depinde şi cât de dispuşi sunt să bage mâna în buzunar pentru bunuri virtuale.

  • Datele noastre sunt deja acolo

    Într-un articol scris în urmă cu câteva săptămâni, intitulat “Viitorul după Gartner”, făceam un rezumat al tendinţelor tehnologice ce sunt, în opinia companiei de consultanţă şi cercetare de piaţă, esenţiale pentru înţelegerea anilor ce ne aşteaptă. Pe scurt: Gartner crede că dispozitivele mobile vor prolifera (alături de software-ul aferent) şi vor deveni sursa unor cantităţi masive de date, cu potenţial de folosire analitică. Obiectivul analizării acestor date poate fi, spre exemplu, construirea unei experinţe utilizator contextuale, personalizate, sau construirea acelui “Internet al lucrurilor” în care cuptorul conectat la internet va încălzi mâncarea favorită în timp ce plecăm de la serviciu, declanşatorul fiind informaţia de localizare transmisă de telefonul mobil. Ca şi consecinţă, Gartner prevede ascensiunea produselor de data intelligence, sprijinite de tehnologii noi de stocare şi interogare a datelor In-Memory.

    Pentru Gartner întrebarea nu pare să fie dacă aceste depozite masive de date – ajutate, contextual, de prezenţa dispozitivelor mobile – vor apărea. Previziunile companiei de analiză gravitează de mai mulţi ani în jurul acestui subiect, sub diverse forme: software social, analizele sociale, reţele sociale, business intelligence, Big Data, “Internetul lucrurilor”, “Real World Web”. Întrebarea pe care Gartner pare să şi-o pună mai degrabă este: când anume se va întâmpla? Pariul meu este că acest proces masiv de colectare de date a început deja, demult. Şi nu numai că a început deja, dar este şi un obiectiv extrem de atrăgător pentru mai mulţi furnizori de tehnologie. Voi discuta trei exemple: Amazon Silk, Carrier IQ, Apple Siri, ce sunt toate trei, în opinia mea, simptome ale aceleiaşi tendinţe.

    Amazon Silk este un tip nou de browser creat de cei de la Amazon pentru tableta Kindle Fire, lansată în septembrie 2011. Diferenţa dintre Silk şi alte browsere existente pe platforma Android, pe care e bazat şi Kindle Fire, este că Silk poate decide în mod dinamic care anume componente ale navigării pe internet să fie executate local, pe dispozitivul utilizatorului, şi care părţi să fie executate pe serverele Amazon. Este o navigare hibridă în care o parte din informaţiile traficate (potenţial private) trec prin serverele Amazon.

    Motivaţia folosită de Amazon este aceea a performanţei: pentru a executa operaţiuni costisitoare nu pe resursele dispozitivului mobil, ci pe puternicele servere din Cloud-ul Amazon, oferind astfel utilizatorului o experienţă de utilizare fluidă şi o durată de viaţă sporită a bateriei tabletei.

    Apoi avem scandalul izbucnit la sfârşitul lunii noiembrie 2011, cu privire la Carrier IQ. Carrier IQ este un start-up din Silicon Valley specializat pe oferirea de servicii analitice mobile companiilor de servicii mobile. Ce înseamnă asta, concret? Înseamnă că această companie produce un software despre care spune că este instalat azi pe 150 de milioane de dispozitive mobile din întreaga lume. Platformele cele mai populare sunt, bineînţeles, Android si iOS, softul există însă şi pe alte platforme, cum ar fi BlackBerry. Scopul softului Carrier IQ este acela de a colecta date tehnice de funcţionare a dispozitivului mobil: de pildă cauza pierderilor neaşteptate de semnal, eşecul livrării unui SMS ori parametrii conexiunii celulare, şi de a le transmite operatorului mobil spre analiză – tot Carrier IQ produce şi softul de analiză a datelor receptate. Ca şi în cazul Amazon Cloud, acelaşi discurs al grijii pentru client este folosit şi aici, de data aceasta de către operatorii mobili, pentru a instala softul Carrier IQ pe dispozitivele abonaţilor lor. Operatorii mobili folosesc aceste date, după cum o declară, pentru eliminarea problemelor de recepţie şi îmbunătăţirea calităţii serviciului oferit clienţilor lor.

  • Viitorul după Gartner

    Intr-un fel companiile de consultanţă şi analiză Gartner, Forrester şi McKinsey se comportă precum agenţiile de rating Standard & Poor’s, Fitch sau Moody’s, numai că nu în materie de ţări, ci în materie de tehnologii şi deci, într-o anumită măsură, de furnizori de tehnologii. Un rating bun al Garner poate însemna o sugestie de investiţie, fie în tehnologia recomandată, dacă eşti CIO (chief information officer), fie în acţiunile furnizorului tehnologiei recomandate, dacă eşti investitor individual.

    Lista Gartner pentru 2012 conţine următoarele intrări: (1) tabletele mobile, (2) aplicaţiile şi interfeţele grafice centrate pe dispozitivele mobile, (3) experienţa utilizatorului contextuală şi socială, (4) internetul lucrurilor, (5) mediile de distribuţie software de tip app store / marketplace, (6) aplicaţiile analitice (de business sau de orice date istorice), (7) cantităţile masive şi crescânde de date (Big Data), (8) procesarea In-Memory, (9) serverele cu consum scăzut de energie şi (10) Cloud Computing.

    Înainte de orice, doresc să clarific puţin felul în care firma de analiză îşi imaginează azi lumea tehnologică de mâine, din perspectiva faptului că tehnologia ne influenţează tot mai mult viaţa de zi cu zi.

    Pe scurt, din 2012 începând, Gartner prevede o lume în care dispozitivele mobile vor fi din ce în ce mai prezente (previziunile 1, 2, 3, 5) şi vor deveni, din presiunea de a oferi utilizatorului o experienţă contextuală individualizată şi prin consimţământul acestuia, instrumente eficiente de culegere de date personale (previziunile 3, 4).

    Semne că epoca “post PC” profeţită de Steve Jobs nu e o utopie au existat în 2011, atât din punct de vedere hardware (tablete), cât şi software (UI, sisteme de operare). Anul 2011 a adus cristalizarea luptei sistemelor de operare mobile, cu doi câştigători de durată, Android şi iOS şi cu alte câteva sisteme în dificultăţi ori muribunde: Blackberry, WebOS al HP (descendent al Palm), Symbian şi MeeGo ale Nokia. Mai puţină entropie va însemna mai multă productivitate pentru dezvoltatori, ce vor putea scrie software fără grija portabilităţii (pe Android încă există această grijă), însă după părerea mea, tendinţa aceasta mai are de aşteptat, din două motive: întâi din cauza productivităţii, care pe o tabletă este mult inferioară celei de pe un laptop obişnuit (am insistat o vreme să îmi scriu articolele pentru BUSINESS Magazin pe iPad, în final am renunţat cu regrete, dar decis) şi în al doilea rând, din cauza modelului de distribuţie a aplicaţiilor: modelele app store / marketplace etc. induc încă probleme comerciale şi de proprietate intelectuală nerezolvate. Mai departe, Gartner spune că, în lumea imaginată astfel, datorită dispozitivelor mobile (dar nu numai) vor rezulta cantităţi imense de date ce, din nevoia de a fi analizate cât mai detaliat şi mai rapid pentru a anticipa comportamente, vor conduce la creşterea importanţei instrumentelor analitice şi a tehnologiilor ce facilitează aceste analize (previziunile 6, 7, 8).

    Este deja o realitate faptul că dispozitivele mobile pot să culeagă date individuale (de pildă locaţia geografică) şi de comportament ale utilizatorilor în aşa fel încât să le ofere acestora o experienţă individualizată bazată pe preferinţe şi opţiuni anterioare. Gartner crede că oportunitatea ca aceste date să fie folosite pe scară largă şi pentru scopuri comerciale este prea mare pentru a fi ratată şi vede în această oportunitate un factor major de creştere pentru tehnologiile de data warehousing pe viitor. Eu aş adăuga că la creşterea produselor analitice de date nu vor contribui doar datele “retail” ale potenţialilor consumatori, ci şi depozitele de date organizaţionale mereu în creştere, bazele de date ce întreţin sistemele informatice ale companiilor.