BusinessMagazin

Blog

  • Băncile o duc bine şi în vremuri grele. Radiografia bankingului românesc în 2025

    Profit mare în banking, de 11,6 mld. lei după 9 luni/2025, active ajunse la vârfuri istorice, de peste 900 mld. lei, dobânzi mari din cauza inflaţiei persistente, solvabilitate şi lichiditate la cote ridicate, încetinire a creditării, continuare a consolidării, restructurării şi digitalizării băncilor, şi nivel încă scăzut al ratei NPL, sub 3%, sunt câteva dintre caracteristicile bankingului românesc în 2025 

    Băncile par să o ducă bine şi în vremuri grele, acomodându-se la noua realitate caracterizată de frânare a economiei, inflaţie persistentă, după creşteri de taxe, dobânzi ridicate, încetinire a creditării şi deficite tot mari, câştigul sistemului bancar fiind de neclintit 

    Sistemul bancar românesc traversează în continuare o perioadă favorabilă din perspectiva principalilor indicatori financiari şi prudenţiali, având indicatori de solvabilitate, profitabilitate şi structură a bilanţului mai buni decât media europeană şi care sunt plasaţi, totodată, în cele mai bune intervale de prudenţă stabilite de Autoritatea Bancară Europeană (ABE).

    Economia frânează, inflaţia persistă, după creşterile de taxe, dobânzile sunt ridicate, creditarea încetineşte, iar deficitele-s tot sus, dar băncile par să o ducă bine şi în vremuri grele, acomodându-se la noua realitate, câştigul sistemului bancar fiind de neclintit. Ultimii ani au adus maxime istorice după maxime istorice în bankingul românesc, inclusiv în privinţa profiturilor, iar finalul anului 2025 ar putea aduce un nou câştig record în termeni nominali al sistemului bancar românesc, de circa 15 mld. lei (3 mld. euro), după rezultatul record de 14,2 mld. lei din anul 2024. Aşa că, în fiecare an, devine dificil de spus că anul respectiv s-ar putea delimita ca “cel mai bun din istoria României pentru instituţiile de credit”, fiecare nou an venind cu rezultate mai bune. Cu profit record, cu active ajunse la un nou maxim istoric, cu continuare a creditării, cu solvabilitate de peste 20% şi cu lichiditate la cote ridicate, cu o rată de neperformanţă aflată încă sub 3%, sistemul bancar românesc pare să facă an de an istorie.

    Rezultatele record din ultimii trei ani – 2023, 2024 şi 2025 – vin într-un context în care cei trei ani de dinainte, adică 2020, 2021 şi 2022, au fost ani dificili, marcaţi de pandemie, cu o serie de restricţii, război la graniţă, criză energetică, inflaţie, creştere a dobânzilor şi a ratelor bancare, au fost ani de stress test pentru întreaga economie. Şi pentru sistemul bancar aceşti ani au fost provocatori, însă băncile au reuşit să se replieze destul de rapid. De altfel, privind retrospectiv în ultimii 27 de ani, marcaţi şi de perioade de boom, şi de crize economice, vedem că băncile din România au rămas în cea mai mare parte a timpului pe plus, sistemul bancar românesc reuşind să bifeze 22 de ani de profituri anuale, mai mari sau mai mici, şi doar 5 ani de pierderi, conform datelor de la BNR. Dovadă că băncile au cam reuşit să facă profituri şi în vremuri bune şi în vremuri mai puţin bune.

    După ce în T1/2025 băncile au raportat un câştig de 3,7 mld. lei, până la  jumătatea anului au reuşit să-şi dubleze profitul, la 7,4 mld. lei, pentru ca în  septembrie câştigul să treacă de 11,6 mld. lei.

    Profitul sistemului bancar ar putea să urce la un nou record în termeni nominali la final de 2025, de circa 15 mld. lei (3 mld. euro), peste profitul record de 14,2 mld. lei din 2024.

    În anul 2025, dobânzile încă mari şi continuarea creditării au adus în primele nouă luni un profit net de peste 11,6 mld. lei pentru sectorul bancar românesc, format din 30 de bănci, uşor peste câştigul nominal din aceeaşi perioadă din 2024, conform datelor de la BNR. După ce în primul trimestru băncile au raportat un câştig de 3,7 mld. lei, până la jumătatea anului au reuşit să-şi dubleze profitul, la 7,4 mld. lei, pentru ca în septembrie câştigul să treacă de 11,6 mld. lei. În situaţia în care şi în ultimul trimestru din acest an instituţiile de credit vor reuşi să obţină câştiguri comparabile, profitul sistemului bancar ar putea să urce la un nou record în termeni nominali la final de 2025, de circa 15 mld. lei (3 mld. euro), peste profitul record de 14,2 mld. lei de anul trecut. O întrebare care se conturează este cât de corelate sunt câştigurile băncilor cu ascensiunea creditării şi a economiei. Creditarea privată a crescut cu un ritm mediu de circa 8,8% în 9 luni/2025, încetinind în ultimele luni, în timp ce economia a crescut modest, cu mai puţin de 1%, avansul PIB fiind de doar 0,8%. În planul profitabilităţii din datele băncii centrale se observă că rentabilitatea activelor (ROA) şi rentabilitatea capitalului (ROE) erau la final de 9 luni/2025 de 1,73%, respectiv 18,4%, în uşoară scădere faţă de nivelurile din 9 luni/2024. Profiturile raportate de băncile mari au fost preponderent în creştere în 9 luni/2025 ca urmare a continuării creditării, dar şi a ascensiunii veniturilor în contextul dobânzilor încă mari.

    În cazul băncilor mari, Banca Transilvania, liderul pieţei bancare româneşti, a raportat un profit de 2,9 mld. lei pentru 9 luni/2025, câştigul BCR a fost de 2,5 mld. lei, în timp ce BRD a avut un profit de 1,1 mld. lei, peste valorile de anul trecut. La nivelul Uniunii Europene (UE) băncile din România au condus în ultimii ani topul profitabilităţii, ajungând să aibă chiar ROE dublă faţă de media UE. Chiar şi BNR a recunoscut în diverse studii şi analize publicate că ROE, rentabilitatea capitalului băncilor din România, este cea mai mare din Europa. Pe de altă parte, la nivel sectorial, dacă analizăm ROE în bănci faţă de alte sectoare economice din România vedem că băncile au fost mai puţin profitabile comparativ cu alte sectoare economice, după cum reiese din datele BNR. Profitabilitatea sistemului bancar a fost sub media profitabilităţii la nivelul economiei. O problemă importantă a sectorului bancar este că România a ajuns la coada clasamentului european al intermedierii financiare, având cele mai scăzute ponderi în PIB ale activelor şi creditelor. La nivelul întregului sector bancar românesc sumele economisite în depozite au rămas la un nivel ridicat, fiind de-a lungul timpului cu 100-200 mld. lei peste soldul creditelor, astfel că există resurse financiare de unde poate să fie susţinută creditarea mai puternic.

    La finalul primelor nouă luni din 2025, soldul depozitelor s-a apropiat de 635 mld. lei, în timp ce soldul creditelor ajunsese la 444 mld. lei. Iar raportul credite/depozite conform evaluărilor BNR, ajunsese la final de septembrie la 68,8%, fiind peste nivelul din 9 luni/2024, de 67,3%. Se observă că raportul credite/depozite a rămas în jurul a 70% în ultimii ani, semn că nivelul creditării nu ţine pasul cu depozitele din sistemul bancar. Privind retrospectiv, în perioada 2007-2013 raportul dintre credite şi depozite depăşea 100%, iar începând din 2014 acest nivel a scăzut de la an la an. În perspectivă, revigorarea creditării va veni odată cu reducerea dobânzilor şi a inflaţiei. Revenind la profitabilitate, întrebarea este  cum au reuşit băncile să facă profit record de peste 11,6 mld. lei în 9 luni/2025? Băncile comerciale au încasat în primele nouă luni din acest an venituri din dobânzi pentru creditele acordate de 36,8 mld. lei, mai mult decât duble faţă de cheltuielile cu dobânzile plătite de bancheri la depozite, de 15,5 mld. lei, conform datelor transmise de BNR la solicitarea ZF. Practic, băncile au obţinut în primele nouă luni ale anului un câştig suplimentar din dobânzi de 21,3 mld. lei.

    Banca Transilvania, liderul pieţei bancare româneşti, a raportat un profit de 2,9 mld. lei pentru 9 luni/2025, câştigul BCR a fost de 2,5 mld. lei, în timp ce BRD a avut un profit de 1,1 mld. lei, peste valorile de anul trecut.

    De-a lungul timpului, bancherii au menţinut creditarea mai scumpă decât dobânzile plătite pentru depozitele atrase, încercând astfel să-şi consolideze marjele de profit. Comparativ cu 9 luni/2024, veniturile obţinute de bănci din dobânzi pentru creditele acordate au fost în 9 luni/2025 uşor mai mari. Dobânzile încasate de bănci pentru împrumuturi reprezintă principala lor sursă de câştig. Iar dobânzile au rămas la niveluri ridicate în 2025, în contextul inflaţiei persistente. BNR a menţinut pe parcursul acestui an dobânda-cheie la 6,5%, nivel setat în august 2024, în contextul creşterii inflaţiei spre 10%, după majorarea TVA şi a accizelor şi creşterea preţului la energia electrică. Şi indicii de referinţă ROBOR şi IRCC au rămas la niveluri ridicate, susţinând creşterea încasărilor băncilor din dobânzi. Indicele ROBOR la 3 luni, care este folosit ca referinţă pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate de populaţie înainte de luna mai 2019, dar şi pentru creditele curente ale companiilor în lei, a avut o valoare medie în 9 luni/2025 de peste 6,4%, depăşind media din 9 luni/2024, de circa 5,9%. Spre finalul lunii noiembrie ROBOR la 3 luni a mai scăzut, până la 6,23%. Şi noul indice IRCC, folosit ca reper pentru creditele retail noi în lei luate după 2019, a fost mare în acest an, fiind între 5,55% şi 6,06%. În ceea ce priveşte cheltuielile băncilor cu dobânzile plătite pentru depozite, nivelul a ajuns la final de 9 luni/2025 la 15,5 mld. lei, în scădere cu 4,3% comparativ cu nivelul din 9 luni/2024, conform datelor de la BNR.

    Volumul cheltuielilor băncilor cu dobânzile la depozite este în continuare mic raportat la veniturile băncilor din dobânzile la credite. Veniturile din activitatea de creditare sunt principala sursă de câştig pentru bănci în condiţiile în care mai mult de jumătate din veniturile totale vin din dobânzi. Însă şi comisioanele sunt o componentă importantă în structura veniturilor băncilor. Veniturile nete din comisioane ale băncilor au ajuns la aproape 5 mld. lei în 9 luni/2025, fiind cu circa 13% mai mari decât în 9 luni/2024. Nivelul veniturilor nete din dobânzi (venituri încasate minus cheltuielile cu dobânzile) a ajuns la final de  9 luni/2025 la 21,3 mld. lei, după un salt de 4% faţă de 9 luni/2024. Iar veniturile operaţionale (totale) ale băncilor au urcat în primele nouă luni la 30,9 mld. lei, fiind cu 7,5% peste nivelul din aceeaşi perioadă de anul trecut. Majoritatea băncilor din România (peste 73%) au fost pe profit în primele nouă luni din 2025, într-un context caracterizat de dobânzi încă mari, inflaţie în ascensiune şi stagnare a economiei, în timp ce mai mult de un sfert din numărul total al instituţiilor de credit, adică una din patru bănci, au înregistrat pierderi. Concret, din cele 30 de bănci active în România în 9 luni/2025, opt instituţii de credit au fost pe minus, adunând pierderi cumulate de 226,5 mil. lei, cel mai probabil acestea fiind bănci mici, unele dintre ele înregistrând frecvent pierderi în ultimii ani. La polul opus, 22 de bănci au raportat pentru primele nouă luni din acest an profituri cumulate de 11,85 mld. lei, după cum reiese din datele transmise de BNR. În aceste condiţii, profitul la nivelul sistemului bancar românesc a depăşit 11,6 mld. lei.

    Anul 2025 a adus şi consolidare a sistemului bancar românesc, în urma terminării proceselor de integrare/fuziune în cazul a trei tranzacţii de fuziuni şi achiziţii în banking finalizate în 2024, respectiv Banca Transilvania, care a achiziţionat OTP Bank, UniCredit Bank, care a fuzionat cu Alpha Bank România, şi Intesa Sanpaolo, care a preluat First Bank. OTP Bank România este a patra bancă pe care o achiziţionează Banca Transilvania în circa un deceniu, după preluarea Volksbank România (2015), Bancpost (2018) şi Idea Bank (2022). Astfel, în urma ieşirii celor trei bănci din statistici (OTP, Alpha Bank, First Bank), numărul băncilor va scădea la finalul acestui an la 29, dacă între timp nu dispar şi altele. În anul 2025 a continuat şi restructurarea sistemului bancar autohton. Un număr de 2.237 de bancheri au plecat din sistemul bancar românesc în ultimul an, iar numărul de sucursale şi agenţii bancare a scăzut cu 152 comparativ cu situaţia de la finalul primelor nouă luni din 2024, după cum reiese din datele BNR. Astfel, băncile din România au ajuns să aibă la final de 9 luni/2025 mai puţin de 50.000 de angajaţi (49.001 angajaţi, septembrie 2025), iar numărul sucursalelor/agenţiilor a coborât spre 3.300 (3.314 unităţi teritoriale, septembrie 2025). Restructurarea pare să sprinteze din nou, după ce în ultimii doi ani continuase într-un ritm destul de lent, iar în anii 2020 şi 2021 accelerase, în contextul pandemiei de COVID-19. În ultimii ani, ajustarea reţelei teritoriale a băncilor şi scăderea numărului de angajaţi a venit şi în urma tăierii costurilor, dar şi pe fondul consolidării sistemului bancar, în urma fuziunilor şi achiziţiilor, dincolo de impactul pandemiei de COVID-19, care a mutat începând din anii 2020-2021 în mediul online mare parte din activitatea bancară şi nu numai.

    Analizând retrospectiv situaţia reţelei teritoriale a băncilor şi a numărului de angajaţi vedem că pe parcursul întregului an 2024 un număr de doar 321 de bancheri au plecat din sistemul bancar românesc, iar numărul de sucursale şi agenţii bancare a scăzut anul trecut cu 53 comparativ cu situaţia de la finalul anului 2023, conform datelor băncii centrale. În perspectivă, restructurarea va continua şi ca o consecinţă a accelerării procesului de digitalizare, dar şi consolidarea sistemului bancar autohton se va manifesta în continuare în condiţiile în care mai există bănci, în special cele cu o cotă de piaţă de sub 1%, care îşi caută cumpărători, costurile pentru menţinerea pe piaţă mai ales în noile condiţii fiind mari. În ceea ce priveşte activele la nivelul sectorului bancar românesc, acestea au urcat în primele nouă luni din acest an până la un nou maxim istoric, de 907,3 mld. lei, în creştere cu 64 mld. lei, respectiv cu 7,6% comparativ cu nivelul de la sfârşit de 9 luni/2024, potrivit statisticilor de la BNR. Această ascensiune a activelor a venit în contextul în care creditarea privată totală a crescut în 9 luni/2025 cu un ritm mediu de 8,8%, în contextul dobânzilor încă mari. Pe parcursul primelor nouă luni din acest an, creditarea a crescut cu ritmuri anuale cuprinse între 7,5% şi 9,7%. Ultimele luni au adus, însă, o încetinire a apetitului pentru împrumuturi. De asemenea, rata de solvabilitate – unul dintre cei mai importanţi indicatori urmăriţi de BNR, care arată cât de bine capitalizată este o instituţie de credit şi sistemul bancar în general – a ajuns în septembrie 2025 la circa 24%, în scădere faţă de nivelul din 9 luni/2024, de aproape 25%. Solvabilitatea a fost şi peste nivelul de la finalul anului trecut. Nivelul solvabilităţii este în continuare mult peste minimul impus de 10%, ceea ce arată că băncile au teoretic suficient spaţiu pentru continuarea creditării economiei. Frânarea economiei nu se vede deocamdată în bilanţurile băncilor, rata creditelor neperformante (NPL – non-performing loans) fiind încă mică, de circa 2,9% din total credite. Dar, în perspectivă, rata NPL ar putea să crească, după cum estimează analiştii.

    Sistemul bancar românesc în context european

    Sistemul bancar românesc traversează în continuare o perioadă favorabilă din perspectiva principalilor indicatori financiari şi prudenţiali, având indicatori de solvabilitate, profitabilitate şi structură a bilanţului mai buni decât media europeană şi care sunt plasaţi, totodată, în cele mai bune intervale de prudenţă stabilite de Autoritatea Bancară Europeană (ABE). De asemenea, calitatea activelor a rămas bună în cazul băncilor din România, cu toate că rata creditelor neperformante a mai urcat, până la 2,9% din credite la finalul lunii septembrie din acest an, rămânând peste nivelul mediu din UE, de 1,8%, după cum reiese din datele BNR prezentate de Florian Neagu, directorul Direcţiei de Stabilitate Financiară din banca centrală. BNR realizează periodic o analiză a sistemului bancar românesc, luând în considerare indicaţiile metodologice ale Autorităţii Bancare Europene, care publică trimestrial o analiză intitulată Tabloul de bord al riscului (Risk Dashboard) în care prezintă principalele vulnerabilităţi ale sectorului bancar european, identificate în funcţie de evoluţia unui set de indicatori de risc. Indicatorii de risc sunt grupaţi pe patru categorii: solvabilitate, calitatea activelor, profitabilitate şi structura bilanţului. Iar fiecare indicator este evaluat în raport cu trei intervale de prudenţă, valoarea acestuia putând astfel să fie considerată în intervalul cel mai bun, intermediar sau cel mai rău în funcţie de intervalul valoric căruia îi aparţine.

    Datele din tabloul de risc pentru sistemul bancar românesc arată că indicatorii de risc se încadrează în cele mai bune intervale de prudenţă, iar performanţa este superioară mediei europene în majoritatea cazurilor. Indicatorii de solvabilitate, care arată cât de bine capitalizat este sistemul bancar românesc, îşi păstrează un nivel ridicat, de peste 20%, fiind peste media UE. Rata fondurilor proprii de nivel 1 (Tier 1) era de 21,5% la final de 9 luni/2025 pentru sistemul bancar românesc, peste media UE (de 17,8%). Iar în 9 luni/2025 rata solvabilităţii pentru sistemul bancar românesc a ajuns aproape de 24% peste media UE de 20,4%. Cele mai recente rezultate ale exerciţiului de testare la stres a solvabilităţii (realizat de BNR) atestă adecvarea capitalului la riscuri, având în vedere atât existenţa unui excedent de capital faţă de cerinţele globale de capital, cât şi buna capacitate de acoperire a pierderilor din profitul operaţional curent. Şi indicatorul de acoperire a necesarului de lichiditate se menţine la un nivel adecvat în cazul sistemul bancar românesc, ajungând după 9 luni/2025 la circa 240%, mult peste media UE de circa 160%. În ceea ce priveşte profitabilitatea sistemului bancar românesc, aceasta a fost în creştere în ultimii ani, fiind dublă faţă de media UE. Rentabilitatea activelor (ROA) în sistemul bancar românesc a ajuns după 9 luni/2025 la 1,7%, peste media UE de 0,7%. Iar indicatorul de profitabilitate ROE (rata rentabilităţii capitalului) era în 9 luni/2025 de 18,4%, peste media UE de 10,7%. Profitabilitatea bancară se menţine ridicată în comparaţie europeană, dar în context autohton, atât rentabilitatea activelor bancare, cât şi cea a capitalurilor s-au situat în ultimul deceniu sub valorile înregistrate în economia reală, după cum a menţionat banca centrală în anumite rapoarte.

    În privinţa raportului cost/venit pentru sistemul bancar românesc, nivelul a ajuns după 9 luni/2025 la circa 48%, fiind uşor sub media UE de peste 52%, recomandarea fiind ca acest raport să fie sub 50%. Şi calitatea activelor a rămas bună în cazul băncilor din România, cu toate că rata creditelor neperformante a mai urcat, până la 2,9% din credite la finalul lunii septembrie din acest an, rămânând peste nivelul mediu din UE, de 1,8%. Nivelul consemnat se încadrează încă sub 3%, adică în intervalul de valori stabilit de ABE pentru un risc scăzut. Iar gradul de acoperire cu provizioane a creditelor neperformante este de circa 65% în cazul băncilor din România, peste nivelul mediu din UE, de circa 42%, recomandarea europeană fiind ca acest indicator să fie peste 55%. Astfel, şi acest indicator plasează sistemul bancar românesc pe cel mai prudent interval valoric stabilit de Autoritatea Bancară Europeană pentru acest indicator, precum şi peste media europeană. Rata creditelor restructurate a fost la final de septembrie de 1,4% pentru băncile din România, identică cu media UE. În ceea ce priveşte structura bilanţieră, aceasta a rămas echilibrată la nivelul sistemului bancar românesc, respectând standardele în privinţa raportului dintre credite şi depozite, care trebuie să fie sub 100%. Totuşi, acest raport între credite şi depozite în România este destul de mic, de sub 70%, în timp ce media UE a depăşit 100% (106%). Economiile plasate de populaţie şi companii la bănci sunt în continuare mai mari decât volumul creditelor acordate, nivelul raportului credite/depozite indicând faptul că există potenţial de creditare.

  • ​Studiu: 30 de milioane de locuri de muncă noi în UE în 30 de ani. Cum a crescut ocuparea în ciuda declinului demografic şi ce spune asta despre viitorul muncii

    Piaţa muncii din Uniunea Europeană a trecut printr-o transformare profundă în ultimele trei decenii, reuşind să adauge aproape 30 de milioane de locuri de muncă nete din 1995 până în prezent, într-un context aparent nefavorabil. Din 2009 încoace, populaţia de vârstă activă a UE s-a redus cu aproape 10 milioane de persoane, sub presiunea îmbătrânirii demografice şi a scăderii natalităţii. Cu toate acestea, ocuparea a continuat să crească, semn că economia europeană s-a adaptat structural mai rapid decât sugerează indicatorii demografici.

    Această expansiune a ocupării nu a fost însă dublată de o evoluţie similară a productivităţii. Dimpotrivă, Uniunea Europeană a înregistrat în ultimii ani o încetinire a creşterii productivităţii mai accentuată decât alte economii dezvoltate, ceea ce ridică semne de întrebare privind sustenabilitatea acestui model. Mai multe locuri de muncă nu înseamnă automat mai multă valoare adăugată, iar provocarea pentru Europa rămâne tranziţia de la o economie intens consumatoare de forţă de muncă la una bazată pe eficienţă, competenţe şi tehnologie.

    Potrivit celui mai recent raport Eurofound – Structural change in EU labour markets: A generation of employment shifts – această evoluţie a fost însoţită de o reconfigurare majoră a structurii economiei. Între 1995 şi 2024, ocuparea forţei de muncă s-a mutat constant dinspre industriile tradiţionale – industrie, agricultură şi sector extractiv – către o economie a serviciilor aflată în plină expansiune. Toate cele 27 de state membre au înregistrat scăderi ale ponderii ocupării în aceste sectoare tradiţionale, semn al unei transformări generalizate la nivel european.

    Sectorul construcţiilor reprezintă un caz aparte: în pofida boom-urilor ciclice din anumite perioade, numărul angajaţilor este astăzi cu aproape două milioane mai mic decât înainte de criza financiară globală. Automatizarea, schimbările în lanţurile de aprovizionare şi presiunea costurilor au remodelat profund acest domeniu.

    Cele mai ample schimbări structurale se regăsesc în statele membre intrate în UE după 2004, unde procesul de dezagrarizare a avut loc mai târziu şi mai accelerat. România este unul dintre cele mai relevante exemple: dacă în 2002 agricultura număra aproximativ 2,8 milioane de lucrători, în prezent sectorul mai angajează sub 900.000 de persoane. Evoluţii similare se observă şi în Lituania, Polonia, Croaţia sau Letonia, economii care au parcurs într-un timp relativ scurt tranziţia de la un model preponderent agrar la unul orientat spre servicii.

    În contrast, în ţări precum Italia, Olanda sau Suedia, scăderea ponderii agriculturii şi a industriilor extractive este mult mai temperată. Acolo, transferul forţei de muncă dinspre agricultură către alte sectoare a avut loc cu decenii în urmă, iar structura economiei era deja stabilizată la începutul anilor 2000.

    Creşterea ocupării în servicii este fenomenul dominant al ultimilor 30 de ani, însă nu toate serviciile au evoluat la fel. Raportul Eurofound arată că serviciile preponderent private – precum comerţul, serviciile pentru afaceri, turismul, logistica sau IT-ul – au crescut mai rapid decât serviciile preponderent publice, cum sunt educaţia, sănătatea sau administraţia publică.

    Din nou, cele mai mari creşteri ale ponderii serviciilor private se regăsesc în economiile din Europa Centrală şi de Est, inclusiv România, Bulgaria, Lituania, Letonia sau Polonia, dar şi în state din sudul Europei, precum Portugalia şi Italia.

    Pe de o parte, tranziţia către servicii a creat oportunităţi mai diverse de ocupare, mai multă flexibilitate şi, în multe cazuri, condiţii de muncă mai bune. Pe de altă parte, fără un salt de productivitate şi fără investiţii consistente în competenţe, sănătate ocupaţională şi echilibru între viaţa profesională şi cea personală, acest model riscă să devină vulnerabil.

    Piaţa muncii europene a demonstrat că poate crea locuri de muncă chiar şi într-un context demografic dificil. Următoarea provocare este ca aceste locuri de muncă să susţină nu doar creşterea economică, ci şi bunăstarea pe termen lung a oamenilor care le ocupă.

  • Oficial: Câte ţări vor participa la Eurovision în 2026? România şi alte două ţări revin în concurs

    European Broadcasting Union (EBU), organismul care organizează concursul Eurovision, a prezentat lista ţărilor care vor participa la ediţia din 2026, care va avea loc în luna mai la Viena.

    În 2026, la Eurovision vor participa 35 de ţări, cel mai mic număr din 2004 încoace. România, Bulgaria şi Republica Moldova revin în concurs, absente de trei, două şi, respectiv, un an, în special din motive financiare.

    Islanda, Irlanda, Olanda, Slovenia şi Spania au anunţat că nu vor participa, în semn de protest faţă de unda verde primită de Israel pentru a concura în ediţia de anul viitor. În aceste condiţii, în concurs vor fi cu două ţări mai puţin decât numărul din ediţia din 2025.

    Absenţa unora dintre cei mai fideli şi mai cunoscuţi participanţi la concurs, inclusiv Irlanda, care deţine recordul pentru cele mai multe victorii alături de Suedia, a adus în prim-plan discordia politică, notează The Independent.

    Tensiunile s-au intensificat şi mai mult când Nemo, cel care a câştigat concursul din 2024 cu piesa „The Code”, a anunţat săptămâna trecută că intenţionează să returneze trofeul obţinut, în semn de protest faţă de participarea Israelului.

    În această lună, EBU a decis să permită Israelului să participe la concurs, în ciuda protestelor generalizate privind comportamentul său în războiul dintre Israel şi Hamas din Gaza şi acuzaţiile de manipulare a voturilor. Pe de altă parte, oficialii israelieni au salutat decizia EBU, subliniind dreptul Israelului de a participa şi avertizând asupra ameninţării la adresa libertăţii de exprimare prin implicarea muzicienilor în dispute politice.

    Eurovision 2026 va avea loc la Viena, Austria, în 12 şi 14 mai (semifinale) şi 16 mai 2026 (finala).

     

  • Ancora de siguranţă a investitorilor devine tot mai „grea” şi atractivă. Aurul apare pe radarul tot mai multor strategii

    Într-un climat economic marcat de volatilitate, inflaţie persistentă şi incertitudine geopolitică, investitorii îşi regândesc tot mai atent strategiile de protecţie a capitalului. După ani în care pieţele financiare au fost dominate de lichiditate excesivă şi randamente volatile, atenţia se mută din nou către active reale, cu valoare intrinsecă, capabile să ofere stabilitate pe termen lung.

    Astfel, aurul fizic pare că îşi consolidează poziţia de activ de referinţă în acest nou context, fiind perceput nu doar ca un instrument de diversificare, ci ca o veritabilă ancoră de siguranţă. Creşterea achiziţiilor realizate de băncile centrale, erodarea încrederii în datoria suverană a unor state majore şi nivelul încă scăzut al dobânzilor reale susţin acest interes crescut pentru aur ca formă de protecţie împotriva pierderii puterii de cumpărare a monedelor fiat.

    Potrivit unui sondaj al investitorilor instituţionali realizat de platforma Marquee, 36% dintre instituţii văd preţul aurului depăşind 5.000 dolari/uncie în 2026, în timp ce 33% dintre respondenţi preconizează un preţ cuprins între 4.500 şi 5.000 dolari/uncie. În total, 70% dintre instituţii anticipează o creştere faţă de preţul actual de aproximativ 4.300 dolari/uncie.

    Tendinţa este vizibilă atât în rândul investitorilor instituţionali, cât şi al celor individuali, care se orientează tot mai mult către active fizice, verificabile şi cu trasabilitate clară. În România, piaţa aurului de investiţii se află într-o etapă de maturizare accelerată, pe fondul creşterii nivelului de educaţie financiară şi al interesului pentru soluţii transparente, uşor de lichidat şi adaptate nevoilor actuale ale investitorilor.

    „Aurul va deveni, în următorii ani, nu doar o ancoră de siguranţă, ci un limbaj comun al valorii într-o lume tot mai fragmentată financiar”, a spus recent Daniel Văduva, partener Avangard Gold.

    Pe măsură ce pieţele intră într-o nouă etapă de reaşezare, aurul se conturează tot mai clar ca un element esenţial în strategiile de conservare a capitalului, într-o lume în care stabilitatea devine o resursă tot mai valoroasă.

  • Dominic Fritz: Diana Buzoianu nu pleacă nicăieri. Rămânem în coaliţie

    „Diana Buzoianu nu pleacă nicăieri. Chiar dacă PSD şi AUR au votat cot la cot moţiunea simplă împotriva ministrei USR a mediului. USR nu abdică de la misiunea pe care şi-a asumat-o Guvernul Bolojan: reforma statului român. Rămânem în coaliţie! Diana Buzoianu are toată susţinerea a noastră şi a premierului să continue reformele pe care le-a început. O moţiune simplă nu are drept consecinţă demiterea ministrului”, scrie pe Facebook Dominic Fritz.

    El susţine că „miza PSD-ului şi a partenerilor lor din AUR e tocmai să distragă atenţia de la subiectul care macină zilele astea România: justiţia capturată”.

    „Aţi observat că tot zgomotul în jurul Dianei este acompaniat de o tăcere totală din partea AUR şi PSD în ceea ce priveşte justiţia? Sorin Grindeanu trebuie să explice de ce PSD a încălcat protocolul de coaliţie semnat de el, care prevede explicit că nu se vor vota moţiuni împotriva vreunui membru al Guvernului. Avem o luptă de dus. Nu abandonăm românii care încă speră la dreptate”, încheie liderul USR.

    Senatul a adoptat, luni, moţiunea simplă „Prahova sub asediu: peste 100.000 de români condamnaţi la sete şi boală sub privirea complice a ministrei Mediului, Diana Buzoianu”, iniţiată de AUR.

    Au votat „pentru” 74 de senatori, 43 contra, iar un senator s-a abţinut.

    Constituţia României (art. 112) şi Regulamentul Parlamentului stabilesc că motiunea simplă este un act prin care o Cameră (Camera Deputaţilor sau Senatul) îşi exprimă poziţia oficială, pe politica internă/externă sau o problemă interpelată, neavând efecte juridice obligatorii direct asupra Guvernului, ci mai degrabă o valoare politică.

    Senatorii social-democraţi au anunţat că votează moţiunea împotriva Dianei Buzoianu.

    Ministra Mediului, Diana Buzoianu, a acuzat, în cadrul dezbaterii din Parlament, că această moţiune a AUR este „despre setea de spectacol”.

    „Moţiunea de azi nu e un document politic. Mai degrabă un film prost, fără acţiune, fără scenariu. Nu e o moţiune simplă, e o moţiunea bambilici, cerută de PSD şi executată de AUR ŞI SOS. Nu e despre apă, e despre setea de spectacol. Dacă este să spunem cinstit, această moţiune e o făcătură scrisă cu majuscule emoţionale şi minuscule intelectuale. A fost o situaţie foarte gravă la Paltinu”, a spus Diana Buzoianu.

    AUR a depus moţiunea simplă „Prahova sub asediu: peste 100.000 de români condamnaţi la sete şi boală sub privirea complice a ministrei Mediului, Diana Buzoianu”.

    Parlamentarii AUR au depus miercuri în Senatul României moţiunea simplă intitulată„Prahova sub asediu: peste 100.000 de români condamnaţi la sete şi boală sub privirea complice a ministrei Mediului, Diana Buzoianu”, prin care este denunţată situaţia gravă din judeţele Prahova şi Dâmboviţa, unde peste 100.000 de cetăţeni au fost lăsaţi fără apă potabilă, apă caldă şi căldură, ajungând să trăiască „ca în Evul Mediu”.

    Moţiunea descrie „catastrofa provocată de incompetenţa ministrei Mediului, Diana Buzoianu, care, deşi a ştiut despre procedura de golire a barajului Paltinu şi despre riscurile aferente, nu a intervenit pentru a preveni prăbuşirea alimentării cu apă în 13 localităţi, închiderea spitalelor şi sistarea funcţionării centralei de la Brazi”.

  • Moţiunea simplă depusă de AUR împotriva Dianei Buzoianu a fost adoptată

    Senatul a adoptat, luni, moţiunea simplă „Prahova sub asediu: peste 100.000 de români condamnaţi la sete şi boală sub privirea complice a ministrei Mediului, Diana Buzoianu”, iniţiată de AUR. Au votat „pentru” 74 de senatori, 43 contra, iar un senator s-a abţinut.

    Parlamentul României a adoptat luni seară o moţiune simplă împotriva Dianei Buzoianu, ministrul Mediului.

    Moţiunea simplă „Prahova sub asediu: peste 100.000 de români condamnaţi la sete şi boală sub privirea complice a ministrei Mediului, Diana Buzoianu”, iniţiată de AUR, a fost adoptată cu 74 de voturi „pentru”, 43 „împotrivă”, iar un senator s-a abţinut.

    Senatorii social-democraţi anunţaseră anterior că vor vota moţiunea împotriva Dianei Buzoianu.

    Ministra Mediului, Diana Buzoianu, a acuzat, în cadrul dezbaterii din Parlament, că această moţiune a AUR este „despre setea de spectacol”.

    „Moţiunea de azi nu e un document politic. Mai degrabă un film prost, fără acţiune, fără scenariu. Nu e o moţiune simplă, e o moţiune bambilici, cerută de PSD şi executată de AUR şi SOS. Nu e despre apă, e despre setea de spectacol. Dacă este să spunem cinstit, această moţiune e o făcătură scrisă cu majuscule emoţionale şi minuscule intelectuale. A fost o situaţie foarte gravă la Paltinu”, a spus Diana Buzoianu.

  • Zamfir (PSD): Buzoianu este un Dorel obraznic, impertinent, care se agaţă de funcţie

    În plenul Senatului, Zamfir a declarat că a greşit atunci când a comparat-o pe ministra USR cu „Dorel”, susţinând că aceasta ar fi „mai mult decât un Dorel”, prin comportamentul său agresiv şi refuzul de a-şi asuma responsabilitatea politică pentru dezastru.

    „Este un Dorel obraznic, impertinent, care se agaţă de funcţie şi îi atacă pe cei care îi cer demisia pentru gafele monumentale”, a afirmat liderul senatorilor PSD.

    Daniel Zamfir a criticat lipsa unei reacţii publice din partea ministrei Mediului faţă de persoanele afectate de criza apei, acuzând-o că nu şi-a cerut scuze şi că ar fi minţit în legătură cu informarea prealabilă privind riscurile de la barajul Paltinu.

    „Nici măcar un regret, nici măcar o vorbă de compasiune pentru cei 120.000 de oameni afectaţi. Este o problemă de caracter, nu doar una politică”, a spus Zamfir.

    Totodată, acesta a respins acuzaţiile potrivit cărora PSD ar susţine moţiunea iniţiată de AUR, precizând că votul social-democraţilor este „pentru cetăţeni, nu pentru AUR”.

    „PSD a cerut demisia doamnei Buzoianu înainte de această moţiune. Nu dorim ca portofoliul Mediului să revină PSD, ci ca USR să numească un ministru competent, capabil să gestioneze un domeniu extrem de complex”, a subliniat liderul senatorilor PSD.

    În discursul său, Zamfir a enumerat mai mulţi responsabili din instituţiile implicate în gestionarea situaţiei de la Paltinu, pe care i-a prezentat drept persoane numite politic de USR, şi a cerut premierului o evaluare onestă a activităţii ministrei Mediului, în conformitate cu acordul politic al coaliţiei.

    „O catastrofă de asemenea proporţii nu afectează doar USR sau pe doamna Buzoianu, ci întreaga coaliţie şi Guvernul României. Dacă 120.000 de oameni fără apă nu sunt suficienţi pentru asumarea răspunderii politice, câţi mai trebuie?”, a conchis Daniel Zamfir.

    Senatul dezbate şi supune la vot, luni, moţiunea simplă iniţiată de AUR, intitulată „Prahova sub asediu. Peste 100.000 de români condamnaţi la sete şi boală sub privirea complice a ministrei Mediului, Diana Buzoianu”.

  • Cum scoatem liceul din „Epoca de Piatră”? Simona David-Crişbăşanu, preşedinta Coaliţiei pentru Educaţie: Problema nu este că avem prea puţin conţinut, ci că avem prea puţină aplicabilitate şi relevanţă

    Liceul românesc riscă să rămână blocat într-un model educaţional depăşit, rupt de realitate şi de nevoile tinerilor, avertizează Federaţia „Coaliţia pentru Educaţie”, într-un context în care programele şcolare sunt revizuite pentru prima dată după aproape 20 de ani. Una dintre cele mai mari vulnerabilităţi identificate: lipsa cerinţelor obligatorii pentru activităţi practice şi experimente la biologie şi, în general, la disciplinele ştiinţifice (STEM).

    „Am întâlnit absolvenţi de liceu care nu au făcut niciun experiment în toţi anii de şcoală, care nu ştiu ce li se potriveşte şi către ce domeniu de studiu sau profesional să se îndrepte. Problema nu este că avem prea puţin conţinut, ci că avem prea puţină aplicabilitate şi relevanţă”, transmite într-un comunicat de presă Simona David-Crişbăşanu, preşedinta Coaliţiei pentru Educaţie.

    Această abordare teoretică excesivă are consecinţe directe asupra parcursului educaţional al tinerilor. Nivelul ridicat al abandonului universitar, mai ales după primul an de studii, este corelat cu lipsa experienţelor practice, a gândirii critice şi a unei explorări reale a intereselor şi carierelor încă din liceu. Mulţi studenţi ajung să aleagă facultăţi fără a înţelege ce presupune cu adevărat domeniul respectiv, ceea ce se traduce drept un eşec care îşi are originea în învăţământul preuniversitar.

    Coaliţia pentru Educaţie atrage atenţia că experimentarea nu poate fi opţională şi că şcolile trebuie sprijinite cu resurse adecvate, inclusiv soluţii digitale şi laboratoare virtuale, acolo unde infrastructura fizică este limitată.

    În timp ce în ţări precum Marea Britanie, Germania sau Franţa programele de liceu includ între 12 şi 15 experimente obligatorii, evaluate sistematic, propunerile actuale din România nu prevăd cerinţe clare privind activităţile practice la biologie şi la alte ştiinţe.

    „Este nedrept ce le facem tinerilor. Ca părinte şi ca om care contribuie la schimbări în educaţie, este inacceptabil faptul că unul dintre copii mei, acum la începutul liceului, va rămâne blocat în programe vechi de 20 de ani. Celălalt mai are o şansă, dacă noile programe chiar vor marca un progres şi vor fi aplicate la clasă de către profesori pregătiţi în acest sens”, mai spune preşedinta Coaliţiei pentru Educaţie.

    Profesorul Constantin Lomaca, membru al Consiliului Director al Coaliţiei pentru Educaţie, subliniază că ideile ştiinţifice trebuie conectate la contexte reale – sănătate, mediu, tehnologie, societate – pentru ca elevii să înţeleagă scopul ştiinţei şi să fie motivaţi să înveţe.

    „Elevii nu trebuie doar să memoreze fapte, ci să înveţe să pună întrebări, să conceapă investigaţii, să interpreteze date şi să raţioneze ştiinţific”, explică acesta.

    De asemenea, consideră profesorul, este esenţială consolidarea legăturilor interdisciplinare, în special cu matematica, alfabetizarea digitală şi educaţia pentru sustenabilitate, precum şi crearea unor parcursuri diferenţiate care să ofere şanse reale tuturor elevilor, indiferent de contextul lor socio-cultural.

    „Evaluările ar trebui să măsoare nu numai cunoştinţele, ci şi abilităţi precum cercetarea, raţionamentul şi comunicarea. Iar toate acestea nu pot funcţiona fără profesori sprijiniţi real prin dezvoltare profesională, materiale didactice bine concepute, condiţii de laborator sigure şi sarcini de lucru gestionabile. O programă bună este actualizată permanent, pe baza analizei rezultatelor elevilor şi evoluţiilor ştiinţifice”, mai explică prof. Constantin Lomaca.

    Nevoia de schimbare este susţinută şi de peste 300 de tineri implicaţi în proiectul ErasmusĂ „Reimagine Education”, derulat de Coaliţia pentru Educaţie împreună cu opt licee din judeţul Buzău. Aceştia cer o educaţie mai relevantă, care să îi pregătească pentru viaţă şi să îi ajute să îşi descopere viitorul profesional.

    Deşi apreciază eforturile Ministerului Educaţiei de a actualiza programele şi deschiderea către consultare publică, Coaliţia pentru Educaţie avertizează că schimbarea reală presupune mai mult decât modernizarea limbajului. Printre măsurile considerate esenţiale se numără: descriptori clari de competenţă, practică obligatorie evaluată, reducerea volumului de conţinuturi, alinierea dintre programă, profilul absolventului şi evaluare, definirea structurii Bacalaureatului 2030 şi pregătirea adecvată a cadrelor didactice.

    Totodată, organizaţia semnalează limite serioase ale procesului de consultare, în special implicarea insuficientă a profesorilor practicieni din învăţământul preuniversitar. Fără această perspectivă, există riscul ca noile programe să nu producă o schimbare reală la clasă.

    Într-un context în care chiar ministrul Educaţiei declara recent că liceul românesc „nu este nici măcar în Evul Mediu, ci în Epoca de Piatră”, Coaliţia pentru Educaţie speră ca propunerile formulate să fie integrate în forma finală a programelor, pentru ca viitoarele generaţii să beneficieze de o educaţie modernă, relevantă şi conectată la realitate.

  • Ştiai că papanaşii, unul dintre cele mai iubite preparate româneşti, se află în top 100 cele mai bune deserturi din lume?

    Când spui papanaşi, te gândeşti inevitabil la o zi de iarnă petrecută pe pârtie şi la masa aceea copioasă pe care o mănânci în cabana de la baza pârtiei, de unde nu lipsesc aproape niciodată papanaşii. Dar ştiai că acest preparat românesc se află în top 100 cele mai bune deserturi din lume, alături de gelato-ul italian cu fistic, tiramisu şi multe alte bunătăţi de pe glob?

    Un top realizat de TasteAtlas, o platformă internaţională dedicată gastronomiei tradiţionale din întreaga lume – cunoscută mai ales pentru hărţile sale culinare, clasamentele de mâncăruri şi promovarea bucătăriilor locale -,  clasează papanaşii pe locul 33 în topul care reuneşte cele mai bune o sută de deserturi din lume.

    Pe primele trei poziţii ale topului se situează Antakya künefesi (desert tradiţional turcesc din aluat mărunţit, umplut cu brânză nesărată, copt şi însiropat), clotted cream ice cream (îngheţată cremoasă obţinută din smântână groasă, specifică Angliei) şi gelato italian cu fistic.

    Papanaşii depăşesc în top vestita crème brûlée din Franţa, care ocupă locul 41 în top, cheesecake-ul polonez, aflat pe poziţia 42 şi chiar gofrele belgiene, care sunt clasate pe locul 43.

  • Nicio surpriză: Guvernul Bolojan mai rezistă unei moţiuni de cenzură. Opoziţia nu a reuşit să strângă suficiente voturi pentru a dărâma Executivul

    UPDATE: Luni după-amiaza a avut loc dezbaterea şi votul moţiunii de cenzură depuse de AUR împotriva guvernului condus de Ilie Bolojan.

    Astfel, textul moţiunii a fost votat de 139 de parlamentari, cu mult sub majoritatea necesară de 233 de voturi. PSD nu a susţinut moţiunea de cenzură.

    Moţiunea de cenzură cu titlul „România nu este de vânzare – un guvern fără USR” a fost înaintată vineri Parlamentului de senatorul Ninel Peia, reprezentant al grupului PACE – Întâi România (alcătuit din senatori proveniţi din SOS România), beneficiind de susţinerea parlamentarilor AUR.

    Premierul Ilie Bolojan a apărat măsurile adoptate de Guvernul său, în timpul dezbaterii pe moţiunea de cenzură, luni, în Parlament, subliniind că acestea au stabilizat economia şi au evitat o criză financiară.

    Ilie Bolojan a amintit obiectivele pe care şi le-a asumat la preluarea funcţiei: „Am anunţat atunci trei direcţii principale pentru ceea ce urma să facă guvernul. Ordine în finanţe, bună guvernare şi respect pentru cetăţeni. Acestea rămân valabile şi pentru anul care urmează”.

    Şeful Guvernul a anunţat că măusrile adoptate în decursului anului, deşi dificile, „au pus ţara noastră pe calea cea bună”.

    „Când am preluat guvernarea, România era pe cale să se piardă încrederea pieţelor financiare. Asta ar fi însemnat fuga investiţiilor, dobânzi foarte mari, intrarea în incapacitatea de a ne mai împrumuta şi în cele din urmă complicaţii sociale foarte mari”, a continuant premierul.

    Liderul de Guvern a mai subliniat că măsurile „au presupus sacrificii din partea românilor, cărora le mulţumesc din nou pe această cale”.

    Acesta a prezentat şi rezultatele măsurilor luate de la preluarea mandatului. „Agenţiile de rating au menţinut România în rândul ţărilor recomandate pentru investiţii. Pentru primele 10 luni ale anului avem deja o reducere a deficitului faţă de aceeaşi perioadă a anului anterior. De asemenea, veniturile încasate la buget au crescut cu peste 12% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent şi prin îmbunătăţirea colectării. Pentru prima dată, în acest an, în octombrie, România s-a împrumutat la dobândă sub cele din ultimul an dovadă care vine încrederea investitorilor. De asemenea, ne-am scăzut cheltuielile de personal din sectorul public faţă de luna din anul anterior. Pentru că am început să facem ordine în finanţe”, adăugând: „ Anul viitor nu vor mai exista creşteri de taxe şi impozite”.

    Oficialul a anunţat şi priorităţile pentru anul următor, acesta fiind combaterea evaziunii fiscale, atragerea de fonduri europene şi aşezarea unor baze solide economice.

    Premierul a criticat şi iniţiatorii moţiunii de cenzură, spunând: „semnatarii moţiunii livrează doar haos şi scandal”, fără să propună alternative.

    „Ar fi trebuit să lăsăm România să ajungă în criză? Ar fi trebuit să continuăm cu cheltuiele şi să adâncim deficitul? Ar trebui să nu investim în apărare şi să lăsăm România vulnerabilă?”, a conchis liderul de la Palatul Victoria.