BusinessMagazin

Tag: Portugalia

  • Record mondial: un surfer învinge un val înalt de 27 de metri (VIDEO)

    “Nu mă gândeam cât de mare e valul, voiam doar să găsesc un loc mai bun pentru surfing. A venit însă ca o tonă de cărămizi pe umerii mei şi atunci mi-am dat seama că dacă aş fi căzut în acele momente, ar fi fost rău de tot”, a declarat McNamara pentru ABC News.

    Garrett McNamara are 44 de ani, este originar din Hawaii şi a realizat şi un film despre coasta Nazaré, unde conformaţia deosebită a fundului oceanului (aşa-numitul “Nazaré Canyon”) stimulează producerea unor valuri extrem de înalte, excelente pentru surfing, dar care nu o dată au ajuns să inunde oraşul pescăresc cu acelaşi nume situat pe ţărm.

    Precedentele recorduri le-au aparţinut americanului Ken Bradshaw, care a reuşit să reziste pe un val de aproape 26 de metri. Un alt surfer, Mike Parsons, s-a apropiat în 2008 de recordul mondial, învingând un val de peste 23 de metri.

    Competiţia de la Praia do Norte a început la 2 noiembrie şi va dura până la 28 noiembrie. Participă şase echipe de câte doi surferi, originari din Portugalia, Irlanda, Marea Britanie, Ţara Bascilor, Maroc, Brazilia, Germania, Franţa şi SUA. Echipa câştigătoare se va califica pentru competiţia internaţională de surfing din 2012 care va avea loc tot la Praia do Norte.

    Recordul lui McNamara redat cu încetinitorul:

  • Tăvălugul continuă: Fitch retrogradează Italia şi Spania, urmează Portugalia

    Retrogradarea reflectă “intensificarea crizei din zona euro, care constituie un şoc financiar şi economic semnificativ, de natură să deterioreze profilul de risc al Italiei”. Nivelul înalt al datoriei publice şi rata scăzută de creştere economică fac Italia vulnerabilă la un astfel de şoc, consideră Fitch.

    Agenţia apreciază că guvernul italian va reuşi anul acesta să se încadreze în ţinta de deficit de 3,9% din PIB, însă programul curent de reducere a cheltuielilor este insuficient pentru o adevărată reformă a finanţelor publice, povara fiscală mare va avea impact asupra creşterii economice, piaţa muncii este rigidă şi există bariere contra concurenţei pe piaţa de bunuri şi servicii.

    Pentru Spania, a cărei datorie pe termen lung este notată acum cu un calificativ inferior – AA-, în loc de AA+, tot cu perspectivă negativă – Fitch indică drept factori de risc intensificarea crizei din zona euro, performanţa bugetară slabă a unor regiuni şi deteriorarea perspectivelor de creştere economică pe termen mediu (sub 2% până în 2015, cu o rată a şomajului care va rămâne ridicată).

    Pe de altă parte, ponderea datoriei publice în PIB va atinge un maxim de 72% în 2013, mult sub media estimată de 89% a zonei euro, iar în sistemul bancar “s-au făcut progrese semnificative în restructurarea băncilor”, deşi acestea vor avea nevoie de o recapitalizare cu încă 30 de miliarde de euro începând din 2012, conform rezultatelor testului european de soliditate bancară, pe lângă cele 17,3 miliarde cheltuite până acum.

    Pentru Portugalia, cu rating BBB-, revizuirea de rating va avea loc în cursul ultimului trimestru al anului. Decizia vine după ce în cursul zilei de vineri, nouă bănci portugheze (între care şi BCP, proprietarul Millennium Bank) au fost retrogradate de Moody’s, cu argumentul “deteriorării activelor bancare din ţară”, alături de 12 bănci britanice (între care şi RBS), despre care Moody’s consideră că a scăzut probabilitatea ca statul să le susţină în caz că vor avea nevoie de ajutor financiar.

  • Daţi un leu pentru creditorii Greciei

    În realitate, ar fi vorba de fapt de stimularea investitorilor care ar finanţa statele, aşa cum a fost programul american TALF (Term Asset-Backed Securities Loan Facility), în valoare de 100 de miliarde dolari (bani folosiţi efectiv până în 2010, dintr-un total disponibil de 1.000 de miliarde), prin care Rezerva Federală a oferit finanţare ieftină băncilor şi fondurilor de investiţii, permiţând astfel instituţiilor de credit să continue, la costuri rezonabile, creditarea consumatorilor şi a micilor afaceri.

    CNBC a relatat că un oficial (nenumit) al G7 ar fi declarat că europenii iau în considerare o astfel de variantă de TALF, doar că ea ar viza piaţa obligaţiunilor guvernamentale, cu scopul de a-i stimula pe investitori să continue, la costuri rezonabile, creditarea statelor cu probleme.

    Capacitatea financiară a EFSF este actualmente de 440 de miliarde de euro.

  • Portugalia a descoperit o “gaură” în finanţele publice de peste un miliard de euro

    Potrivit băncii centrale, o evaluare a conturilor regiunii Madeira a arătat că autorităţile insulei nu au raportat datorii de 1,1 miliarde de euro în perioada 2008-2010. Impactul acestei descoperiri asupra deficitului bugetar este estimat la 0,3% din PIB, scrie cotidianul Wall Street Journal.

    UE şi FMI au pus la dispoziţia Portugaliei, în luna mai, un pachet de ajutor financiar de 78 miliarde de euro, după ce nivelul ridicat de îndatorare al ţării a cauzat creşterea până la un grad nesustenabil a costurilor de împrumut de pe pieţele financiare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Costurile ieşirii unei ţări din zona euro: între 9.500 şi 11.500 de euro/locuitor în primul an

    Conform unui raport al UBS citat de presa elenă, consecinţele ieşirii unei ţări cu finanţe slabe din zona euro ar fi incapacitatea de plată a datoriilor statului, falimente în rândul companiilor, o prăbuşire a sistemului bancar şi a comerţului cu exteriorul. În plus, moneda naţională a ţării respective ar cădea cu circa 60% faţă de euro, neputând să ajute economia să depăşească dezavantajele părăsirii zonei euro.

    Banca estimează la 9.500-11.500 de euro pe cap de locuitor costurile implicate numai în primul an de părăsirea zonei euro de către o ţară cu finanţe slabe, pentru a scădea la 3.000-4.000 de euro în anii următori. În total, costurile ar echivala cu 4-50% din PIB în primul an.

    Pentru o ţară cu finanţe puternice, ca Germania, consecinţele părăsirii zonei euro ar însemna falimente de companii, nevoia recapitalizării sistemului bancar şi prăbuşirea comerţului cu exteriorul. Pentru fiecare adult şi copil german, costurile ar fi de 6.000-8.000 de euro în primul an – echivalentul a 20-25% din PIB – şi de 3.500-4.500 în anii următori.

    Prin comparaţie, costul salvării Greciei, al Irlandei şi al Portugaliei în eventualitatea unei intrări a acestora în incapacitate de plată ar depăşi doar cu puţin 1.000 de euro pe cap de locuitor în cheltuieli totale.

    Fragmentarea zonei euro ar implica, de asemenea, costuri politice, întrucât conceptul de Europă unită şi autoritatea ei ca atare pe scena internaţională ar deveni desuete şi ar apărea riscuri de război civil ori de ascensiune a unei guvernări autoritare sau militare.

  • Grecia, Portugalia si Irlanda, salvate de la faliment. UE a propus un nou pachet de ajutor financiar

    Reformarea Facilitatii Europene pentru Stabilitate Financiara va
    permite acestuia sa imprumute la dobanzi de numai 3,5%, potivit
    unui document care contine concluziile summit-ului de joi al
    liderilor europeni. Documentul urmeaza sa fie publicat la finalul
    reuniunii. Maturitatea imprumuturilor acordate de institutie va fi
    extinsa de la o medie de 7,5 ani la cel putin 15 ani. Institutia va
    obtine atributii de a recpaitaliza banci prin imprumuturi catre
    guvernele zonei euro, chiar si catre cele care beneficiaza de
    programe de ajutor financiar. Va avea si putearea de a interveni pe
    pietele secundare ale datoriei suverane a statelor din zopna euro,
    in baza unor analize a Bancii Centrale Europeane si a unanimitatii
    tarilor care participa la finantarea Facilitatii Europene pentru
    Stabilitate Financiara.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Calcaiul lui Ahile pentru zona euro: Italia

    Un pasager pe puntea superioara a Titanicului e posibil sa fi
    fost mai optimist in ultima noapte decat sunt cei care urmaresc in
    aceasta vara problemele bugetare din zona euro. Retrogradarea
    Portugaliei sub nivelul recomandabil pentru investitii de catre
    agentia Moody’s a amutit estimarile entuziastilor, pentru care
    salvarea Greciei era singurul punct de bifat pe agenda acestei
    perioade. Investitorii par tocmai sa-si fi dat seama ca pierderile
    de pe urma detinerii de titluri elene sunt inevitabile si acum isi
    iau masuri de precautie in ce priveste detinerile de obligatiuni
    lusitane, cerand dobanzi tot mai mari pentru a credita
    Lisabona.

    Nu va trece mult, probabil, pana cand si Spania – ale carei
    banci au expuneri consistente in Portugalia – va avea parte de un
    tratament asemanator. Grecia are insa o replica la scara mai mare,
    Italia, a carei criza de solvabilitate se dezvolta incet, dar
    sigur, la adapostul discutiilor despre problemele celorlalte state
    periferice ale zonei euro (Portugalia, Irlanda, Grecia si Spania).
    Iar problemele cu adevarat importante ale zonei euro aici isi au
    punctul terminus, nu in falimentul Atenei; economiile zonei euro
    totalizeaza circa 12.000 de miliarde de euro, dintre care datoriile
    Greciei reprezinta circa 360 de miliarde de euro (circa 150% din
    PIB elen), la care s-ar adauga 100-200 de miliarde de euro,
    potentiale pierderi asociate restructurarii partiale a
    obligatiunilor emise pana acum.


    Italia insa, ale carei datorii se ridica la 2.000 de miliarde de
    euro, sau 120% din PIB, este o nuca prea tare pentru toata zona
    euro. Germania, Franta si celelalte mari economii europene au
    depasit deja cu mult pragul de indatorare de 60%, astfel ca
    asumarea de noi datorii pentru salvarea altor state este aproape
    exclusa. La randul sau, Banca Centrala Europeana (BCE) are deja o
    expunere masiva la obligatiunile grecesti, irlandeze si
    portugheze.

    Un mare neajuns al Italiei este ca se afla de un deceniu in
    zodia lui Silvio Berlusconi, personajul cel mai burlesc al
    cancelariilor europene (revista britanica The Economist chiar i-a
    “acordat” apelativul de “Burlesqueoni”): cabinetul sau nu se bucura
    de incredere nu doar din partea propriilor cetateni, dar nici din
    cea a pietelor financiare. Ministrul de finante Giulio Tremonti a
    reusit deocamdata sa tina in frau elanurile financiar-populiste ale
    lui Berlusconi, dar nu a putut face mai nimic pentru a opri
    tavalugul datoriei publice imense a tarii.

    Italia este alintata cu titlul de “Japonie a zonei euro”,
    intrucat datoria privata este la un nivel redus, iar cetatenii
    crediteaza practic statul, insa in cazul unui blocaj pe pietele
    financiare, analistii estimeaza ca un recurs la voluntariatul
    financiar al italienilor ar avea putine sanse de izbanda. Ca si in
    Grecia, si in Italia evaziunea fiscala este sport national, factura
    anuala de pe urma acestor fraude ridicandu-se la 150 de miliarde de
    euro, potrivit estimarilor ministrului Tremonti. Insusi premierul
    Silvio Berlusconi, care are pe rol trei mari dosare penale, este
    invinuit in doua dintre ele de evaziune fiscala si coruptie (in al
    treilea, invinuirea este “doar” de relatii sexuale cu o prostituata
    minora).

  • Ce sanse are Spania sa scape de soarta Greciei si a Portugaliei?

    Medicamentul experimental administrat in mai 2010 Greciei pentru
    a-si rezolva problema de lichiditate (cum s-a scris atunci in fisa
    de externare) nu si-a facut efectul: la Atena pacientul mai e tinut
    in viata doar de promisiunile cu privire la o noua transa de cateva
    zeci de miliarde de euro de la Uniunea Europeana si Fondul Monetar
    International, pentru ca situatia ei financiara nu-i permite sa se
    ridice ca sa dea mana direct cu investitorii privati.

    Dincolo de metaforele medicale si lingvistice, la Atena problema
    este – cum scepticii au avertizat inca de acum un an – una de
    solvabilitate, pentru ca in software-ul economiei elene au fost
    rescrise cu buna stiinta si rea-credinta niste linii de cod care
    i-au afectat iremediabil functionarea.


    Astfel, Grecia a ajuns dupa un an din nou in situatia in care
    nu-si mai poate plati datoriile (ajunse la cam 160% din PIB) pentru
    ca economia sa – si asa prost structurata – se sufoca sub povara
    masurilor de austeritate impuse drept conditii pentru acordarea
    ajutorului financiar. Dar liderii europeni se feresc ca de foc sa
    faca oficiale ipotezele de lucru ale pietelor, ca Grecia sa-si
    restructureze imprumutul sau sa-si declare incapacitatea de plata.
    In incercarea de a cumpara – cu alte zeci de miliarde – inca niste
    timp pana cand sistemul bancar european va fi suficient de puternic
    ca sa poata absorbi in bilanturile contabile socul unui asemenea
    anunt, liderii europeni prefera sa se ascunda dupa subtilitati
    semantice, dintre care se desprinde aceea ca acordarea unui nou
    pachet de asistenta nu ar viza de fapt restructurarea datoriilor
    existente, ci doar extinderea maturitatii lor.

    In piata, insa, lucrurile se vad ceva mai clar: la o recenta
    dezbatere organizata de Erste Group la Viena, Jozef Sikela, CEO al
    bancii slovace Slovenska Sporitelna, a spus transant ca “orice
    detinator de datorie publica greceasca trebuie sa se astepte la o
    restructurare, singura intrebare fiind cat de mare va fi ea”. Mai
    ales ca – dat fiind nivelul la care se tranzactioneaza acum
    obligatiunile suverane grecesti, de circa 60% din valoarea lor la
    emitere – aceasta restructurare este deja efectiva in piata. “Fie
    ca esti banca sau investitor privat in datoriile grecesti, daca iti
    vine acum un auditor si-ti verifica registrele contabile cu
    onestitate, trebuie sa-ti evidentieze scaderea acestor active
    conform cotatiilor din piata”, a explicat Sikela.

    O misiune comuna de inspectie a UE si FMI este asteptata sa-si
    prezinte concluziile in aceasta saptamana la Atena si sa anunte o
    rescriere a parametrilor de anul trecut, pe care grecii oricum nu
    i-au respectat. Tinta de deficit a fost depasita cu un sfert
    (ajungand la 10% din PIB), incasarile la buget au ramas in urma
    prognozelor, iar lupta cu restructurarea economiei se loveste de
    proteste zilnice, la care lozincile anti-euro si anti-UE nu mai
    sunt de mult razlete. Solutia pe care expertii internationali
    trebuie sa o gaseasca, si care ar putea include un plan de
    privatizari de 50 de miliarde de euro, trebuie sa previna si
    repetarea scenariului in Irlanda si Portugalia, ambele cu probleme
    la orizont in ce priveste respectarea acordurilor de finantare.

    Irlanda deja cere, prin noul guvern, rediscutarea dobanzii de
    5,8% prevazute in acordurile de anul trecut si care deja a ajuns la
    6,18% din cauza inrautatirii perspectivelor pentru economiile
    eurozonei. Iar la o suma de 67,5 miliarde de euro, cat va imprumuta
    Dublinul pana in 2013, orice variatie la nivelul dobanzii se
    traduce in ajustari de cheltuieli interne. Nici in cazul
    Portugaliei perspectivele nu sunt mai linistitoare, din moment ce
    sustinerea de 78 de miliarde de euro pe care Lisabona a obtinut-o
    de la UE si FMI are atasata o dobanda variabila de 5,8% pentru
    urmatorii sapte ani si jumatate, speranta ambelor parti fiind ca in
    acest timp economia portugheza va avea crestere si isi va putea
    onora si debitele asumate acum.

  • A cedat si Portugalia. Ce masuri de austeritate ii asteapta pe portughezi dupa acordul cu FMI

    Dobanda imprumutului urmeaza sa fie stabilita ulterior, cel mai
    probabil la reuniunea din 16 mai a ministrilor de finante din zona
    euro, insa ce se stie e ca Portugalia va trebui sa reduca deficitul
    bugetar de la 9,1% din PIB la 5,9% din PIB in acest an (fata de
    tinta initiala de 4,6%), la 4,5% in 2012 si 3% in 2013.


    Creditul include si 12 miliarde de euro destinate pentru
    sustinerea sistemului bancar afectat de criza, precum si masuri de
    crestere a veniturilor la buget si de reducere a cheltuielilor,
    prin inghetarea pensiilor si a salariilor si limitarea angajarilor
    in sectorul bugetar, taierea pensiilor mai mari de 1.500 de euro, o
    crestere a taxelor pentru vanzarile de masini si tutun,
    privatizarea partiala a companiilor energetice si vanzarea
    companiei nationale aviatice TAP Air Portugal. Perioada de acordare
    a ajutorului de somaj va fi redusa de la 3 ani la 18 luni.

    Termenul limita pentru ca banii de la UE si FMI sa fie
    accesibili este 15 iunie, cand Portugalia are de platit datorii
    ajunse la scadenta de aproape 5 mld. euro.

    Ministrul de finante Fernando Teixeira dos Santos a apreciat ca
    pachetul de austeritate impus de UE si FMI va impinge Portugalia in
    recesiune, estimand ca economia tarii va scade acu 2% in 2011 si cu
    tot atata in 2012.

    Guvernul lui Jose Socrates a demisionat dupa ce parlamentul i-a
    respins un plan de austeritate care nu facea referire la ajutorul
    financiar din partea zonei euro si a FMI, insa analistii considera
    ca Portugalia oricum ar fi ajuns in situatia sa apeleze la acest
    ajutor mai devreme sau mai tarziu, pe urmele Greciei si ale
    Irlandei, avand in vedere randamentele tot mai inalte cerute de
    investitori pentru obligatiunile portugheze. Primavara trecuta,
    imediat dupa ce Grecia a cerut ajutorul UE si al FMI ca sa evite
    incapacitatea de plata, guvernul Socrates a anuntat un program de
    austeritate care prevedea renuntarea la unele investitii cu bani
    publici, inghetarea salariilor mari si marirea TVA de la 20% la
    21%.

  • Cum a ajuns Irlanda sa aiba acelasi rating ca Romania

    De data aceasta, investitorii au reactionat la anuntul Moody’s
    ca reduce ratingul Irlandei de la Baa1 la Baa3, similar cu cel al
    Romaniei – ultimul prag dinainte ca datoria suverana a unei tari sa
    primeasca ratingul “junk”. Diferenta fata de anul 2009, cand
    obligatiunile irlandeze aveau rating AAA, cel mai bun posibil, este
    enorma.

    Climatul din pietele financiare fata de Grecia, Portugalia si
    Spania, reflectat in cresterea randamentelor, s-a deteriorat si el
    din nou, pentru ca investitorii (detinatorii obligatiunilor emise
    de aceste tari) ar pierde evident daca noul guvern de la Dublin
    si-ar pune in practica avertismentul, iar celelalte state i-ar urma
    exemplul, refuzand sa mai aloce bani publici pentru sustinerea
    bancilor. Ar fi ultimul lucru dorit pe pietele financiare, avand in
    vedere ca toata arhitectura “salvarii din criza” s-a intemeiat
    exact pe abolirea distinctiei dintre datoria publica si cea
    privata, respectiv alocarea de bani de la buget pentru
    recapitalizarea bancilor si indatorarea la FMI si la partenerii din
    zona euro, insotita de programe de austeritate.

    In cazul Irlandei, care s-a imprumutat de la zona euro si de la
    FMI cu 70 de miliarde de euro, salvarea bancilor a insemnat o
    crestere a deficitului bugetar de la 12% la 32% din PIB la nivelul
    anului trecut, iar autoritatile au anuntat ca il vor reduce la 3%
    din PIB pana in 2014, cu pretul unor taieri drastice de cheltuieli
    sociale si de investitii. PIB-ul Irlandei reprezinta doar 1% din
    economia zonei euro, insa bancile care opereaza in tara au active
    care inseamna 400% din PIB, din care o parte sunt inca active
    toxice sau credite indoielnice. La sfarsitul lui martie, ministrul
    de finante a estimat ca bancile din Irlanda vor avea nevoie de o
    infuzie de inca 24 de miliarde de euro pentru a rezista unei
    eventuale reintoarceri a crizei financiare in zona euro.