Tag: wikipedia

  • Wikipedia hărţilor

    Când vine vorba de hărţi online, primul nume ce ne vine în minte este Google. Istoria hărţilor lor începe în 2004, când Google a cumpărat o companie australiană care se numea Where 2 Technologies şi dispunea de un program de desenare a unor hărţi statice pe care le distribuia prin internet. Google a transformat programul într-o aplicaţie web şi a inclus-o în serviciul Google Local, în scurt timp devenit Google Maps şi pe baza căruia au fost construite o mulţime de alte servicii precum Transit (transport public) sau binecunoscutul Street View.

    Apoi s-a întins şi în spaţiul cosmic, furnizând hărţi pentru Lună, Marte şi pentru întregul univers vizibil. Însă un pas important spre dominaţia absolută pe această piaţă a fost publicarea interfeţelor de programare, astfel încât o mulţime de alte firme au putut să dezvolte servicii noi. În cele din urmă, hărţile au ajuns în telefoanele inteligente şi fac tot felul de lucruri utile, de la etichetarea pozelor până la sistemele de navigaţie.Adevărul este că Google nici nu a prea avut concurenţă.

    Aplicaţiile similare de la AOL şi Yahoo! au fost lăsate mult în urmă, Apple încă foloseşte hărţile de la Google, iar Microsoft a intrat târziu în joc. Dar, ca întotdeauna când piaţa este cucerită de un jucător dominant, încep nemulţumirile. Google a ridicat în ultima vreme preţurile pentru marii utilizatori ai serviciului şi a anunţat că va taxa şi siturile mai mici cu număr mare de utilizatori (o medie de peste 25.000 de vizualizări pe zi pe parcursul unui trimestru). Unii clienţi caută alternative mai ieftine, Apple încearcă să scape cumva de serviciile Google, iar Microsoft ar vrea o felie de piaţă mai consistentă. Însă de la imaginile satelitare şi până la hărţi utile e cale lungă, iar investiţiile necesare sunt semnificative.

    Dar există şi o altă abordare, cu sursă de inspiraţie Wikipedia. Ideea englezului Steve Coast a părut nebunească: să cartografieze întreaga planetă şi să facă datele publice, fără nici o restricţie, astfel încât oricine să le poată folosi cum pofteşte. A pornit în 2004 de la zero: primele date le-a cules el însuşi plimbându-se cu bicicleta prin Londra, cu un receptor GPS. În cei opt ani care au trecut, serviciul Open Street Map (OSM) a adunat circa o jumătate de milion de voluntari care, utilizând instrumentele online şi imaginile satelitare, au cartografiat cea mai mare parte a lumii. Orice utilizator înregistrat poate să modifice, să actualizeze sau să adauge date, astfel încât pentru multe regiuni hărţile OSM sunt cele mai actuale cu putinţă. Zilele trecute am remarcat că nişte străduţe au devenit cu sens unic şi m-am grăbit să marchez modificarea, dar altcineva mi-o luase deja înainte.

    E adevărat că nivelul de detaliere variază. În Târgu-Mureş, până şi aleile din spatele blocurilor sunt marcate (ba chiar şi scurtăturile pietonale), dar într-un orăşel din apropiere nu apar decât străzile principale. Am făcut o comparaţie cu Google Maps şi am constatat că în general oraşele mai mari sunt mai bine documentate de OSM, în vreme ce pentru oraşe mici şi sate, Google Maps este mai bun. Aşa că pe telefon am acum două navigatoare, unul bazat pe Google Maps şi unul bazat pe Open Street Map (care are avantajul că-mi permite să încarc hărţile pe care le doresc şi funcţionează offline). Este important de notat că, de când proiectul a căpătat o anumită amploare, au contribuit cu hărţi multe organizaţii sau companii specializate, astfel încât sarcina voluntarilor s-a redus în mare măsură, ceea ce le-a permis să se ocupe mai mult de detalii (cum ar fi adresele clădirilor), actualizări şi marcarea punctelor de interes.

    Se pare că ideea nebunească a lui Steve Coast e pe cale să se împlinească, după ce voluntarii din Luanda sau Lhasa au făcut să dispară şi ultimele mari “pete albe”. O organizaţie din Indonezia se bazează pe OSM pentru un amplu proiect de analiză a riscurilor în cazuri de catastrofe (cutremure, erupţii vulcanice etc.), deoarece caracterul deschis al datelor le permite să noteze detalii cum ar fi structura clădirilor sau tipul acoperişurilor. New York Times relatează că, după cutremurul din Haiti din 2010, cea mai completă hartă cuprinzând drumurile, spitalele, centrele de triaj şi taberele de refugiaţi a fost realizată în timp record de voluntarii Open Street Map.

    Între timp, Steve Coast a fost angajat de Microsoft, care a donat proiectului Bing Aerial Imagery şi va folosi OSM în Bing. Apple a adoptat OSM pentru programele de organizare a pozelor, iar FourSquare a schimbat şi ea macazul. Ca de obicei, deschiderea stimulează competiţia.

  • Protest la Wikipedia – Enciclopedia închide miercuri paginile în engleză: “Avertisment pentru studenţi şi elevi! Faceţi-vă temele din timp”

    “Avertisment pentru studenţi şi elevi! Faceţi-vă temele din timp. Wikipedia protestează, miercuri, faţă de o lege rea” , a scris pe contul său de Twitter Jimmy Wales, fondatorul acestei enciclopedii participative online. “Ultimele detalii sunt încă analizate, dar se pare că acest consens va viza mai degrabă o închidere totală decât una parţială. Va fi o nebunie. Sper că Wikipedia va conduce la o blocare a sistemului telefonic de la Washington, miercuri! Transmiteţi acest mesaj tuturor cunoştinţelor”, a adăugat Jimmy Wales. “Libertatea nu este niciodată oferită de opresor, ea trebuie să fie cerută de cel oprimat”, a continuat Jimmy Wales, citându-l pe fostul lider american de culoare al mişcării pentru drepturile civile Martin Luther King. “Miercuri, Wikipedia va cere”, a adăugat Wales.

    Cititi mai multe pe mediafax.ro

  • Wikipedia – mod de folosinta

    In adolescenta am invatat sa cant la chitara. Dupa cativa ani de
    practica am constatat ca s-a schimbat felul in care ascult muzica
    si n-am stiut daca e mai bine sau mai rau. Pe de-o parte imi era
    teama ca mi-am pierdut o doza de “inocenta” ca ascultator, ca am
    devenit prea interesat de ce face si cum face un instrument sau
    altul, pe de alta parte ma bucuram ca nu mai sunt un ascultator
    naiv. Cam acelasi lucru mi s-a intamplat cu presa scrisa. Dupa ce
    aproape zece ani am lucrat ca redactor si editor, am invatat cum se
    construiesc publicatiile, care sunt mecanismele economice din
    spatele lor si cum se impleteste mesajul scris cu mesajul
    subliminal (ma refer la “atmosfera” pe care o degaja paginile
    tiparite). Efectul a fost acelasi: mi-am pierdut naivitatea in
    relatia cu mass-media si am devenit un fel de “consumator
    profesionist” de presa, dotat cu o oarecare abilitate de a discerne
    calitatea informatiei care mi se livreaza.

    Cu internetul, relatia e putin mai complexa, pentru ca e vorba
    de mai multe medii convergente unde comunicarea este
    multidirectionala, iar modalitatile de a crea si agrega informatia
    sunt adesea diferite de cele utilizate in mediile traditionale.
    Chiar si asa, faptul ca utilizez si dezvolt aplicatii in acest
    spatiu ma pune intr-o pozitie favorizata in raport cu aceasta cale
    de comunicare. Ca si in cazul presei, stiu cum se face si cum
    functioneaza, asa ca sunt destul de precaut cu informatia pe care o
    primesc. Un exemplu clasic in aceasta privinta este Wikipedia, o
    resursa fabuloasa prin cantitatea si diversitatea informatiei, dar
    mereu pusa sub semnul intrebarii din perspectiva calitatii pe
    motivul ca aceia care contribuie cu material nu sunt in mod necesar
    experti in domeniu si nu exista editori profesionisti care sa
    verifice acuratetea informatiilor. Mai mult, identitatea
    contributorilor este cel mai adesea incerta, asa ca nu este deloc
    exclus ca sub numele unui eminent profesor universitar sa gasim un
    elev de liceu. In aceste conditii, merita sa apelam la
    Wikipedia?

    Pe cei care raspund cu “nu categoric” ii invit sa caute in
    Britannica informatii despre participiul prezent al verbelor in
    limba armeana. Probabil, rezultate asemanatoare vor obtine si din
    enciclopedii online in care expertii aproba continutul, iar
    contributorii trebuie sa se prezinte cu identitatea reala (cum sunt
    Citizendium sau Google Knol). Daca totusi Wikipedia este solutia
    cea mai la indemana, atunci cunoasterea mecanismelor care o
    guverneaza poate sa minimizeze riscul de a obtine informatii
    gresite sau chiar menite sa dezinformeze. Prima observatie este ca
    Wikipedia nu trebuie privita ca o interfata transparenta (o
    “fereastra”) spre informatia pe care o cuprinde, ci ca o “oglinda”
    ce adauga informatiei propriu-zise modalitatile tehnice si
    organizatorice in care informatia este asamblata. Cu alte cuvinte,
    vom obtine cele mai bune rezultate daca ne vom pune in joc spiritul
    critic si vom explora toate straturile informative gazduite de
    aceasta resursa.

    In primul rand trebuie sa evaluam in ce masura subiectul pe
    care-l avem in vedere este controversat. In unele cazuri, astfel de
    articole sunt marcate ca atare, dar de cele mai multe ori editorii
    ajung la un compromis (aceasta este regula). In aceste cazuri se
    intampla ca anumite perspective asupra subiectului sa fie omise din
    textul articolului. Cam toate temele cu tenta nationala pot fi
    suspectate din aceasta perspectiva. De exemplu, articolul despre
    limba aromana nu este marcat in varianta engleza, dar are in spate
    o controversa ce anima mai multe natiuni balcanice. In aceste
    cazuri este recomandabil sa consultam pagina de discutii, care
    poate fi uneori mai informativa decat articolul propriu-zis si, cu
    siguranta, ne permite sa apreciem seriozitatea abordarii. O alta
    resursa valoroasa este istoricul, care ne permite sa urmarim cum
    s-a ajuns la forma publicata.

    Dincolo de neutralitate se pune problema corectitudinii.
    Wikipedia nu-si propune sa stabileasca adevarul, nici sa fie o
    tribuna a opiniilor sau a cercetarilor personale, in schimb pune
    accentul pe verificabilitate, astfel incat referintele sunt mereu
    la indemana atat pentru a verifica informatia, cat si pentru a
    extinde cercetarea. Adesea, pornind de aici, obtinem trimiteri mai
    bune decat dintr-un motor de cautare. Pana la urma, o excursie in
    spatele paginilor Wikipedia ne permite sa intelegem intreaga
    constructie si ne antreneaza sa aplicam acelasi filtru critic
    informatiilor de oriunde ar veni. Ne ajuta sa ne pierdem
    naivitatea.

  • Drumul Wikipedia de la experiment la enciclopedia deceniului

    Multa vreme, Wikipedia a fost considerata o sursa obscura si
    prin urmare putin credibila de informatie, cu multe erori si
    articole privite drept adevarate acte de vandalism din cauza
    neadevarurilor continute. S-a intamplat chiar, cu nu foarte multi
    ani in urma, ca pe paginile enciclopediei sa apara ca un actor
    american destul de cunoscut a suferit un atac de cord, desi el era
    perfect sanatos si se zbatea sa faca fata in acest timp valului de
    telefoane, inclusiv de la fiica sa, care sa verifice informatia.
    Explicatia era cat se poate de simpla: articolele de pe Wikipedia
    au fost aproape de la bun inceput scrise de colaboratori externi,
    care au profitat uneori, sub protectia anonimatului, de lacunele
    enciclopediei cu privire la sistemele de verificare si aprobare a
    informatiilor.

    De atunci insa, gluma “daca scrie pe Wikipedia, cu siguranta
    este adevarat” a devenit mai degraba un truism, iar site-ul s-a
    transformat in decurs de zece ani intr-un punct de referinta in
    viata de zi cu zi pentru multi utilizatori care foloseau cu
    precautie aceasta sursa de informatie in perioada de inceput. Ideea
    lui Jimmy Wales de a infiinta o enciclopedie gratuita cu articole
    pe orice subiect posibil scrise de oameni dispusi sa-si doneze
    timpul in acest sens a fost pe atunci o gura de aer proaspat pentru
    internautii care, pentru a gasi o informatie relevanta pe internet,
    erau nevoiti sa caute destul de mult si sa treaca prin alte zece
    pagini nerelevante in acest proces. Proiectul s-a numit initial
    Nupedia, iar mana de oameni implicati alaturi de Wales au reusit in
    primul an sa scrie doar putin peste zece articole, moment in care
    fondatorul, impreuna cu Larry Sanger, a decis sa permita oricui sa
    trimita informatii pentru enciclopedia redenumita Wikipedia.
    Nupedia a fost abandonata cativa ani mai tarziu, cu nu mai mult de
    24 de articole scrise, in timp ce Wikipedia a adunat in numai un an
    peste 20.000 de articole.

    Acum, dupa exact un deceniu de la infiintare, enciclopedia
    numara 17 milioane de pagini cu informatii diferite in 250 de limbi
    straine, dintre care 118.000 in Volapuk, o limba putin cunoscuta
    inventata in secolul XIX. Spre comparatie, proiectul competitor
    Britannica are doar 120.000 de articole, toate in engleza. In urma
    cu doi ani, enciclopedia a fost chiar tiparita intr-un volum de
    5.000 de pagini care aduna numai 437 de articole, o initiativa nu a
    vreunei edituri respectabile, ci a unui student britanic pe nume
    Rob Matthews.

    Mai mult, Wikipedia este al optulea cel mai vizitat site din
    lume, potrivit Alexa.com, si foloseste drept suport informational
    inclusiv cercetatorilor. Ca o paranteza, enciclopedia a inlesnit
    atat de mult cautarea de informatii complexe pe un anumit subiect,
    incat multi cercetatori admit ca au devenit lenesi in demersurile
    de cercetare din cauza Wikipedia, conform unui sondaj derulat in
    randul a 1.000 de oameni pe OneNewsPage.com; 29,5% au recunoscut ca
    sunt mai comozi cand cauta informatii si consulta enciclopedia, 62%
    au spus ca o acceseaza cu regularitate, 98% au admis ca acolo pot
    gasi cele mai bune informatii si 35% au spus ca se documenteaza
    acum doar de pe Wikipedia. Or, o asemenea biblioteca de informatii
    n-ar trebui considerata sursa academica, ci doar un punct de
    plecare pentru o cercetare mult mai amanuntita.

    Cu toate acestea, enciclopedia este in continuare gratuita, nu
    are un model de business si daca n-ar fi cele cateva mii de
    contributori activi carora li se adauga peste 100.000 care se
    implica ocazional, continutul ei n-ar mai fi extins. Cei 50 de
    angajati, cifra care va creste anul acesta, se ocupa mai degraba de
    coordonare si de controlul informatiilor. “Fiecare angajat raspunde
    de aproximativ opt milioane de utilizatori”, spune fondatorul
    enciclopediei, dar proiectul a ramas in mintea consumatorilor unul
    “open source”. In schimb, cheltuielile anuale ale Wikimedia
    Foundation, entitatea din spatele Wikipedia, se ridica la peste 20
    de milioane de dolari (15,5 de milioane de euro), cifra estimata sa
    creasca in primul rand din cauza cheltuielilor cu infrastructura
    necesara pentru a gazdui volumul tot mai mare de continut, date
    fiind planurile de extindere in zone precum Orientul Mijlociu,
    India sau China.

    Tarile in curs de dezvoltare sunt o prioritate, mai ales ca
    printre cele mai de succes versiuni ale enciclopediei se numara
    cele in limbi europene, japoneza si chineza. “Numai in India, unde
    deschidem anul acesta primul birou din afara SUA, sunt 20 de limbi
    straine de acoperit”, ofera Wales o dimensiune a activitatii din
    acest an, finantata ca si pana acum din donatii

  • Google a donat doua milioane de dolari pentru Wikipedia

    Banii vor fi utilizati pentru a cumpara mai multe computere
    pentru a sustine site-ul, incluzand chiar si servere si rutere
    pentru a sustine traficul global, scrie
    eWeek
    . De asemenea fondurile vor fi utilizate pentru a sustine
    eforturile organizatiei in a face mult mai usor de utilizat si mai
    accesibila enciclopedia.

    “Suntem foarte incantati si foarte recunoscatori. Este un cadou
    minunat, si vrem sa sarbatorim aceasta ca recunoastere a unui
    parteneriat si a unei prietenii lungi intre Google si Wikimedia”, a
    spus Jimmy Wales, fondatorul Wikipedia pe Twitter. “Ambele
    organizatii au fost construite pentru a aduce informatii de
    calitate pentru sute de milioane de oameni in fiecare zi si sa
    imbunatateasca internetul pentru fiecare”, a completat acesta.
    Wikimedia utilizeaza serviciul Google Translation pentru
    traducerile online ale articolelor Wikipedia in mai mult de 270 de
    limbi, incluzand traduceri chiar si in araba, Hindi sau
    Swahili.

    Wikimedia, fundatia Wikipedia a primit support de la donatiile
    individuale ale utilizatorilor sai, primind in ultimele doua luni
    ale anului peste 6 milioane de dolari de la peste 240.000 de
    utilizatori.

  • Cat de mult ar trebui sa ne incredem in Wikipedia?

    Daca veti cauta un cuvant – sa zicem “Napoleon” – si vedeti ca o
    informatie este incompleta sau incorecta, va inregistrati, o
    corectati, iar articolul va fi salvat astfel, cu adaugirea voastra.
    Bineinteles ca aceasta le-ar permite rau-intentionatilor sau
    nebunilor sa raspandeasca informatii false, dar garantia ar trebui
    sa fie data tocmai de faptul ca verificarea e facuta de milioane de
    utilizatori.

    Daca un rau-intentionat s-ar apuca sa modifice, scriind ca
    Napoleon n-a murit pe insula Sfanta Elena, ci la Santo Domingo,
    dintr-odata milioane de bine intentionati ar interveni sa rectifice
    ilicita corectie (si apoi cred ca, dupa cateva actiuni in justitie
    ale unor persoane care s-au trezit calomniate de necunoscuti, un
    soi de redactie exercita totusi un control, cel putin asupra
    rectificarilor care par vadit defaimatoare). In acest sens,
    Wikipedia ar fi un exemplu elocvent a ceea ce Charles Sanders
    Peirce(1) numea Comunitate (stiintifica), cea care printr-un soi de
    fericita homeostaza elimina erorile si legitimeaza noile
    descoperiri, purtand astfel mai departe, cum spunea el, torta
    adevarului.

    Dar daca acest control colectiv ar putea functiona in ceea ce-l
    priveste pe Napoleon, va putea si in cazul unui John Smith
    oarecare? Sa luam drept exemplu o persoana un pic mai cunoscuta
    decat John Smith si mai putin decat Napoleon, adica cel care scrie
    aceste randuri. La inceput am intervenit pentru a corecta rubrica
    ce ma privea, intrucat continea date eronate sau informatii false
    (cum ar fi ca eu sunt primul nascut din 13 frati, cand de fapt
    acesta a fost cazul tatalui meu). Ulterior am renuntat, deoarece de
    fiecare data cand din curiozitate intram sa-mi revad pagina dadeam
    peste alte dragalasenii postate de cine stie cine. De aceasta data,
    cativa prieteni m-au avertizat ca Wikipedia spune ca m-am casatorit
    cu fiica editorului meu Valentino Bompiani. Informatia nu este cu
    nimic defaimatoare, dar – in caz ca ar putea fi pentru prietenele
    mele dragi, Ginevra si Emanuela -, am intervenit pentru a o
    elimina.

    In acest caz al meu nu se poate vorbi nici despre o eroare
    scuzabila (precum povestea celor 13 frati), nici de preluarea unui
    zvon aflat in circulatie: nimanui nu i-a trecut vreodata prin cap
    ca eu m-as fi casatorit intr-un asemenea mod, prin urmare
    necunoscutul coautor al Wikipedia a intervenit pentru a face
    publica o fantezie personala de-a lui, fara sa-i fi trecut prin
    minte cel putin sa verifice informatia din vreo sursa.

    Si-atunci cat de mult trebuie sa ne incredem in Wikipedia? Spun
    imediat ca eu am incredere pentru ca ma folosesc de ea cu tehnica
    cercetatorului de profesie: consult pe o anumita tema Wikipedia si
    apoi verific cu alte doua sau trei site-uri: daca informatia apare
    de trei ori, exista sanse mari sa fie adevarata (dar trebuie sa fiu
    atent ca site-urile consultate sa nu fie paraziti ai Wikipedia si
    sa repete greseala). Un alt mod este sa vad rubrica de Wikipedia
    atat in italiana, cat si intr-o alta limba (daca intampinati
    dificultati in urdu, veti gasi intotdeauna, cu siguranta, si
    corespondentul in engleza); adeseori, cele doua pagini corespund
    (una este traducerea alteia), dar se intampla si sa difere, si
    poate fi interesant sa descoperi o contradictie: ar putea chiar sa
    va impinga (impotriva oricarei religii a virtualului ati avea) sa
    va ridicati si sa mergeti sa consultati o enciclopedie scrisa pe
    hartie.

    Dar eu am dat exemplul unui cercetator care a invatat putin cum
    merg lucrurile confruntand sursele intre ele. Ce se intampla insa
    cu ceilalti? Cei care merg pe incredere? Pustii care recurg la
    Wikipedia pentru temele scolare? Luati bine aminte ca situatia este
    valabila pentru oricare alt site, de aceea de multa vreme am
    propus, inclusiv unor grupuri de tineri, sa constituie un centru de
    monitorizare a internetului, cu un comitet format din experti de
    incredere pentru fiecare disciplina in parte, astfel incat
    diferitele site-uri sa fie recenzate (fie online, fie printr-o
    publicatie tiparita) si judecate din punctul de vedere al
    credibilitatii si al acuratetei. Sa luam repede un exemplu: sa nu
    cautam numele unui personaj istoric de genul lui Napoleon (pentru
    care Google furnizeaza 2.190.000 de site-uri), ci pe cel al unui
    tanar scriitor devenit cunoscut doar de un an, adica de cand a
    castigat premiul Strega 2008, Paolo Giordano, autorul lucrarii
    “Singuratatea numerelor prime”. Site-urile unde se scrie despre el
    sunt in numar de 522.000. Cum poti oare sa le monitorizezi pe
    toate?

    A existat la un moment dat ideea de a monitoriza doar site-urile
    dedicate unui singur autor, unul despre care studentii ar putea
    cauta foarte des informatii. Dar daca il luam pe Peirce, pe care eu
    tocmai l-am citat, site-urile care-l privesc sunt in numar de
    734.000t
    Iata o problema de toata frumusetea, ce pentru moment e tot fara
    solutie.

    1. CHARLES SANDERS PEIRCE (1839-1914), FILOZOF SI LOGICIAN
    AMERICAN.

  • Articolele la control

    Wikipedia a starnit atatea controverse, incat poate ca are sens sa revenim putin la fundamente si sa incercam sa clarificam cateva lucruri simple. In primul rand, cu cine avem de-a face: Wikipedia este un proiect colaborativ care are scopul de a crea prin contributii voluntare o resursa informationala la dispozitia tuturor. Oricine poate aduce contributii iar continutul rezultat este „liber”, in sensul ca oricine il poate folosi in conditiile unei licente Creative Commons BY-SA.

    Aceasta este un dintre cele mai liberale variante de licentiere, deoarece pretinde doar specificarea sursei (BY – atribuire) si distribuirea operelor derivate sub aceeasi licenta (SA – share alike). Chiar si utilizarea in scopuri comerciale este permisa, iar preluarea continutului de catre diferite situri web este o practica comuna. Intregul proiect este sustinut de un software open source numit MediaWiki, bazat pe modelul software numit wiki – o specie de programe care permit crearea rapida de pagini web printr-un limbaj simplu de editare, cel mai adesea prin colaborarea mai multor autori. Finantarea proiectului este asigurata prin donatii colectate de Wikimedia Foundation (care dezvolta o serie intreaga de proiecte inrudite, printre care si Wiktionary).

    Continutul propriu-zis insumeaza peste 13 milioane de articole in 260 de limbi, dintre care engleza aduna circa 3 milioane, iar romana in jur de 130.000. In spatele articolelor exista intreaga istorie a versiunilor, precum si liste de discutii in care autorii au posibilitatea sa se consulte si sa gaseasca solutii de compromis in chestiuni controversate. Nu exista editori, dar colaboratorii cu experienta au adesea o anumita autoritate, acceptata de comunitate. Este Wikipedia o enciclopedie? In opinia mea, singura asemanare intre Wikipedia si o enciclopedie este organizarea pe articole. Tot restul este diferit, incepand cu metodologia de redactare si terminand cu absenta „editiilor”.

    Este Wikipedia o resursa credibila? Aceasta este fara indoiala problema cea mai controversata si cea mai mare parte a comunitatii academice este de parere ca nu. Fiind o resursa creata de amatori, exista desigur multe articole tratate superficial, informatii eronate si chiar articole care dezinformeaza deliberat. Mai mult chiar, caracterul deschis lasa loc, inevitabil, actelor de vandalism, unele cu vadita tenta politica sau rasiala. Cu toate acestea, imensa majoritate a articolelor cuprind informatii pertinente si suficiente trimiteri la surse pentru ca cititorul sa poata sa-si faca o idee despre subiect si, daca are dubii, sa poata consulta resurse aditionale. Pe de alta parte, toata informatia din spatele paginii este disponibila, iar cititorul interesat poate afla din discutiile purtate de autori care sunt eventualele aspecte controversate sau discutabile. Anumite articole sunt explicit marcate ca fiind controversate.

    Parerea mea este ca in general se poate da crezare informatiei, dar cu precautie. Chiar daca toata lumea pare sa fie de acord ca Wikipedia nu este o resursa „cu autoritate”, atractia pe care o exercita este irezistibila. E vorba mai inainte de toate de cantitate, diversitate si actualitate. Va intereseaza pastele? Wikipedia va prezinta o lista de 162 de feluri, impartite pe categorii, fiecare cu descriere, majoritatea cu poze si o buna parte beneficiind de articole dedicate, unde gasiti si ingredientele cele mai potrivite. Va intereseaza discografia formatiei The Pogues? Nu doar ca o gasiti, dar fiecare album are articol propriu. Evenimentele prezentului sunt reflectate in cateva zile in articolele relevante. De foarte multe ori Wikipedia este mai eficienta decat Google la cautarea unei informatii.

    De exemplu, cea mai bogata sursa de informatie despre criticile aduse Wikipediei este chiar Wikipedia (care mai are si un voluminos articol despre credibilitatea Wikipediei, in care toate punctele de vedere sunt trecute in revista). Insa principala acuza adusa Wikipediei este ca submineaza – chiar si involuntar – centrele de autoritate. Cartea lui Andrew Keen „The Cult of the Amateur” este un adevarat rechizitoriu si multe dintre opiniile sale sunt justificate. Dar lucrurile par sa evolueze in mod firesc in aceasta directie. Accesul larg al publicului la mijloace de exprimare este un fenomen cultural comparabil poate doar cu accesul publicului la litera tiparita. Daca tiparnita lui Gutenberg a marcat profund intreaga istorie a Europei, este rezonabil sa ne asteptam la efecte de aceeasi amploare, iar Wikipedia poate ca este unul dintre primele.