Drumul Wikipedia de la experiment la enciclopedia deceniului

Multa vreme, Wikipedia a fost considerata o sursa obscura si
prin urmare putin credibila de informatie, cu multe erori si
articole privite drept adevarate acte de vandalism din cauza
neadevarurilor continute. S-a intamplat chiar, cu nu foarte multi
ani in urma, ca pe paginile enciclopediei sa apara ca un actor
american destul de cunoscut a suferit un atac de cord, desi el era
perfect sanatos si se zbatea sa faca fata in acest timp valului de
telefoane, inclusiv de la fiica sa, care sa verifice informatia.
Explicatia era cat se poate de simpla: articolele de pe Wikipedia
au fost aproape de la bun inceput scrise de colaboratori externi,
care au profitat uneori, sub protectia anonimatului, de lacunele
enciclopediei cu privire la sistemele de verificare si aprobare a
informatiilor.

De atunci insa, gluma “daca scrie pe Wikipedia, cu siguranta
este adevarat” a devenit mai degraba un truism, iar site-ul s-a
transformat in decurs de zece ani intr-un punct de referinta in
viata de zi cu zi pentru multi utilizatori care foloseau cu
precautie aceasta sursa de informatie in perioada de inceput. Ideea
lui Jimmy Wales de a infiinta o enciclopedie gratuita cu articole
pe orice subiect posibil scrise de oameni dispusi sa-si doneze
timpul in acest sens a fost pe atunci o gura de aer proaspat pentru
internautii care, pentru a gasi o informatie relevanta pe internet,
erau nevoiti sa caute destul de mult si sa treaca prin alte zece
pagini nerelevante in acest proces. Proiectul s-a numit initial
Nupedia, iar mana de oameni implicati alaturi de Wales au reusit in
primul an sa scrie doar putin peste zece articole, moment in care
fondatorul, impreuna cu Larry Sanger, a decis sa permita oricui sa
trimita informatii pentru enciclopedia redenumita Wikipedia.
Nupedia a fost abandonata cativa ani mai tarziu, cu nu mai mult de
24 de articole scrise, in timp ce Wikipedia a adunat in numai un an
peste 20.000 de articole.

Acum, dupa exact un deceniu de la infiintare, enciclopedia
numara 17 milioane de pagini cu informatii diferite in 250 de limbi
straine, dintre care 118.000 in Volapuk, o limba putin cunoscuta
inventata in secolul XIX. Spre comparatie, proiectul competitor
Britannica are doar 120.000 de articole, toate in engleza. In urma
cu doi ani, enciclopedia a fost chiar tiparita intr-un volum de
5.000 de pagini care aduna numai 437 de articole, o initiativa nu a
vreunei edituri respectabile, ci a unui student britanic pe nume
Rob Matthews.

Mai mult, Wikipedia este al optulea cel mai vizitat site din
lume, potrivit Alexa.com, si foloseste drept suport informational
inclusiv cercetatorilor. Ca o paranteza, enciclopedia a inlesnit
atat de mult cautarea de informatii complexe pe un anumit subiect,
incat multi cercetatori admit ca au devenit lenesi in demersurile
de cercetare din cauza Wikipedia, conform unui sondaj derulat in
randul a 1.000 de oameni pe OneNewsPage.com; 29,5% au recunoscut ca
sunt mai comozi cand cauta informatii si consulta enciclopedia, 62%
au spus ca o acceseaza cu regularitate, 98% au admis ca acolo pot
gasi cele mai bune informatii si 35% au spus ca se documenteaza
acum doar de pe Wikipedia. Or, o asemenea biblioteca de informatii
n-ar trebui considerata sursa academica, ci doar un punct de
plecare pentru o cercetare mult mai amanuntita.

Cu toate acestea, enciclopedia este in continuare gratuita, nu
are un model de business si daca n-ar fi cele cateva mii de
contributori activi carora li se adauga peste 100.000 care se
implica ocazional, continutul ei n-ar mai fi extins. Cei 50 de
angajati, cifra care va creste anul acesta, se ocupa mai degraba de
coordonare si de controlul informatiilor. “Fiecare angajat raspunde
de aproximativ opt milioane de utilizatori”, spune fondatorul
enciclopediei, dar proiectul a ramas in mintea consumatorilor unul
“open source”. In schimb, cheltuielile anuale ale Wikimedia
Foundation, entitatea din spatele Wikipedia, se ridica la peste 20
de milioane de dolari (15,5 de milioane de euro), cifra estimata sa
creasca in primul rand din cauza cheltuielilor cu infrastructura
necesara pentru a gazdui volumul tot mai mare de continut, date
fiind planurile de extindere in zone precum Orientul Mijlociu,
India sau China.

Tarile in curs de dezvoltare sunt o prioritate, mai ales ca
printre cele mai de succes versiuni ale enciclopediei se numara
cele in limbi europene, japoneza si chineza. “Numai in India, unde
deschidem anul acesta primul birou din afara SUA, sunt 20 de limbi
straine de acoperit”, ofera Wales o dimensiune a activitatii din
acest an, finantata ca si pana acum din donatii

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *