BusinessMagazin

Tag: toni iordache

  • Grecia – o tragedie moderna

    Sentimentul de pesimism din spatele vanzarii masive s-a datorat
    ingrijorarii investitorilor ca guvernul elen nu actioneaza adecvat
    pentru a diminua cel mai mare deficit bugetar din Uniunea
    Europeana. Financial Times a anuntat ca guvernul chinez a refuzat
    oferta de a investi 25 miliarde de euro in obligatiuni emise de
    statul elen. Pe 27 ianuarie, randamentul la obligatiunile grecesti
    pe 10 ani a crecut cu 0,49 puncte procentuale pana la 6,73%, iar
    diferenta fata de randamentul obligatiunile germane s-a marit cu
    0,50 puncte procentuale atingand 3,54%, cel mai inalt nivel atins
    din decembrie 1998.

    Pe 4 februarie 2010, pretul unui CDS (Credit Default Swap) pe
    obligatiunile grecesti la 5 ani, a crescut cu 0,17 puncte
    procentuale atingand un nivel record de 4,14%. Grecia are nevoie de
    53 miliarde de EUR in anul 2010, pentru a-si finanta deficitul,
    echivalentul a 20% din PIB. Dupa cum am mentionat si intr-un
    articol anterior “Sursa Unei Noi Crize”, agentiile de rating
    Standard & Poor’s, Moody’s si Fitch au redus ratingul Greciei
    dupa ce deficitul bugetar a crescut la 12,7% din PIB. Potrivit
    publicatiei Bloomberg, obligatiunile grecesti au pierdut 2,34% in
    luna ianuarie, avand cea mai negativa performanta pe piata
    obligatiunilor europene. Potrivit Markit, obligatiunile pe 5 ani
    emise de guvernul elen au coborat in pret inca din prima zi de
    tranzactionare, randamentul oferit crescand cu 0,32 puncte
    procentuale, adica la 3,82% peste rata unui swap in euro.

    Grecia se confrunta cu cea mai grava criza financiara din
    ultimii 16 ani, iar incercarea de a evita un plan de salvare din
    partea UE este ingreunata de evaziunea fiscala scapata de sub
    control. Prim-ministrul George Papandreou a promis sa rezolve
    dezastrul financiar care a ingropat natiunea in datorii de
    aproximativ 300 miliarde de EUR. El a promis sa reduca deficitul la
    mai putin de 3% din PIB pana in anul 2013, de la nivelul actual de
    12,7%. Guvernul a propus cresterea impozitului pe produsele din
    tutun la 70%, si a taxei pe alcool cu 20%. In plus, guvernul
    intentioneaza sa suspende angajarile si sa taie bonusurile cu 10%,
    in ciuda unei puternice presiuni din partea sindicatelor care se
    pregatesc pentru greva din 10 februarie 2010.

    Judecand dupa evenimentele din trecut, apare intrebarea: cata
    finantare externa va obtine Grecia inainte de a intra in
    incapacitate de plata? Planul guvernului elen de a reduce deficitul
    la 3% in trei ani, nu a parut credibil investitoriilor straini.
    Pentru a rezolva aceasta situatie, autoritatile ar trebui sa
    revizuiasca modul in care se colecteaza statisticile economice, si
    sa incheie perioada manipularilor politice si a falselor raportari.
    Referitor la sansele Greciei de a fi salvata de UE, ministrul
    german de finante, Peer Steinbruck a declarat anul trecut:
    “Tratatul de la Maastricht nu prevede nici un ajutor pentru statele
    insolvabile, dar in realitate alte tari sunt obligate sa le salveze
    pe cele aflate in dificultate”. Liderii Uniunii Europene se vor
    intruni la Bruxelles pe 11 februarie, pentru dezbateri privind
    strategiile economice la nivel inalt iar criza datoriei
    guvernamentale va fi prioritara pe ordinea de zi.

    Desi, Grecia nu reprezinta decat 2-3% din PIB-ul UE, este
    infricosator gandul ca o prabusire a acestei tari ar putea insemna
    o lovitura puternica la ideea de moneda comuna a Europei, si s-ar
    putea declansa un efect de domino in Italia, Spania, si Portugalia.
    In joc este chiar credibilitatea monedei euro, o valuta la nivel
    european cu o banca centrala dar fara un management centralizat al
    economiei.

    Mai multe amanunte pe acceasi tema precum si raspunsuri la alte
    intrebari, le regasiti pe http://toniiordache.ro

  • Imblanzirea bancilor

    n opinia mea, procesul de re-reglementare a bancilor este
    absolut necesar si incepe sa aiba tot mai multa sustinere politica.
    Metodele pe care executivul le-a utilizat in relatia cu asa zisele
    banci “too-big-to-fail”, au creat un decalaj moral intre Wall
    Street si Main Street. Intre 1933 si 1999, conform legii
    Glass-Steagall, bancile comerciale erau restrictionate de la a
    subscrie actiuni si obligatiuni iar bancile de investitii nu aveau
    dreptul sa preia depozite de la clienţi. Se pare ca o cauza foarte
    plauzibila a actualei crize bancare la nivel mondial ar putea fi
    abrogarea din anul 1999 a legii Glass-Steagall, care a oferit
    gigantilor financiari o putere greu de controlat.

    Pe 12 ianuarie, presedintele Barack Obama a anuntat un plan de a
    colecta 120 miliarde de dolari pe o perioada de 10 ani, printr-o
    taxa aplicata institutiilor financiare, cu scopul de a recupera
    pierderile din programul Troubled Asset Relief Program (TARP).
    “Orice impozit nou este intotdeauna mai complicat de implementat
    decat s-a anticipat “, a spus Ed Kleinbard – profesor de drept de
    la Universitatea South California. Kleinbard a adaugat ca Marea
    Britanie se luptă deja pentru a implementa impozitarea cu 50% a
    bonusurilor in valoare mai mare de 25.000 de lire sterline obtinute
    de bancheri. Unii politicieni se tem ca o impozitare mai ridicata
    ar cauza plecarea a 9000 de bancheri din tara.

    Cu toate acestea, se pare ca Statele Unite nu va impozita nici
    bonusurile obtinute pe Wall Street si nici veniturile obtinute din
    prestarea de tranzactii financiare. Conform estimarilor
    analistilor, cele mai mari 10 banci din SUA preconizeaza sa obtina
    venituri nete de 45 miliarde de dolari in 2009. Este evident pentru
    toata lumea ca acest plan este o masura politica, cu tendinte clare
    de populism. Bancile au rambursat guvernului SUA 165 miliarde de
    dolari anul trecut, permitand guvernului sa recupereze aproximativ
    doua treimi din investitiile sale totale in sistemul bancar.
    Conform Departamentului de Trezorerie, TARP a primit 12,9 miliarde
    de dolari in comisioane, dividende si dobanzi, altfel spus o
    rentabilitate de 8 % la investitii sale bancare.

    Pe 22 ianuarie, presedintele Barack Obama a facut publice
    intentiile sale de a reduce activitatea de “proprietary trading”
    din cadrul sectorului bancar. Obama a propus sa se limiteze marimea
    activelor bancilor si sa li se interzica bancilor posibilitatea de
    a investi in fonduri speculative. Unele tari europene, inclusiv
    Marea Britanie, forteaza insa firmele sa isi reduca riscul prin
    cresterea rezervelor de capital. Planul presedintelui Obama este de
    a gasi sprijin politic in Europa. Pe de o parte, ministrul de
    finante francez Christine Lagarde a declarat: “In cazul in care
    bancile se angajeaza in activitati de risc foarte mare, acestea pot
    pune in pericol banii deponentilor lor”. Pe de alta parte,
    cancelarul Exchequer Alistair Darling a exclus sugestiile lui
    Mervyn King – guvernatorul Bancii Angliei, ca bancile de investitii
    sa nu mai atraga depozite de la consumatori, sustinand ca aceastea
    desfasoara operatiuni de trading pentru beneficiul lor si nu pentru
    beneficiul clientilor lor.

    Consiliul de Stabilitate Financiară (FSB), care coordoneaza
    reglementarile financiare ca urmare a crizei economice globale,
    trebuie sa adopte un plan final pana in octombrie 2010. Pana
    atunci, orice miscare unilateral luata de catre orice guvern ar
    putea crea diferente substantiale in cadrul mecanismului financiar
    global, urmate de posibilitati de speculare de catre
    investitori.

    Pentru alte detalii si puncte de vedere pe diverse teme, va
    astept pe http://toniiordache.ro

  • De la panica la relaxare

    Inainte de criza, indicele VIX atinsese punctul culminant la
    38,00 in ziua de 8 august, 2002. Prin definitie, indicele de
    volatilitate masoara asteptarile de volatilitate, sau fluctuatiile
    de pret, ale indicelui S&P500. Valori mai mari pentru indicele
    de volatilitate indică faptul ca investitorii se asteapta ca
    indicele S&P500 sa fluctueze puternic – sa cunoasca cresteri,
    scaderi, sau ambele – in urmatoarele 30 de zile.

    Indicele VIX este, de asemenea cunoscut ca “indicele de panica”
    pentru ca atunci cand inregistreaza valori ridicate sugereaza
    incertitudini cu privire la preturi. Warren Buffett a spus candva
    ca: “Sir Isaac Newton, ne-a dat trei legi ale mecanicii, dar era
    mai putin priceput in investitiile financiare. El a pierdut sume
    considerabile in compania South Sea, si explica mai tarziu, “Pot sa
    calculez cum se misca stelele, dar nu pot sa calculez nebunia
    oamenilor”. Daca nu ar fi fost traumatizat de aceasta pierdere, Sir
    Isaac ar fi putut descoperi o noua lege a miscarii: Pentru
    investitori, profiturile scad exponential cu cresterea
    volatilitatii”.

    Dupa cum se vede in graficul de mai sus, exista momente cand
    indicele VIX nu mai este subiect de prim plan. Bazat pe activitatea
    inregistrata de indicele S&P500, acest indice VIX atat de
    urmarit de catre investitori , considerat un barometru al panicii
    si al relaxarii, a scazut sub nivelul minim de 20 de puncte. Cea
    mai mica scadere sub acest nivel ar putea insemna ca investitorii
    devin din ce in ce mai relaxati fata de piata. Mai mult decat atat,
    o mutare spre nivelul de 10-15 puncte – ar putea readuce amintiri
    din perioada de la mijlocul anului 2007, atunci cand indicele
    S&P500 atingea nivelul cel mai ridicat din toate timpurile. In
    cazul in care istoria s-ar repeta, aceasta ar putea fi un semnal de
    a reduce sau anula pozitiile “long” de pe piata de capital. Conform
    datelor recente, investitorii au un apetit mai mare pentru “call
    options” decat pentru “put options”. O astfel de exuberanta
    sugereaza un nivel ridicat de automulţumire, dar si faptul ca o
    corectie a pietei devine iminentă.

    Cu rate ale dobanzilor care ating un minim istoric in Statele
    Unite, Europa si Japonia, investitorii din intreaga lume sunt
    dispusi sa accepte riscuri tot mai mari, transferand un volum mare
    de capital de pe pietele mai conservatoare catre investitii cu risc
    superior. Cu acces la o finanţare ieftina, bancile de investiţii
    inregistreaza profituri substantiale in timp ce VaR (Value-at-Risk)
    atinge valori crescande. VaR reprezinta o estimare a sumei pe care
    o firma de investiţii o poate pierde intr-o singura zi de
    tranzactionare.

    De exemplu, Goldman Sachs a raportat in al doilea trimestru al
    anului 2009 ca VaR a crescut cu 33% fata de nivelul anului trecut,
    adica la 245 milioane de dolari. Ca si concluzie, este doar o
    chestiune de timp pana cand aceasta exuberanta irationala sa
    cutremure din nou pietele mondiale. Volumul urias de lichiditati pe
    care Banca Centrala a USA si alte banci centrale l-au injectat pe
    pietele financiare trebuie sa se regaseasca undeva. Avand in vedere
    ca lichiditatile suplimentare nu au ajuns in mainile
    consumatorilor, efectul nu va fi gasit in preturile crescute ale
    locuintelor sau a altor bunuri de consum. Cand acest proces de
    injectare de lichiditati se va incheia, indicele VIX va creste din
    nou si in acelasi timp, bursele vor cunoaste corectii drastice.

    Pentru mai multe detalii si informatii va astept pe http://www.toniiordache.ro

  • Goana dupa aur

    La 31 decembrie 2009, preţul aurului a fost de 1.095 de dolari,
    inregistrand o crestere fara precedent in ultimii noua ani
    consecutivi, dupa ce speculatorii, bancile centrale si investitorii
    au apelat la aur pentru protectie si castig. In 2009, preţul
    aurului a crescut cu aproximativ 220 de dolari, suma depasita in
    istoria recenta numai prin cresterea de 286 de dolari din 1979.
    Procentual, aurul a crescut cu 25% fata de 2008 si cu 31% fata de
    2007.

    De la inceputul crizei creditelor la nivel global, investitorii
    au favorizat metalele preţioase considerandu-le un scut de
    protectie impotriva incertitudinilor economice, in timp ce
    speculatorii au impins pretul aurului la valori neatinse in trecut.
    Cu toate acestea, dupa ce pieţele globale de capital si-au revenit
    de la minimul atins in martie, preţul aurului a continuat sa urce,
    astfel ca strategia de hedging nu a putut explica pe deplin aceasta
    tendinta continua de ascensiune.

    Pe de o parte, cateva banci centrale au jucat un rol cheie in
    acest trend al anului 2009: China a crescut rezervele sale in
    ultimii cinci ani, astfel incat banca centrala detine locul cinci
    in lume in privinta rezervei de aur, in timp ce India aproape si-a
    dublat participaţiile sale prin cumpararea a jumatate din rezervele
    FMI programate pentru vanzare.

    Pe de alta parte, crearea unor intrumente financiare (Exchange
    Traded Fund – ETF) care au la baza aurul, s-a adaugat la cursa
    ascendenta a metalului pretios. Aceste ETF au ajuns sa detina in
    2009 echivalentul a 1.134 de tone de aur, ceea ce le plasa pe lista
    celor mai mai mari rezerve ale bancilor centrale.

    O alta opinie asupra acestei situatii se refera la doua aspecte:
    relaxarea politicii monetare a majoritatii bancilor centrale pe o
    perioada prelungita si programele guvernamentale consistente de
    stimulare economica. Aceasta a indus temeri inflaţioniste pe termen
    lung pentru multi investitori din intreaga lume. In consecinţa, ei
    au decis sa cumpere metalele pretioase pentru a se proteja
    impotriva inflaţiei si a deprecierii monedei. Din noiembrie 2009,
    indicele preturilor de consum (IPC) a crescut cu 1,8 la suta, prima
    schimbare pozitiva din ultimele 12 luni. Folosind titlurile
    guvernamentale ajustate pentru inflatie (TIPS), am putea observa ca
    si inflatia implicita pe termen lung este, de asemenea, sub
    control. Aceste constatari, practic elimina posibilitatea ca
    protectia impotriva inflaţiei sa fie principala explicaţie pentru
    pretul galopant al aurului. Intr-o nota similara vom observa ca, pe
    parcursul ultimului an indicele dolarului american [DXY] s-a
    depreciat cu doar 4,1 la suta, aceasta dovedind ca incercarea de
    hedging a dolarului nu poate explica in totalitate tendinta
    ascendenta a metalului pretios.

    Opinia mea este ca niciunul din aspectele menţionate mai sus nu
    ar putea explica pe deplin aprecierea semnificativa a preţului
    aurului. Metalul galben poate fi considerat o bula speculativa gata
    sa explodeze oricand iar momentul critic ar putea fi declansat de
    reversul strategiei de “carry trade” al dolarului.

    Pentru alte opinii si analize mai aprofundate va astept pe
    http://www.toniiordache.ro

  • Consumatorismul american

    Singurele moduri prin care lanturile de magazine si-au atras
    clientii in aceasta perioada au fost ofertele promotionale, care
    intr-un final vor afecta negativ marja profitului net. Sondajele
    efectuate in zilele de “Black Friday” (ziua urmatoare Zilei
    Recunostintei) si “Cyber Monday” (lunea urmatoare Zilei
    Recunostintei) nu au putut conduce la concluzii relevante privind
    volumul total al vanzarilor pe perioada sarbatorilor de iarna. O
    posibila explicatie ar fi vremea neobisnuit de calda din luna
    noiembrie, care a amanat decizia de cumparare a obiectelor de
    imbracaminte specifice anotimpului rece. Magazinele din Statele
    Unite au decis sa extinda reducerile la computere, jucarii si
    obiecte de imbracaminte si dupa ziua de Craciun, pentru a atrage
    consumatorii interesati numai de ofertele promotionale.

    Spre exemplu, Best Buy – cel mai mare magazin de electronice din
    SUA, a redus pretul unui notebook Dell Studio de la 780 la 700
    dolari si a avut o oferta pentru un netbook Lenovo la doar 197
    dolari. In aceeasi nota, pentru orice joc Nintendo Wii cumparat,
    Toys “R” Us a oferit un al doilea joc la jumatate de pret.
    Hypermarketul Wal-Mart a incercat sa-si mentina clientii
    oferindu-le carduri valorice de 50 dolari la achizitia unui sistem
    Microsoft Xbox 360. Acelasi hypermarket a promis sa ofere reduceri
    la electronice si jucarii pe intreaga perioada a sarbatorilor de
    iarna; un exemplu notabil fiind netbook-ul eMachines de 228 dolari.
    Ofertele promotionale au luat amploare dupa caderile masive de
    zapada de pe coasta de est a Americii, cand lanturile de magazine
    americane s-au confruntat cu o perspectiva sumbra a vanzarilor.

    National Retail Federation a prognozat o scadere cu 1 punct
    procentual a vanzarilor pe perioada sarbatorilor de iarna.
    International Council of Shopping Centers a reiterat pe 22
    decembrie prognoza de crestere cu 2 puncte procentuale a vanzarilor
    pentru magazinele prezente pe piata de cel putin 1 an. “Asteptam
    vanzari consistente in ziua de 26 decembrie, in special datoorita
    faptului ca este zi weekend, asta insemnand o imbunatatire generala
    a volumului vanzarilor pe luna decembrie” au declarat analistii de
    la Retail Eye Partners.

    Potrivit unui sondaj efectuat de BIG Research, mai mult de
    jumatate dintre femeile care frecventeaza hypermarket-ul Wal-Mart
    au declarat ca prefera cardurile valorice in schimbul cadourilor
    clasice. Motivul este trivial: cardul valoric poate fi convertit
    mai eficient dupa Craciun, cand preturile produselor incep sa scada
    considerabil. A doua zi de Craciun, celebrul magazin de articole de
    lux Saks, a oferit reduceri de pana la 70 de procente intre orele 8
    dimineata si pranz. Magazinul de electronice JC Penney si-a deschis
    portile la 5 dimineata, oferind peste 100 de “doorbusters”.

    Anul acesta, consumatorul american a demonstrat ca poate fi
    extrem de eficient in deciziile de cumparare, si asta s-a datorat
    inainte de toate crizei economice. In ciuda ofertelor promotionale
    extrem de tentante, foarte multi americani au decis sa cumpere doar
    strictul necesar. Pentru prima data am observat oameni cu o singura
    punga de cadouri in mana. Daca perceptia mea este de fapt o noua
    realitate americana atunci cifrele PIB-ului pe ultimul trimestru
    din 2009 vor fi dezamagitoare.

    Pentru mai multe detalii si alte articole cu tematica financiara
    si economica va astept pe http://toniiordache.ro

  • Destramarea monedei unice

    Pentru unele dintre cele 16 tari membre ale zonei euro (UE-16) –
    Grecia, Irlanda, Italia, Portugalia si Spania, visul privind
    consumatorismul vesnic s-a transformat intr-un cosmar. Noua
    realitate a ridicat probabilitatea de insolventa a tarii si chiar
    riscul de excludere din zona EU-16. Desi perspectiva este foarte
    puţin probabila, ar trebuia luata serios in considerare. De la
    inceputul lunii, de cand au aparut probleme in zona UE-16, moneda
    EUR a scazut in mod semnificativ in raport cu dolarul, de la un
    nivel de 1,51 la un nivel de aproape 1,42. Potrivit datelor de pe
    piata globala FX, pozitia neta short a EUR:USD a scazut la
    aproximativ 11.8 miliarde de dolari, in saptamana incheiata la 13
    decembrie, de la 21.8 miliarde de dolari in saptamana
    anterioara.

    Pentru majoritatea tarilor mentionate mai sus, aderarea la zona
    EU-16 a fost un motiv de mandrie, aratand astfelca au reusit sa
    mentina sub control deficitul bugetar. In timp ce Grecia sau alte
    tari din UE-16 nu se confrunta cu un risc valutar, exista
    intotdeauna riscul de credit asociat cu scaderea increderii in
    solvabilitatea tarii respective.

    De la inceputul crizei financiare, Germania si Franţa au
    promulgat planuri costisitoare de stimulare economica si au
    intreprins masuri indrazneţe pentru a proteja sistemul bancar.
    Aflate in situatii similare, economiile periferice ale EU-16 se
    regasesc intr-o pozitie incomoda: fondurile imprumutate nu
    presupune doar costuri ridicate ci si multe semne de intrebare
    privind solvabilitatea acestor tari. Diferenta dintre ratele
    dobanzilor la imprumut pentru Grecia si pentru Germania a ajuns in
    prezent la 2,5 puncte procentuale, si asta scoate la iveala primele
    semne ale unor neconcordante in sistemul UE-16. Consider ca dupa ce
    prima piesa de domino va cadea, va fi doar o chestiune de timp pana
    ce intreaga zona EU-16 se va dezintegra.

    Recent, Standard & Poor’s a retrogradat ratingul Greciei la
    BBB+, la o saptamana dupa ce agentia Fitch adusese Grecia la cel
    mai mic rating din zona EU-16. Guvernul grec a promis reduceri de
    cheltuieli, cresterea fiscalitatii precum si un plan impotriva
    evaziunii fiscale. Ei preconizeaza ca in 2010, Grecia ar trebui sa
    imprumute in jur de 52 miliarde de EUR, net inferior nivelului de
    66 miliarde de EUR imprumutati in acest an. Potrivit lui Vassilis
    Karatzas – un bancher din Atena, “exista temeri cu privire la zona
    EU-16, dar CE nu va permite tarilor periferice sa intre in
    colaps”.

    Personal, nu cred ca EU-16 este pregatita sa suporte un plan de
    extindere accelerat, din moment ce nu s-a considerat in prealabil o
    strategie viabila de aducere a tuturor tarilor regiunii in limita
    celor 3 procente a deficitului bugetar. Dupa modelul “impreuna la
    unificare, singuri la destramare”, daca o tara ar parasi zona
    EU-16, ar urma momente de panica si implicit inlocuirea monedei EUR
    cu vechea moneda. Aceasta ar fi categoric perceputa ca inferioara,
    ceea ce s-ar reflecta si in perceptia investitorilor care ar
    califica tara ca fiind necompetitiva. O alta posibilitate ar fi
    colapsul economic al unei sau mai multor tari urmata de destramarea
    intregii zone EU-16, dar asta ar trebui sa vina indubitabil cu
    acordul oficialilor de la Bruxelles.

    Parerea personala privind varianta destramarii UE-16 precum si
    alte puncte de vedere le regasiti pe http://toniiordache.ro

  • Sursa unei noi crize

    Cotatia unui Credit Default Swap (CDS) pentru DP World implica
    saptamana trecuta un nivel de 33% al probabilitatii ca societatea
    sa nu-si onoreze datoriile. Este cunoscut faptul ca, Emiratele
    Arabe Unite au active lichide totale in valoare de 800 miliarde de
    dolari. Ele ar putea acoperi datoria Dubai World in valoare totala
    de 60 de miliarde de dolari. Duminica, Abu Dhabi a anuntat ca
    participa cu 10 miliarde de dolari in sprijinul DP World, dar
    interventia statului nu clarifica complet problema insolventei.

    Obligatiunile guvernamentale grecesti pe 10 ani s-au deteriorat
    in pret timp de cinci zile consecutive, inregistrand o crestere a
    randamentului cu 0,22 puncte procentuale pana la 5,67%. Ecartul
    dintre randamentul oferit de obligatiunile pe 10 ani grecesti si
    cele germane, a urcat pana la 2,54 puncte procentuale. Investitorii
    s-au speriat, mai ales dupa ce agentia de rating Fitch, a redus
    ratingul Greciei de la A- la BBB+.

    Cel mai mare pericol, in opinia mea, este reprezentat de costul
    marginal de finantare al guvernului grec. Permiteti-mi sa va
    reamintesc ca BCE a adoptat o norma care prevede ca nu poate
    accepta ca garanţie in cazul tranzacţiilor repo si la facilitatea
    de creditare, obligatiuni guvernamentale cotate mai jos de A-. In
    plus, investitorii au pus presiune la vanzare pe acţiunile celor
    doua banci majore din Grecia, cauzand o pierdere de 7,4% la Banca
    Nationala a Greciei si de 9,5% la EFG Eurobank.

    Miercuri, agentia Standard & Poor’s a redus la negativ
    perspectivele Spaniei, afirmand ca aceasta se va confrunta pe
    termen scurt cu o deteriorare a economiei si cu un deficit fiscal
    ridicat. Cotatiile CDS pentru obligatiunile guvernamentale spaniole
    au inregistrat o crestere cu 0,07 puncte procentuale pana la 0,97
    puncte procentuale. Aceasta perspectiva negativa e o consecinta
    directa a momentului ianuarie 2009 cand S&P a redus ratingul
    Spaniei de la AAA la AA+.

    Intr-un interviu acordat revistei Bloomberg, Willem Buiter –
    profesor la London School of Economics, a sugerat ca un plan UE de
    salvare al Greciei ar putea fi ultima varianta posibila. Dar
    oficialii germani au avertizat impotriva acestei variante, afirmand
    ca alte state membre ale UE – Irlanda, Italia, Spania sau
    Portugalia, s-ar astepta la aceeasi sustinere din partea UE. Este
    adevarat ca Grecia nu a reusit sa-si controleze deficitul bugetar,
    care cel mai probabil va atinge anul acesta 12,7% din PIB. Intre
    timp, Comisia Europeana estimeaza ca datoria totala a Greciei va
    depasi 112% din PIB. Intr-o situaţie similara, se gaseste Spania,
    cu un nivel al deficitului bugetar pentru anul 2009, la 11,2% din
    PIB.

    Ce urmeaza pentru Europa? Agentia Fitch avertizeaza asupra
    posibilitatii de scadere a ratingului pentru Letonia si Lituania,
    deoarece aceste tari baltice se confrunta cu deficite mari si cu un
    nivel in continua crestere a datoriei externe. Ratingurile BB+ al
    Letoniei si BBB al Lituaniei, sunt mai expuse riscului deteriorarii
    decat ratingul BBB+ al Estoniei, a afirmat agentia Fitch.

    In concluzie, doar vesti bune la orizont.

    http://toniiordache.ro

  • Dolarul american – carry trade

    Janet Yellen, presedintele Bancii Centrale Americane (FED) –
    Filiala San Francisco, a declarat ca “ar trebui sa monitorizam mai
    amanuntit preturile activelor pentru eventuale semne ale unui nou
    bubble”. Axel Weber, membru al Consiliului de Guvernare al Bancii
    Central Europene, a susţinut, de asemenea, ca aceasta criza
    financiara a invatat bancile centrale ca nu isi pot permite sa
    ignore evolutia prea rapida a preturilor activelor. Cu toate
    acestea, chiar daca bursele au inregistrat cresteri de aproximativ
    70% fata de minimele din martie, oficiali ai economiilor avansate
    spun ca, nu vad inca posibile bubble-uri pe piata activelor.

    Aceasta afirmatie pare sa fie in contrast cu opinia Chinei care
    considera ca vinovat principal asa numitul “carry trade” aplicat
    dolarului. Politica monetara cat si neglijarea dolarului de catre
    oficialitatile de la Washington sunt principalele acuze pentru
    cresterea preturilor activelor. Mentinere unei rate scazute a
    dobanzii pentru o perioada indelungata favorizeaza investitiile
    speculative. In septembrie, pentru a diminua riscul de bubble al
    pietei imobiliare, guvernul din Singapore a marit numarul
    autorizatiilor de constructie si a facut mai dificil procesul de
    amanare a platilor pentru cumparatori de imobile. Dar China, cu
    moneda sa perfect corelata cu dolarul american si cu o economie
    construita pe imprumuturi bancare, este deja in faza in care isi
    creaza propriile bubble-uri, invinovatind pentru asta politica
    monetara a SUA . Este evident ca o rata de dobanda scazuta a
    dolarului a jucat si inca joaca un rol major in speculatiile
    financiare.

    Multe instituţii financiare – banci de investitii, fonduri
    speculative, fonduri de pensii, se imprumuta in dolari la o rata a
    dobanzii aproape de zero si speculeaza pe pietele globale, creand
    bubble-uri in multe economii. Strategia numita “carry trade”
    aplicata astazi dolarului american a fost un fenomen strict aplicat
    yenului japonez in ultimul deceniu. Acum, speculatorii utilizeaza
    dolarul, datorita ratei de dobanda extrem de scazuta si politicii
    FED de a cumpara titluri de stat pentru mentinerea dobanzilor sub
    control. Intre timp, speculatorii FX vand “short” dolarul american,
    si asta face ca rata efectiva a creditului in dolari sa fie in jur
    de minus 10% pe an. Politica monetara a FED forteaza bancile
    centrale din alte state sa reduca ratele dobanzilor lor, si astfel
    bubble-ul activelor continua sa creasca exponential. Cu cat dureaza
    mai mult acest proces de “carry trade”, cu atat mai mare va fi
    bubble-ul de active si cu atat mai puternic se va resimti efectul
    cand aceasta criza se va declansa.

    Beneficiind de un dolar cu o dobanda aproape zero, pretul
    aurului a trecut de 1.200 de dolari pe uncie in ziua de 4
    decembrie. Unii investitori cumpara monede cu randament mai
    ridicat, cum ar fi dolarii australieni sau dolarii din Noua
    Zeelanda. Aurul a crescut peste 30 de procente in anul curent, in
    timp ce un index al dolarului american [UUP] a scazut cu mai mult
    de 10 procente in aceeasi perioada. O intrebare de un milion de
    dolari: cand va incepe reversul acestui proces? Acel moment va
    marca urmatorul punct de cotitura in dinamica dolarului.

    http://toniiordache.ro/

  • China – o bomba cu ceas

    In timp ce intreaga lume se lupta cu Marea Recesiune, acest
    amestec ciudat de comunism si capitalism, inregistra o crestere
    anuala a PIB-ului de 8,9% in trimestrul al treilea. Ministrul
    Finantelor din SUA – Tim Geithner, afirma ca “China va avea nevoie
    de o schimbare majora a economiei, de la o orientare catre cererea
    externa spre o cerere interna, si de la o crestere economica bazata
    pe investitii externe si export catre o crestere bazata pe consum
    intern”. Permiteti-mi sa fiu sceptic cu privire la miracolul
    economiei chinezesti.

    Majoritatea investitorilor considera China ca cel mai bun model
    existent vreodata, in timp ce unii analisti, inclusiv subsemnatul,
    vad China ca urmatoarea criza majora. In ultimele trei decenii
    economia Chinei s-a supraincalzit, atingand o crestere medie anuala
    de aproximativ 10%. S-au construit mall-uri, magazine de lux si de
    spatii locative fara o cerere reala. Primul ministru Wen Jiabao a
    afirmat in martie 2007, ca “cea mai mare problema cu economia
    Chinei este cresterea economica instabila, dezechilibrata, si
    necoordonata”. In 2009, Guvernul chinez a cheltuit 900 de miliarde
    de dolari pentru stimularea economica la un PIB de 4.300 de
    miliarde de dolari dar cu rezultate mai mici decat estimarile
    initiale.

    Unii sceptici sustin chiar ca PIB-ul oficial din al treilea
    trimestru este supraevaluat. Se pare ca exista unele neconcordante
    in statisticile oficiale chineze. De exemplu, cresterea vanzarilor
    de autoturisme nu se coreleaza cu statisticile consumului de
    benzina. E posibil ca societatile in care actionar este statul sa
    cumpere autovehicule pe care sa le stocheze in parcari gigant cu
    scopul de a induce o crestere economica aparenta. Un alt aspect
    vizat este supracapacitatea.

    De exemplu, chinezii consuma deja mai mult ciment decat restul
    lumii la un loc, si anume o cantitate de 1,4 miliarde de tone pe
    an. In ultimii ani, si-au consolidat capacitatea de productie iar o
    cantitate de 340 milioane de tone – reprezentand consumul din
    Statele Unite, India si Japonia la un loc, devine surplus. In
    concluzie, economia chineza este in pericolul de a produce
    cantitaţi imense de marfuri care vor fi in imposibilitatea de a se
    vinde. Pe de o parte, investitorul George Soros vede China ca cel
    mai mare castigator din criza financiara globala. Pe de alta parte,
    castigatorul Premiului Nobel -Joseph Stiglitz a spus ca economiile
    emergente, inclusiv China, trebuie sa se protejeze impotriva
    dereglarii preturilor la active ca urmare a excesului de
    lichiditati de pe piata.

    Eu cred ca la originia declinului economic din China vor sta
    indicatorii economici supraevaluati si excesul de lichiditati.
    Excedentul de cont curent si euforia investitorilor straini au adus
    un aflux masiv de investitii in China. Pe masura ce dolarul
    american a inceput sa scada, investitorii si-au transferat
    lichiditatile in Extremul Orient. In cazul in care dolarul se va
    intari, cantitati suficiente de lichiditati ar putea parasi China
    si preturile ridicate ale activelor vor scadea alarmant. Ceea ce se
    intampla in China acum, nu se deosebeste de ceea ce s-a intamplat
    pe alte pieţe emergente in trecut.

    Pentru alte subiecte economice precum si pentru participarea la
    o noua initiativa de tranzactionare pe bursele de capital (Desert
    Mirage – Trading Simulation) va astept pe http://toniiordache.ro

    ———–

    Toni Iordache, 42 de ani, matematician si finantist, cu o cariera
    de peste doisprezece ani in institutii financiare importante –
    Citibank, Deutsche Bank, JP Morgan, Fortis sau RBC a vazut si trait
    criza financiara intr-un fotoliu situat in primul rand. A fost adus
    de criza, in august 2008, inapoi in Romania, dar el si businessul
    romanesc au vorbit limbaje diferite: modelele de afaceri s-au
    dovedit a fi altele decat cele de pe Wall Street.

  • Criza imobiliara (I)

    In America au existat doua bule speculative consecutive si cumva
    conectate: criza dot-com si criza imobiliara. Euforia
    investitorilor in companiile de tehnologie a impins indicele Nasdaq
    la 5.132 de puncte. In octombrie 2002, Nasdaq se tranzactiona la
    1.140 ceea ce insemna un declin bursier de 5 miliarde de
    dolari.

    Mulţi analisti considera ca investitorii care au pierdut in
    criza dot-com si-au transferat banii in investitii imobiliare. Pe
    parcursul ultimului deceniu, au existat unele evenimente care au
    avut un efect major asupra formarii bulei speculative
    imobiliare:

    • iulie 1997: o inlesnire fiscala care permitea scutirea de la
    impozitare a unui castig de 500.000 dolari pe cuplu/250.000 dolari
    pe persona, din vanzarea de imobile. Acest lucru a facut ca in
    2005, 28% dintre imobile sa fie achiziţionate ca investiţii iar 12%
    din cumparari sa reprezinte case de vacanta.

    • noiembrie 2000: Fannie Mae a anuntat ca Departamentul de
    Dezvoltare Urbana i-a solicitat sa aloce 50% din activitatea sa
    familiilor cu venituri scazute, adica 500 de miliarde de dolari
    pana in 2010. Ca urmare, daca in 1994, creditele ipotecare de tip
    subprime se ridicau la 35 miliarde dolari, pana la sfarsitul anului
    2006, creditele subprime au ajuns la un total 600 miliarde
    dolari.

    • 2001 – 2003: Banca Centrala (FED) a redus rata dobanzii de
    referinta de 12 ori, de la 6,5% la 1,0%

    • 2003-2007: FED nu a reusit sa supravegheze si sa reglementeze
    activitatea bancilor si societatilor de creditare, care au
    abandonat standardele de imprumut (carte de munca, verificarea
    veniturilor declarate, reducerea avansului solicitat, scorul de
    creditare, raportul dintre imprumutul acordat si valoarea de piata
    a imobilului). De exemplu, in 2005, valoarea mediana a avansului
    achitat a fost de 2%, iar 43% dintre cumparatori nu a prezentat
    nici un avans.

    Pe langa aceste inlesniri, creditorii ipotecari au creat noi
    produse inovatoare, proiectate pentru a reduce platile debitorilor
    in primii ani de rambursare. Aceste produse au permis debitorilor
    sa cumpere case pe care in mod normal nu si le permiteau, dar au
    adus si un risc suplimentar. Printre aceste produse ipotecare
    ezoterice, as mentiona:

    • Creditul Ipotecar pe 40 de ani- acest produs este similar cu
    un credit pe 30 de ani cu dobanda fixa cu exceptia ca plata se
    extinde pe o perioada extra de 10 ani

    •-Creditul Ipotecar – Doar Dobanda – permite clientului sa
    plateasca doar dobanda pentru o perioada de inceput (perioada de
    graţie)

    • Creditul Ipotecar – Amortizare Negativa – permite unui
    cumparator sa achite mai puţin decat plata lunara, reprezentata de
    rata plus dobanda, iar diferenta dintre plata lunara integrala si
    suma platita se adauga la soldul creditului

    • Creditul Ipotecar Mixt pe Termen Scurt – asemanator creditului
    ipotecar cu dobanda variabila (ARM), cu o dobanda fixa pe o
    perioada limitata urmata de o dobanda variabila
    Un nou episod din istoricul crize imobiliare va aparea saptamana
    viitoare.

    Informatii suplimentare precum si detalii referitoare la
    lansarea unei noi initiative Trading Simulation le regasiti pe
    http://toniiordache.ro

    ———–

    Toni Iordache, 42 de ani, matematician si finantist, cu o
    cariera de peste doisprezece ani in institutii financiare
    importante – Citibank, Deutsche Bank, JP Morgan, Fortis sau RBC a
    vazut si trait criza financiara intr-un fotoliu situat in primul
    rand. A fost adus de criza, in august 2008, inapoi in Romania, dar
    el si businessul romanesc au vorbit limbaje diferite: modelele de
    afaceri s-au dovedit a fi altele decat cele de pe Wall Street.