BusinessMagazin

Tag: statistici

  • 570.000 de someri au iesit din statistici in 2010. Nimeni nu stie ce s-a intamplat cu ei

    Ca urmare, celor 630.000 de someri aflati in prezent in plata li
    se adauga cel putin alti 570.000 de persoane fara loc de munca care
    nu apar in statistici pentru ca nu se mai prezinta la oficiile de
    munca. ZF face pentru prima data lumina in misterul somajului de
    doar 7% in Romania, in conditiile in care exista 4,5 – 5 milioane
    de salariati la o populatie ocupata de 10 milioane de persoane,
    deci 5 milioane de persoane apte de munca despre care nu se stie ce
    fac. Astfel, numarul persoanelor care nu au loc de munca este de
    fapt mult mai mare, daca se adauga cele cateva sute de mii de
    someri care isi pierd anual acest statut pentru ca nu isi mai
    vizeaza carnetul de somaj, dar nici nu-si gasesc un loc de munca.
    Pentru a fi inregistrat ca somer, orice roman care ramane fara loc
    de munca trebuie sa mearga lunar la agentia pentru ocuparea fortei
    de munca sa completeze acte si sa-si vizeze carnetul de somaj. Unul
    dintre cei mai vechi someri din Romania care face acest lucru este
    din judetul Ilfov si merge periodic din 2002 incoace pentru o
    stampila pe carnetul de somaj, pentru a ramane in statistici, desi
    nu mai primeste de mult ajutor de somaj.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Din nou despre statistici

    Stiam datele pe dinafara, de la serie si numar pana la codul
    numeric personal, dar asta nu ii impiedica niciodata pe politisti
    sa verifice, prin statiile de emisie-receptie pe care le aveau,
    toate datele mele din buletin si sa imi dea amenda aferenta.

    Momentul culminant a fost cand, in urma verificarilor, unul
    dintre agenti a inteles in timpul convorbirii cu colegul sau de la
    sectie ca stateam la apartamentul 54, desi scara de bloc in care
    locuiam avea doar 4 apartamente (numerotate de la 1 la 4,
    bineinteles). Orice incercare de a-l face sa inteleaga acest lucru
    a fost zadarnicita de comentarii care de care mai vehemente din
    partea lui, culminand, ca intr-un banc, cu intrebarea: “Cine stie
    mai bine unde stai: tu sau biroul de evidenta a populatiei?”.

    Aceasta remarca este tot mai actuala, si cred ca sintetizeaza
    cel mai bine ceea ce (ni) se intampla, intr-o vreme cand deciziile
    se iau pe baza unor date care de care mai eronate.

    Niciun administrator din lume nu poate lua o decizie buna fara
    sa aiba acces la cateva date certe si parametri corecti. Sigur,
    poate nimeri o decizie buna sau, asa cum experienta anilor
    2003-2008 a demonstrat, poate nimeri un context economic in care
    aproape orice decizie ar lua ar avea rezultate peste asteptari.

    Insa vremurile pe care le traim impun mai mult ca niciodata
    cunoasterea datelor fundamentale.

    Eric Schmidt, seful celei mai importante companii din “noua
    lume”, Google, spunea in vara aceasta la o conferinta ca la fiecare
    doua zile apar informatii de circa 5 EB (adica
    5.000.000.000.000.000 de MB) adica la fel de mult cat a fost creat
    de la inceputurile omenirii si pana in 2003.

    Sigur, seful Google lasa impresia ca motorul de cautare este
    unul dintre cei care ii ajuta pe manageri si oameni de rand
    deopotriva sa gaseasca ceea ce le este folositor in tot acest
    context.

    Dincolo de Google, intervin companiile de cercetare de piata,
    companiile de consultanta, analistii, ziaristii, “detectivii de
    date”, spionii economici sau grupurile de cercetatori si profesorii
    universitari. Toti ofera – gratis sau contra cost – servicii de
    “filtrare” a informatiilor relevante.

    Tot ce trebuie sa faca un manager este SA INTELEAGA aceste
    informatii. Sau macar sa isi angajeze un traducator, care sa
    inteleaga pentru el si, eventual, sa ii puna aceste informatii
    intr-un format pe care el il intelege si pe care il poate folosi in
    luarea deciziei.

    Iar acest sistem poate fi folosit (si ar fi indicat sa fie asa)
    nu de un manager de companie, ci si de oricine are de administrat o
    afacere, un club sportiv, un sector al unui oras ca Bucurestiul sau
    o tara.
    O carte aparuta in anul 2003, Moneyball, reda povestea unei echipe
    de baseball – Oakland Athletics -, care, in lipsa resurselor
    financiare ale concurentilor bogati, decide sa selecteze jucatori
    si sa faca transferuri pe baza datelor statistice ale jucatorilor
    din ultimii ani si nu a flerului pe care il au in general
    antrenorii sau a recomandarilor jucatorilor si scouterilor.

    Iar rezultatele obtinute de Billy Beane, seful clubului de
    baseball, au facut ca in urmatorii ani multi dintre concurentii sai
    mai bogati sa adopte acest sistem de analiza statistica a
    jucatorilor. Iar anul viitor, odata cu aparitia filmului Moneyball,
    rolul lui Billy Beane va fi jucat de Brad Pitt.

    MIT, una dintre cele mai importante institutii de invatamant din
    SUA, organizeaza anual o conferinta dedicata analizei datelor in
    domeniul sportului, unde alaturi de sefi de cluburi de baseball,
    fotbal si baschet participa si asa-numiti vorbitori de pe lista A,
    cum este cazul lui Malcolm Gladwell.

    Pasiunea pentru statistici l-a facut celebru si pe Alan
    Greenspan, fostul sef al Rezervelor Federale, cel care a creat de-a
    lungul timpului modele econometrice care se bazau pe tot felul de
    corelatii intre diversi indicatori. Si, mai important, relatiile
    dintre diferitii indicatori statistici puteau da indicii privind
    viitoarele evolutii ale economiei. Iar in functie de acestea, un
    guvernator de banca centrala putea lua decizii care salvau sau
    ingropau o tara din punct de vedere economic.

    In Romania, prea putini dintre ministri, secretari de stat,
    prim-ministri sau chiar presedinti stiu sa interpreteze o
    statistica. Mai dramatic, nici macar consilieri capabili sa
    inteleaga economia si mecanismele ei si sa le traduca aceste
    informatii statistice nu prea au. Iar cand au oameni capabili sa
    inteleaga economia, calitatea datelor statistice este mai degraba
    hilara, cea mai buna dovada fiind numarul de bugetari, care in
    functie de autoritatea care il raporteaza variaza simtitor si, de
    cele mai multe ori, nu are nicio legatura cu realitatea. Ne mai
    miram atunci ca luna de luna apar facturi neachitate la sanatate
    sau ca efectele oricaror masuri difera fundamental de estimari? Cu
    argumente de genul celui folosit de politistul de care va spuneam
    la inceputul comentariului sau cu abordari superioare, precum cea
    in care guvernatorul Isarescu trage la raspundere presa (mai exact
    pe colegii de la Mediafax) pentru ca pune intrebari delicate intr-o
    vreme delicata nu vom ajunge nicaieri. Sau, din contra, exact acolo
    vom ajunge.

  • De ce e mai scump zaharul in Europa fata de restul lumii

    Misterul a inceput cand vamesii belgieni au examinat actele de
    transport a catorva zeci de tiruri-cisterna care parcursesera un
    traseu ciudat, triunghiular prin Europa. Camioanele, fiecare avand
    o incarcatura de 20 de tone de zahar lichid, s-au plimbat prin opt
    tari, parcurgand 4.025 km de la o fabrica de zahar belgiana pana in
    Croatia si inapoi, in loc sa o ia pe drumul cel mai scurt, de 1.450
    de kilometri.


    In drum, cisternele au facut si o scurta oprire la Kaliningrad,
    un punct de control aglomerat de la Marea Baltica, pe granita
    ruseasca. Pentru ca Rusia, si nu Croatia, fusese destinatia
    initiala, transporturile pe care le-au examinat oficialii vamali
    belgieni se calificau pentru o serie de plati speciale numite
    stimulente de export prin programul de subventionare a agriculturii
    derulat de Uniunea Europeana. Programul distribuie anual peste 50
    de miliarde de euro (75 de miliarde de dolari) sub forma de
    subventii in statele UE. Si nicio alta marfa nu este mai
    susceptibila de a fi fraudata decat zaharul.

    Cam 200 de transporturi s-au perindat pe ruta Belgia-Croatia in
    ultimii trei ani, spun anchetatorii, castigand subventii de trei
    milioane de euro pentru producatorul belgian de zahar Beneo-Orafti.
    Primavara aceasta, zeci de de anchetatori belgieni si europeni au
    scotocit birourile companiei, blocand jumatate dintre subventiile
    primite de companie si initiind o investigatie care ar putea costa
    compania restul de 1,5 miliarde de euro care i-au mai ramas in
    conturi, daca nu chiar mai mult.

    In Europa sunt circa un milion de hectare de sfecla de zahar,
    care vor produce anul acesta 16,7 milioane de tone de zahar pentru
    o industrie ce valoreaza circa sapte miliarde de euro. Anul trecut,
    Uniunea Europeana a acordat subventii de pret de 475 de milioane de
    euro pentru zahar, inclusiv pentru exporturi. Apoi a cheltuit alte
    1,3 miliarde de euro ca sa restructureze subventiile, care aveau un
    regim atat de generos, incat au determinat si friguroasa Finlanda
    sa inceapa sa produca mai mult zahar.

  • Miracolul romanesc, la bani marunti

    “In economie, tot ce creste trebuie sa mai si scada la un moment dat”, enunta Liviu Voinea, director al Grupului de Economie Aplicata (GEA), un principiu arhicunoscut, care in mai toate dezbaterile despre mersul economiei romanesti tinde de ceva vreme sa capete infatisarea unei sabii a lui Damocles, aflata undeva deasupra clasicelor formule ale autoritatilor despre “economia care duduie”. Dupa un 2006 exceptional, cu un avans al economiei de 8%, 2007 a fost anul in care au inceput sa se stranga norii negri: inflatia a explodat, deficitul de cont curent a atins cote alarmante, economia a crescut cu doar 6%, leul a intrat intr-un vartej de depreciere fara precedent, iar agentiile de rating si mare parte a analistilor internationali nu au intarziat sa prevada un posibil dezastru.

    Pe un asemenea fundal, vestile de la finele primelor trei luni din 2008 apar cu atat mai surprinzatoare: nu doar ca economia n-a cazut, ba dimpotriva, a crescut cu 8,2% fata de aceeasi perioada din anul trecut, ceea ce inseamna cea mai buna performanta din ultimii zece ani. Cu atat mai mare a fost surpriza, cu cat cifrele se refera la o perioada a anului in care agricultura, unul dintre principalele resorturi ale economiei romanesti (fie ca inclina balanta intr-un sens sau in altul), nu intra prea mult in calcule.

    La originea acestui record au fost prin excelenta constructiile, care au crescut cu peste 32%, urmate la distanta de servicii (7,4%) si industrie (5,4%). In conditiile unui an agricol bun, chiar fara a pune la socoteala optimismul premierului Tariceanu, care anticipeaza cel mai bun an agricol din istoria tarii, “este foarte probabil sa avem o crestere cu mult peste cea de 6% prognozata la inceputul anului”, spunea recent guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. Pentru urmatoarele trei luni, banca centrala prevede un ritm apropiat de cel din primul trimestru, chiar daca alte voci, precum cele ale analistilor de la UniCredit Group, cred posibila doar o crestere undeva intre 5% si 6%.

    La prima vedere, asemenea recorduri sunt vesti foarte bune, spune Ionut Dumitru, seful departamentului de cercetare al Raiffeisen Bank, fie si pentru ca arata rezistenta Romaniei in fata turbulentelor de pe pietele internationale, care au afectat multe dintre economiile europene. Acesta ar putea fi un semnal bun pentru investitori, apreciaza Dumitru: cu investitii straine directe atrase anul trecut de 7,2 miliarde de euro si de circa 1,6 miliarde de euro in primul trimestru din 2008, potrivit BNR, Romania ramane in topul destinatiilor preferate pentru business. In clasamentul economiilor luate in considerare de straini pentru extinderea activitatii, Romania se plaseaza pe locul al treilea intre tarile din regiune, dupa Polonia si Rusia, iar la nivelul intregii Europe pe locul al cincilea, potrivit unui studiu recent realizat de compania de consultanta Ernst & Young.

    Reversul medaliei este insa, dupa Dumitru, faptul ca “excesul de cerere a crescut”, pentru ca performanta din primul trimestru este “cu mult peste nivelul cresterii economice potentiale”, adica al cresterii PIB care nu genereaza inflatie si care s-ar plasa intr-un interval optim de 6-6,5%. Eugen Dijmarescu, viceguvernator al BNR, spunea si el de curand ca priveste cresterea economiei din primul trimestru ca “semanand putin a supraincalzire”, adica peste PIB potential. Supraincalzirea se manifesta atunci cand economia creste mai repede decat potentialul sau normal, generand inflatie, deficit de cont curent, deficit bugetar ori deficit de forta de munca specializata, precizeaza Dragos Cabat, presedintele Asociatiei Analistilor Financiari (CFA Romania). In opinia lui, pentru Romania o crestere economica anuala mai mare de 4,5% pentru urmatorii 5-7 ani “este nesustenabila si va genera probleme”. Asa a fost in perioada 2003-2006, cand economia a crescut in medie cu 6,5%, ceea ce a dus in timp la dezechilibre. Pentru a avea o evolutie sanatoasa “ar trebui sa tintim un ritm de 5-5,5%, in progresie usoara de la an la an”, este de parere Dan Bunea, senior partner al companiei de consultanta DTD Team Advisory. Daca 2008 va fi un an agricol bun, spune el, este insa de asteptat sa avem un ritm sensibil peste 7%.

    Avem termeni de comparatie pentru ceea ce se petrece acum in Romania. “Tigrii baltici”, asa cum au fost numite Letonia, Estonia si Lituania datorita ritmului rapid de dezvoltare economica inregistrat dupa 2004, anul cand au intrat in UE, dau acum puternice semne de slabiciune. In primul trimestru al acestui an, spre exemplu, economia Estoniei aproape ca a stagnat, cu o crestere de doar 0,1%, dupa ce in 2006 si 2007 crescuse cu 11,2% si respectiv 7,1%. Explicatia a fost ca inflatia s-a accelerat, iar consumul si exporturile au cazut, afectand si vanzarile din retail, dar si piata imobiliara, principalul motor al economiei in ultimii trei ani. La finele anului trecut, deficitul de cont curent urcase in Estonia pana la 17,4% din PIB, potrivit datelor UniCredit, iar inflatia anuala a fost de 6,6%. Pentru 2008, an in care analistii italieni anticipeaza o crestere a economiei de doar 2,6%, inflatia ar urma sa urce spre 10%. Crize de crestere asemanatoare parcurg Letonia si Lituania, unde dupa ritmuri de 10,2% si respectiv 8,8% in 2007, anul acesta va aduce doar 3,2%, respectiv putin peste 5%, dar in conditiile unor deficite de cont curent uriase – 15,5% din PIB in Letonia si 11,9% in Lituania.  

    Aceeasi sa fie si soarta economiei romanesti? “Supraincalzirea provine din faptul ca exista un exces de cerere care nu poate fi satisfacut de oferta interna, iar acest lucru creeaza presiuni atat pe inflatie, cat si pe deficitul de cont curent”, comenteaza Ionut Dumitru de la Raiffeisen Bank.

    Intr-adevar, importurile au generat o presiune continua asupra cursului de schimb si a deficitului de cont curent, care a explodat in ultimii ani, ajungand la sfarsitul lui 2007 sa reprezinte circa 14% din PIB. E de observat totusi ca daca deficitul comercial, diferenta dintre importuri si exporturi, s-a adancit cu 14,3% intre ianuarie si aprilie, aceasta cifra e mult mai mica decat in primele patru luni de anul trecut, cand atinsese 66%, iar aceasta inseamna ca “incepem sa avem exporturi, si mai mult decat atat, structura lor s-a imbunatatit mult”, considera Aurelian Dochia, fost director general al BRD Corporate Finance si fondator al companiei de consultanta Concept Business Consult. Fapt e ca in aprilie, pentru a cincea luna consecutiv, viteza de crestere a exporturilor a depasit-o pe cea a importurilor, valoarea exporturilor ajungand la circa 2,7 mld. euro.

  • Prima scadere la importurile auto: -9% in mai

    "Unul dintre principalele motive pentru care piata auto a inregistrat o scadere atat de accelerata in mai se explica prin diferenta de demarare a programului de reinnoire a parcului auto. Anul trecut acesta demara la finele lui aprilie, in 2008 a pornit la inceputul lui mai", a declarat Constantin Stroe, vicepresedintele Automobile Dacia.

    Click aici pentru a citi mai multe, pe www.zf.ro

  • Cate credite ne mai permitem

    Piata bancara a ultimelor zece luni a aratat ca un veritabil camp de lupta: eliberati rand pe rand de restrictiile impuse de banca centrala, bancherii au lansat o adevarata ofensiva a ofertelor. Creditele de mare valoare cu avans zero si ratele ce pot urca spre 65-70% din veniturile lunare au devenit magneti pentru atragerea in sucursale a doritorilor de imprumuturi.
    In fata unei competitii greu de combatut, nici bancile obligate sa-si finanteze clientii respectand inca restrictiile BNR nu au stat cu mainile in san. Armele puse in lupta: credite de pana la 20.000 de euro fara garantii, finantari in monede exotice (percepute ca foarte ieftine datorita dobanzilor mici afisate) sau posibilitatea de a rambursa in 30-40 de ani banii imprumutati.

    In acelasi timp, intr-o economie care pana spre finele anului trecut nu dadea aproape nici un semn ca va incepe sa scartaie, multi au lasat prudenta la o parte atunci cand au mers la banca sa ia un credit. Asa s-a ajuns ca in ianuarie 2008 volumul imprumuturilor acordate de banci populatiei si firmelor sa fie cu peste 70% mai mare decat in aceeasi luna a anului trecut, ajungand la peste 155 de miliarde de lei (42,3 miliarde de euro), potrivit statisticilor BNR.

    Petrecerea s-a terminat insa la fel de abrupt cum a si inceput: cresterea dobanzilor si deprecierea accentuata a leului in fata euro au cazut ca o ploaie rece. Pentru un credit in euro luat in vara anului trecut, rata lunara in lei este acum cu circa 20% mai mare, doar ca urmare a deprecierii leului si fara a mai pune la socoteala sporurile generate de dobanzile in crestere.

    Cei care s-au indatorat pe atunci la 65-70% din veniturile lunare „sunt nevoiti acum sa isi lase la banca aproape tot salariul“, spune Ionut Dumitru, seful departamentului de cercetare al Raiffeisen Bank. In atari conditii, crede Dumitru, „probabil ca nu va mai trece mult pana cand aceasta intreaga nebunie a pietei bancare de anul trecut isi va arata nota de plata“.

    Frenezia cu care bancherii au adoptat normele noi de creditare „majoreaza semnificativ riscul din sistemul bancar“, considera si Dragos Cabat, presedintele Asociatiei Analistilor Financiari (CFA). Astfel, in functie si de felul cum va merge economia, probabil ca procentul creditelor neperformante va ajunge anul acesta la 3% din total, estimeaza Cabat, iar pentru creditele de consum se va majora spre 6%. Prin comparatie cu nivelul actual – situat la circa 1% din total in cazul creditelor pentru populatie si firme, potrivit statisticilor BNR – cresterea e intr-un singur an de la simplu la triplu.

    O astfel de majorare pare nefiresc de mare inclusiv raportat la cele din alte tari central si est-europene. Spre exemplu, in Cehia procentul de credite neperformante este de circa 3% din total „si nu a avut tendinta de a creste pana acum“, declara pentru BUSINESS Magazin Pavel Sobisek, economist-sef al UniCredit Bank Cehia. Nici in Slovacia, o alta tara in care creditul acordat persoanelor fizice a „explodat in ultimii trei ani“, potrivit lui Liubomír Korsnák, analist la UniCredit Bank Slovacia, „calitatea portofoliilor nu a inregistrat o inrautatire semnificativa“, iar in 2007 procentul creditelor neperformante era de 3,4%.

    Exista totusi si o alta fata a tabloului, pentru ca din multe puncte de vedere experienta romaneasca se decupleaza total de cea a tarilor vecine. In primul rand, chiar daca procentul creditelor neperformante este inca foarte mic, volumul acestora a ajuns la 1,2 miliarde de lei (350 de milioane de euro) in ianuarie 2008, adica de peste trei ori mai mare fata de aceeasi luna a anului trecut. Si ritmul de crestere a creditului este in Romania cu mult mai mare decat in alte tari din regiune: in Cehia, spre exemplu, volumul creditelor de retail a crescut cu 30% pe an in cursul ultimilor ani, potrivit lui Sobisek (pe baza unei cresteri de 40% a imprumuturilor ipotecare si de 20% a celor de consum). In Slovacia, adauga Korsnák, creditul pentru populatie a avut in ultimii trei ani un ritm anual de crestere de 34%, determinat in principal de nevoia de finantare pentru locuinte.
    Mai mult decat ritmul de crestere, structura creditului starneste ingrijorare. „Se vorbeste tot mai mult, si pentru noi este un punct de atentie, despre faptul ca romanii se indatoreaza excesiv pentru a-si cumpara bunuri de larg consum“, spune Mugur Stet, purtator de cuvant al BNR. Astfel ca, desi riscul unei indatorari excesive nu este pentru Banca Nationala pentru moment decat „o tema, care poate deveni problema daca nu i se acorda atentie“, riscul vine mai ales din ponderea mare a creditului de consum.

    Pe de o parte, oamenii cumpara cu credite pe termen foarte lung bunuri care isi pierd rapid valoarea, de genul electronicelor (dar pe care trebuie sa le achite chiar si dupa ce inceteaza sa le mai foloseasca) si, pe de alta parte, „ar trebui sa se intrebe de zece ori inainte de a lua un imprumut pentru un bun care in unele situatii nu le trebuie neaparat“.

    Asa se face ca din totalul creditului pentru populatie doar 20% inseamna in Romania imprumut pentru locuinte (iar din creditul total pentru populatie si firme procentul e sub 10%). Si in aceasta privinta, proportiile sunt total diferite de cele din Cehia (unde creditele pentru locuinta reprezinta doua treimi din creditul de retail) sau Slovacia (unde 70% din totalul imprumuturilor de retail sunt pentru locuinte).

    Mugur Stet mai semnaleaza un pericol in plus in lipsa de atentie a clientilor de credite in momentul semnarii contractelor de imprumut, care in final se poate traduce tot intr-un risc de neplata a datoriilor.

    Ideea este sustinuta si de un studiu efectuat de IMAS, la cererea Asociatiei de Leasing si Servicii Financiare Nebancare (ALB), pe un esantion reprezentativ, in perioada noiembrie – decembrie 2007. „Majoritatea covarsitoare a populatiei nu intelege terminologia unui contract de imprumut, indiferent de tipul lui“, declara Adriana Ahciarliu, secretar general al ALB.

  • 4% dintre oraseni au televizor LCD

    Vanzarile de televizoare LCD sau cu plasma au inregistrat cresteri foarte mari in ultimul an, procentul din populatia urbana care detine un astfel de televizor ajungand la 4%, conform unui studiu de piata realizat de SNA Focus in perioada iulie 2006 – iulie 2007, pe un esantion format din 325.000 de persoane din mediul urban. In plus, 5% dintre participantii la studiu au in plan sa-si cumpere un televizor cu ecran plat pana in iulie 2008.

    Strict pe partea de LCD-uri, estimarile in ceea ce priveste gradul de achizitie al acestui tip de televizoare se situeaza la un procent de 10% din populatia urbana. Din totalul posesorilor de televizoare cu ecran plat, majoritatea sunt femei, cu 62% din totalul vanzarilor, potrivit SNA Focus, in timp ce, la o clasificare dupa varsta, 54% din total sunt consumatori cu varsta cuprinsa intre 18 si 34 de ani.

    Decizia de cumparare a fost facuta in primul rand in functie de brand si de caracteristicile tehnice, 34% dintre consumatori clasificand aceste criterii de selectie ca fiind cele mai importante. Pentru 21% dintre participantii la studiul SNA Focus conteaza si publicitatea facuta de producatori acestor televizoare, in timp ce pretul a devenit un factor ceva mai lipsit de importanta – numai 12% dintre consumatori au cumparat un LCD sau o plasma dupa acest criteriu.

    In curand la (HD)TV
    Cum a luat LCD-ul fata plasmei

  • Romania, cea mai mare piata din CEE

    Pe de alta parte, marca locala Dacia a inregistrat o crestere de 23% a inmatricularilor, la 157.122 de unitati potrivit acelorasi date. Cota de piata a marcii romanesti pe piata europeana a crescut in primele 11 luni de la 0,9% la 1,1%.

    Numarul inmatricularilor de masini noi in Europa a crescut, in primele 11 luni cu 1,1%, la 14,82 milioane de unitati, dupa ce in noiembrie a avut loc un declin de 1,1%, la 1,25 de milioane de unitati.

    Primele trei locuri, la nivel european, in functie de numarul de vehicule noi inregistrate, au fost ocupate de grupul german Volkswagen, cu 2,92 milioane de unitati, urmat de PSA Peugeot Citroen cu 1,92 de milioane de unitati si Ford Motor cu 1,56 de milioane de unitati.

    In luna noiembrie, declinul de 2,1% al pietei din Europa de Vest a fost contrabalansat de cresterea de 12,4% a industriei de profil in noile state membre.

    Primele trei piete vest-europene in functie de numarul inmatricularilor de masini noi au fost, in perioada ianuarie-noiembrie, Germania, in pofida unui declin de 8,2%, Italia, cu o crestere de 6,6%, si Marea Britanie cu un avans de 2,5%.

    Dintre statele est-europene, cel mai rapid avans a fost inregistrat in Lituania – 45,7%, urmata de Letonia cu 32,9%. In Bulgaria, avansul a fost de 21,5%.

    Vanzarile de masini noi ar putea ajunge la 350.000 de unitati
    Carlos GHOSN, pe sleau despre Dacia (AUDIO)

  • STATISTICI

     

    TIFF

    Nr. Spctatori

    Buget

    2002

    10.000

    200.000 €

    2003

    15.000

    220.000 €

    2004

    30.000

    430.000 €

    2005

    33.000

    600.000 €