BusinessMagazin

Tag: new media

  • Gestul conteaza

    Aceasta noua modalitate de a raspunde la telefon are la baza un
    cip creat de compania germana iDent Technology, cu scopul de a
    usura folosinta. Suficient de sensibil incat sa detecteze diferente
    fine, precum puterea cu care telefonul este strans in mana, cipul
    functioneaza pe baza unei tehnologii care masoara capacitatea cu
    care corpul uman poate influenta un camp electric. “iDent va
    reprezenta un competitor de temut pentru alti producatori de cipuri
    care au la baza recunoasterea gesturilor umane”, a spus Andreas
    Guete, directorul de vanzari al companiei in Asia, precizand ca
    primele telefoane care vor utiliza aceasta tehnologie vor fi
    disponibile pe piata incepand cu cea de-a doua jumatate a anului
    2011. Cipurile iDent consuma mai putina energie decat cele pentru
    camerele foto ale dispozitivelor care, potrivit lui Guete,
    proceseaza mult prea multe date si utilizeaza mult prea multa
    baterie.

    Cipul dezvoltat de compania germana nu este singura inovatie
    care se bazeaza pe recunoasterea unor miscari ale corpului. NTT
    DoCoMo, cel mai mare operator de telefonie mobila din Japonia, a
    dezvoltat o alta tehnologie, ce transforma miscarile ochiului in
    comenzi pentru playerul de muzica. Simplu exprimat, corneea
    ochiului emite electroni pozitivi, in timp ce retina emite
    electroni negativi, iar atunci cand ne deplasam privirea,
    diferentele de potential sunt detectabile de tehnologia NTT. De
    pilda, pentru a selecta un cantec dintr-o lista, ochii trebuie sa
    se miste la stanga sau la dreapta, iar pentru a mari volumul,
    miscarea trebuie sa fie in sensul acelor de ceasornic. Secretul
    consta in senzorii incorporati in casti si in dispozitivele
    (playere de muzica) capabile sa citeasca electrooculograme.
    Deocamdata, “recunoasterea oculara” ramane insa doar la stadiul
    experimental.

  • Monitorizarea media parea mai rapida pe internet

    “Prea putine companii pricep astazi folosul monitorizarii
    media”, observa Alin Zainescu, unul dintre veteranii internetului
    romanesc. “Si dintre cele care platesc bani grei pentru un raport
    zilnic, realizat la sase dimineata de cativa oameni, cate crezi ca
    stiu cum sa-l foloseasca?”, continua el cu o intrebare al carei
    raspuns se citeste printre randuri. Lasand la o parte elita marilor
    companii, cu departamente si strategii de comunicare bine definite,
    putine firme stiu cum sa interpreteze teancul de informatii
    dintr-un raport de monitorizare media si iau in calcul concluziile
    atunci cand traseaza strategia de marketing sau comunicare.

    De aceasta problema s-a lovit Zainescu acum multi ani, de pe
    vremea cand era responsabil de biroul de presa al unui partid
    politic. Facea singur revista presei, pentru ca nu existau agentii
    de monitorizare media, notand in fiecare seara discutiile si
    stirile politice difuzate la televizor si citind in diagonala presa
    tiparita la sase dimineata pentru a face un raport al subiectelor
    interesante, pe care il trimitea prin fax catre filialele
    partidului: “Un raport foarte rudimentar, care oricum nu era corect
    folosit. Acum, dupa 15 ani, lucrurile s-au mai schimbat, dar nu
    foarte mult”. Exista agentii de monitorizare, Argus, B Media, Media
    Clipping, Media Image Group, Media Trust sau Monitoring Media fiind
    doar cateva dintre exemple, la care se adauga organizatii precum
    Agentia de Monitorizare a Presei sau Alfacont, servicii ale
    agentiilor de presa – Mediafax Monitorizare – si firme de relatii
    publice.

    De aici a pornit si ideea MediaIQ, un serviciu online de
    monitorizare media capabil sa genereze rapoarte, rezumate automate,
    analize si grafice comparative, care a necesitat o investitie
    initiala de aproape 100.000 de euro, suma care include cheltuielile
    cu tehnologia, implementarea acesteia si componenta de imagine. De
    acestea din urma se ocupa agentia timisoreana de web design X3
    Studios, detinuta de Stefan Szakal si Calin Iepure, alaturi de care
    Zainescu detine 10%, din serviciul de publicitate neconventionala
    Status Pimp, MediaIQ fiind a doua afacere unde colaboreaza.

    Platforma tehnica a fost creata si licentiata de Daniel Enache,
    fiul actionarului majoritar al lantului Continental Hotels,
    implicat de mai multi ani in afaceri din zona de internet – mai
    exact in Digital Data Tech si Thousand Tiny Tigers, un soi de
    incubator de proiecte online. Modelul este inspirat din serviciile
    de acest gen ale unor companii cunoscute de monitorizare media,
    precum Nielsen BuzzMetrics, TNS Cymfony sau Cision, majoritatea
    preferand sa cumpere tehnologia si sa o integreze in serviciile
    traditionale deja oferite de mai multa vreme. “Dezvoltata in
    ultimii trei ani de o echipa mica, tehnologia a avut la baza
    conceptul de extragere si prelucrare de date”, explica Enache,
    justificand astfel faptul ca monitorizarea media reprezinta doar o
    parte din functionalitatea platformei, care permite in esenta
    extragerea de informatii dintr-o varietate de surse (site-uri,
    documente sau baze de date), prelucrarea datelor, analiza operativa
    si livrarea rezultatelor. “Inca se lucreaza, platforma urmand sa se
    extinda si in zona de analiza semantica, realizata in functie de
    sensul cuvintelor”, continua el.

  • Video-interviu: Constantin Balaceanu-Stolnici sta zilnic intre 2 si 5 ore la calculator

    Balaceanu-Stolnici spune ca petrece zilnic si cate cinci ore in
    fata laptopului, care a devenit, de ceva vreme, inlocuitorul
    masinii de scris. Si biblioteca virtuala este preferata celei
    reale. Singura restrictie pe care si-a impus-o este legata de
    jocurile pe calculator, pe care cunoscutul academician le considera
    nocive pentru activitatea intelctuala, mai ales prin dependenta pe
    care o creeaza.

    Balaceanu-Stolnici spune ca adaptarea la inovatiile permanente
    care apar in societate este obligatorie pentru cei care vor sa
    evolueze. In plus, acesta incurajeaza imitatia comportamentelor si
    modelelor din societatile evoluate. Academicianul recuna[te meritul
    fondatorilor Google sau al lui Bill Gates n evolu]ia sociala si
    economica, la nivel mondial. “Bill Gates a facut o descoperire care
    a schimbat istoria lumii si a culturii, iar Google ne-a creat o
    alta viata”, spune Stolnici, care ii considera pe acestia elite,
    intrucat au avut un aport semnificativ la dezvoltarea globala, “iar
    elitele se masoara prin aportul lor, atat in domeniul lor propriu,
    cat si in domeniul vietii politice si sociale”.

    Elitele, spune Stolnici, impun o anumita tinuta morala si
    prestanta, care sa serveasca drept model pentru restul
    societatii.

  • Piratii si torrentele lor

    In loc de linkuri spre fisiere piratate, Mininova a optat pentru
    gazduirea unui serviciu care ofera spre descarcare materiale audio
    si video cu respectarea legii. “Este un lucru foarte bun faptul ca
    acum Mininova foloseste tehnologia BitTorrent pentru a face legal
    afaceri”, a spus Tim Kuik, director al Stichting Brein. “Nu suntem
    impotriva tehnologiei, ci doar impotriva utilizarii ei pentru
    scopuri ilegale.”

    Nimeni nu supraestimeaza insa importanta evenimentului. Mininova
    a anuntat ca are in vedere sa faca recurs la decizia justitiei, iar
    industria de muzica si film continua sa se lupte cu site-urile
    similare, in special cu marii concurenti ai Mininova, isoHunt si
    The Pirate Bay (TPB). Luna trecuta, Stichting Brein a reusit sa
    determine TPB, care sustine ca are 22 de milioane de utilizatori la
    nivel mondial, sa elimine toate linkurile care duc catre
    materialele unui grup de companii olandeze producatoare de muzica
    si film. Daca nu va aplica aceasta hotarare, TPB risca sa primeasca
    o amenda de noua miliarde de dolari. “Dar verdictul nu este de fapt
    impotriva The Pirate Bay”, a replicat Peter Sunde, fostul purtator
    de cuvant al site-ului. “Procesul este impotriva mea si a celor
    care au fondat site-ul, dar niciunul dintre noi nu mai detine
    controlul TPB”, sustine Sunde. TPB si-a schimbat inca din 2006
    proprietarii, apartinand in prezent companiei Riversella Ltd, cu
    sediul in Seychelles (desi Stichting Brein afirma ca Frederik Neij,
    unul dintre fondatorii TPB, este CEO al Riversella).

    Nu este prima data cand fondatorii TPB se confrunta cu astfel de
    probleme. In luna aprilie a acestui an, Sunde si fondatorii –
    Frederik Neij si Gottfrid Svartholmmen – au fost gasiti vinovati
    pentru incalcarea drepturilor de autor si condamnati la un an de
    inchisoare si la plata de daune in valoare de 4,5 milioane de
    dolari catre un grup de companii media.

    Spre deosebire de Mininova si TPB, avantajul isoHunt este faptul
    ca lucreaza in principal ca un motor de cautare. “Ca motor de
    cautare, noi doar oferim linkuri catre torrente, la fel ca Google”,
    sustine Gary Fung, fondatorul site-ului, adaugand ca, fata de alte
    site-uri de acest gen, pana in prezent nu a avut probleme cu
    legea.

  • Bloggerii americani vor trebui sa se supuna unor legi privind publicitatea

    Richard Cleland, oficial al Biroului de Protectie a
    Consumatorilor din cadrul FTC, a precizat ca bloggerii trebuie sa
    dezvaluie cand produsele respective le sunt facute cadou de catre
    companii sau daca le primesc doar ca sa le returneze dupa ce isi
    scriu recenziile.

    Noile reguli nu se aplica site-urilor care recenzeaza produse
    sustinute cu reclame pe site de catre companiile producatoare,
    atata vreme cat nu exista si o plata directa din partea companiilor
    catre recenzenti.

    Daca nu se conformeaza reglementarilor FTC, bloggerii risca sa
    fie amendati cu pana la 11.000 de dolari (peste 7.400 de euro).
    Richard Cleland a comentat ca e putin probabil insa ca in practica
    sa ajunga sa fie aplicate asemenea amenzi, FTC fiind orientata mai
    mult spre identificarea si sanctionarea companiilor care isi
    promoveaza produsele oferind recenzentilor recompense
    nedeclarate.

    “In cazul bloggerilor, ne concentram mai mult pe educarea
    acestora. Sunt sute de mii de bloggeri si n-ar fi fezabil sa ne
    ocupam de ei caz cu caz”, a explicat Cleland. Amenzile de pana la
    11.000 de dolari se aplica atunci cand FTC adreseaza o somatie unei
    companii sau persoane pentru violarea FTC Act (care interzice
    practicile incorecte de business), iar destinatarul somatiei
    continua practica pentru care a fost avertizat.

    Cum era de asteptat, masura a fost intampinata cu critici, si nu
    numai din partea bloggerilor. Berin Skoza, director al Centrului
    pentru Libertatea Internetului din cadrul Progress and Freedom
    Foundation, este de parere ca noile reguli emise de Comisia
    Federala pentru Comert sunt neclare, greu de inteles, ameninta
    libertatea de expresie a bloggerilor si pot conduce la scaderea
    numarului total de analize online ale produselor.

    In schimb, Craig Settles, blogger si consultant online,
    considera ca noile reguli sunt binevenite. “FTC nu are dreptul sa
    actioneze contra analizelor care nu sunt platite, insa cele platite
    se incadreaza intr-o alta categorie. Daca eu iau bani sa scriu
    despre un produs, asta nu mai are de-a face cu libertatea mea de
    expresie, ci cu mesajul de marketing al companiei”, a declarat
    Settles, citat de AFP .

    Cititi si opinia lui Mircea Sarbu despre

    publicitatea pe bloguri    .

  • Noua generatie de reclame: ecran video foarte subtire intre paginile unei reviste

    Aceasta forma de publicitate este posibila cu ajutorul unei tehnologii dezvlotate in SUA, numita Americhip, care functioneaza la fel ca o felicitare animata, scrie Financial Times.

    Ecranele vor contine reclame la Pepsi si compania de media CBS. Pretul platit de cele doua companii nu a fost dezvaluit.

     

  • Afacerea reclamelor pe mobil

    Cum poate un producator de notebook-uri sa transmita un mesaj publicitar numai tinerilor sub 35 de ani, angajati cu venituri peste medie in companii care au cladirile de birouri in Sema Parc? Sau cum poate o companie de bauturi alcoolice sa faca reclama unui nou produs doar pentru consumatorii prezenti intr-o sambata la miezul noptii in zona clubului Fratelli, spre exemplu? Raspunsul nu este nici televizorul, nici reclamele care apar in ziare sau reviste si nici panourile publicitare de pe strazi, ci telefonul mobil, un mediu de promovare destul de popular in anumite tari europene si mai ales in SU A, unde piata a fost estimata sa creasca de la an la an cu 80% pana in 2013, cand ar urma sa depaseasca pragul de 3 miliarde de dolari (2,3 miliarde euro), fata de 160 de milioane de dolari (125 de milioane de euro) anul trecut, conform companiei de cercetare de piata The Kelsey Group.

    In Romania, publicitatea pe mobil, aparuta in 2007, a ramas intr-un stadiu incipient si abia acum, in conditii de criza, apar opinii ca acest tip de promovare, mai bine directionat catre public, ar putea sa ajute companiile confruntate cu reducerea bugetelor de promovare. “In Europa Centrala si de Est, instrumentele de marketing sunt mai putin sofisticate decat in Europa de Vest, dar tendintele occidentale incep sa fie preluate, iar publicitatea pe mobil nu face exceptie”, sustine Stephanie Jackson, senior director in cadrul diviziei de servicii online a Vodafone Romania. Operatorul este singurul de la noi care a lansat, anul trecut, un serviciu dedicat promovarii pe mobil – AdPlus, deja disponibil in alte tari europene precum Marea Britanie, Germania, Italia sau Spania si care a presupus o investitie de 300.000 de euro, recuperabila in “cel mult doi ani”. Decizia operatorului de a lansa un asemenea serviciu se explica, pe de o parte, prin estimarea ca publicitatea pe mobil s-ar putea dubla anual, cel putin pe termen mediu, iar pe de alta parte prin principiul ca un competitor intrat pe o piata de timpuriu isi poate asigura mai bine cota de piata.

    Anul acesta, spre exemplu, daca Orange Romania nu va lansa servicii de publicitate pe telefonul mobil prin MMS , Vodafone sustine ca va avea o cota de 100% pe acest segment, pentru ca nicio alta companie nu mai ofera astfel de servicii. “Piata de publicitate pe telefonul mobil a cochetat anul trecut cu suma de 2,5 milioane de euro”, apreciaza Adrian Pavelescu, directorul departamentului Direct Marketing & Interactive din cadrul agentiei Mercury360, care a inregistrat din reclamele pentru telefonul mobil o cifra de vanzari apropiata de 400.000 de euro, aici fiind incluse toate serviciile legate de campaniile prin SMS si online mobile advertising. Dupa calculele lui Stephanie Jackson, acest gen de promovare a format anul trecut o piata ceva mai mica, de 2 milioane de euro, cu tot cu campaniile de promovare platite catre intermediari.

    “Dar potentialul de crestere nu este deloc de neglijat, mai ales ca piata ar putea ajunge sa se dubleze in 2009”, spera Jackson. Deocamdata, promovarea pe telefonul mobil inseamna in Romania in principal campanii prin SMS . La acestea se adauga publicitatea online pe telefoane (online mobile advertising), o metoda de promovare prin bannere postate pe site-uri adaptate special pentru telefoanele mobile, si campaniile prin MMS si Bluetooth. Pe termen lung, dintre acestea din urma, experienta din tarile mai avansate la capitolul publicitate indica publicitatea online pentru mobil ca fiind metoda de promovare cu cele mai mari sanse de crestere, ca efect al extinderii uzului internetului mobil. Ceea ce inseamna, cu alte cuvinte, ca evolutia pietei depinde de dezvoltarea noilor tehnologii si de cresterea numarului celor ce intra pe internet folosind telefonul mobil.

    “In orice caz, publicitatea pe telefonul mobil este un domeniu care pe piata romaneasca incepe incet sa se evidentieze. In perioada urmatoare poate deveni treptat o componenta importanta a strategiei de comunicare pentru multe companii romanesti”, este de parere Vanina Ungureanu, product division manager in cadrul Orange Romania. Cel mai mare operator de pe piata anunta la finalul anului trecut planuri de a lansa in 2009 o serie de servicii noi de promovare pe mobil, planuri care nu au mai fost insa aduse in discutie de atunci. Pentru moment, este evident ca acest gen de promovare ramane sensibil in urma celorlalte.

    Adrian Pavelescu, Mercury360: “Daca luam in calcul clientii tuturor operatorilor de telecomunicatii din Romania, numarul celor care pot in acest moment sa primeasca mesaje de promovare pe telefonul mobil ar ajunge la 8 milioane”,

  • Internet pentru gulere albe

    “Inca nu ai cont pe LinkedIn?”, ma intreba surprinsa o cunostinta, nu cu multa vreme in urma. “Trebuie neaparat sa-ti faci. Eu deja am peste 250 de contacte acolo si asa mi-am gasit noul job.” Pe paginile retelei sociale americane, care numara acum peste 34 de milioane de utilizatori din toata lumea, au cont probabil si cateva mii sau poate zeci de mii de romani. Pentru ei, site-uri de genul LinkedIn sau Xing reprezinta un fel de Hi5 profesionist, unde profilul de utilizator este de fapt CV-ul si unde pot gasi detalii despre oamenii cu care lucreaza sau cu care vor sa intre in contact.

    Singurul dezavantaj, pentru unii, ar fi lipsa localizarii si a continutului in limba romana. “Noi am plecat la drum pornind tocmai de la ideea de a face un LinkedIn romanesc”, declara Dragos Birlea, unul dintre cofondatorii site-ului de continut video Trilulilu, referindu-se la reteaua online Tetatet.ro, lansata saptamana trecuta. In formula antreprenorilor care s-au decis sa concureze LinkedIn intra firma de consultanta Birlea, Colceriu & Asociatii, cu 45% din Tetatet, Rares Dragan (14%), Andrei Dunca, Adrian Sabau si Agora Human Resources, cu 10% fiecare, Bogdan Colceriu si Levente Szekeres (cate 5%) si Vlad Igrisan (1%). Pe scurt, a fost nevoie de zece oameni, de o investitie initiala relativ mica, de cateva mii de euro, si aproape un an de munca pentru infiintarea Tetatet.

    “De concept ne-am apucat in martie anul trecut, iar din aprilie lucram la partea tehnica”, lamureste Birlea. Neoficial, reteaua a fost lansata in octombrie, insa a functionat in ultimele luni in varianta “private beta”, putand fi accesata de un numar limitat de utilizatori. In povestea retelei sociale, LinkedIn isi are locul nu numai pentru ca a fost un termen de comparatie, dar si pentru ca in acest an de dezvoltare a Tetatet, pe LinkedIn au aparut anumite functionalitati noi pe care le pregatea si reteaua autohtona si pe care miza aceasta din urma pentru a se diferentia. Nu inseamna insa ca Tetatet spera ca romanii vor renunta la retelele internationale si se vor multa pe una locala, ci ca le vor folosi in paralel pe amandoua.

    “Este prea devreme sa ne aruncam la estimari legate de numarul de membri sau cu privire la veniturile pe care le-am putea avea odata ce vom pune la punct si modelul de business”, spune Birlea. Nu la fel de rezervati in estimari sunt proprietarii iKonect, retea lansata de publisherul Rockmedia Network, detinut de omul de afaceri Rachad El Jisr, pe o platforma online dezvoltata impreuna cu agentia interactiva MB Dragan.

    “10.000 de utilizatori pana in martie, 50.000 pana in iulie si 100.000 la final de an”, afirma Mihai Dragan, directorul agentiei de publicitate. Bazata tot pe modelul LinkedIn, reteaua iKonect, care va necesita pana la sfarsitul lui 2009 o investitie de 200.000 de euro, spera sa se diferentieze prin conceptul de exclusivitate – reteaua functioneaza pe baza de invitatie, model urmat de Gmail, serviciul de e-mail al Google. Initial au fost trimise 99 de invitatii, fiecare dintre acesti utilizatori avand la randul sau o serie de invitatii pe care sa le poata da mai departe.

    “iKonect are caracter local, ceea ce inseamna conexiuni mai relevante si, in final, o comunitate mai relevanta. Functionalitatile actuale sunt insa doar varful aisbergului”, sustine Jisr, anuntand ca planul ar fi ca in cadrul retelei sa poata fi create mini-comunitati in functie de anumite criterii, precum orasele de provenienta sau domeniile de activitate ale utilizatorilor. “Lipsa unor retele sociale autohtone in internetul romanesc s-a simtit, dar va fi foarte greu pentru aceste retele in competitia cu cele internationale, deja consacrate in Romania”, considera Vlad Stan, fondatorul Seed Money, un soi de fond de investitii dedicat in exclusivitate afacerilor online romanesti.

    Stan nu exclude insa retelele sociale din randul proiectelor in care s-ar putea implica: “In aceste conditii au mare nevoie de viziune si de elemente prin care sa se diferentieze”. Ovidiu Negrean, fondatorul retelei Lucrez.in/IT, a pariat pe specializarea site-ului pe domeniul IT, incercand astfel sa faca legatura profesionala intre programatori si companiile afilate in cautare de oameni pentru departamentele de IT. “Cand am decis sa pornesc acest proiect, in octombrie anul trecut, in .ro nu exista nicio retea sociala de business romanesc. Intre timp, aproape concomitent au aparut trei si stiu alte doua care urmeaza sa fie lansate”, comenteaza Negrean.

    Din punctul lui de vedere insa, avand in vedere orientarea retelelor, competitia se va da mai mult intre Tetatet si iKonect, Lucrez.in/IT fiind asigurata intr-o anumita masura prin faptul ca specialistii IT care folosesc retele sociale vor fi cu siguranta interesati sa intre in comunitate. “Poate ca, la vederea competitiei din ce in ce mai mari, celelalte doua retele, care ar trebui sa se lanseze, ar putea renunta la idee”, spune Negrean.

    Dimpotriva, cei mai multi cunoscatori ai domeniului cred ca loc pentru retele de socializare autohtone e destul in online-ul romanesc. “Segmentul a ramas multa vreme slab acoperit, dar sansele de reusita ale noilor competitori depind acum de strategia pe care o vor urma”, apreciaza Orlando Nicoara, directorul general al MediaPro Interactiv. Cel mai bun exemplu al lui Nicoara ca poti castiga o piata neacoperita local, dar dominata de un serviciu international, este Trilulilu, care a reusit sa se impuna in ciuda popularitatii YouTube. Inclusiv MediaPro Interactiv a atacat recent un teritoriu nou, cel al motoarelor de cautare pe internet, desi Okidoki.ro ramane deocamdata un purice pe langa elefantul Google.

    Pana acum, in Romania au prins mai degraba retelele sociale de divertisment, de genul Hi5 sau Neogen.ro. Prima raporta la inceputul acestui an peste 60 de milioane de membri activi, dintre care romanii ar reprezenta 4,9%, dupa cum reiese din datele Alexa.com. Urmatoarea retea in topul Alexa al siteurilor accesate de romani ar fi Neogen. ro, parte din grupul Neogen al lui Calin Fusu, care se afila pe locul 25, si Facebook, la 5 locuri distanta.

    Retelele Neogen.ro, Noi2.ro si Colegi.ro numara in total 1,5 milioane de membri, fiind necesar un singur cont de utilizator pentru oricare dintre ele. In planurile lui Fusu pentru anul acesta, o componenta importanta o reprezinta retelele sociale, care vor insemna jumatate din afacerile Neogen, estimate la 4 milioane de euro. Mai exact, cele trei retele sociale vor fi integrate intruna singura. “Colegi.ro si Noi2.ro ar urma sa devina componente ale Neogen.ro, astfel incat sa fie mai simplu de folosit”, spune Fusu.

    Totodata, seful Neogen vrea sa extinda, in noua formula, Colegi.ro si Noi2.ro si in Bulgaria, Serbia si Republica Moldova, tari unde activitatea companiei se rezuma la formatul Neogen.ro. “Problema este ca omul nu vrea sa foloseasca 100 de retele sociale. Cred ca limita superioara se opreste la cel mult trei”, spune Fusu, care nu se simte deloc amenintat de noua competitie din segmentul retelelor sociale. Din punctul lui de vedere, pentru o retea afilata la inceput, conditiile actuale ale pietei s-ar putea sa fie prea dificile.

    “Mai ales daca sunt retele generaliste, cred ca sansele de supravietuire pe un termen mai lung de sase luni sunt foarte reduse”, continua fondatorul Neogen, cu precizarea ca o alta problema importanta cu care s-ar putea confrunta acestea ar fi lipsa unei mase critice de utilizatori. Comunitatea online de business este destul de mica, probabil insumand mai putin de 10% din totalul utilizatorilor de internet, dupa parerea lui Mihai Dragan – or, retelele sociale internationale aduna zeci sau chiar sute de milioane de membri. Asa incat, chiar daca exista localizare, iar continutul este exclusiv in limba romana, deschiderea si accesul la o baza mai variata de contacte sunt reduse. Pe de alta parte, se pune inclusiv problema intaietatii, asa incat, pentru multi dintre utilizatorii care au deja conturi pe anumite retele sociale, cu o agenda de contacte si legaturi, mutarea pe o alta retea ar putea parea nejustificata.

    “Eu sunt gata sa-mi sterg contul de pe Facebook si nu mi-as mai face alte conturi pe retele sociale. Nu ma ajuta in niciun fel, blogul personal si contul de pe LinkedIn sunt mai utile in contactul cu lumea decat o retea locala de business”, isi spune parerea, din perspectiva consumatorului, Costin Cocioaba, autorul blogului ecostin.com. Pentru el, LinkedIn este suficient, fiind echivalentul unui CV online, situatie in care se afila multi alti romani, motiv pentru care “este foarte probabil ca pana la finalul anului doua din cele trei retele sociale sa se inchida sau sa aiba un trafic irelevant pentru un business online”.

    Argumentul cel mai solid in favoarea retelelor sociale autohtone ar fi faptul ca exista inca multi utilizatori care nu folosesc deloc retelele online si care ar putea fi atrasi de site-urile noi de socializare. “Lansarile recente cred ca marcheaza doar inceputul si ca in scurt timp vor aparea si mai multe retele axate pe segmente diferite”, spune cu optimism Sergiu Biris, fondatorul Trilulilu, amintind ca si lansarea clonei romanesti a YouTube a atras foarte multe opinii negative la inceput, in urma cu doi ani. Ramane insa problema monetizarii, o problema cu atat mai spinoasa cu cat de ea n-au scapat nici multe din site-urile internationale de socializare, inclusiv MySpace si Facebook.

  • Si noi vrem sa batem Google

    “A te bate acum cu Google pe piata romaneasca e si nucidere”, spunea Orlando Nicoara, directorul general al MediaPro Interactiv, in urma cu mai bine de doi ani. De atunci, in opinia lui Nicoara par sa se fi schimbat multe: “Am descoperit Onet.pl in Polonia, Seznam.cz in Cehia, Yandex.ru in Rusia si Nadji.si in Slovenia, motoare de cautare care depasesc Google in tarile respective, moment in care am admis ca exista o mica posibilitate de a bate cel mai mare motor de cautare din lume in Romania”, scria saptamana trecuta pe blogul sau, in postul in care anunta ca MediaPro Interactiv a lansat un motor de cautare romanesc.

    Okidoki.ro a starnit in mod previzibil polemici in internetul autohton, din doua motive: este primul motor de cautare romanesc care are aspiratii sa intre direct in competitia cu Google si, in acelasi timp, primul care vrea sa-l si depaseasca in termeni de relevanta. Primul, concurenta cu Google, are justificare in faptul ca Google e singurul motor de cautare adevarat din internetul romanesc, avand probabil o cota de piata de 99%, dupa aprecierea lui Orlando Nicoara. Iar cum alte site-uri care efectueaza cautari online nu au capatat popularitate la noi, versiunea locala a Google este singurul reper la care se poate raporta Okidoki.ro.

    Cel de-al doilea obiectiv presupune ca la o cautare dupa acelasi cuvant cheie pe Google.ro si Okidoki.ro, rezultatele returnate de acesta din urma vor fi mai relevante pentru utilizator. Aici ar interveni algoritmul propriu de cautare, dezvoltat de la zero de echipa formata din sase oameni implicata in ultimul an in dezvoltarea Okidoki, care isi propune sa adapteze mai bine rezultatele in functie de cei ce cauta decat Google.ro, care foloseste in continuare un algoritm general valabil. Spre exemplu, cand cineva din Timisoara va cauta pe Okidoki.ro cuvantul “restaurant”, motorul ar trebui sa identifice intai din ce oras este adresa de IP a respectivului si va returna in primul rand nume de restaurante din Timisoara si din orasele apropiate.

    “Altfel decat prin relevanta nu ai cum sa depasesti deocamdata un motor de cautare despre care nu exista date concrete in ce priveste numarul de utilizatori din Romania sau numarul de cautari”, comenteaza Orlando Nicoara. O contributie importanta la cresterea relevantei are si numarul de site-uri indexate, afl at deocamdata in jur de 10.000, dar estimat sa creasca de cinci ori pana la finalul anului. Prin comparatie, Google indexeaza mai mult de un triliard de pagini de internet din toata lumea. Dezvoltatorii motorului de cautare orientat exclusiv pe continut romanesc mizeaza pe interesul utilizatorilor de a adauga singuri siteuri pe Okidoki.ro, caz in care indexarea site-urilor respective se face mult mai rapid.

    Exista insa si un pericol vizibil din plin inclusiv pe paginile Google: site-urile de spam, irelevante pentru cautari, de genul laromani.com sau clubafaceri.ro. Asemenea Google, Okidoki.ro se bazeaza pe factorul uman pentru a filtra site-urile indexate, motorul de cautare urmand sa formeze o echipa de 10 oameni dedicati acestei activitati. Pentru Google, care pe langa factorul uman se foloseste si de un mecanism automat de filtrare a site-urilor de spam, este mai dificil sa gaseasca si sa recunoasca astfel de pagini de internet tocmai pentru ca este un motor global, in timp ce orientarea exclusiva a Okidoki. ro asupra internetului romanesc ar trebui sa faciliteze filtrarea spamului, explica Orlando Nicoara.

    Firesc, Okidoki.ro este pus sub lupa si pentru ca multe motoare de cautare locale care si-au incercat norocul inaintea sa nu au reusit sa iasa in evidenta. In .ro exista momentan cateva zeci de motoare de cautare, care insa in majoritate nu atrag mai mult de cateva sute de utilizatori, problema fiind in cele mai multe cazuri absenta unui algoritm de cautare care sa-i permita sa ofere rezultate relevante. Murfi.ro, spre exemplu, este una dintre initiativele interesante in domeniul cautarilor online, fiind dedicat tot cautarilor de continut exclusiv romanesc pe baza unui algoritm propriu, insa in lipsa unor resurse pentru promovare, nu s-a facut remarcat. O buna parte dintre aceste asemenea site-uri, precum Zuky.ro sau Bang.ro, au disparut fara glorie, fiind abandonate de dezvoltatori.

    “Initiativele de dezvoltare de servicii 100% romanesti sunt binevenite, atat timp cat au o viziune coerenta si clara, pentru ca au potentialul sa accelereze dezvoltarea internetului romanesc”, comenteaza Vlad Stan, cofondatorul fondului de investitii pentru proiecte online SeedMoney. “Personal, nu m-as implica insa in dezvoltarea unui astfel de proiect, pentru ca, din punctul meu de vedere, valoarea adaugata pe care o poate aduce un motor de cautare romanesc unui utilizator este prea mica in comparatie cu efortul care trebuie depus.”

    Daca e sa dam credit teoriei ca internetul viitorului nu va mai fi globalizat si depersonalizat ca acum, ci puternic localizat, fiind suficient pentru un utilizator sa acceseze, de pilda, portalul orasului in care se gaseste si sa afl e de acolo aproape tot ce il intereseaza, este justificat sa credem ca motoarele de cautare locale ar putea castiga in timp intaietate in mintea consumatorilor. Cu alte cuvinte, ar deveni nefireasca situatia in care un utilizator din Romania face o cautare si obtine ca prime rezultate niste pagini cu informatii din SUA.

    “Toti marii producatori de aplicatii online, aici fiind luate in calcul si motoarele de cautare, se indreapta tot mai mult catre continutul localizat pentru a castiga cota de piata, semn clar ca motoarele locale au sanse reale de succes, atat timp cat se investesc resurse in dezvoltarea lor ulterioara”, sustine Mihai Dragan, directorul agentiei de publicitate interactiva MB Dragan. Multe exemple de motoare de cautare din Europa si Asia au demonstrat deja ca Google poate fi depasit. Unul dintre cele mai cunoscute este Yandex.ru, care in Rusia detine 44% din piata de cautare, cel putin dublu in comparatie cu Google.

    Motorul lansat in 1997 a ajuns sapte ani mai tarziu la peste 50 de milioane de cautari pe zi si la venituri anuale de 167 de milioane de dolari, un succes care se bazeaza pe faptul ca algoritmul sau a urmarit de la bun inceput un control eficient al internetului cu expresie chirilica, iar mai apoi a dezvoltat servicii la fel de relevante pentru blogurile si imaginile din site-urile lansate in spatiul ex-sovietic. Acum, Google nu ocupa nici macar locul al doilea in internetul rusesc, fiind depasit de motoare precum Rambler. ru si Mail.ru.

    La fel se intampla si in China, unde cei mai multi dintre cei 130 de milioane de utilizatori folosesc Baidu.com pentru a cauta informatii pe internetul chinezesc. Baidu, care are astazi o valoare de piata de 3 miliarde de dolari (2,4 miliarde de euro) si care opereaza al patrulea cel mai vizitat site din lume, castiga constant cota de piata in China, chiar in conditiile in care motorul de cautare este cenzurat de guvernul chinezesc si ofera prioritate publicitatii, nu relevantei rezultatelor cautarii. Baidu.com opune cu succes rezistenta competitiei din partea Google, care este depasit in China si de cel mai interesant concurent al Baidu, Sogou. com.Coreea de Sud se poate lauda cu Naver.com, lansat in 1999 si ajuns al cincilea cel mai popular motor de cautare din lume, potrivit companiei de cercetare de piata comScore.

    In Turcia la moda este Mynet.com, cel mai popular website turcesc, cu peste 6 milioane de utilizatori inregistrati si 14 milioane de vizitatori unici in fiecare luna. Cel mai vizitat motor de cautare si al treilea cel mai popular site din Polonia este Onet.pl, care de asemenea depaseste Google in mediul online polonez; in Slovenia, rolul de cel mai accesat site revine motorului de cautare Nadji.si, in timp ce site-ul ceh Seznam.cz, fondat in 1996, atrage zilnic peste 2 milioane de vizitatori unici si avea inca din 2006 venituri totale de 36 de milioane de euro.

    Explicand succesul motoarelor de cautare locale care s-au impus in tarile de unde provin, specialistii sustin ca majoritatea au doua avantaje principale: au fost lansate inainte de 2000, acumuland astfel experienta in industria de cautare online inca de pe vremea cand Google nu devenise atat de popular la nivel mondial, si sunt disponibile in limba tarii respective, folosind caracterele si ortografia acesteia. “Romanii vorbesc engleza, pe cand cehii, slovenii, rusii sau chinezii nu in aceeasi masura.

    Cred totusi ca acesta este un argument fals, mai ales ca nu avem un studiu care sa demonstreze ca romanii sunt mai anglofoni decat aceste natii”, afirma Calin Fusu, directorul executiv al Neogen. Altfel spus, nu atat slaba dependenta a romanilor de cautarile in limba materna ar sta in calea succesului unui motor de cautare romanesc, ci mai degraba dezavantajul ca aici nu a existat un motor local inca din anii ’90. Alexis Bonté, omul de afaceri francez care detine Trilulilu.ro si jocul online eRepublik in Romania, este de parere ca o competitie cu Google si Yahoo! se poate dovedi extrem de dificila chiar si in conditiile in care motorul de cautare in sine ar fi superior din punctul de vedere al algoritmului si al relevantei rezultatelor.

    “Dar nu este imposibil, mai ales daca serviciul local raspunde mai bine cerintelor romanilor”, replica Sergiu Biris, directorul executiv al Trilulilu.ro, dand in primul rand drept exemplu propriul serviciu de videosharing – care chiar daca nu a reusit sa se impuna in Romania in competitia cu YouTube.com, are o audienta deloc de neglijat – dar si puternice retele sociale online locale, de genul Iwiw.hu din Ungaria, pe langa care proiectele internationale precum Facebook sau Hi5 isi gasesc cu greu locul. Calin Fusu priveste problema de la capatul celalalt, din punctul de vedere al resurselor alocate. “In primul rand, nicio companie romaneasca nu dispune de resurse suficiente sa dezvolte un motor de cautare pana la un nivel competitiv. Nu vor putea trei sau 30 de programatori sa concureze cu miile de specialisti de la Google”, apreciaza Fusu.

    In al doilea rand, investitiile necesare in servere sunt destul de mari pentru a ajunge la capacitatea de cateva mii pe care o are Google. Ce-i drept, Okidoki.ro se asteapta la o asemenea problema, Orlando Nicoara estimand ca serverele actuale vor fi supraincarcate in doua luni, moment cand va fi necesara suplimentarea lor. In competitia motoarelor de cautare e de luat in considerare si ca in Romania exista o perceptie gata formata in ce priveste motoarele de cautare. In mintea utilizatorului, Google are deja monopol asupra cuvantului “cautare”, preconceptie greu de inlaturat, indiferent cat de performant ar fi motorul de cautare concurent.

    In alte piete, problema a fost ocolita prin alte mijloace – e vorba de faptul ca majoritatea motoarelor de cautare care au reusit sa intreaca Google joaca de fapt la doua capete, fiind in acelasi timp (uneori, in primul rand) portaluri de servicii: stiri locale, oferte de munca, serviciu de e-mail, retea sociala cu sau fara fotosharing ori videosharing si asa mai departe.

    Asa au procedat Yandex sau Seznam, in concurenta cu un Google care n-a incercat sa introduca asemenea servicii, pentru ca ele n-ar fi avut relevanta pentru businessul global. “Serviciile aditionale pot face diferenta si pot ajuta un motor local sa aiba un succes mai mare decat unul global. Nu cred ca Google stie care sunt nevoile de promovare ale unei firme mici din Cluj, spre exemplu, necesitate la care un site local este mult mai receptiv”, argumenteaza Sergiu Biris.

    In planurile lui Orlando Nicoara pentru Okidoki.ro nu se gaseste deocamdata nicaieri ideea de portal, desi un portal poate pune bazele succesului unui motor de cautare, “asa cum Google a avut succes fiind la inceputuri motorul de pe paginile portalului Yahoo!”. Este totusi dificil sa evoluezi in paralel pe doua directii – cea a cautarii si cea a portalului de servicii, crede Mihai Dragan. “Facand cate putin din toate, risca sa devina la fel ca si celelalte portaluri romanesti: in mare parte nefolositoare.”

    Pentru moment, dincolo de toate discutiile, faptul ca multi au salutat initiativa, s-au grabit sa-si inscrie site-urile pe noul motor romanesc si s-au aratat interesati de filozofia ´localizarii propusa de Okidoki indica limpede ca piata de internet de la noi are nevoie de servicii autohtone. “Loc pe piata exista, iar avantajul lui e ca, fiind local, poate oferi rezultate mai relevante”, conchide Ionut Oprea, directorul executiv al IAB Romania, asociatia industriei romanesti de publicitate online. “Cata nevoie anume e de un motor de cautare romanesc o va demonstra succesul pe care-l va avea sau nu in cele din urma.”

  • Google are un rival in scutece

    O data la cateva luni, pe internet e lansat un nou motor de cautare, scopul declarat fiind de fiecare data acelasi: sa ajunga din urma Google, cel mai popular motor din lume. Un plan pe cat de ambitios, pe atat de putin realizabil, mai ales din punctul de vedere al celor care au adoptat de mult obiceiul de a-si deschide automat browserul de internet cu Google.

    Niciun start-up nu a reusit pana acum nici macar sa se apropie de Yahoo! sau Microsoft, principalii competitori ai Google in ce priveste cautarea online. Totusi, saptamana trecuta, anuntul lansarii Cuil. com, un motor de cautare al carui nume se pronunta asemenea cuvantului in engleza “cool”, a starnit mai mult ca niciodata interesul publicului si al analistilor din domeniul internetului. Motivul nu este insa nici designul si nici modul in care face cautarile, ci elita de manageri care au infiintat Cuil.com.

    “Motorul este unul dintre cele mai promitatoare din ultima vreme si, prin managementul pe care-l are in spate, are toate sansele sa se diferentieze”, apreciaza Danny Sullivan, editor la Search Engine Land si unul dintre cei mai cunoscuti analisti din piata de cautare online a ultimilor zece ani. Anna Patterson, presedintele si cofondatorul Cuil.com, este deja destul de cunoscuta in special pentru ca timp de doi ani, cat a lucrat la Google, a fost unul dintre pionii importanti din spatele functionarii celui mai mare motor de cautare din lume. Patterson nu numai ca a fost arhitectul indexului de pagini web TeraGoogle, dar este cea care a gandit cateva dintre formulele pe care le foloseste Google pentru a ordona rezultatele returnate in urma cautarilor.

    Ultimii doi ani i-a dedicat insa acestui nou proiect personal, pe care l-a dezvoltat impreuna cu Tom Costello, sotul ei si directorul executiv al companiei, si cu un alt fost membru din echipa Google, Russell Power. O experienta care la prima vedere pare logica, dat fiind ca a invatat secretele meseriei la Google, dar Annei Patterson i-a folosit foarte mult si perioada dinainte de 2004, cand a facut prima incercare in domeniul cautarilor online. Rezultatul, motorul de cautare Recall, pe care l-a infiintat si condus de la lansarea oficiala din octombrie 2003 si pana in 2004, cand l-a vandut, a fost de fapt CV-ul ei pentru job-ul de la Google.

    Experienta de la Google e motivul pentru care managerii Cuil.com indraznesc acum sa spuna ca vor sa concureze cu cel mai important motor de cautare. “Credem ca noul motor va fi mai bun decat Google. Dar fara indoiala, asta trebuie sa decida publicul”, declara la inceputul saptamanii trecute Tom Costello. Numai ca Google nu prea poate fi atins nici macar de Microsoft si Yahoo!, care dispun de o putere financiara incomparabila cu cea a start-up-urilor de genul Cuil.

    In SUA, Google a atras in luna iunie mai bine de 61% din cautarile efectuate pe internet in fiecare zi, potrivit companiei de cercetare a pietei ComScore. “E clar ca Google a devenit sinonimul cautarilor pe internet, ceea ce inseamna ca nu mai conteaza cat de bun este Cuil sau orice alt motor de cautare”, este de parere Allen Weiner, analist al companiei de cercetare Gartner.

    Si internetul nu duce nicidecum lipsa de motoare de cautare. De-a lungul ultimilor ani, zeci de companii precum Teoma, Vivisimo, Snap sau Mahalo au incercat sa gaseasca solutia prin care sa ofere rezultate mai relevante cautarilor si sa atraga utilizatorii. Cele mai multe alternative ale Google au fost infiintate intre 2004 si 2006, cand fondurile de investitii americane finantau cu destul de multa usurinta companii al caror plan de afaceri avea legatura cu cautarea pe internet.

    In acea perioada, 79 de astfel de companii au fost sustinute cu peste 350 mil. dolari (222 mil. euro), potrivit National Venture Capital Association. Printre acestea se numara inclusiv Powerset, motor achizitionat recent de Microsoft, si Wikia, care a fost infiintat de Jimmy Wales, unul dintre creatorii enciclopediei online Wikipedia. Pentru dezvoltarea unui motor de cautare este nevoie de aproximativ 10 milioane de dolari (6 milioane de euro) si de un an si jumatate pentru a pune la punct platforma software si algoritmii de cautare astfel incat motorul sa fie cat de cat relevant.