Tag: dezbaterile BM

  • Comenteaza cu Ioana si Razvan: Vacanta in tara sau in strainatate?

    Ioana crede ca o vacanta peste hotare este mai
    potrivita

    Din start trebuie spus ca batalia dintre oferte nu se poate da
    decat pe paliere concurente. Cine are planificata o vacanta la
    tara, in curtea bunicilor, un tur al manastirilor sau, poate, vrea
    sa mearga in Delta, nu va gasi peste hotare acelasi lucru. Daca
    insa aveti un buget determinat pentru care incercati sa gasiti
    variante, lucrurile se schimba.

    PRETUL este foarte clar in favoarea destinatiilor
    straine, fie ca este vorba de sejururi la munte sau la mare, cu
    demipensiune sau in regim all-inclusive. O vacanta de 10 zile la
    schii in Austria este sensibil mai ieftina, in acelasi regim de
    cazare, decat acelasi numar de zile petrecut in tara. Punctele in
    plus se aduna tot in favoarea strainilor, pentru ca ei au partii de
    schi mai bine amenajate dar si logistica atasata – fie ca e vorba
    de telescaune, teleschiuri sau soselele pe care turistii ajung in
    statiunile dorite.

    La fel de multe puncte se aduna si in favoarea statiunilor de
    vara. Nu doar Bulgaria, dar si Grecia sunt alternative mai ieftine
    pentru acelasi numar de stele. Chiar si cheltuielile in regim de…
    pensiune in stilul “2 mai / Vama Veche” sunt absolut comparabile cu
    cele din acelasi sistem de pe litoralul grecesc. In favoarea lor se
    aduna insa si punctele peisajelor care nu se regasesc la noi in
    tara.

    Ma repet si spun ca am platit anul trecut pentru un sejur de
    sase nopti – doar cazare – 840 de lei in conditii de trei stele,
    (ATENTIE!!) in programul social. Cu aceeasi suma se poate achita un
    sejur cu demipensiune, pentru acelasi numar de nopti, pe litoralul
    bulgaresc.

    CONDITIILE. Nu am petrecut foarte multe vacante peste
    hotare si nici nu sustin ca de fiecare data am fost pe deplin
    multumita. Insa numarul nemultumirilor este de ordinul X² in
    situatiile similare din tara. Nu am gasit mobilier invechit,
    lenjerii murdare sau perdele imbacsite nici in pensiuni in care
    costul cazarii era de 15 euro pe noapte. Aceste experiente mi-au
    fost rezervate, exclusiv, in Romania. Cu titul de exemplu, intr-un
    hotel fara prea multe pretentii din Eforie pe fata de perna
    impecabil calcata se vedea foarte clar o urma de bocanc…

    ATITUDINEA. Fie ca este vorba de un hotel de cinci stele,
    o pensiune de doua margarete sau o terasa fara pretentii, de regula
    persoanele din staff-ul ospitalier nu inteleg, in Romania, ca pe
    turist nu-l intereseaza daca are sau nu probleme cu banii, cu
    dintii sau cu nevasta. De cate ori am iesit din tara, fie in
    vacanta, fie cu treaba, nu s-a intamplat sa ma confrunt cu fete
    acre nici in tarile vest europene, nici peste ocean, nici in zona
    balcanica. Desigur, exista o exceptie care trebuie sa confirme
    aceasta regula: intr-un sejur pe litoralul bulgaresc, anul trecut,
    ne-am… lovit de atitudinea specifica angajatilor din hotelurile
    romanesti. Erau vadit deranjati de insistenta noastra in a ne
    lamuri de ce nu primim ce am platit si au incheiat discutia spunand
    ca putem sa plecam daca nu ne convine. Ne-am elucidat rapid de ce
    scenariu parea rupt dintr-un film prost: proprietarul hotelului era
    bulgar. Si de-aici se trage o concluzie clara: nu bulgarii sunt cei
    ce au scos la lumina turismul din tara vecina; dar au fost
    suficient de luminati sa ii lase pe straini sa faca treaba. Pe
    aceeasi linie, o sugestie: alegeti intotdeauna, indiferent de tara,
    hoteluri dintr-o retea internationala.

    La capitolul atitudine romanii stau prost chiar si cand e vorba
    de propria afacere. Am gasit pensiuni in care ne-am simtit
    excelent, chiar daca am mancat supa la plic; zambetul si bunavointa
    gazdelor compensa acest minus. Dar nu m-am lamurit cum de intr-o
    economie concurentiala si cu turisti care, teoretic, au tot mai
    putini bani de cheltuit, proprietara unei pensiuni isi poate
    permite sa le spuna turistilor “sper ca azi nu veti manca la noi,
    pentru ca sunt obosita”; sau “o temperatura de 19 grade este
    suficienta in camera, nu aveti motive sa cereti mai mult”.

    Si pentru a nu exista niciun dubiu, tin sa precizez ca de cate
    ori pot, aleg sa cumpar produse romanesti, sau, macar, fabricate
    aici. Dar uneori nu avem ce sa alegem. Iar un concediu al carui rol
    este sa-ti incarce bateriile nu merita riscat – nici de mutre acre,
    nici de lenjerii murdare, nici de mobilierul care se poate prabusi
    din senin.

    Razvan crede ca o vacanta in Romania nu este o tragedie.
    Important e locul ales

    Vacanta trebuie sa fie, dincolo de orice, o metoda de destindere si
    de incarcare a bateriilor pentru a avea cat mai multa energie la
    finele ei. Cu toate ca Romania este obositoare, iar a parcurge
    doua-trei sute de kilometri intr-o zi este o experienta
    indrazneata, e bine sa nu judecam totul in alb si negru. Asa cum
    spunea mai sus Ioana, raportul calitate-pret in batalia Romaniei cu
    alte destinatii este defavorabil tarii noastre. Dar e important sa
    intelegem ca turism nu inseamna strict statiunile scumpe de pe
    litoral sau “perlele” de pe Valea Prahovei.

    De ceva vreme, romanii au inteles ca nordul Moldovei,
    Maramuresul, Apusenii sau de ce nu Valea Oltului, a Jiului sau alte
    locuri minunate pot fi o alternativa ieftina si extrem de placuta
    manelelor de pe litoral sau snobismului de la Predeal, Sinaia,
    Bran-Moeciu sau Poiana Brasov. In plus, se evita si cosmarul
    aglomeratiei de pe DN1 si A2 din fiecare sfarsit de saptamana. Si
    in ce priveste sporturile de iarna, statiuni cu dotari rezonabile
    au aparut in fiecare judet, ca alternativa la cele patru-cinci
    partii de pe Valea Prahovei.
    Trebuie spus de asemenea ca banii cheltuiti contribuie la
    dezvoltarea turismului din zonele vizitate si, pana la urma, raman
    in tara.

    Cata vreme dorinta e de a ne refugia de aglomeratia din marile
    orase in fiecare weekend, Romania este mult mai facila ca acces
    decat alte destinatii din strainatate. E mai costisitor si obositor
    sa zbori vineri catre o localitate din afara tarii si sa revii
    duminica.

    Nu in cele din urma, nu putem condamna definitiv Romania, pana
    nu am reusit sa o vedem de la cap la coada. E firesc sa ne
    cunoastem tara, pentru ca suntem romani si, mai mult decat orice, e
    pacat sa nu stim sa recomandam cateva locuri pentru o vacanta
    ideala, daca suntem vreodata intrebati de un roman sau, mai grav,
    de un strain. Daca nici dupa ce am vizitat tara, nu putem spune ca
    am avut o vacanta asa cum ne-o doream, e normal, firesc si logic sa
    ne indreptam spre alte locuri.

  • Comenteaza cu Iuliana si Ionut: De ce scoate Romania ce e mai rau din noi?

    Iuliana crede ca Romania schimba oamenii

    Intr-o seara, pe la 9, opresc in fata trecerii de pietoni pentru
    a lasa o doamna in varsta sa treaca. Doamna trece alergand si
    strigand vesela: “Multumesc, multumesc”. Doamna cu pricina m-a
    binedispus pentru cateva zile. Si acum mai zambesc cand mi-o
    amintesc cat era de simpatica. Nu numai asta m-a binesdispus, ci
    mai ales simpla prezenta a unei persoane straine care spune
    “multumesc”, te priveste in ochi si-ti zambeste.

    Asta e ceva ce eu vad rar in Romania. Daca merg pe strada, vad
    aproape numai oameni incruntati, cu privirile in pamant, cu pas
    grabit. Cand ajung la casa de marcat, in aproape orice magazin,
    angajatii par extrem de deranjati, chiar daca scrie pe fisa
    postului lor ca e obligatoriu sa ii zambeasca clientului si sa il
    intrebe daca mai doreste ceva. Merg pe strada si nu conteneste sa
    ma mire cat de multi oameni trec pe rosu, cat de multi nu respecta
    regulile de circulatie, cat de multi arunca gunoaie intentionat pe
    jos. Ajung seara acasa si nu pot sa inteleg de ce vecinii mei
    considera ca un anumit loc de parcare din fata blocului e al lor,
    desi nu platesc pentru el, cum alti vecini tipa furiosi daca arunci
    din greseala gunoiul in tomberonul lor, cum dau muzica lor
    preferata tare la orice ora. “Niciodata nu imi inchid telefonul
    mobil cand merg cu avionul, e o prostie cum se spune ca
    interfereaza cu sistemele de securitate”. Am auzit replica asta de
    doua ori in ultimul an. Mi se pare incredibil. Oamenii aia nu era
    nici specialisti in aviatie sau in sisteme de securitate, ci faceau
    cum credeau ei ca e mai bine, chiar daca se jucau poate cu viata a
    sute de oameni, si mai ales erau siguri ca au dreptate. Erau
    romani.

    Erau parte din acea patura din ce in ce mai groasa care
    considera ca pentru a supravietui in Romania trebuie sa incalce
    regulile. Din patura aceea care nu respecta pe nimeni si nimic,
    care considera ca o masina scumpa e cheia succesului, care
    considera ca poate impune oricui propriile reguli pentru ca asa
    vrea el, care nu se respecta in primul rand pe sine atunci cand nu
    isi respecta meseria, cuvantul dat, semenii si tara.

    O tara din care nu ne impriedica nimeni sa plecam. E adevarat.
    Dar stam aici si riscam ca, indiferent de educatia pe care am
    primit-o (educatia fiind esentiala in toata discutia asta), sa
    devenim cumva toti la fel. Nu inseamna ca vom arunca toti gunoaie
    pe jos, dar vom deveni ceva ce poate nu eram pana acum. Vom deveni
    agresivi, nervosi, frustrati, invidiosi, nemultumiti.

    Vom astepta. Vor fi din ce in ce mai multi oameni care nu vor
    vrea sa munceasca. Tineri care au inteles de la familia lor ca
    succesul e undeva pe prima pagina a ziarelor de scandal, care isi
    doresc din tot sufletul sa nu fie nevoiti vreodata sa munceasca,
    oameni care asteapta ajutor de la stat, oameni al caror prim gand e
    cum sa faca sa fure cumva ceva. Nu sunt toti romanii asa, dar pe
    cei mai multi faptul ca au crescut si traiesc in Romania i-a facut
    asa.

    Si da, cu toate riscurile aferente, vreau sa raman in
    Romania.


    Ionut crede ca mediul inconjurator nu are o influenta prea
    mare

    Cand tocmai veneam spre redactie, o femeie pe la vreo 60 de ani,
    imbarcata foarte decent, dichisita, cu o umbrela care o proteja de
    soarele canicular (la umbra erau 36 de grade) s-a apropiat de
    masina si mi-a cerut bani. Spunea cu ochii aproape in lacrimi ca
    i-a murit fratele si nu mai are pe nimeni.

    Cum ati fi reactionat voi? Va ofer patru variante de raspuns
    (probabil ca mai sunt si altele, dar nu conteaza)
    1. i-ati fi dat maruntul pe care il aveati in buzunar/portofel sau
    in torpedoul masinii
    2. ati fi oprit sa discutati si sa vedeti cum ati fi putut sa o
    ajutati
    3. ati fi crezut, extrapoland Filantropica lui Nae Caranfil, ca
    aveti in fata versiunea 2.0 sau 3.0 a cersetorului murdar cu punga
    de aurolac sau a celui mutilat
    4. ati fi mers mai departe gandindu-va la problemele voastre
    Si acum faceti inca un exercitiu de imaginatie si ganditi-va ca
    acelasi lucru vi s-ar fi intamplat in Germania sau in Italia, unde
    traiti de cativa ani. Care ar fi fost reactia voastra?

    Lucrurile ar trebui sa fie clare din punctul meu de vedere. Daca
    nu sunt multumit de locul unde m-am nascut, unde am crescut, daca
    sunt de parere ca mediul in care traiesc nu ma reprezinta, ce ma
    impiedica ca plec de aici?

    Ma adresez in principal celor tineri, pentru ca vad foarte multi
    tineri care s-au obisnuit sa nu faca nimic, sa nu stie nimic, sa nu
    ii intereseze viitorul lor, dar sa aiba o parere mult prea buna
    despre ei, insa cand viata/soarta ii ia la rost si ii scutura un
    pic, nu mai este nimic de capul lor.

    Daca tot m-as declara frustrat de mediul in care traiesc si de
    vecinii mei ghiolbani care asculta manele si mananca seminte, ce ma
    impiedica sa ma mut in alt cartier, in alt oras sau, de ce nu, in
    alta tara?
    Sa incetam o data cu plafonarile si frustrarile sau, daca nu
    incetam, macar sa acceptam aceste plafonari si frustrari. Nu e de
    vina Romania si lipsa de civilizatie din tara pentru ca noi am
    devenit atat de lipsiti de vointa, de dorinta de a face ceva.

    Cati dintre noi si-au pus problema sa dea in judecata aceste
    autoritati incompetente pentru ca nu le asigura conditiile umane de
    baza pentru a se dezvolta? Cati dintre noi se gandesc macar o data
    pe zi cum sa plece mai devreme acasa? Cati dintre noi dau vina in
    discutia cu seful pe altcineva pentru ca nu au terminat un proiect
    la vreme, dar in raport cu acei “altcineva” nu spun nimic, ci
    prefera sa fie buni prieteni si sa se planga de faptul ca sefii
    sunt neintelegatori?

    Concluzia mea: nu spun ca mediul in care traim nu are
    nicio influenta, dar cred ca fiecare dintre noi este responsabil
    pentru ca lasa mediul in care traieste sa il influenteze in mod
    negativ. Daca nu stim cine suntem cu adevarat si ce vrem, nu
    putem sa fim altceva decat un produs al mediului
    . Iar asta e
    chiar trist, mai ales avand in vedere mediul in care traim.

  • Comenteaza cu Ana si Razvan: Ti-ai asigura locuinta?

    Ana Raduta sustine asigurarile obligatorii de
    locuinte

    1. Furia naturii din utlimii patru ani si urgia pe care au
    simtit-o atatia oameni din Romania ar trebui sa fie un motiv
    suficient pentru a accepta fara prea multe comentarii de revolta
    introducerea acestor asigurari. Stiu ca multi vor spune ca nu este
    decat o noua metoda de a lua bani de la oameni tocmai in momentul
    celei mai mari vulnerabilitati financiare, insa fiecare calamitate
    ne-a aratat ca nu putem suporta de unii singuri costurile pagubelor
    produse. Exista, desigur, si situatii cand plata unei prime anuale
    reprezinta un efort financiar considerabil. Este cazul celor care
    nu au venituri sau traiesc din pensii foarte mici. Trebuie gasita o
    solutie si pentru aceste cazuri, pentru ca atunci cand casa le este
    distrusa sa nu fie nevoiti sa doarma sub cerul liber.

    2. Evenimentele din ultimul timp au aratat ca si statul este
    extrem de vulnerabil atunci cand vine vorba sa sustina financiar
    daune mari. Daca au existat atatea discutii si carpeli in cazul
    catorva mii de case inundate, este destul de limpede ca
    autoritatile vor avea cu atat mai putini bani atunci cand milioane
    de locuinte vor fi distruse in urma unui cutremur de proportii.
    Intr-o astfel de situatie, deloc improbabila, va trebui sa suportam
    fara niciun sprijin costurile reparatiilor.

    3. Am auzit multi cunoscuti care se declara impotriva acestor
    asigurari pentru ca nu vor sa plateasca si sa contribuie la un fond
    de care beneficiaza altii. De fapt, aceasta contributie nu este cu
    nimic diferita de contributia la sistemul public de pensii sau
    pentru asigurarile publice de sanatate. Cine isi imagineaza ca
    banii de pensie se duc intr-un depozit personal de care nu se
    atinge nimeni pana cand respectivul iese la pensie se insala. Poate
    ca stigmatul obligatoriului nemultumeste multa lume, dar si mai
    nemultumiti vom fi atunci cand ne vom trezi ca casa distrusa si
    fara bani de reparatii.

    Razvan Muresan sustine ca romanii au alte probleme decat
    asigurarile obligatorii de locuinte

    Oamenii nu sunt pregatiti pentru asigurari. Din niciun punct de
    vedere.
    1. Cel mai recent raport al Bancii Mondiale arata ca, pe o scara de
    la 1 la 100, nivelul de educatie financiara a populatiei este de
    31, printre cele mai scazute din UE. Astfel, 14% dintre cetateni nu
    stiu nimic despre serviciile financiare, iar 40% nu au incredere in
    astfel de institutii. Precedentele din anii ’90, care au pagubit
    zeci de mii de romani, au ramas ca o cicatrice in memoria
    oamenilor. Intr-adevar, dupa ce ai investit bani care au disparut
    peste noapte, desi vremurile s-au schimbat, increderea in
    institutiile financiare este greu de recuperat.

    2. Pe de alta parte, resursele financiare ale populatiei sunt
    extrem de limitate in aceasta perioada. Afectati de reduceri
    salariale si cresterea taxelor, putini isi permit sa cheltuiasca
    banii pe altceva decat strictul necesar. Cu un salariu mediu de
    1.400 de lei la nivel de tara, a-ti face asigurare de orice fel
    este un act de mare curaj. Cei care sfideaza criza si pot pune bani
    deoparte chiar si in vremuri vitrege isi tin economiile la saltea,
    dupa ce si dobanzile bancare sunt supuse impozitarii. Iar cum
    asigurarea locuintei nu iti ofera ceva palpabil, putini se gandesc
    sa faca o astfel de investitie.

    3. Sa presupunem ca vrem totusi sa ne asiguram locuinta, din
    cauza unui pericol care ne pandeste in fiecare clipa: cutremur,
    inundatii etc. In acest caz, prima de asigurare pe care clientul
    trebuie sa o plateasca este direct proportionala cu riscul
    producerii pagubelor. Daca ai o casa din chirpici in albia majora a
    Siretului, e greu sa crezi ca iti vei permite sa platesti o suma
    care poate ajunge chiar si la nivelul venitului tau lunar.

  • Comenteaza cu Ana si Iuliana: Cat de mult va scadea consumul de pe urma majorarii TVA

    Ana – Nu vom vedea o prabusire a
    consumului

    1. Nimanui nu i-a picat bine vestea ca, practic, totul se va
    scumpi in Romania, de la cea mai ieftina paine, pana la cea mai
    scumpa masina sau casa. Nimic nu scapa nescumpit. Cu toate acestea,
    nevoile noastre raman aceleasi. Cel putin in ceea ce priveste
    bunurile de baza. Cred ca o prima filtrare a fost deja facuta, iar
    oamenii au cam eliminat ce puteau sa elimine de pe lista de
    cumparaturi. Unii au cumparat mai putin, altii mai ieftin, iar
    altii le-au facut pe amandoua. In unele cazuri, renuntari
    suplimentare ar putea crea un trai la limita subzistentei. Trebuie
    insa subliniat faptul ca aici ma refer strict la produsele de baza.
    In ceea ce-i priveste pe dealerii auto, pe electroretaileri sau pe
    dezvoltatorii imobiliari care mai au apartamente pe stoc, cel mai
    probabil va veni o perioada grea, cu scaderi vizibile ale
    vanzarilor.

    2. Nu este prima oara cand ne confruntam cu o crestere a
    preturilor, dar de fiecare data ne-am adaptat, pentru ca nevoia
    impunea acest lucru. La fel se va intampla si de aceasta data. Pe
    asta mizeaza probabil si retailerii care sunt acum in curs de
    expansiune si care au cercetat in amanunt piata si comportamentul
    de consum de aici. De fapt, peste tot este la fel – atunci cand ai
    nevoie de ceva, cumperi.

    3. Cred ca pana acum au fost destule familii care la sfarsit de
    luna reuseau sa puna bani deoparte, dupa ce plateau toate datoriile
    si mergeau la cumparaturi. Decat sa accepte un stil de viata plin
    de restrictii, multi vor prefera sa-si pastreze obiceiurile de
    consum, chiar daca asta inseamna ca nu vor mai face economii.

    Iuliana – Consumul se va reduce.
    Repede

    Scaderea consumului va fi accelerata de ultimele masuri
    aplicate: reducerea salariilor bugetarilor si cresterea TVA. Prin
    aceste masuri, milioane de oameni castiga cu cateva milioane de lei
    vechi mai putin. Intr-o forma sau alta, asta se va vedea in consum.
    Dar eu cred ca se va vedea repede. De ce:

    1. Impactul psihologic. In afara catorva comercianti care au
    spus ca vor atenua – cel putin o perioada – cresterea TVA la raft,
    preturile au crescut cu cel putin 5% in noaptea dinspre miercuri
    spre joi (1 iulie). E adevarat, oamenii isi vor cumpara in
    continuare paine, lapte si pui, dar vor cumpara paine si lapte mai
    ieftine, vor fi atenti la oferte si da, vor cumpara mai putin. Cel
    putin o perioada, pana vor vedea ce se intampla cu veniturile lor,
    cu puterea de cumparare, cu deprecierea leului etc.

    2. Venitul disponibil. Un profesor avea un salariu mediu de
    1.000-1.200 de lei. Reducerea pana la aproximativ 800 lei va
    insemna exact banii pe care ii platea la intretinere. Chiar nu va
    mai avea de unde sa cumpere curcan pentru masa de duminica. Plus ca
    cei 800 de lei nu mai inseamna astazi 200 de euro, ci mai putin.
    Plus ca totul – de la servicii la mancare, gradinita copiilor,
    haine, un weekend la munte – va fi mai scump. Profesorul isi va
    reface bugetul si lista de prioritati. Ca de altfel toti bugetarii
    care castiga mai putin, ca si cei care isi pierd joburile, ca si
    cei care castiga din ce in ce mai putin.

    3. Prioritati. Refacerea listei de cumparaturi va avea ca prim
    punct eliminarea costurilor prea mari. De exemplu, benzina: un plin
    se va apropia, in medie, de 300 de lei. Pentru o familie cu copii
    in care intra lunar 3.000 de lei, este un cost mare. Vanzarile se
    vor reduce si, chiar daca tot vom sta in aglomeratie in trafic,
    drumurile cu masina se vor scurta. Sau cei care nu vor sa isi
    scurteze drumul cu masina vor taia din alta parte. Recent imi
    spunea o cunostinta ca a ramas in pana de benzina pentru ca nu mai
    avea niciun leu in portofel, nici pentru mancare. Pana la urma,
    optiunea a fost a ei.

    4. Exceptii. Bineinteles ca exista si foarte multi bani la negru
    si ca cei care ii detin vor cumpara in continuare. Dar eu cred ca
    si economia subterana va avea scaderea ei, cauzata in special de
    scaderea veniturilor. Daca un proprietar de covrigarie nu declara
    toate veniturile pentru a nu plati impozit pe profit, nu inseamna
    ca vanzarile lui de covrigi nu vor fi in scadere.

    5. Nu numai ca oamenii vor cumpara mai putin, dar, cred eu, vor
    pune bani deoparte: fie ca sunt 10 lei, 50, 500 sau 1.000 de lei,
    oamenii vor pastra o rezerva. Ultimul an a aratat ca poate fi din
    ce in ce mai rau.

    Toata lumea va plati intr-un fel sau altul in perioada asta.
    Poate nu va dura mult. Poate stabilizarea cursului si a inflatiei
    vor imbunatati lucrurile, chiar daca taxele vor fi in continuare
    mari. Pana atunci insa, fiecare vom taia ceva de pe lista. Fie ca e
    un moft pe care ni-l permiteam, fie ca e carnea de gratar.

    CONCURS:

    Participa la dezbaterea din aceasta saptamana si poti castiga
    una dintre cartile:

    Perioada de desfasurare a concursului: 2 – 8 iulie 2010

    Desemnarea castigatorilor se va realiza de catre redactia
    BUSINESS Magazin in functie de participarea la dezbatere.

    Castigatorii acestei editii vor fi publicati in revista BUSINESS
    Magazin care va aparea in 12 iulie.

    Castigatorii acestei editii sunt:

    * Horia Zan

    * Romeo Iulian CIOCANEA

    * Dragos

    Ii asteptam sa ne contacteze la adresa
    marketing@businessmagazin.ro

  • Comenteaza cu Razvan si Ionut: Remaniere sau restructurare?

    Razvan – Restructurarea, cu ce folos?

    Singurul scop al restructurarii sau comasarii nu e altul decat
    acela ca seful statului sa inlature colegii de partid neconvenabili
    si sa isi puna apropiatii pe cat mai multe portofolii.

    Sa ne amintim de iarna lui 2009 cand, in urma unei asemenea
    operatiuni, Elena Udrea a ajuns de la portofoliul turismului la cel
    al turismului si dezvoltarii regionale. Noua restructurare ar
    pune-o pe blonda de la Palatul Victoria pe 3-4 portofolii, surse
    apropiate PDL indicand ca Udrea ar trebui sa preia si ministerul
    condus de Radu Berceanu, respectiv cel al Transporurilor si
    Infrastructurii.

    Pe langa limitarea puterii tripletei Berceanu-Videanu-Blaga,
    desigur ca schimbarea unor ministri ar fi rationala (oficiali care
    nu cunosc masurile adoptate de Guvern – Seitan -, care spun ca nici
    macar nu au cerut sa fie in minister – Cseke Atilla – sau care
    atrag fonduri europene pentru sefii de cabinet). Garantia ca in
    locul lor vor veni unii mai competenti e aceeasi cu cea ca poti
    iesi viu din spitalele romanesti (fara generalizari). Bun venit
    domnilor Valeriu Tabara, Negoita sau alte capete luminate si
    portofolii cat mai multe doamna Udrea, domnule… Basescu, pana la
    urma.

    Ionut – Restructurare, cu mult folos

    Orice restructurare a unui sistem bolnav nu poate aduce decat
    beneficii, pentru simplul motiv ca schimba ierarhii, deranjeaza,
    agreseaza anumite verigi ale sistemului. Sigur ca este foarte
    posibil ca restructurarea sa insemne si mai multa miere pentru
    niste trantori, dar atata vreme cat nu suntem de acord cu
    remanierea permanenta (in speranta ca vor aparea si nume noi, nu
    doar o rotire a cadrelor) inseamna ca acceptam ca acest sistem este
    satisfacator.

    Exista si un argument cat se poate de pragmatic pentru o
    restructurare. Mai putine ministere inseamna un headcount mai redus
    si implicit fonduri pentru salarii, delasari, diurne, etc. mai
    mici. Daca aceasta reducere ar fi insa dublata si de introducerea
    unor criterii care sa asigure macar o urma de cuantificare a
    productivitatii, atunci nu ar mai fi decat un pas ca si in cazul
    aparatului de stat sa se instituie regula 10% pe care multe dintre
    companiile multinationale o au, potrvit careia cei mai ineficienti
    10% dintre angajati sunt concediati in fiecare an, locul lor fiind
    luat de angajati noi, care vin, asa cum este normal, cu un suflu
    proaspat si unghi de abordare care poate, de multe ori sa schimbe
    in (mai) bine un intreg sistem.

    CONCURS:

    Spune-ne parerea ta si poti castiga una dintre cartile:

    Castigatorii acestei editii vor fi publicati in revista BUSINESS
    Magazin care va aparea in 5 iulie.

  • Comenteaza cu Ioana si Catalin: Ar trebui ca revenirea economica sa se bazeze pe consum?

    Pe de alta parte, la orizont nu se intrezareste nicio alta
    salvare pentru economia noastra, semn ca, atunci cand va veni,
    cresterea tot pe consum se va baza. Ar trebui sa ne facem
    griji?

    Ioana este de acord

    1. Inca de pe vremea cand economia Romaniei duduia, iar romanii
    se intreceau sa-si umple cosurile de cumparaturi dar si sa-si faca
    tot mai multe credite, existau semnale de alarma – date de diverse
    statistici – ca populatia carpatodanubianopontica producea mai
    putin decat consuma. Asta nu a impiedicat insa mii de companii sa
    faca profituri cat se poate de aratoase si de sanatoase ani in sir.
    S-au ingramadit peste Romania investitii straine care se gandeau
    mai degraba la cat de mult pot castiga aici, si mai putin la gradul
    scazut de productivitate. In fond, asta stie romanul cel mai bine
    (si mai cu placere) sa faca: sa consume. Si daca ar trebui sa
    pariez pe alegerea lui, cred ca intre consum si productivitate va
    alege prima varianta. Nu de mult, cel mai puternic executiv din
    comertul romanesc, Dusan Wilms, directorul general al retelei Metro
    Cash & Carry, spunea ca “romanul va gasi intotdeauna bani
    pentru mici si bere”.

    2. Sunt iarasi de acord cu ideea ca revenirea economica ar
    trebui sa se bazeze pe consum, pentru ca nu vad nicio alta portita
    la orizont. Clasa politica este complet incapabila sa ia masuri
    ajutatoare. Bancherii dau semnale ca ar vrea sa umble la dobanzi ca
    sa compenseze pierderile provocate de noile reglementari in
    privinta reducerii comisioanelor pentru rambursarea anticipata a
    creditelor de consum. O data in plus, sperantele (subrede) de
    relaxare a creditarii se spulbera, iar mecanismul care ar fi pus in
    functiune (dezmortirea pietei imobiliare, a constructiilor,
    angajari in domeniu samd) ramane in continuare blocat.

    3. Pe langa faptul ca este la indemana, consumul are harul de a
    pune banii in miscare. In loc sa stea la ciorap, pe post de plasa
    de siguranta pentru vremuri si mai proaste, ajunge in casieriile
    vanzatorilor de tot felul, care la randul lor pot plati angajati,
    taxe si impozite, au bani de investitii. Angajatii, la randul lor,
    au cu ce sa cumpere mai departe. Care alt mecanism ar pune la fel
    de usor banii in miscare?

    4. Oricat de hazardat s-au aruncat romanii in consumul
    “excesiv”, la prea putine capitole (cum ar fi berea sau tutunul)
    suntem in linie cu media de consum europeana. Statisticile arata ca
    suntem mult in urma europenilor la tot felul de “consumabile” – de
    la metrul patrat de birou pe cap de angajat, numar de masini per
    capita, la suprafata locuita, cheltuieli pe vacante, ciocolata,
    inghetata sau sapun. Asadar, pentru a fi in graficul european cu
    care ne-am aliniat degraba accizele, pretul la energie sau (aproape
    si) la zahar, trebuie sa mai cheltuim mult.

    Catalin este impotriva. Iata de ce:

    1. Un principiu de baza: “nu produci, nu mananci”. Sau poate
    ceva ce deja a devenit un clasic: cresterea bazata pe credit este o
    crestere nesanatoasa, chiar intr-un context in care pe unele
    paliere ponderea creditelor din Produsul Intern Brut este mai mica
    decat statele dezvoltate – cum e cazul creditelor ipotecare. Nu
    cred ca dezvoltarea sau achizitiile realizate pe credit reprezinta
    o problema in sine insa ele trebuie corelate cu productivitatea.
    Unde nu stam bine. Si la nivel personal, veniturile multora erau
    date de o euforie generala de consum si mai putin de o
    productivitate reala a persoanei, nefiind deci justificate. Un
    exemplu bun este ceea ce spunea anul trecut un consultant despre
    concedierile din piata imobiliara: “Oricine putea sa vanda cateva
    apartamente pe luna, acum traiesc din asta doar cei care merita.”
    Iar acest principiu ar trebui sa fie valabil si in mediu privat si
    in companiile si institutiile statului.

    2. Ultimele date ale Institutului National de Statistica privind
    veniturile si cheltuielile gospodariilor populatiei, aferente
    trimestrului patru din 2009, arata ca, in medie, lunar, o familie
    cheltuieste aproape 90% din venituri. Transpus in lei, aceasta
    inseamna o medie de 85 de lei pentru fiecare persoana care nu sunt
    cheltuiti. Trecand peste faptul ca aceasta este o medie si exista
    nenumarate cazuri in care o familie nu pune nimic deoparte, chiar
    si o suma de 85 de lei in medie mi se pare mica. O aniversare ar
    scoate din buzunar 100-200 de lei; un buget (redus) de presupune
    cateva sute de lei; si ar mai fi si posibilitatea unor evenimente
    neprevazute. O crestere a consumului s-ar baza deci, inca o data,
    pe datorie; pe o speranta ca in viitor vei castiga mai bine, fara a
    avea argumente in acest sens.

    3. Crestere economica poate veni si din gropi asfaltate
    (eventual prost). Cresc afacerilor producatorilor de materiale de
    constructii, cele ale firmelor care fac lucrarile si eventual si
    afacerile service-urilor auto. Prefer o crestere din creare de
    valoare adaugata. Si nu cred ca o crestere a consumului poate
    reprezenta resortul principal pentru relansarea economica. Oricat
    de banal ar suna, mediul privat si-a facut, in mare parte,
    curatenia din propria curte si acum a venit randul statului, de la
    reducerea deficitului si plata datoriilor catre mediul privat –
    fapt care ar fi ca o gura de oxigen – pana la un program coerent de
    investitii publice. Investitiile vor crea locuri de munca, cresteri
    in lant pentru o serie de sectoare economice si intr-un final un
    impuls pozitiv pentru economie.

    4. Si inca un argument: s-a spus ca recesiunea a adus sau ar
    trebui sa aduca o filozofie mai cumpatata si o analizare in
    definitiv a valorii banului. Este normal ca pentru un apartament cu
    doua camere sa se plateasca si 130.000 de euro? Este normal sa te
    supraindatorezi pentru a conduce o masina premium sau un SUV? Unde
    ar trebui trasa linia intre “vrei” “meriti” si “trebuie sa ai”? O
    intrebare pe care ne-o putem pune fiecare, pentru o crestere
    sanatoasa. Altfel, dupa cum spunea recent
    pentru Gandul
    Adrian Vasilescu, poate ar fi mai bine sa ramanem
    in recesiune.

    CONCURS:

    Participa la debaterea din aceasta saptamana pe tema “Ar trebui
    ca revenirea economica sa se bazeze pe consum?” si poti
    castiga una dintre cartile:

    Perioada de desfasurare a concursului: 14 – 18 iunie 2010

    Desemnarea castigatorilor se va realiza de catre redactia
    BUSINESS Magazin in functie de participarea la dezbatere.

    Castigatorii acestei editii vor fi publicati in revista BUSINESS
    Magazin care va aparea in 21 iunie.

    Castigatorii editiei anterioare pe tema “Esti de acord cu
    suprataxarea bogatilor?” sunt:

    • Lucian
    • Florin Mihail
    • Irina KLS

    Ii felicitam si ii rugam sa ne contacteze pe e-mail:
    marketing@businessmagazin.ro

  • Comenteaza cu Dorin si Ionut: Esti de acord cu suprataxarea bogatilor?

    Potrivit statisticilor BNR, peste o cincime din economiile
    populatiei (aprox. 5 miliarde de euro) sunt in 0,1% din conturi
    (circa 17.000 de deponenti), peste 95% din depozite fiind sub
    plafonul de 5.000 de euro.

    La inceputul acestui an, deputatul PSD Mugurel Surupaceanu cerea
    instituirea unui impozit anual de 0,5% asupra averilor nete
    individuale mai mari de 500.000 de euro. El spunea ca peste 20.000
    de romani au averi de peste 500.000 de euro.

    In acest context, apare ca potential subiecte de discutie rolul
    “social” al bogatilor si modul cum ar putea ajuta cei cu averi
    cumulate de zeci de miliarde de euro o economie dependenta de orice
    sute de milioane de euro.

    Asadar, credeti ca ar fi oportuna supraimpozitarea celor
    bogati?

    Dorin este impotriva

    1. Daca si-a dobandit averea prin mijloace corecte si prin
    munca, un bogat este o poveste de succes si un exemplu pentru
    tineri, nu o vaca de muls pentru a compensa neputinta unor
    politicieni incapabili; asta chiar in perioade de criza.

    2. Premierul spaniol Zapatero pregateste o masura asemanatoare,
    vorbind de “solidaritate” in fata crizei. Dar eu cred ca o
    solidaritate impusa nu mai este solidaritate, este pur si simplu o
    crestere de taxe rebotezata. Iar efectele cresterilor de taxe le
    cunoastem, din postura de cetateni. Supraimpozitarea bogatilor este
    totuna cu stigmatizarea bugetarilor sau a pensionarilor, niste acte
    gratuite si generatoare de rau.

    3. Nu sunt convins ca banii obtinuti din supaimpozitarea
    averilor ar fi cheltuiti pentru masuri anticriza; cred ca mai
    degraba ar fi destinati tot conturilor clientelei politice; adica
    niste bogati din industrie/constructii/textile/auto si care
    lucreaza dau niste bani unor imbogatiti din politica sau cu
    prieteni din lumea politica. In acest caz, nu mai bine fac aceste
    doua tabere niste echipe de poker? Exista in acest caz o sansa din
    52 ca unii bani sa fie folositi in folosul cetatenilor simpli.

    4. Daca Guvernul vrea in tara cele 12 miliarde de care vorbeste
    Dinu Patriciu, atunci sa munceasca pentru asta: sa dea legi care sa
    incurajeze investitiile, sa creeze un climat care sa incurajeze
    munca si cinstea si respectarea legilor, sa reduca birocratia,
    fiscalitatea si presiunile asupra angajatorilor si a angajatilor,
    sa creeze competitie si concurenta, sa lucreze in baza unei
    strategii si viziuni comune, discutata nu cu asociatii patronale
    fantoma, ci cu reprezentantii reali ai mediului de afaceri (si sunt
    destui de acest fel, oameni care trag din greu si au construit
    afaceri viabile si care nu apar la TV sau in presa).

    5. Rolul social al bogatilor este sa infiinteze afaceri si sa
    dea locuri de munca. Punct. Restul este fie palavrageala
    corporatista, fie PR, fie respectarea sau nerespectarea unor legi.
    Punct.

    6. Personal cred ca demersuri de genul legii propuse de
    deputatul Mugurel Surupaceanu nu fac nimic altceva decat sa
    alimenteze climatul social profund divizat, isteric si nefericit
    din Romania. Cati inspectori, prin ce mijloace, cat ar dura, cum,
    cu ce cheltuieli, cu ce folos?

    Ionut este de acord

    Din considerente de PR sau nu, toata lumea vorbeste in ultima
    perioada tot mai mult despre responsabilitate sociala, despre rolul
    social pe care fiecare dintre noi ar trebui sa il aiba. Iata de ce
    sunt de acord ca cei bogati sa participe mai mult decat cei saraci
    la redresarea economiei si prin aceasta a societatii.

    1. Cred ca orice om bogat sau imbogatit care a decis sa ramana
    in tara si-a dat seama ca scopul in sine nu este sa fie bogat
    intr-o tara de saraci, tristi si frustrati, ci sa aiba alaturi de
    el oameni (macar putin) fericiti, optimisti, predispusi la a
    cheltui mai mult (adica afaceri mai mari, probabil, pentru
    imbogatitul nostru, care va deveni si mai bogat).

    2. Sunt de acord ca supraimpozitarea bogatilor este o masura
    nedreapta atata vreme cat ei si-au facut afacerea cinstit, dar
    tocmai pentru ca ei au ajuns bogati nu ar fi normal sa sustina mai
    mult “restul cetatii”? Nu spun aici ca ar trebui sa dea bani de
    pomana saracilor sau sa dea mai multi bani la stat pentru ca
    functionari incompetenti sa isi bata joc de ei. Ar trebui sa
    urmareasca foarte exact si in detaliu unde merg banii lor.

    3. Stiti drumul de piatra care serpuieste pe langa castelul
    Peles si urca pana la Poiana Stanii? Este un drum construit acum o
    suta de ani pentru regele Carol cu bani luati din cresterea
    birurilor. Daca ar fi sa creasca acum birurile ca sa putem sa
    trecem cu bine din criza si statul sa nu o ia pe urmele Greciei si
    sa intre in faliment, de la cine ar fi mai moral sa se ia bani: de
    la saracii oameni care depind de fiecare suta de lei pentru a pune
    ceva pe masa copiilor sau de la cei de la care diferenta se traduce
    doar in cateva zerouri (e adevarat, multe) intr-un cont la
    banca?

    CONCURS:

    Spune-ne parerea ta despre suprataxarea bogatilor si poti
    castiga una dintre cartile:

    Gafe epocale din istoria afacerilor de Adam Horowitz

    Gandire creativa si brainstorming de J. Geoffrey Rawlinson

    Viata mea in publicitate si publicitate stiintifica de Claude
    Hopkins

    Perioada de desfasurare a concursului: 7-11 iunie 2010

    Desemnarea castigatorilor se va realiza de catre redactia
    BUSINESS Magazin in functie de participarea la dezbatere.

    Castigatorii acestei editii vor fi publicati in revista BUSINESS
    Magazin care va aparea in 14 iunie.

    Castigatorii editiei anterioare despre reducerea indemnizatiei
    pentru mame sunt:

    • Telu
    • Corina
    • nokia

    Felicitari si ii rugam sa ne contacteze pe e-mail:
    marketing@businessmagazin.ro

  • Comenteaza cu Ana si Ionut: Este corecta greva medicilor si a profesorilor?

    Ana – Grevele nu vor rezolva nimic

    1. Nu contesta nimeni faptul ca atat medicii, cat si profesorii
    (sigur, cu unele exceptii) traiesc sub demnitatea profesiilor pe
    care le practica. Ar trebui sa fie platiti mai bine si respectati
    mai mult, insa acest lucru nu se va intampla daca intra in greva.
    Vor atrage atentia si sustinerea poporului, vor atrage chiar
    promisiuni din partea autoritatilor, probabil si ei vor fi mai
    impacati cu ei insisi, stiind ca nu au stat cu mainile in san, ci
    au actionat. Dar atat!

    2. Medicii si profesorii reprezinta categoriile profesionale cu
    cea mai mare responsabilitate sociala – tocmai de aceea, ar trebui
    sa fie si rasplatiti pe masura. Orice incetare a activitatii lor,
    chiar si pentru cateva zile (in cazul medicilor, este suficienta
    chiar si o zi), produce dezechilibre imediate si nedorite, intr-un
    moment in care oricum toata lumea clocoteste de furie, in urma
    masurilor decise de Guvern. Mai mult decat atat, intrarea
    profesorilor in greva ar putea boicota derularea examenului de
    bacalaureat din acest an, in conditiile in care incetarea
    activitatii este programata pentru ziua inceperii examenelor.

    3. Grevele profesorilor si medicilor vor crea un efect in lant –
    profesorii au anuntat deja greva incepand cu 31 mai, medicii iau si
    ei in calcul aceasta posibilitate, iar din 1 iunie va fi greva si
    la metrou si RATB. Oricat de mare si legitima ar fi revolta, o
    Romanie in greva este ultimul lucru de care avem nevoie.

    4. Argumentul moral – nu este moral ca medicii si profesorii sa
    fie atat de prost platiti, dar, mergand pe aceeasi idee, este chiar
    mai putin moral ca din cauza acestor greve sa patimeasca cei care
    au o nevoie reala si urgenta de prezenta lor activa la “serviciu” –
    oamenii bolnavi si elevii.

    Ionut – Grevele inseamna actiune

    1. Grevele reprezinta probabil (ultima) modalitate pentru
    profesori, medici sau oricine altceva, sa fie auziti. Daca altfel
    nu sunt bagati in seama, nu vad de ce sa nu recurga si la un astfel
    de gest. Pana la urma, este un drept garantat de Constitutie!

    2. Medicii si profesorii sunt, asa cum spune si Ana, categorii
    profesionale cu mare responsabilitate sociala. Dar tocmai pentru ca
    nu sunt pretuiti asa cum trebuie, au posibilitatea ca efectele
    grevelor lor sa fie imediate (cel putin in cazul medicilor). Oricat
    de inuman ar suna, acesta ar trebui sa fie argumentul lor: daca voi
    nu credeti ca meritam, gasiti pe altii sa va salveze vietile!

    3. Sunt de acord o greva in lant este ultimul lucru de care avem
    nevoie. Dar poate ca ar putea fi exact restartul de care avem
    nevoie. Altfel spus, atata vreme cat facem bine ce avem de facut la
    serviciu, nu vad de ce nu am fi si revendicativi, atunci cand ne
    cerem drepturile. Cel mai bun exemplu – decizia recenta a
    judecatoriei sectorului 2, care a declarat ca abuziva una dintre
    clauzele din contractele de credit ale Volksbank Romania. Iata o
    dovada ca orice nedreptatit care are dreptate poate castiga, fie si
    impotriva unei mari banci

    4. Argumentul moral – este imoral ca din cauza acestor greve sa
    patimeasca cei care au o nevoie reala si urgenta de prezenta lor
    activa la “serviciu” – oamenii bolnavi si elevii – dar cred ca este
    cel putin la fel de imoral ca sa patimeasca familiile profesorilor
    si medicilor

    CONCURS:

    Spune-ne parerea ta despre greva medicilor si a profesorilor si
    poti castiga una dintre cartile:

    Gafe epocale din istoria afacerilor de Adam Horowitz

    Gandire creativa si brainstorming de J. Geoffrey Rawlinson

    Viata mea in publicitate si publicitate stiintifica de Claude
    Hopkins

    Perioada de desfasurare a concursului: 31 mai – 6 iunie 2010

    Desemnarea castigatorilor se va realiza de catre redactia
    BUSINESS Magazin in functie de participarea la dezbatere.

    Castigatorii acestei editii vor fi publicati in revista BUSINESS
    Magazin care va aparea in 7 iunie.

    Castigatorii editiei anterioare despre reducerea indemnizatiei
    pentru mame sunt:

    • Diana Maria Vocatau
    • Horia Zan
    • Romeo Iulian Ciocanea

    Felicitari si ii rugam sa ne contacteze pe e-mail:
    marketing@businessmagazin.ro

  • Comenteaza cu Iuliana si Ionut despre reducerea indemnizatiilor pentru mame

    IULIANA: De ce sustin mamele, copiii si
    pensionarii

    Eu cred ca prioritatea oricarui guvern este sa isi asigure atat
    resurse pentru a plati ce are de platit, cat si creeze un cadru
    economico-social stabil si gandit pe termen lung pentru toti
    cetatenii sai.

    Cred ca orice stat care vrea sa se dezvolte trebuie sa aiba
    grija de pensionari – e adevarat ca nu e rea ideea cu plafonarea
    pensiilor, atat in sus, cat si in jos! Mi se pare intr-adevar
    exagerata o pensie de la stat care sa depaseasca 500-600 de euro,
    pentru ca cei care au castigat bine de-a lungul vietii si-au putut
    pune si niste bani deoparte din care sa traiasca ok la pensie. De
    asemenea, mi se pare complet aiurea sa existe un pensionar care a
    cotizat toata viata si are pensie de 1 milion de lei vechi. Si aici
    ar trebui o limita.

    Pe de alta parte, daca tinerii vad ca statul are un comportament
    urat cu pensionarii, pot decide sa paraseasca tara si sa alimenteze
    bugetul altor tari prin contributia aferenta muncii lor.

    La fel cu mamele: sa ne amintim ce s-a intamplat cu natalitatea
    Romaniei la inceputul anilor 2000, cand statul a decis o
    indemnizatie fixa pentru toate mamele, indiferent de nivelul
    contributiei lor: a crescut rapid natalitatea in mediul rural si a
    scazut in randul familiilor cu venituri peste medie, respectiv cu
    studii superioare.

    Cand ai invatat 16-18 ani si ai ajuns la un salariu mare,
    cotizand conform cu acesta la stat, parca nu prea ai sta acasa cu
    un copil si sa traiti amandoi cu 8 milioane de lei vechi: nu ajung
    nici de o rata la doua camere, ca sa nu mai zic de intretinere,
    pampers, mancare, doctor, hainute etc.

    Diferenta fata de atunci si fata de primavara asta, cand
    parcurile din Bucuresti sunt pline de mamici cu copii, arata ca sa
    iei ca mama 80% din ce ai castigat (chiar daca e plafonat la 4000
    de lei) este destul de incurajator. Si apoi, sa ne mai uitam inca o
    data pe statistici: cate mame din Romania, la momentul actual, se
    incadreaza la indemnizatia maxima? Maxim 12%. E o suma infima
    pentru buget, dar o lovitura destul de grea pentru natalitatea
    Romaniei din urmatorii ani; si ma refer in special la natalitatea
    care are o sansa: copii cu parinti care ii pot creste frumos, care
    sa ii incurajeze sa invete si sa insemne ceva pentru societate si
    nu alte categorii. Nu cred ca indemnizatiile mamelor ating macar de
    departe bugetul alocat pentru diurnele si transportul deputatilor.
    Eu imi platesc singura drumul catre serviciu; ei de ce nu ar face
    la fel?

    O alta parere pe care am mai auzit-o in jurul meu in ultima
    vreme e urmatoarea: pai ce, o femeie face copii ca sa ii creasca
    din banii de la stat? Nu ii creste din banii de la stat, ii creste
    din banii pe care statul i-i da partial inapoi pentru a creste un
    copil care sa ajute mai tarziu la dezvoltarea societatii. Nu poti
    sa gandesti numai pe termen scurt, este cea mai mare prostie.

    Costurile vietii pentru un copil de patru ani nu sunt cu mult
    mai mici decat ale unui adult: gradinita, haine si o mancare cat de
    cat sanatoasa. Asa ca ma abtin sa spun ceva despre taierea
    alocatiilor copiilor.

    IONUT: Impotriva asistatilor
    sociali

    In orice societate normala, prioritatea oricarui Guvern ar
    trebui sa fie copiii, sistemul de educatie si cel de sanatate.
    Trebuie sa acceptam insa ca Romania este (acum) departe de a fi o
    societate normala.

    Numarul mare de pensionari (cu mult mai mare decat al celor care
    muncesc) face ca orice politica sociala sa fie din start compromisa
    din lipsa de bani.

    Sporul negativ (numarul nasterilor mai mic decat al decedatilor)
    arata ca nici pana acum, masurile luate de autoritati nu au fost
    capabile sa genereze rezultate.

    Iata de ce nu condamn atat de vehement taierea pensiilor sau a
    alocatiilor pentru copii.

    Aceasta nu inseamna ca sustin ca modul cum se cheltuie acum
    banii este corect. Dimpotriva, fiecare ministru si reprezentant al
    autoritatilor locale ar trebui sa raspunda cu averea personala si a
    familiei pentru valoarea prejudiciului adus pe perioada mandatului
    sau.

    Dar pana la urma, trebuie sa acceptam ca fiecare dintre noi
    suntem de fapt pe cont propriu. Iar daca vreunul dintre noi crede
    ca statul nu si-a indeplinit rolul (egalitatea sanselor, protectie
    sociala, etc.), poate oricand sa emigreze, sa dea in judecata
    statul (cu sanse mari de a castiga, asa cum au facut-o deja si alti
    romani) sau, de ce nu, sa intre in politica pentru a reforma
    statul. Adica, intr-un cuvant, sa actioneze, nu sa astepte.

    CONCURS:

    Spune-ne parerea ta despre politicile sociale ale autoritatilor
    romane si poti castiga una dintre cartile:

    Cartea de povesti a unui economist de George
    AKERLOF

    Constiinta unui liberal de Paul Krugman

    Viata mea in publicitate de Claude Hopkins

    Perioada de desfasurare a concursului: 24 – 28 mai 2010

    Desemnarea castigatorilor se va realiza de catre redactia
    BUSINESS Magazin in functie de participarea la dezbatere.

    Castigatorii acestei editii vor fi publicati in revista BUSINESS
    Magazin care va aparea in 31 mai.

    Castigatorii editiei anterioare pe tema “Ai plati pentru stirile
    online?” sunt:

    • Cristina
    • Eduard
    • Vasi

    Felicitari si ii rugam sa ne contacteze pe e-mail:
    marketing@businessmagazin.ro