Tag: NOUTATI

Ingerul de pe snowboard

Cartea retraseaza ultimele aventuri ale unui mare solitar, snowboarder-ul de origine franceza Marco Siffredi, probabil cel mai talentat sportiv alpin al generatiei sale. La sfarsitul anilor ‘90, acest „inger blond, aratos si spiritual, dar zgarcit cu cuvintele“ coborase deja de pe Mont Blanc si indraznise sa se avante pe Cho Oyu. In 2001 a fost cel dintai om care a coborat pe snowboard de pe „Acoperisul Lumii“. In 2002, a hotarat sa atace din nou Everestul, pe culoarul Hornbein de aceasta data, pe o pista cu o inclinatie de 50 de grade. Atunci, in 2002, Marco Siffredi si-a dat drumul in jos printre gheturi. Nu s-a mai intors niciodata. Cartea- album este insotita de un mare numar de fotografii si demonstreaza, ca un omagiu adus „acestui veritabil lider de generatie sportiva“, ca nimeni nu mai este astazi in stare sa-i repete nebunestile ispravi din Alpi sau din Himalaya.

Antoine Chandellier, La Trace de l’ange, Editions Guerin, 2004

Vertijul singuratatii

Inceputul romanului lui Céline (cel despre care Frédéric Dard afirma ca e cea mai importanta carte a secolului trecut) spune totul despre viziunea crepusculara a autorului: „Si iata-ma iar singur. Curand voi fi batran. Si atunci se va termina totul, in sfarsit…“ Intram in opera pe usa de iesire. Nu ziua, ci noaptea, care este conditia esentiala a zbaterilor noastre: o gaura intunecata, din marasmul careia ne putem salva, ca si la Houellebecq, doar prin moarte. Romanul, publicat la patru ani dupa „Calatorie la capatul noptii“ (1936), povesteste copilaria lui Bardamu: fiu unic, crescut intr-o maniera schizoida, rupt intre influenta bunicii – o invatatoare subtire, cea a mamei – mereu dispusa la sacrificii, proprietara a unui mic magazin de curiozitati, si a unui tata cand morocanos, cand agresiv.

Louis Ferdinand Celine, Moarte pe credit

Editura Nemira, Bucuresti, 2006

Obsesia originalitatii

Scopul declarat al acestui eseu in 24 de capitole (sau 24 de ore, o zi din viata creatiei, de fapt) este acela de a circumscrie notiunea de larga circulatie numita originalitate. Cei din vechime nu aveau pasiunea frenetica pentru noutatea absoluta si originalitatea impecabila, pentru ca lumea lor era solidara cu descoperirile si inventiile ce se impuneau incet, atat in mintea omeneasca, cat si in operele ce au plecat din ea. Lumea moderna si postmoderna s-a orientat, in schimb, spre gandirea autonoma si exacerbarea perso-nalitatii, iar rezultatul a fost adorarea narcisiaca si modelul omului centrat pe sine. Aceasta aroganta (cel mai mare dintre pacatele capitale consemnate in Sfanta Scriptura), cu toate infinitele sale implicatii, este si un efect al lipsei de masura a omului prin raportarea lui la divinitate. O exagerare luciferica, pe care insa, cu aroganta, ne place s-o vedem mereu scaldata in lumina.

Gheorghe Ceausu, Fenomenologia arogantei,

Editura Fundatiei Pro, Bucuresti, 2006

Amin Maalouf, Leon Africanul,

Editura Polirom, Iasi, 2005

Un alt Columb, o alta America

Argentinianul Abel Posse a studiat politologia si literatura si a ajuns sa straluceasca in amandoua: diplomat de cariera, pe de-o parte, si, pe de alta, scriitor apreciat, cu premii in palmares si izbanzi literare atat in materie de fictiune cat si de eseistica. Volumul de fata e o calatorie in istoria secreta a descoperirii Americii. Care se transforma intr-un voiaj initiatic, ale carui urzeli mistice sunt tesute de Fernando si Isabela, regii spanioli a caror dragoste se transforma intr-o „conspiratie a paradisului“. Agentul acestei nebunii, jumatate erotice, jumatate eretice va fi Cristofor Columb, cel care va ajunge sa creada ca America era, de fapt, taramul unde fusese alungat Adam. Romanul a primit unul dintre cele mai prestigioase distinctii literare ale latinitatii, premiul Rómulo Gallegos.

Abel Posse, Cainii paradisului,

Editura Nemira, Bucuresti, 2005

Legendele dacilor liberi

O serie de povesti a caror aura mitica aproape ca s-a stins si ale caror reverberatii mai staruie, palid, doar in memoria a foarte putini oameni. Cel care pretinde ca le-a cules, Cristi Ionita,  se considera un ales al sortii, pentru ca a avut sansa sa le descopere si sa le transmita prin intermediul acestei carti. Cat sunt ele de „legende“ si cat adevar contin, in ordine istorica, nu stim. Cert este ca ele incearca sa reinvie (daca nu chiar sa reinventeze) o sumedenie de simboluri si figuri (Piatra sacra, Zamolxe, Omu, Sihastrul Leandru, Zanele din grota, Muntele ascuns sau Deceneu) care pot popula imaginarul celor insetati de mistere si indragostiti, neconditionat, de radacinile acestui neam.

Felix Crainicu, Cristi Ionita, Muntele ascuns,

Editura Lux Spiritus, Bucuresti, 2004

Identitati pierdute

Comparat cu Beckett si Camus, dupa publicarea surprinzatorului sau roman „Femeia nisipurilor“, Kobo Abe a devenit unul dintre cei mai cunoscuti scriitori niponi ai veacului XX, alaturi de Yasunari Kawabata si Yukio Mishima. Povestea din „Harta arsa“ (1967) continua explorarea universului solitudinii si instrainarii, precum si incercarea de definire a naturii identitatii individuale si a angoaselor pricinuite de asteptari prelungi. Domnul Hiroshi Nemuro, sef de sectie vanzari la intreprinderea Dainen, dispare fara urma. Sotia sa, Haru, angajeaza, cu condamnabila intarziere, un detectiv privat, oferindu-i ca indicii doar o fotografie si o harta greu descifrabila. „Cautatorul“ se lanseaza intr-o calatorie plina de surprize printre smarcurile interlope din Tokio („orasul, o infinitate delimitata“ cum il denumeste Abe), iar personajele se invaluie intr-o aura de mister. Nu peste mult timp, eroul cade prada amagirilor.

Kobo Abe, Harta arsa,

Editura Polirom, Iasi, 2006

Profetii despre clasa de mijloc

J.G. Ballard, unul dintre cei mai talentati si cititi scriitori britanici ai sfarsitului de secol XX,  a „recidivat“, in 2004, cu un nou roman vizionar, angoasant dar plin de umor, in tonul celor cu care si-a construit deja succesul. In centrul ametitorului „Millenium People“ se afla faimoasa middle class, careia scriitorului ii face o radiografie de o nemiloasa exactitate. Din sanul ei au pornit toate marile tendinte actuale, de la televiziune, la pop music, internet, consumerism si cultura de masa. Brava „clasa de mijloc“, in lipsa unui dusman identificabil, se va revolta impotriva ei insasi si va scapa, definitiv, haturile ratiunii, distrugand toate insemnele prosperitatii ei de odinioara, cu furia luptatorilor din „Fight Club“.

J.G. Ballard, Millenium People,

Editura Perennial, Londra, 2004

Jerome K. Jerome, Arta de a NU scrie un roman,

Editura Leda, Bucuresti, 2006

„Foamea sunt eu!“

Roman-eseu-autobiografie, volumul poate fi citit incepand cu orice pagina, de la coada la cap, sau de la mijloc in sus. Nu ca n-ar avea poveste, suita cronologica a evenimentelor sau evolutie narativa, ci doar ca fiecare episod isi este suficient, are miez sau, daca nu-l are, coaja sa stilistica este atat de hranitoare si savuroasa, incat ii tine locul. Este un elogiu desantat al poftei, al aspiratiei catre „la grande bouffe“. Foamea fizica, foamea intelectuala, foamea de iubire, foamea de schimbare si de inertie, foamea de frumos si foamea de urat. Cum toata cartea istoriseste calatoriile lui Amélie, iata un episod al delirului papilelor trait in Japonia. Fascinata de cearceafurile proaspat intinse la uscat, micuta se apuca sa le muste si sa le mozoleasca, asa incat sa poata simti inefabilul gust al detergentului.

Amélie Nothomb, Autobiografia foamei,

Editura Polirom, Iasi, 2006

In ultimele saptamani, care au stabilit, intrucatva, configuratia politica a tarii, analistii au „privit inapoi cu manie“ si au dezbatut pe larg rolul, adesea perfid, pe care presa romaneasca l-a jucat in perioada pre-electorala. Jocuri de interese, insinuari muscatoare sau alterari ale realitatii, toate acestea si multe altele au fost catalogate drept intentii de influentare a opiniei  publice. Cartea Soniei Cristina Stan apare drept un util indreptar pentru cei care vor sa afle care sunt mecanismele prin care presa poate schimba atitudinile, opiniile sau comportamentele cititorilor. Fenomenul manipularii prin presa a marcat si aria presei romanesti, care s-a supus, si ea, modelului marilor acte de manipulare din lume, dictate de interesele economice sau politice ale colosilor mediatici sau ale guvernelor.

Sonia Cristina Stan, Manipularea prin presa, Editura Humanitas, Bucuresti, 2004

Natiunea si integrarea europeana

Nu putem vorbi despre identitatea europeana, fara a deslusi sensurile identitatii nationale. Asta pentru ca – spune Dan Dungaciu – marile interogatii ale procesului de integrare se ordoneaza in jurul raportului identitar national/european. Miza procesului este nu una economica, nici sociala sau chiar politica, ci una de natura culturala. Asa-numita identitate nationala se dovedeste un obstacol mai dificil de depasit decat credeau arhitectii noii Europe. Autorul incearca sa se concentreze cu precadere asupa identitatii nationale in general si asupra celei romanesti, in mod special. Potrivit datelor statistice, din 1990 incoace, la intrebarea legata de auto-identificare nationala sau europeana, procentul identificarii respondentilor la categoria „numai european“ s-a stabilizat la 4%.

Dan Dungaciu, Natiunea si provocarile (post)modernitatii, Editura Tritonic, Bucuresti, 2004