BusinessMagazin

Tag: CEO

  • Ce au facut sefii companiilor pentru angajatii lor

    Angajati demotivati, mai putin implicati, care nu mai au
    siguranta locului de munca. Asa arata, la o privire de ansamblu,
    piata muncii in prezent. “Comunicati, comunicati, comunicati”,
    obisnuieste sa le spuna seful Ford angajatilor si managerilor sai.
    O reteta simpla, dar care devine cu adevarat eficienta atunci cand
    sefii asculta ce le spun angajatii.

    Dragos Petrescu, proprietarul companiei Trotter Prim, care
    administreaza reteaua de restaurante City Grill, spune ca a fost
    alaturi de angajatii sai in aceasta perioada prin comunicare
    proactiva, tinand sa le reaminteasca in permanenta ca au un loc de
    munca stabil atata timp cat isi respecta datoria fata de
    companie.

    Cititi mai multe pe
    www.zf.ro

  • GE Money Romania are un nou CEO

    Cristian Dragos are 11 ani de experienta in servicii financiare
    si s-a alaturat echipei GE Money Romania in 2006. In ultimii doi
    ani, a condus Domenia Credit, companie specializata in credite
    ipotecare de pe piata, care in prezent isi desfasoara activitatea
    sub brandul GE Money.
    “Preluarea conducerii GE Money Romania este o mare provocare,
    pentru ca trebuie sa ne adaptam climatului economic actual si in
    acelasi timp sa incercam sa crestem in continuare”, spune Cristian
    Dragos.

    Cristian Dragos are mai mult de cinci ani experienta in cadrul GE,
    pentru care a mai lucrat si in perioada 1999-2000, cand a absolvit
    programul “Global Leadership Development” desfasurat de GE Gapital.
    A absolvit un program MBA la Crummer Graduate School of Business,
    Rollins College (USA), si este licentiat in inginerie aerospatiala.
    De asemenea, este analist financiar acreditat de Charted Financial
    Analyst.

    “Cred ca experienta lui Cristian Dragos si cunostintele sale despre
    piata romaneasca vor contribui decisiv la succesul GE Money pe plan
    local”, spune Ron Malak, CEO al GE Money Romania. Malak va continua
    sa faca parte din Consiliul de Administratie al companiilor care
    opereaza sub brandul GE Money in Romania.

  • CEO-ul Microsoft spera sa isi extinda colaborarea cu Yahoo si in exteriorul SUA

    In acest an, Microsoft si Yahoo au semnat un parteneriat prin
    care cele doua companii spera sa darame suprematia Google de pe
    mediul online atat pe segmentul de cautari online cat si pe cel de
    publicitate.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Top: Cei mai multi bani pentru cele mai slabe rezultate (GALERIE FOTO)

    Presiunea pe pachetele salariale ale executivilor americani este
    tot mai mare, din toate directiile dorindu-se o mai mare
    transparenta in sistemul de bonusuri prin care multi CEO castiga
    zeci si sute de milioane de dolari indiferent de evolutia companiei
    pe care-o conduc.

    In ciuda oprobiului public, cei cinci CEO din topul celor mai
    mari pachete salariale primite pentru cele mai slabe performante
    financiare, inca stau confortabil in fotoliile de unde-au privit
    declinul actiunilor.

    Pentru a ajunge pe “lista neagra” publicata de Corporate
    Library, una dintre marile firme independente ce monitorizeaza
    conducerile companiilor americane, pachetul salarial complet
    (salariu de baza plus bonusuri si actiuni) al unui CEO nu trebuie
    sa fie mai mic de 30 de milioane de dolari.

    In acelasi timp, evolutia actiunilor companiei sale din ultimii
    cinci ani trebuie sa fie mai proasta decat a competitorilor sai si
    sub indicele S&P 500 (care masoara evolutia actiunilor celor
    mai mari 500 de companii de pe bursa americana).


    Click aici     pentru a vedea cine sunt
    cei mai bine platiti CEO     cu cele mai slabe
    rezultate.


    Michael Jeffries, CEO-ul companiei de
    imbracaminte Abercrombie & Fitch, a corespuns
    criteriilor si ocupa primul loc in clasament. El a castigat 71,8
    milioane de dolari anul trecut, salariul de baza fiind de doar 1,5
    milioane, potrivit Corporate Library. Intregul pachet a mai cuprins
    si sase milioane de dolari bonus pentru prelungirea contractului
    (Jeffries e la conducerea retailer-ului de 17 ani), sau avantaje
    folosirea private jet-ului companiei dupa bunul sau plac. Actiunile
    Abercrombie & Fitch au ajuns de la 79, 97 dolari in ultima zi a
    lui 2007, la 23,07 dolari la finele lui 2008.

    James W. Stewart, executivul gigantului
    energetic BJ Services Company (BJS) a castigat
    34,6 milioane de dolari in 2008, in acelasi interval valoarea
    actiunilor companiei sale injumatatindu-se de la 24,26 dolari, la
    11,67 dolari.
    BJ Services a fos achizitionata recent de rivalul Baker Hughes,
    pentru 5,5 miliarde de dolari, si Stewart va ramane in fotoliul de
    CEO pana la finele anului 2009.

    Cu 40,8 milioane de dolari castigati in 2008, Brian
    Roberts    , CEO-ul furnizorului de cablu si Internet
    Comcast, vine pe locul al treilea in top. Chiar
    daca valoarea actiunilor Comcast nu au scazut foarte mult in 2008,
    doar 7% (de la 18,26 dolari, la 16,88 dolari), in comparatie cu
    ceilalti competitori din piata rezultatele sunt foarte slabe.

    Actiunile International Paper (IP) s-au
    devalorizat cu 63% (de la 32,38, la 11,8 dolari) anul trecut, in
    comparatie cu scaderea de 38% inregistrata de indicele S&P 500.
    Chiar si asa, CEO-ul John Faraci a incasat un
    pachet salarial total de 38,2 milioane de dolari in 2008. Faraci
    (59 de ani) conduce compania producatoare de hartie de sase
    ani.

    Cu un pachet salarial de 79,3 milioane de dolari in 2008,
    Eugene Isenberg, CEO-ul Nabors
    Industries     (NBR) se regaseste pe locul opt in topul celor
    mai bine platiti CEO din lume anul trecut, potrivit Corporate
    Library. Tot anul trecut, cotatia actiunilor companiei petroliera a
    pierdut peste jumatate din valoare, o actiune ajungand la 13,2
    dolari (de la 27,39 dolari la finele lui 2007).

  • Fabrica de CEO

    Modelul american arata, dimpotriva, ca pentru a ajunge Chief
    Executive Officer, un stagiu intr-o firma de consultanta de
    management e ideal. In cazul Romaniei, pepiniera cu pricina se
    numeste Roland Berger; de aici au plecat Valentin Radu si Anca Ioan
    (foto), ajunsi, in epoci diferite, CEO ai Tiriac Holding, Dragos
    Rosca, directorul fondului de investitii Gemisa Investments, sau
    Mihnea Mocanu, CEO al Estima Finance, compania de credit de consum
    a grupului de retail Domo.


    Click aici     pentru a citi materialul.

  • Pancreasul si ficatul

    Lucrurile s-au petrecut cam asa: pe la jumatatea lui 2004, Steve Jobs a fost diagnosticat cu o forma speciala de cancer la pancreas. Desi initial a optat pentru un tratament neconventional bazat pe o dieta speciala, Jobs n-a scapat de bisturiu. A supravietuit si se pare ca nu a avut nevoie de chimioterapie sau de radiatii. Recuperarea a fost destul de rapida, astfel incât in spectaculoasele sale aparitii publice de mai târziu a fost alert si – cel putin aparent – sanatos. Totusi, de pe la jumatatea anului trecut Jobs a inceput sa apara tot mai rar in public, iar zvonurile spuneau ca e tot mai slab si mai obosit. Apple a refuzat sa raspunda jurnalistilor, iar Jobs a declarat ziarului New York Time ca desi problemele sale de sanatate nu sunt tocmai simple, nu se pune problema unei recidive in privinta cancerului si ca viata nu-i este amenintata. Interviul a fost telefonic, asa ca zvonurile au continuat si au culminat cu un necrolog de 2.500 de cuvinte publicat din greseala de Bloomberg, in care vârsta si cauza decesului nu erau completate. Jobs a glumit pe tema aceasta, citându-l pe Mark Twain („stirile despre moartea mea sunt exagerate”).

    Insa când s-a anuntat ca Jobs nu va sustine traditionala prezentare la MacWorld 2009 (in decembrie), lucrurile nu mai puteau ramâne ascunse, asa ca Jobs a precizat pe situl companiei ca sufera de un dezechilibru hormonal, dar tratamentul merge bine si asa mai departe. Insa pe 15 ianuarie seful de la Apple a anuntat ca problemele sale de sanatate s-au dovedit a fi ceva mai complicate si ca se retrage temporar de la conducerea companiei, urmând sa revina la sfârsitul lunii iunie. Evident ca zvonurile s-au intensificat, cu atât mai mult cu cât Apple a refuzat sa ofere orice fel de detalii pe motivul ca este vorba de „chestiuni personale”. Problema este ca interesul nu venea doar din partea presei axate pe viata celebritatilor, ci si dinspre lumea businessului, pentru care Jobs este un adevarat semizeu. Reactia bursei a fost contradictorie, dar Apple a mers bine si fara Jobs, obtinând chiar cresterea veniturilor in prima jumatate a anului (spre deosebire de majoritatea companiilor de IT), iar rezultatul net a fost o crestere semnificativa a pretului actiunilor.

    Jobs s-a tinut de promisiune si a fost zarit zilele trecute in campusul Apple din Cupertino de un reporter de la Reuters. Purtatorii de cuvânt ai companiei au evitat din nou raspunsurile clare, dar Wall Street Journal a publicat o stire conform careia Jobs a facut un transplant de ficat cu doua luni in urma, fara insa sa precizeze vreo sursa. Suficient insa pentru o multime de reporteri, care au reusit in timp record sa identifice spitalul din Memphis unde a avut loc interventia si sa puna o asemenea presiune pe medici, incât acestia au admis – contrar uzantelor – ca Jobs a suferit operatia si ca „prognosticul este excelent”. Intâmplator sau nu, stirile privind transplantul au coincis cu lansarea noului iPhone 3GS, iar Apple se lauda ca a vândut un milion de unitati in primele trei zile – un succes care se pare ca a atenuat ingrijorarea investitorilor.

    Insa mediul de afaceri este teribil de suparat pe Apple pentru ca nu a oferit informatiile privind starea sanatatii lui Steve Jobs. Da, sunt probleme personale, insa Apple este o companie publica, care se tranzactioneaza si care este obligata prin lege sa ofere orice informatie relevanta privind situatia firmei. Poate ca pentru un milion de alte companii fisa medicala a directorului general nu ar fi considerata „relevanta”, insa in acest caz lucrurile stau altfel: pentru foarte multa lume Jobs este Apple. Nu este doar un executiv, este sufletul firmei pe care a dus-o la succes si pe care apoi a salvat-o de la faliment pentru a o aduce din nou pe culmile gloriei. Insa supararea va trece si, in cele din urma, Apple va iesi din nou in avantaj, pentru ca a dovedit in sase luni ca poate sa functioneze chiar si fara Jobs – hranindu-se insa din viziunea sa.

    Nu se stie ce va urma. Se speculeaza ca Apple va lansa in aceasta toamna cel putin un produs revolutionar (poate chiar mult-asteptatul „tablet computer”) si unii presupun ca lansarea a fost amânata pentru ca Jobs sa poata sa-si faca celebrul truc cu „one more thing”. O alta varianta este ca, inevitabil, Jobs nu va mai putea sa conduca activitatea companiei si ca i se pregateste o functie de presedinte, din care va interveni doar in chestiunile strategice. In fine, se spune ca Jobs este atât de atasat de functia sa de CEO, incât orice miscare a board-ului l-ar afecta atât de mult incât… Nu, cu inima sta bine.

  • Crisis manager for Tiriac

    Petru Vaduva met the two Tiriacs, father and son, on December 22, 2008 at the recommendation of head-hunter Radu Furnica. On January 7, Petru Vaduva was already in his office, having replaced the former CEO, Anca Ioan, who left the position in October.

    The new manager is calm and recounts the facts plainly, like a surgeon, about his business expertise abroad and about the challenges of the new job. He does not grin, he does not frown, he does not rush it. He speaks as confidently about bankruptcies of tens of millions of dollars as he speaks about philosophy and the restructuring of the business he has been running for only a few weeks.

    His appointment came as a surprise to the business environment in Romania, because few people had heard about or met the manager to whom Ion Tiriac decided to entrust the group put at 2 billion euros last year. Furthermore, Ion Tiriac is thought to be a businessman who likes to have the final (and most important) say in strategic decisions. And strategic decisions are what is needed in what looks to be the most difficult moment of the last ten years for the consumer and financial fields, where most of Tiriac group’s businesses are grouped. With a keen interest in molecular biology, Petru Vaduva left Romania alone to go to college in the United States in 1982. After college he started doctoral studies at Columbia University, but three years into it he realised it would never fulfil his American dream.

    ”Considering the situation back home, and the fact that my duties to my family were much more important than those of a young American studying biology and wanting to save the world from cancer, I decided to change my path,” Petru Vaduva recalls. At first he thought he would do business in biotechnology and worked for a year on neuro-research projects in a specialised company. He also got into an MBA at the Yale University (one of the most prestigious such programmes in the world) and was hired by JP Morgan after graduation.

    During his JP Morgan tenure he spent four years and a half involved in the Latin America ”project”, which had him live in New York but regularly fly to the Latin American countries 40% of the time, where he experienced both a boom and the crisis of 1994. The crisis in Mexico was just the beginning and Petru Vaduva went from crisis to crisis, which he considers to be part of the nature of his job of specialist in developing countries. He was in Asia for the following crisis, and then in Moscow and was no stranger to the dotcom crisis either.

    His return to Romania started in the second half of the nineties, when he got a job offer in Russia. Convinced he was getting closer to Romania this way, he took the job with an investment banking group in 1997, which did not survive the crisis in that country. Back in Romania at the first signs of crisis with plans to start an investment fund, he accepted Ion Tiriac’s offer and now would not provide figures about what or how will happen. He admits, through, that the strategy of the group will be focused on two pillars from now on: not losing money and keeping the market share.

    Restructuring is another key element of Petru Vaduva’s strategy at the helm of Tiriac Holdings, although he admits it may sound a bit negative somehow. ”The company grew – as many businesses in developing countries did, a bit chaotically and the challenge of this job is precisely restructuring. When crisis comes, you start seeing all the holes that had not been visible before. (…)”

    In brief, Vaduva’s plan is as follows: the group will not enter other fields of business over the coming period, will not sell any of its existing divisions and will not start a real estate project in the coming months.

  • Un manager de criza pentru Tiriac

     

    La sfarsitul saptamanii trecute s-au implinit trei luni de cand Petru Vaduva i-a cunoscut pentru prima data pe cei doi Tiriac – tatal si fiul. Pe 22 decembrie 2008, la recomandarea headhunterului Radu Furnica, Petru Vaduva a avut prima intalnire cu proprietarii Tiriac Holdings, dupa care au urmat alte intrevederi cu discutii de cateva ore fiecare. Pe 7 ianuarie, Petru Vaduva venea deja la birou si ocupa locul lasat liber inca din octombrie de fostul CEO, Anca Ioan.
     
    Noul manager este foarte calm si povesteste simplu, ca un chirurg, atat despre experienta sa de business in afara tarii, cat si despre provocarile noului job. Nu face grimase, nu se incrunta, nu se grabeste. Cu aceeasi mina sigura pe sine vorbeste si despre falimente de zeci de milioane de dolari, si despre filozofie, si despre restructurarea afacerii pe care o conduce de doar cateva saptamani. 
     
    Numirea lui Vaduva a fost considerata o surpriza in mediul de afaceri din Romania, deoarece putina lume auzise sau il intalnise pe managerul caruia Ion Tiriac a decis sa ii lase pe mana holdingul evaluat anul trecut la 2 miliarde de euro. Numirea a ridicat cu atat mai mult semne de intrebare cu cat Ion Tiriac este apreciat ca un afacerist care doreste sa aiba de fiecare data ultimul cuvant (si cel mai important) in privinta deciziilor strategice. Iar de decizii strategice va fi cu siguranta nevoie in ceea ce se prefigureaza a fi cel mai greu moment din ultimii zece ani pentru domeniile consumer si financiar, unde sunt grupate cele mai multe din afacerile grupului Tiriac.
     
    Martea trecuta, ziua in care stabileam ultimele detalii privind primul interviu din presa romana al lui Petru Vaduva, managerul tocmai isi alegea un motto pentru prezentarea pe care urma sa o sustina in aceasta saptamana la un seminar al Ziarului Financiar: “Crisis – it’s more than you think” (Criza este mai mult decat credeti).

     
    Povestea lui Petru Vaduva il indrep­tateste sa dea verdicte ca acesta. Pasionat de biologie moleculara, dar si campion national multiplu la decatlon si detinator al centurii negre in Tae Kwan Do, el a plecat singur din Romania in Statele Unite in 1982 pentru studiile universitare. Dupa colegiu, a inceput un doctorat la Columbia University, dar in al treilea an de doctorat si-a dat seama ca domeniul acesta nu ii va implini niciodata visul american. “Luand in considerare situatia de acasa si faptul ca responsabilitatile mele fata de familie erau mult mai importante decat ale unui tanar american care studiaza biologia si vrea sa salveze lumea de cancer, am decis sa imi schimb profilul”, povesteste Petru Vaduva, realizand in acelasi timp ca este destul de diferit de colegii sai americani. Si-a dat seama intr-o zi, cand se plimba prin campus la Columbia University, ca mitul mioritic este o mare povara morala pentru romani: “Daca stai sa te gandesti la etosul romanesc, el este definit de doi oameni care primesc sa moara fara sa lupte, de convingerea ca orice ai face tot prost iti va fi; in acea perioada munceam, eram sarac, am spalat vase, am reparat pantofi, mi-am platit scoala acolo si mi-am dat seama ca de fapt concurez cu niste pusti carora li s-a spus de mici ca daca vor fi disciplinati si vor invata bine, vor ajunge presedinti ai Statelor Unite”.
     
    La inceput, a crezut ca va face afaceri in domeniul biotehnologiei si a lucrat un an pe proiecte de cercetare neuro intr-o companie de profil. Intre timp, a inceput un program de MBA la Universitatea Yale (unul dintre cele mai apreciate programe de acest tip din lume), iar dupa absolvire a fost angajat de banca de investitii JP Morgan.
     
    Momentul in care a ales ce vrea sa faca la JP Morgan a fost esential in cariera lui Petru Vaduva: “Tranzitia a fost interesanta, eu eram pasionat de biochimie, pe care o studiam de 13 ani, dar obosisem; eram in 1992, tarile estice se eliberasera, eram intr-un tumult de entuziasm pentru viitor si partea mea stiintifica s-a potrivit foarte bine cu finantele. Am decis sa devin analist financiar pe tarile in curs de dezvoltare, mai ales ca proveneam dintr-o astfel de tara”. Decizia de a se axa pe tarile in curs de dezvoltare a avut de-a face cu faptul ca astepta momentul in care se va intoarce in Romania: “In mintea mea, ma gandeam ca lucrurile se leaga intre ele si ca pana la urma tot catre est ma voi indrepta, desi la acel moment cei de la JP Morgan se chinuiau sa isi dea seama unde se afla pe harta Romania sau Polonia, dar stiau prea bine unde sunt Mexic, Argentina, Chile sau Peru, si asa se face ca mi-am petrecut prima parte din cariera ca analist al institutiilor financiare din America Latina”. 
     
    “Proiectul” America Latina a durat patru ani si jumatate: Petru Vaduva locuia la New York si petrecea 40% din timp in avioane in drum spre tarile latine, unde lucra inconjurat de bodyguarzi, dar unde a cunoscut o perioada de crestere economica accelerata. A cunoscut insa si criza din 1994, in postura de proaspat angajat ca analist la Bear Stearns pentru bancile din America Latina. “Pentru ca tocmai intrasem in firma, toata lumea a plecat in concediu si m-a lasat pe mine sa ma ocup de lucruri in timpul vacantei de iarna; pe 26 decembrie a inceput sa imi sune telefonul ca se termina pamantul, ca Mexicul a dat faliment si ca toate bancile mele pierd tot, iar eu, un tanar naiv, m-am trezit a doua zi citat pe prima pagina de Financial Times si Wall Street Journal.”

    Petru Vaduva: “Lucrand intr-un asemenea domeniu, cam in fiecare criza iti schimbi jobul”
    De ce a decis managementul Tiriac sa stopeze proiectele imobiliare
     

     

  • Unilever isi ia CEO-ul de la Nestlé

     

    Anuntul a declansat speculatii ca plecarea lui Polman a fost o reactie intarziata la cursa de anul trecut pentru sefia executiva a Nestlé pe care Polman a pierdut-o in fata rivalului Paul Bulcke.
     
    Patrick Cescau, actualul director executiv al Unilev, a semnalat intentia de a pleca si de a permite instalarea unui succesor care sa inceapa activitatea in companie incepand cu anul viitor. Mostenirea lui, inceputa in 2004 (cand a inceput sa lucreze in aceasta functie pentru Unilever), este reprezentata de o simplificare semnificativa a unei dintre cele mai birocratice companii din industrie.
     
    "Paul Polman este probabil cel mai bun candidat din lume pentru a deveni CEO la Unilever. Cu o intelegere ulteriora, el a fost singura solutie logica," a spus James Amoroso, un analist independent, pentru Forbes.
     
    Surpriza numirii lui Polman in functia de CEO este cu atat mai mare cu cat Michael Treschow, presedintele Unilever, era asteptat sa numeasca un candidat din interiorul companiei. Pe de alta parte, analistii previzionau ca favoritul extern la aceasta functie va fi Bart Becht, seful executiv al Reckitt Benckiser.
     
    Treschow a l-a laudat pe Cescau "pentru tranformarea pe care a adus-o in ultimii patru ani" si a evocat "experienta internationala semnificativa si excelentele rezultate" ale succesorului.
     
    Conform oficialilor Nestlé, Polman a parasit deja compania. Dupa ce a lucrat peste 26 de ani in Procter&Gamble, Polman a intrat la Nestlé acum trei ani ca director financiar si, mai recent, a condus operatiunile din America, cea mai mare regiune de vanzari a Nestlé.

    Investitorii au primit bine numirea lui ca succesor al lui Cescau, iar actiunile au crescut cu 92p sau cu 6,1% pana la £15,82 (19,4 euro).
     

    După numirea lui Bulcke ca CEO al Nestlé, s-a speculat intens ca Polman va parasi compania. După ce s-a angajat public sa ramana in conducere, Polman a fost rasplatit cu postul din America, o responsabilitate uriasa cu vanzari anuale de aproximativ 30 de miliarde de franci elvetieni. (18,6 mld. euro).

    Noul sef executiv este asteptat intr-un momet in care investitorii exercitat presiuni tot mai mari ca Unilever sa-si imparta business-ul in doua divizii, dupa modelul companiei Cadbury Schweppes.
     
    Produsele alimentare vor forma o divizie, cu marci precum Hellman’s, Walls and Flora, in timp ce produsele de ingrijire personala sau de curatenie precum sapunurile Dove, Domestos sau Vaseline ar constitui restul.
     
    Oficialii Nestlé au spus ca au numit pe Luis Cantarell,  fostul sef al operatiunilor europene, ca succesor al lui Polman. Operatiunile Nestlé din zona europeana vor fi conduse de Laurent Freixe, seful actual al pietei iberice pe care opreaza compania.

  • Un fost CEO din pensii private: Nu avem putere, dar suntem primii sanctionati

    Unul din cei opt directori executivi de companii de pensii private care si-au pierdut functia sau au renuntat la aceasta in mai putin de un an de la startul sistemului a acceptat sa vorbeasca cu ZF despre motivele plecarii sale si despre presiunea imensa la care este supus zi de zi un CEO din pensii.

     

    Cititi mai multe pe www.zf.ro