BusinessMagazin

Blog

  • Profetii despre zona euro

    Daca va deveni stat al UE in 2007, Bulgaria s-ar putea alatura zonei euro in 2010, a anuntat Bank Austria Creditanstalt (BA-CA), intr-un raport dat publicitatii in august.


    Bulgaria va trebui sa adopte moneda europeana ca moneda nationala cat mai repede posibil dupa momentul aderarii, a spus Marianne Kager, economist-sef in cadrul BA-CA.


    Bulgaria si Romania au facut pasi importanti in vederea adoptarii euro ca moneda nationala, insa mai e loc de imbunatatiri, in special in chestiunea stabilitatii politice si a inflatiei, a mai spus Kager. Previziunile atribuie Bulgariei o rata anuala a inflatiei de 4,8% in 2005 si de 3% in 2006. Banca Nationala a Bulgariei a acceptat ca Bulgaria sa adopte euro in 2009 – 2010.


    Estonia, Lituania si Slovenia vor intra in zona euro in 2007, pentru ca au indeplinit aproape toate criteriile in acest sens. Deficitul lor bugetar este de sub 3%, datoria guvernamentala este mult sub rata maxima de 60% din PIB, iar ratele dobanzii pentru creditele pe termen lung sunt sub 5,2%. Si rata de schimb in cele trei tari mentionate este stabila.


    Potrivit lui Kager, Letonia se va alatura zonei euro la 1 ianuarie 2008, in timp ce Polonia, Republica Ceha si Ungaria vor adopta euro cel mai probabil impreuna cu Bulgaria si Romania, in 2010. In 2005, deficitul bugetar al celor trei tari din centrul Europei a depasit cu mult limita de 3% din PIB. Iar masurile guvernamentale importante au fost si ele amanate din cauza apropierii alegerilor in cele trei tari. Cat priveste Slovacia, aceasta s-ar putea alatura zonei euro, conform previziunilor, in 2009.

  • Outsourcing in largul marii

    SeaCode, un proiect conceput in San Diego, va revolutiona ideea de outsourcing, se arata in ultimul numar al revistei Fortune. Compania vrea sa adune 600 dintre cei mai buni ingineri IT si programatori din toata lumea pe o nava de croaziera, in largul marii.


    Fondatorii David Cook – un fost capitan de petrolier si Roger Green, cu o experienta de 25 de ani in IT, vor sa achizitioneze o nava de croaziera la mana a doua si spera ca pana in 2006 sa o faca functionala. Cei doi au petrecut ultimele luni strangand fonduri de la investitori privati. Aproape toti cei care au dat bani sunt rezidenti ai San Diego, „putred de bogati“ – dupa cum ii catalogheaza Cook.


    Ineditul situatiei este ca, mutand activitatea companiei in largul oceanului, SeaCode nu va fi supusa reglementarilor de pe piata muncii din SUA, ci  legilor steagului sub care va calatori, intocmai ca vasele de croaziera. Antreprenorii se gandesc la Bahamas sau Vanuatu. In plus, clientii nu va mai trebui sa parcurga jumatate de glob pentru a verifica proiectele. Pana acum, n-a fost semnat nici un contract, insa Cook spune ca a contactat primele 100 de firme din topul Fortune si sustine ca multe dintre ele si-au exprimat interesul in a-si muta proiectele de peste ocean mai aproape de casa. 

    „Echipajul“ va lucra zece ore pe zi, sase zile pe saptamana si fiecare „membru“ va castiga intre 1.500 si 1.800 de dolari pe luna – mai putin decat pe teritoriul SUA, insa mai mult decat in multe alte tari. In plus, va avea doua luni libere la fiecare jumatate de an. Green spune ca a fost asaltat de mii de absolventi de facultate din toata lumea, care au aflat despre SeaCode din presa sau de la cunostinte.

  • Outsourcing in largul marii

    SeaCode, un proiect conceput in San Diego, va revolutiona ideea de outsourcing, se arata in ultimul numar al revistei Fortune. Compania vrea sa adune 600 dintre cei mai buni ingineri IT si programatori din toata lumea pe o nava de croaziera, in largul marii.


    Fondatorii David Cook – un fost capitan de petrolier si Roger Green, cu o experienta de 25 de ani in IT, vor sa achizitioneze o nava de croaziera la mana a doua si spera ca pana in 2006 sa o faca functionala. Cei doi au petrecut ultimele luni strangand fonduri de la investitori privati. Aproape toti cei care au dat bani sunt rezidenti ai San Diego, „putred de bogati“ – dupa cum ii catalogheaza Cook.


    Ineditul situatiei este ca, mutand activitatea companiei in largul oceanului, SeaCode nu va fi supusa reglementarilor de pe piata muncii din SUA, ci  legilor steagului sub care va calatori, intocmai ca vasele de croaziera. Antreprenorii se gandesc la Bahamas sau Vanuatu. In plus, clientii nu va mai trebui sa parcurga jumatate de glob pentru a verifica proiectele. Pana acum, n-a fost semnat nici un contract, insa Cook spune ca a contactat primele 100 de firme din topul Fortune si sustine ca multe dintre ele si-au exprimat interesul in a-si muta proiectele de peste ocean mai aproape de casa. 

    „Echipajul“ va lucra zece ore pe zi, sase zile pe saptamana si fiecare „membru“ va castiga intre 1.500 si 1.800 de dolari pe luna – mai putin decat pe teritoriul SUA, insa mai mult decat in multe alte tari. In plus, va avea doua luni libere la fiecare jumatate de an. Green spune ca a fost asaltat de mii de absolventi de facultate din toata lumea, care au aflat despre SeaCode din presa sau de la cunostinte.

  • Automobile la comun

    Conceptul de masina folosita in comun are tot mai multi adepti in Europa. In Germania, aceasta practica este des intalnita. In special datorita sistemului de transport in comun foarte bine pus la punct, care iti ofera posibilitatea de a te deplasa in orice punct intr-un timp scurt, nu mai e nevoie sa-ti cumperi masina personala si scapi de costurile mari cu intretinerea, scrie Deutsche Welle.


    Helen Groumas, in varsta de 36 de ani, locuieste in Cologne, dar lucreaza in Bonn. Nu are masina, pentru ca transportul in comun ii permite sa ajunga repede la locul de munca. Cu toate acestea, sunt momente in care i-ar prinde bine un automobil. Atunci, suna la compania la care este abonata si al carei sediu se afla la cateva minute de locuinta ei. „Spun ca vreau o masina intr-o jumatate de ora, de la 11.30 la 13.30.


    Ei verifica daca au una disponibila – de obicei au – cobor si o iau“, spune Groumas. Conceptul de masina folosita in comun a avut succes inca de la mijlocul anilor ‘80, la inceput in randul ecologistilor. Insa o data cu cresterea pretului benzinei si a aglomerarii oraselor, folosirea masinii in comun a devenit pentru multi o alternativa avantajoasa la detinerea unui automobil.


    BCS – un grup federal care reuneste companiile din domeniu – anunta de zece ani incoace o rata de crestere anuala de aproape 10%. In prezent, in jur de 80.000 de persoane din peste 250 de orase germane opteaza pentru masina in comun. Doar in Elvetia, unde conceptul de-abia a inceput sa prinda viata, se inregistreaza o rata de folosire mai mare ca in Germania.


    In Berlin, un membru al GreenWheels – cea mai veche companie de acest fel – plateste trei euro pe ora pentru o masina si zece centi pe kilometru. Daca masina este folosita trei ore si parcurge 40 de kilometri, costul total al facturii va fi de 13 euro.


    „Folosirea masinii in comun a fost o idee alternativa si a fost promovata ca atare“, spune Birger Holm, director al GreenWheels din Berlin. „Acum, insa, ne concentram pe reducerea costurilor si nu doar pe protejarea mediului, din moment ce majoritatea clientilor vor sa economiseasca bani.“


    Aparatorii acestui concept accentueaza faptul ca astfel se decongestioneaza traficul si se reduce poluarea din orase, desi nu exista statistici disponibile in acest sens. Studiile intreprinse sugereaza faptul ca o masina folosita in comun inlocuieste intre patru si zece masini particulare. La randul sau, intr-un raport intocmit in ianuarie, UE estimeaza ca 500.000 de masini particulare ar putea fi inlocuite de masinile folosite in comun.

  • Automobile la comun

    Conceptul de masina folosita in comun are tot mai multi adepti in Europa. In Germania, aceasta practica este des intalnita. In special datorita sistemului de transport in comun foarte bine pus la punct, care iti ofera posibilitatea de a te deplasa in orice punct intr-un timp scurt, nu mai e nevoie sa-ti cumperi masina personala si scapi de costurile mari cu intretinerea, scrie Deutsche Welle.


    Helen Groumas, in varsta de 36 de ani, locuieste in Cologne, dar lucreaza in Bonn. Nu are masina, pentru ca transportul in comun ii permite sa ajunga repede la locul de munca. Cu toate acestea, sunt momente in care i-ar prinde bine un automobil. Atunci, suna la compania la care este abonata si al carei sediu se afla la cateva minute de locuinta ei. „Spun ca vreau o masina intr-o jumatate de ora, de la 11.30 la 13.30.


    Ei verifica daca au una disponibila – de obicei au – cobor si o iau“, spune Groumas. Conceptul de masina folosita in comun a avut succes inca de la mijlocul anilor ‘80, la inceput in randul ecologistilor. Insa o data cu cresterea pretului benzinei si a aglomerarii oraselor, folosirea masinii in comun a devenit pentru multi o alternativa avantajoasa la detinerea unui automobil.


    BCS – un grup federal care reuneste companiile din domeniu – anunta de zece ani incoace o rata de crestere anuala de aproape 10%. In prezent, in jur de 80.000 de persoane din peste 250 de orase germane opteaza pentru masina in comun. Doar in Elvetia, unde conceptul de-abia a inceput sa prinda viata, se inregistreaza o rata de folosire mai mare ca in Germania.


    In Berlin, un membru al GreenWheels – cea mai veche companie de acest fel – plateste trei euro pe ora pentru o masina si zece centi pe kilometru. Daca masina este folosita trei ore si parcurge 40 de kilometri, costul total al facturii va fi de 13 euro.


    „Folosirea masinii in comun a fost o idee alternativa si a fost promovata ca atare“, spune Birger Holm, director al GreenWheels din Berlin. „Acum, insa, ne concentram pe reducerea costurilor si nu doar pe protejarea mediului, din moment ce majoritatea clientilor vor sa economiseasca bani.“


    Aparatorii acestui concept accentueaza faptul ca astfel se decongestioneaza traficul si se reduce poluarea din orase, desi nu exista statistici disponibile in acest sens. Studiile intreprinse sugereaza faptul ca o masina folosita in comun inlocuieste intre patru si zece masini particulare. La randul sau, intr-un raport intocmit in ianuarie, UE estimeaza ca 500.000 de masini particulare ar putea fi inlocuite de masinile folosite in comun.

  • Profetii despre zona euro

    Daca va deveni stat al UE in 2007, Bulgaria s-ar putea alatura zonei euro in 2010, a anuntat Bank Austria Creditanstalt (BA-CA), intr-un raport dat publicitatii in august.


    Bulgaria va trebui sa adopte moneda europeana ca moneda nationala cat mai repede posibil dupa momentul aderarii, a spus Marianne Kager, economist-sef in cadrul BA-CA.


    Bulgaria si Romania au facut pasi importanti in vederea adoptarii euro ca moneda nationala, insa mai e loc de imbunatatiri, in special in chestiunea stabilitatii politice si a inflatiei, a mai spus Kager. Previziunile atribuie Bulgariei o rata anuala a inflatiei de 4,8% in 2005 si de 3% in 2006. Banca Nationala a Bulgariei a acceptat ca Bulgaria sa adopte euro in 2009 – 2010.


    Estonia, Lituania si Slovenia vor intra in zona euro in 2007, pentru ca au indeplinit aproape toate criteriile in acest sens. Deficitul lor bugetar este de sub 3%, datoria guvernamentala este mult sub rata maxima de 60% din PIB, iar ratele dobanzii pentru creditele pe termen lung sunt sub 5,2%. Si rata de schimb in cele trei tari mentionate este stabila.


    Potrivit lui Kager, Letonia se va alatura zonei euro la 1 ianuarie 2008, in timp ce Polonia, Republica Ceha si Ungaria vor adopta euro cel mai probabil impreuna cu Bulgaria si Romania, in 2010. In 2005, deficitul bugetar al celor trei tari din centrul Europei a depasit cu mult limita de 3% din PIB. Iar masurile guvernamentale importante au fost si ele amanate din cauza apropierii alegerilor in cele trei tari. Cat priveste Slovacia, aceasta s-ar putea alatura zonei euro, conform previziunilor, in 2009.

  • Profetii despre zona euro

    Daca va deveni stat al UE in 2007, Bulgaria s-ar putea alatura zonei euro in 2010, a anuntat Bank Austria Creditanstalt (BA-CA), intr-un raport dat publicitatii in august.


    Bulgaria va trebui sa adopte moneda europeana ca moneda nationala cat mai repede posibil dupa momentul aderarii, a spus Marianne Kager, economist-sef in cadrul BA-CA.


    Bulgaria si Romania au facut pasi importanti in vederea adoptarii euro ca moneda nationala, insa mai e loc de imbunatatiri, in special in chestiunea stabilitatii politice si a inflatiei, a mai spus Kager. Previziunile atribuie Bulgariei o rata anuala a inflatiei de 4,8% in 2005 si de 3% in 2006. Banca Nationala a Bulgariei a acceptat ca Bulgaria sa adopte euro in 2009 – 2010.


    Estonia, Lituania si Slovenia vor intra in zona euro in 2007, pentru ca au indeplinit aproape toate criteriile in acest sens. Deficitul lor bugetar este de sub 3%, datoria guvernamentala este mult sub rata maxima de 60% din PIB, iar ratele dobanzii pentru creditele pe termen lung sunt sub 5,2%. Si rata de schimb in cele trei tari mentionate este stabila.


    Potrivit lui Kager, Letonia se va alatura zonei euro la 1 ianuarie 2008, in timp ce Polonia, Republica Ceha si Ungaria vor adopta euro cel mai probabil impreuna cu Bulgaria si Romania, in 2010. In 2005, deficitul bugetar al celor trei tari din centrul Europei a depasit cu mult limita de 3% din PIB. Iar masurile guvernamentale importante au fost si ele amanate din cauza apropierii alegerilor in cele trei tari. Cat priveste Slovacia, aceasta s-ar putea alatura zonei euro, conform previziunilor, in 2009.

  • Invatati sa va acoperiti riscul valutar“

    De ce le este cel mai teama managerilor romani? Mai bine de 20% spun ca evolutia cursului valutar e principalul factor perturbator al activitatii economice, arata un studiu BNR. Solutia? Inapoi la manualele economice, in cautarea unei metode de protectie.

    Leul s-a apreciat cu 11% in raport cu euro si cu 2% fata de dolar din ianuarie, iar impactul asupra economiei nu s-a lasat asteptat. Cei mai loviti de impredictibilitatea cursului sunt exportatorii. Pentru multi dintre ei – obisnuiti cu un curs valutar favorabil – brusca intarire a leului a echivalat cu un tsunami, care le-a inecat toate planurile de afaceri. „Invatati sa va acoperiti riscul valutar“, a fost indemnul repetat venit atat din partea BNR, cat si a bancherilor.

    Exista insa suficiente instrumente de acoperire a riscului valutar pe piata romaneasca? Sau acoperirea lui ramane la stadiul de teorie dupa un an de cand BNR a renuntat sa mai anunte un curs sigur?

    Acoperirea riscului valutar se poate face pe doua piete distincte – pe piata interbancara, prin contracte incheiate intre o companie si banca, si pe bursa. Cel putin in teorie modalitatile de acoperire a riscurilor pleaca de la un „banal“ contract de vanzare-cumparare la termen, la un pret prestabilit (contract forward), pana la tranzactii complexe cu produse derivate, precum contractele futures sau de optiuni.

    Practica arata insa cu totul altfel. „Piata financiara romaneasca a anului 2005 este intr-o veritabila epoca de piatra“ – crede Nicolae Albu, deputy corporate & domestic sales manager la ING. „Singurul contract care se poate face in acest moment pentru este cel de forward“, explica Albu. Adica tipul cel mai simplu de contract: o companie care stie ca va avea de incasat la o anumita data o suma de bani in valuta poate sa stie sigur din prezent la ce curs valutar va incasa banii respectivi. „Nici pentru forward insa clientii nu mai sunt atat de multi ca in trecut“, spune el. Motivul? Contractul forward asigura companiei un curs sigur la data incasarii valutei, dar acest curs stabilit anticipat se poate dovedi si dezavantajos pentru companie. „Cursul forward nu e o expectatie de curs a bancii, ci se calculeaza extrapoland cursul spot (din momentul calculului – n.r.), ajustat in functie de diferentialul de dobanzi si de numarul de zile pana la scadenta tranzactiei“ – explica Marius Stoica, director adjunct operatiuni de piata la BRD.

    Si totusi, cand constata ca ar fi putut castiga din diferenta de curs daca nu ar fi incheiat un astfel de contract, multi dintre clientii de forward considera ca pierd bani.

    „Nu este chiar asa“, apreciaza Sergiu Puianu, director de vanzari produse trezorerie la HVB Bank. „Este adevarat, clientul pierde oportunitatea de a castiga din diferenta de curs valutar, dar se elibereaza de incertitudinea privind evolutia rezultatelor sale financiare.“ Schimbarile de pe piata  nu il mai surprind si se poate concentra pe dezvoltarea operatiunilor, spune Puianu.

    De aceeasi parere este si Marius Stoica, care spune ca „daca inchei un contract forward pentru acoperirea riscului de curs, nu inseamna nici ca vei pierde, nici ca vei castiga“. Pur si simplu, explica el, „rolul contractului este sa confirme calculele initiale“.

    Contracte mai complexe – de genul produselor derivate – „permit o mai mare flexibilitate, dar si obtinerea de castiguri“, spun bancherii. Pana una-alta, astfel de instrumente pentru lei lipsesc din oferta bancilor, „pentru ca piata inca nu cere asa ceva“. Pe de alta parte, bancile, avand marje mari de profit din activitati traditionale, nu au dorit multa vreme sa-si asume riscul unor astfel de operatiuni, „nici in nume propriu, nici in contul clientilor“, admite Nicolae Albu.

    Bancile pot oferi doar contracte derivate pe pietele internationale, care oricum pot acoperi doar variatiile cursului euro-dolar, dat fiind ca pe pietele internationale nu exista cotatii pentru leu. Si oricum ar fi prea scump. „Am analizat anul trecut posibilitatea de a ne acoperi prin sucursalele din Londra ale bancilor straine, dar este prea costisitor“, spune Marian Nastase, vicepresedinte al exportatorului Alro Slatina.

    Bancherii recunosc si ei ca acoperirea riscului prin contracte pe pietele internationale e scump. Spre exemplu, reprezentantii HVB Bank spun ca, desi au in oferta toate operatiunile de hedging si merg la clienti pentru a le explica in ce constau, majoritatea raman clienti de forward, fiindca, de exemplu, pretul unui contract de optiuni este foarte mare“. HVB lucreaza la o oferta de contracte si pentru acoperirea riscului valutar pentru lei. Deocamdata insa, in Romania nu exista tranzactii cu derivate, spune Nastase, adaugand ca piata este inca nepregatita.  Alro lucreaza cu bancile din Romania si a reusit sa-si acopere pana acum riscurile, chiar daca nu in totalitate. „Incercam sa ne acoperim riscul valutar.“ Cum? Pana una alta, in modul cel mai clasic, prin ce exista pe piata – „prin tranzactii la termen“.

    Si pe bursa locala a derivatelor activitatea este extrem de redusa. La Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri din Sibiu s-a realizat in prima jumatate a anului un volum de tranzactii (futures si optiuni) de circa 46 de milioane de euro. Mai putin de un sfert au fost derivate pe cursul de schimb, din care cea mai mare pondere au avut-o contractele pe raportul dintre euro si dolar. Pentru comparatie, piata de derivate din Londra a avut numai in iunie un volum de 34.000 de miliarde de euro. Iar lipsa de lichiditate a pietei din Sibiu face ca hedgingul valutar sa fie practic imposibil. „Nu este lichiditate pe piata, pentru ca nu sunt speculatori. Iar speculatorii nu se implica in tranzactii pe curs, pentru ca evolutia este liniara“, spune Victor Pop, trader in cadrul societatii de brokeraj Vanguard.

    Dar cand evolutia nu este liniara, cum a fost cazul in ultima perioada, cu interventiile BNR in piata care au dus la un curs cu mari oscilatii, numarul de tranzactii creste.

    Si totusi, cateva companii s-au aratat interesate de posibilitatea de a intra pe piata din Sibiu. „Am avut mai demult cereri de la companii. Au jucat o perioada, pana s-a aplatizat cursul“, afirma Victor Pop.

  • Invatati sa va acoperiti riscul valutar“

    De ce le este cel mai teama managerilor romani? Mai bine de 20% spun ca evolutia cursului valutar e principalul factor perturbator al activitatii economice, arata un studiu BNR. Solutia? Inapoi la manualele economice, in cautarea unei metode de protectie.

    Leul s-a apreciat cu 11% in raport cu euro si cu 2% fata de dolar din ianuarie, iar impactul asupra economiei nu s-a lasat asteptat. Cei mai loviti de impredictibilitatea cursului sunt exportatorii. Pentru multi dintre ei – obisnuiti cu un curs valutar favorabil – brusca intarire a leului a echivalat cu un tsunami, care le-a inecat toate planurile de afaceri. „Invatati sa va acoperiti riscul valutar“, a fost indemnul repetat venit atat din partea BNR, cat si a bancherilor.

    Exista insa suficiente instrumente de acoperire a riscului valutar pe piata romaneasca? Sau acoperirea lui ramane la stadiul de teorie dupa un an de cand BNR a renuntat sa mai anunte un curs sigur?

    Acoperirea riscului valutar se poate face pe doua piete distincte – pe piata interbancara, prin contracte incheiate intre o companie si banca, si pe bursa. Cel putin in teorie modalitatile de acoperire a riscurilor pleaca de la un „banal“ contract de vanzare-cumparare la termen, la un pret prestabilit (contract forward), pana la tranzactii complexe cu produse derivate, precum contractele futures sau de optiuni.

    Practica arata insa cu totul altfel. „Piata financiara romaneasca a anului 2005 este intr-o veritabila epoca de piatra“ – crede Nicolae Albu, deputy corporate & domestic sales manager la ING. „Singurul contract care se poate face in acest moment pentru este cel de forward“, explica Albu. Adica tipul cel mai simplu de contract: o companie care stie ca va avea de incasat la o anumita data o suma de bani in valuta poate sa stie sigur din prezent la ce curs valutar va incasa banii respectivi. „Nici pentru forward insa clientii nu mai sunt atat de multi ca in trecut“, spune el. Motivul? Contractul forward asigura companiei un curs sigur la data incasarii valutei, dar acest curs stabilit anticipat se poate dovedi si dezavantajos pentru companie. „Cursul forward nu e o expectatie de curs a bancii, ci se calculeaza extrapoland cursul spot (din momentul calculului – n.r.), ajustat in functie de diferentialul de dobanzi si de numarul de zile pana la scadenta tranzactiei“ – explica Marius Stoica, director adjunct operatiuni de piata la BRD.

    Si totusi, cand constata ca ar fi putut castiga din diferenta de curs daca nu ar fi incheiat un astfel de contract, multi dintre clientii de forward considera ca pierd bani.

    „Nu este chiar asa“, apreciaza Sergiu Puianu, director de vanzari produse trezorerie la HVB Bank. „Este adevarat, clientul pierde oportunitatea de a castiga din diferenta de curs valutar, dar se elibereaza de incertitudinea privind evolutia rezultatelor sale financiare.“ Schimbarile de pe piata  nu il mai surprind si se poate concentra pe dezvoltarea operatiunilor, spune Puianu.

    De aceeasi parere este si Marius Stoica, care spune ca „daca inchei un contract forward pentru acoperirea riscului de curs, nu inseamna nici ca vei pierde, nici ca vei castiga“. Pur si simplu, explica el, „rolul contractului este sa confirme calculele initiale“.

    Contracte mai complexe – de genul produselor derivate – „permit o mai mare flexibilitate, dar si obtinerea de castiguri“, spun bancherii. Pana una-alta, astfel de instrumente pentru lei lipsesc din oferta bancilor, „pentru ca piata inca nu cere asa ceva“. Pe de alta parte, bancile, avand marje mari de profit din activitati traditionale, nu au dorit multa vreme sa-si asume riscul unor astfel de operatiuni, „nici in nume propriu, nici in contul clientilor“, admite Nicolae Albu.

    Bancile pot oferi doar contracte derivate pe pietele internationale, care oricum pot acoperi doar variatiile cursului euro-dolar, dat fiind ca pe pietele internationale nu exista cotatii pentru leu. Si oricum ar fi prea scump. „Am analizat anul trecut posibilitatea de a ne acoperi prin sucursalele din Londra ale bancilor straine, dar este prea costisitor“, spune Marian Nastase, vicepresedinte al exportatorului Alro Slatina.

    Bancherii recunosc si ei ca acoperirea riscului prin contracte pe pietele internationale e scump. Spre exemplu, reprezentantii HVB Bank spun ca, desi au in oferta toate operatiunile de hedging si merg la clienti pentru a le explica in ce constau, majoritatea raman clienti de forward, fiindca, de exemplu, pretul unui contract de optiuni este foarte mare“. HVB lucreaza la o oferta de contracte si pentru acoperirea riscului valutar pentru lei. Deocamdata insa, in Romania nu exista tranzactii cu derivate, spune Nastase, adaugand ca piata este inca nepregatita.  Alro lucreaza cu bancile din Romania si a reusit sa-si acopere pana acum riscurile, chiar daca nu in totalitate. „Incercam sa ne acoperim riscul valutar.“ Cum? Pana una alta, in modul cel mai clasic, prin ce exista pe piata – „prin tranzactii la termen“.

    Si pe bursa locala a derivatelor activitatea este extrem de redusa. La Bursa Monetar-Financiara si de Marfuri din Sibiu s-a realizat in prima jumatate a anului un volum de tranzactii (futures si optiuni) de circa 46 de milioane de euro. Mai putin de un sfert au fost derivate pe cursul de schimb, din care cea mai mare pondere au avut-o contractele pe raportul dintre euro si dolar. Pentru comparatie, piata de derivate din Londra a avut numai in iunie un volum de 34.000 de miliarde de euro. Iar lipsa de lichiditate a pietei din Sibiu face ca hedgingul valutar sa fie practic imposibil. „Nu este lichiditate pe piata, pentru ca nu sunt speculatori. Iar speculatorii nu se implica in tranzactii pe curs, pentru ca evolutia este liniara“, spune Victor Pop, trader in cadrul societatii de brokeraj Vanguard.

    Dar cand evolutia nu este liniara, cum a fost cazul in ultima perioada, cu interventiile BNR in piata care au dus la un curs cu mari oscilatii, numarul de tranzactii creste.

    Si totusi, cateva companii s-au aratat interesate de posibilitatea de a intra pe piata din Sibiu. „Am avut mai demult cereri de la companii. Au jucat o perioada, pana s-a aplatizat cursul“, afirma Victor Pop.

  • Ce putere are leul romanesc?

    Cand vine vorba despre salarii, leul pare a castiga lupta cu valuta. Circa 10-15% dintre angajatii pe posturi de conducere isi negociaza salariile in lei de 3-4 luni incoace, spune George Butunoiu de la compania de recrutare Alexander Hughes, „mult fata de 0% cat era inainte“. In afaceri insa, planurile sunt gandite tot in euro si dolari.

    „SIGUR CA LEUL ARE PUTERE“: „Simtim asta cand trebuie sa platim cele 3.600 de salarii (…). Noi suntem captivi ca gandire valutelor, dar realitatea ne va face sa ne schimbam modul de gandire“, crede Laurentiu-Tigaeru Rosca de la Mara, Focsani.

    „NICI O PUTERE“: „In schimburile internationale, leul nu are nici o putere, totul se negociaza in valuta. Iar schimburile interne, chiar daca se negociaza in lei, se raporteaza permanent la euro/dolar“, spune Gheorghe Antochi, presedinte al Agricola International.

    10% MIZEAZA PE LEU: „Multi dintre cei cu care am incheiat contracte de consultanta cer preschimbarea contractelor in lei pana la sfarsitul anului. Iar firmele incep sa negocieze salariile in lei pentru toate functiile. Fenomenul a inceput in urma cu vreo doua luni si in prezent cam 10% dintre firme prefera leul“, spune Daniela Necefor, managing partner la compania de consultanta si recrutare Total Business Solutions.

    LECTIILE ESTULUI: „Intarirea monedelor nationale in tot estul Europei denota stabilitatea economiilor, faptul ca au «imbatranit» in sens pozitiv. UE nu poate tine in spate economii instabile, iar o moneda puternica (…) faciliteaza accesul in zona euro“, spune un analist roman, consultant al unei institutii financiare internationale.