BusinessMagazin

Blog

  • STRATEGII: Factura pe idee

    Sistemul de remunerare a agentiei la idee – nu la orele afectate dezvoltarii acesteia – si care functioneaza in Occident de cateva decenii, isi face loc si in Romania. Drapelul il poarta, aici, Leo Burnett.

    Daca proprietarii Nike si-ar vinde astazi logo-ul – popularul desen cunoscut sub numele „Swoosh“ – mai mult ca sigur ca ar incasa pe el niste miliarde de dolari. Asta pentru ca logo-ul este unul dintre elementele de baza ale brandului Nike, evaluat in prezent la 10,11 mld. dolari, conform companiei de consultanta Interbrand. Iar pentru ideea acestui logo, Carolyn Davidson – studenta americana care l-a creat in 1971 – a primit suma de 35 de dolari.

    Fara a aduce acest exemplu in discutie, dar argumentand ca o idee buna poate aduce unei companii beneficii timp de mai multi ani, agentia de publicitate Leo Burnett & Target spune ca ar trebui schimbat sistemul de remunerare a creativitatii in publicitate. In prezent, plata agentiilor se face in functie de orele pe care le afecteaza unui proiect, „ceea ce nu este corect“, spune Bogdan Naumovici, director regional de creatie al agentiei. Tarifele fiind cam aceleasi peste tot, explica el, nu este normal ca o agentie cu experienta si cu performante de strategie sa fie platita la fel cu o agentie fara rezultate notabile. „Si atunci ce mai face diferenta intre agentii?“ se intreaba Naumovici, referindu-se la posibilitatea ca o agentie sa incaseze cateva zeci de dolari pentru o idee strategica pe care o pune pe hartie in zece minute si de care clientul sa se foloseasca ani buni la rand.

    Asta in vreme ce o alta agentie ar putea incasa aceiasi bani pentru o idee ce se va dovedi in timp ca fiind non-strategica. „In definitiv, clientul cumpara calitate, nu travaliu“, subliniaza directorul de creatie de la Leo Burnett, care scoate la iveala practica unor agentii de a minti clientul cu privire la orele pe care le aloca unui proiect. „Iar acest lucru se intampla tocmai din cauza sistemului de plata la ora: agentia are tendinta sa incarce clientul la numarul de ore sau la preturile de executie“, spune Naumovici, concluzionand ca, in definitiv, agentia vinde idei unui client, nu ore de lucru.

    Nici plata la comision nu este o solutie, spune agentia. Stefan Iordache, managing partner, explica: „Daca am fi platiti la comision, am fi tentati sa crestem costurile altfel“. Un exemplu: in cazul executiei unui spot, agentia poate incarca factura de productie pentru a avea un comision mai mare (comisionul reprezentand un anumit procent din valoarea acesteia). Aceasta practica este deseori intalnita in publicitate, clientul neavand control asupra costurilor practicate in industrie. Tocmai de aceea, Stefan Iordache spune ca prin plata per idee se respecta mai bine regulile jocului transparentei. Iar ideea la care el face referire – si pe care a adus-o si Naumovici in discutie mai devreme – nu inseamna ideea unei reclame si atat. Prin idee se intelege intregul concept strategic dezvoltat in jurul unui brand – strategia de comunicare publicitara, conceptul creativ si maniera de executie.

    Iordache ofera si un exemplu de astfel de idee pe care a oferit-o de curand unui client. Este vorba despre un client al carui business agentia il cunostea de trei ani, la fel si istoria brandului. „De aceea nu ne-a fost greu sa ii dam repede solutia, adica ideea strategica de care avea nevoie. A durat 5-10 minute, iar clientul ne-a platit 50.000 de euro“, spune Iordache confirmand astfel observatia lui Naumovici ca sistemul remuneratiei pe idee are mari sanse sa prinda si in Romania, „clientii nefiind rau-intentionati“, dupa cum s-a exprimat Naumovici in cadrul unei intalniri cu presa de specialitate la sfarsitul anului trecut.

    Vorbind de receptivitatea clientilor la plata pe idee, Iordache spune ca o oarecare reticenta ar putea veni din partea clientilor multinationali (probabil pentru ca, de regula, multinationalele respecta procedurile de lucru impuse de la sediul central). Cu toate acestea, acestia „nu sunt impotriva acestei maniere de lucru“, completeaza Iordache. Deocamdata insa, Leo Burnett a batut palma asupra acestui sistem de remunerare cu clienti autohtoni: Altex, Cris-Tim, BCR.

    Reinventeaza Leo Burnett roata? Nu, admit reprezentantii agentiei, spunand ca acest sistem de plata este deseori intalnit in tarile dezvoltate, dar nu in cadrul retelelor, specifica agentia, ci in cadrul marilor agentii independente (retelele fac parte din grupurile de comunicare internationale. De pilda reteaua Leo Burnett face parte din grupul francez Publicis, care mai include retelele Publicis si Saatchi&Saatchi, pe partea de publicitate). Printre agentiile independente nominalizate de Leo Burnett ca practicand onorariul pe idee se numara Wieden & Kennedy, prezenta in sase tari (printre clientii acesteia numarandu-se Nike, Heineken, Siemens si Vodafone) si Bartle Bogle Hegarty – in cadrul careia reteaua Leo Burnett detine 49% – avand birouri in cinci tari si clienti precum Audi, Johnnie Walker, Levi’s sau Sony Ericsson.

    Cum comenteaza managerii altor agentii din Romania initiativa Leo Burnett de a factura clientii la idee? Radu Florescu, managing director la Saatchi&Saatchi, spune ca i se pare „foarte buna“ ideea de a factura clientii pentru idei / concepte strategice. „Pana la urma, valoarea unei agentii este data de experienta si capacitatea de a genera idei creative si concepte bune“, argumenteaza Florescu, mentionand ca Saatchi & Saatchi factureaza „fie pe ora, fie pe fee (comision – n.r.) lunar, fie pe proiect“. Intrebat daca Saatchi & Saatchi se gandeste sa schimbe ceva in modalitatea de remunerare, Florescu a spus ca, deocamdata, nu va face acest lucru.

    Si Dan Moraru, managing director ale agentiei Graffiti BBDO si CEO al BBDO Group Romania, admite ca o agentie este indreptatita sa fie platita pentru ideile / conceptele strategice pe care le dezvolta, acestea reprezentand „o buna parte din produsul muncii unei agentii“. Moraru mai spune ca, in prezent, exista mai multe modele pentru felul in care se estimeaza valoarea muncii agentiei si „forma concreta de calcul“ al acesteia, dar ca nici unul dintre aceste modele nu este perfect – dar „toate sunt perfectibile“, subliniaza el. Iar initiativa Leo Burnett „ar putea sa se incadreze in acest demers al perfectionarii modelelor de remunerare. Sau intr-un demers de PR. Ramane de vazut“, a spus managerul Graffiti BBDO. Cum factureaza agentia pe care o conduce acesta? „Onorariu pe proiect, onorariu lunar in suma fixa sau onorariu calculat ca un procent aplicat la costurile nete (comision, n.r.). Iar la fiecare dintre acestea se adauga de cele mai multe ori bonusuri de succes/rezultate. Fiecare model este utilizat in functie de particularitatile muncii agentiei pentru client“, spune Moraru, mentionand ca Graffiti perfectioneaza permanent modelele de remunerare „astfel incat sa reflecte cat mai fidel si actual valoarea muncii agentiei“.

    De acord cu Moraru sunt si reprezentantii Leo Burnett cand vine vorba despre modul in care isi vor evalua ideile vandute catre clienti. Tarifele percepute vor reflecta valoarea acestor idei, masurabila prin relevanta pentru client. O idee valoroasa – deci relevanta pentru client – este creativa, strategica si durabila. „Tarifele nu vor fi standard, ci vor diferi de la idee la idee. Sau – ca in cazul consultatiei medicale – de la pacient la pacient. Iar fiecare client isi va face propria evaluare (a ideii – n.r.), pe rezultate concrete“, explica Stefan Iordache. Aceasta a doua afirmatie a managerului de la Leo Burnett nu pare ca desprinsa din cartile de science-fiction – chiar exista clienti care apreciaza ideile valoroase chiar si dupa ani de zile, ba chiar o si remunereaza.

    Un exemplu este chiar cel amintit la inceputul articolului, care dateaza de mai bine de douazeci de ani. Phil Knight, fondatorul si presedintele Nike, avea sa-si exprime recunostinta fata de cea care crease logo-ul Nike – fosta studenta la design Carolyn Davidson – dupa 12 ani de la momentul respectiv. In 1983, Knight a organizat o masa dedicata special lui Carolyn, careia i-a oferit in dar un inel de aur in forma logo-ului, incrustat cu un diamant, dar si un plic ce continea certificatul de actionar Nike (valoarea stocului nu a fost niciodata dezvaluita). Totul in semn de recunoastere pentru ideea ei, desi – cum a recunoscut Carolyn insasi – Knight era absolvit de orice datorie fata de ea.

  • Evrika!

    Putine branduri ale lumii au avut sansa unor idei creative care sa aiba valoare odata cu trecerea timpului. Cel mai relevant exemplu este Nike, al carui slogan – „Just Do It“ – este considerat de unii specialisti ca fiind cel mai eficient din istoria publicitatii.

    INCEPUTURI: Nike era un nume relativ obscur atunci cand Dan Wieden si David Kennedy – fondatorii agentiei Wieden & Kennedy – au preluat acest cont in 1982, Nike fiind de altfel si primul client. Agentia a plecat la drum cu un sediu improvizat intr-un subsol din Portland, avand in dotare un aparat telefonic si o secretara imprumutata. Ideea conceptului „Just Do It“ dateaza din 1988 si i-a venit lui Dan Wieden in cateva minute, in timpul unei discutii cu reprezentantii firmei Nike.

    REZULTATE: In anii ‘80, Nike se afla cu mult in urma rivalului sau, Reebok. Dar cu ajutorul campaniei bazate pe conceptul „Just Do It“, a reusit sa-si creasca businessul local de incaltaminte sport de la 18% la 43% in zece ani (1988-1998). La nivel mondial, in acelasi interval, vanzarile Nike au crescut de la 877 mil. la 9,2 mld.$.

    IN PREZENT: Pentru anul fiscal 2005, Nike raporteaza venituri de 13,7 miliarde de dolari, o crestere de 12% fata de anul precedent. Iar Wieden & Kennedy este in continuare agentia de casa a Nike, fiind una dintre cele mai creative agentii din lume. Despre Wieden & Kennedy, Leo Burnett spune ca este adepta remuneratiei pe idee.

    ALTE EXEMPLE:

    • CARLSBERG – Conceptul, centrat in jurul sloganului „Probably the best beer in the world“, a fost creat de Saatchi & Saatchi in 1973 si este unul dintre cele mai memorabile sloganuri la nivel mondial.
    • PANASONIC: In SUA, brandul  avea 21% cota de piata la inceputul lui 2005. Dar, dupa numai cinci luni de la demararea campaniei in jurul conceptului „Ideas for Life“ (creata de Grey), brandul a crescut de la 21% la 55%.
    • PRIGAT: In Romania, Leo Burnett ofera ca exemplu de succes brandul Prigat, cel mai premiat brand romanesc la concursurile de creatie. Vanzarile Prigat au crescut in volum cu 40% intre ianuarie si octombrie 2005, fata de aceesi perioada in 2004. Despre notorietatea Prigat (advertising awareness), Leo Burnett spune ca este de 72%, in timp ce notorietatea Cappy – competitorul sau direct – se afla cu 25% in spatele Prigat.

    SURSE: 1. CENTER FOR APPLIED RESEARCH, CIT~ND FINANCIAL TIMES, ADVERTISING AGE, LOS ANGELES TIMES, ADWEEK SI NEWSWEEK;
    2. WIKIPEDIA; 3. ADVERTISING AGE; 4.TVACRES.COM

  • VREMEA BILANTULUI

    Sistemul de remunerare a agentiei la idee – nu la orele afectate dezvoltarii acesteia – si care functioneaza in Occident de cateva decenii, isi face loc si in Romania. Drapelul il poarta, aici, Leo Burnett.

    Leo Burnett si-a prezentat bilantul ultimilor ani, dar si obiectivele pentru 2005-2010. Unul dintre aceste obiective este un nou sistem de remuneratie a agentiei.

    VENITURI: Agentia a avut venituri de aproximativ 2,7 milioane de euro (pana in septembrie 2005), iar pentru anul acesta estimeaza venituri de circa 3 milioane de euro.

    NEW BUSINESS: Anul trecut, Leo Burnett a obtinut 677.000 de euro din New Business, ceea ce reprezinta aproape un sfert din totalul veniturilor.

    CLIENTI: Circa 78% dintre clientii castigati au venit la Leo Burnett fara pitch (licitatie). Printre clientii refuzati se numara Connex si Flanco. Agentia a fost si in postura in care a concediat clienti, cel mai cunoscut caz fiind Elite, cu cativa ani in urma. Iar un client pe care agentia l-ar refuza ar fi Romania, pentru proiectul brandingului de tara (agentia spune ca nu crede in reusita construirii unui brand de tara, in lipsa unor adevaruri specifice – dar si din cauza balbaielii guvernantilor).

    REZULTATE: Leo Burnett & Target este perceputa de catre clienti ca fiind agentia cu cea mai buna strategie, conform studiului AdMarket, editiile 2003 si 2004 (AdMarket este un studiu realizat in randul clientilor, pentru a testa perceptia acestora despre agentii). Leo Burnett este si agentia cu cele mai notabile reusite la concursurile de creatie, printre care se numara si ocuparea locului intai la festivalul regional Golden Drum de la Portoroz (Slovenia).

    OBIECTIVE 2006: Pentru acest an, agentia si-a fixat urmatoarele obiective: sa instaureze sistemul remuneratiei pe idee; sa fie din nou agentia anului la Ad’Or si la Golden Drum; sa obtina premii la Effie, Epica, Clio si Cannes.

  • De ce sa cauti informatiile pe Internet, cand ele vin singure?

    Recent, internautul a intrat in cea de-a doua faza a existentei sale. Nu mai este nevoit sa caute acul in carul cu fan, pentru ca informatiile care il intereseaza vin singure la el. e ce a aparut noul val al Internetului? Din acelasi motiv pentru care unora le place sa isi scrie numele ori porecla pe placutele de inmatriculare ale masinii. Sau pentru care altii isi vopsesc casele in roz: nevoia de personalizare.

    Daca in cele doua exemple de mai sus este vorba de o personalizare mai degraba la nivel estetic, internautii cauta de fapt ceva in plus: organizarea datelor de pe web intr-un mod care sa corespunda cu preferintele si interesele proprii. Este vorba de aceeasi nevoie care a dus la aparitia motoarelor de cautare: degeaba exista pe Internet o infinitate de informatii daca utilizatorul nu o poate gasi exact pe cea de care are nevoie, in momentul in care are nevoie.

    Insa cum poate sti computerul, o masina a carei unica inteligenta consta in faptul ca transforma impulsuri electrice intr-o insiruire de 1 si 0, care este informatia importanta pentru stapanul sau, utilizatorul? Evident, nu stie. Insa ceea ce stie, mai nou, este cum anume sa monitorizeze site-urile care ii sunt indicate de utilizator pentru a da semnalul de alarma de fiecare data cand pe acestea apar informatii noi si relevante.

    Procedeul este posibil datorita unei noi tehnologii, numita Real Simple Syndication (RSS). Sa luam ca exemplu un utilizator de Internet care este si pasionat de pescuit. Ca orice pescar, este foarte dornic sa-si impartaseasca experientele de pe malul apei cu cei cuprinsi de acelasi morb. De asemenea, e interesat sa fie la curent cu ultimele noutati, sfaturi si trucuri despre domeniul pescuitului. Plus ca n-ar vrea ca in magazine sa apara o undita noua, mai performanta si nu foarte scumpa, de care el sa nu afle cat se poate de repede.

    Astfel ca, dintr-odata, el isi poate defini cateva site-uri de interes pe care vrea sa le tina sub observatie – de exemplu, un forum de discutii, un site de informare generala despre pescuit si cateva magazine online cu articole de profil. Daca site-urile respective au activata optiunea de informare prin RSS (si tot mai multe site-uri adopta aceasta metoda pe zi ce trece), pescarul nostru nu mai trebuie decat sa-si configureze browserul de Internet sau sa-si instaleze pe calculator un mic program, numit generic „agregator“ (online se gasesc multe variante gratuite), si sa astepte sa primeasca alerte de fiecare data cand site-urile sale favorite publica ceva nou. Agregatorul ii poate prezenta informatiile intr-un mod care, la randul sau, se poate personaliza.

    De exemplu, noutatile ii pot fi afisate dupa modelul e-mailurilor din inbox sau al articolelor de pe site-urile de stiri: fie doar titlul, pe care se poate apasa cu mouse-ul pentru a fi redirectionat catre pagina web unde se afla restul articolului, fie titlul si primul paragraf, pentru a decide cu usurinta care informatie este mai interesanta si merita citita mai departe. In functie de complexitatea scriptului RSS, un site poate oferi actualizari separate, in concordanta cu rubricile sale. De pilda, site-ul ziarului american The New York Times contine fluxuri RSS diferite pentru categorii ca Business, Arta, Stiinta, Sport. Utilizatorul poate opta inclusiv pentru a fi tinut la curent doar cu noutatile din subcategorii – cum sunt, in cazul rubricii Sport, fotbalul, hocheiul sau golful.

    Astfel, are loc o schimbare cu 180 de grade a modului in care oamenii se informeaza, explica specialistii. Daca pana acum utilizatorul trebuia sa mearga la informatie (sa caute site-ul dorit si sa il „rasfoiasca“ pana gaseste ceea ce il intereseaza), tehnologia RSS aduce informatia la utilizator. Si nu orice fel de informatie, ci doar aceea care este relevanta si, mai ales, noua. Unii experti sunt de parere ca RSS-ul este modalitatea viitorului de a accesa informatii si chiar de a „consuma“ stiri, lucru care naste deja o serie de intrebari cu privire la viitorul mass-media traditionale. Pentru ce sa-si mai piarda internautul vremea asteptand sa inceapa jurnalul de stiri la televizor, iar apoi sa fie nevoit sa vada trei-patru stiri neinteresante doar ca sa ajunga la stirea pe care o asteapta?

    De acum, jurnalul de stiri poate ramane, cuminte, pe calculator, pana cand utilizatorul este gata sa il urmareasca. E vorba doar de stiri din domeniile care il intereseaza, iar Internetul viitorului va permite (tendinta este deja vizibila) si vizualizarea de clipuri video in legatura cu noutatile cautate. Practic, jurnalul de stiri in format video este la un pas de a pleca de pe televizor si de a se muta, la bunul plac al telespectatorului, pe computer. Ramane de vazut doar cat timp va dura pana acest pas va fi facut complet – daca se va ajunge aici – avand in vedere ca televiziunile, radiourile si ziarele nu vor ceda teren fara lupta. Alti specialisti sunt mai circumspecti: exista si opinii conform carora RSS-ul este doar un nou mod de a „ambala“ informatia, astfel ca ziaristii traditionali nu vor fi afectati. Va fi in continuare nevoie de oameni specializati in a colecta informatii si redacta articole „cu cap si coada“, cu toate ca fenomenul jurnalelor personale online (blog-uri), prin care oricine poate publica orice, este pe o panta ascendenta.

    Chiar daca nu va afecta foarte mult  mass-media traditionale in ceea ce priveste productia de stiri, RSS-ul va reusi cu siguranta sa revolutioneze modul in care oamenii ajung la informatiile care ii intereseaza. Inca de la aparitia primului motor de cautare a fost clara dorinta oamenilor de a gasi si organiza continutul relevant pentru ei, in marea incontrolabila de informatii care este Internetul. A fost insa nevoie sa treaca cativa ani buni, timp in care conceptul s-a rafinat, iar marii jucatori online au inteles ce trebuie sa le ofere internautilor pentru a-i castiga.

    La o privire mai atenta asupra ofertei celor trei „mari“ de pe Internet, Yahoo, Google si Microsoft, tendinta de personalizare a serviciilor este evidenta. Yahoo! a lansat anul trecut serviciul „My Yahoo!“ (http:// my.yahoo.com), o pagina web unde utilizatorul isi poate defini categoriile de informatii pe care vrea sa le vizualizeze la fiecare vizita (de exemplu, stirile economice Reuters sau informatiile meteo despre orasul sau). Alaturi de categoriile predefinite, utilizatorul poate opta si pentru alte site-uri favorite, cu conditia ca acestea sa aiba definita posibilitatea de a trimite actualizari RSS.

    Astfel de site-uri exista si pe Internetul romanesc (de exemplu, serviciul de stiri Hotnews, la adresa http://rss.hotnews.ro). Pe langa oferta de tip RSS, Yahoo! mai are in maneca un as: recent, a avansat un concept ce acum cativa ani ar fi parut mult prea indraznet – „My Web“ (http://myweb2.search.yahoo.com). „Internetul Meu“ este un portal personalizat, care „combina puterea cautarii online cu puterea oamenilor“, spun oficialii Yahoo!. Folosind acest serviciu, utilizatorul poate salva „scurtaturi“ catre toate paginile pe care le intalneste pe Internet, pentru a le regasi ulterior. Insa acesta este doar primul nivel – „My Web“ permite, in plus, utilizatorului sa puna in comun cu membrii familiei sau cu prietenii intregul portofoliu de pagini preferate, astfel ca puteti vedea cu usurinta ce pagini frecventeaza un cunoscut (bineinteles, daca acesta v-a permis sa ii vedeti colectia de link-uri). Ultimul nivel este cel public, si anume, colectia de link-uri pe care vreti sa o puneti in comun cu toti ceilalti utilizatori ai serviciului.

    In plus, paginile preferate pot fi organizate folosind „etichete“ (cuvinte cheie), intr-un mod mai eficient decat structura clasica cu foldere. De exemplu, un site al unei agentii de turism poate fi descris folosind cuvinte cheie ca „turism“, „litoral“, „munte“, in timp ce un site ce prezinta trasee montane va primi de asemenea ca eticheta cuvantul „munte“, plus alte indicii precum „alpinism“ sau „cabana“. Apoi, cand utilizatorul va face o cautare in paginile sale preferate folosind cuvantul cheie „munte“, va regasi ambele pagini (si pe cea a agentiei, si pe cea cu traseele montane), desi aparent intre ele nu exista o legatura directa. De asemenea, daca paginile au fost copiate si in colectia publica, ele vor intra printre rezultatele cautarilor altor internauti, ceea ce este din nou o oportunitate de a intra in legatura cu oameni cu pasiuni comune, spun oficialii Yahoo!. Pe langa link-uri catre pagini de Internet, utilizatorii „My Web“ pot salva si continutul paginilor respective. Asta pentru a fi siguri ca nu vor pierde o informatie anume, in eventualitatea ca paginile se vor modifica in viitor.

    La randul sau, Google a fost unul dintre primele site-uri care au lansat asa-numita „pagina de start personalizata“ (Personalized Home – www.google.com/ig?h), in vara anului trecut. Astfel, Google a demonstrat dorinta sa de a deveni un portal de Internet, dincolo de functia clasica de motor de cautare. Utilizatorul poate opta sa citeasca pe pagina Google stirile principalelor ziare din lume (sau stirile din categoriile Google News), rezultatele cautarilor online pe care le efectueaza frecvent, starea vremii, citate celebre, informatii despre filmele si piesele de teatru favorite, anunturile postate pe site de clubul al carui membru este si asa mai departe. Prima pagina a Google devine astfel un fel de avizier electronic, unde toate informatiile il privesc in mod direct pe cel care le citeste.

    Si rivalul Microsoft a pus la punct un serviciu de personalizare a Internetului. Numit „Live“ (www.live.com), a fost lansat in urma cu aproximativ doua luni si reprezinta o recunoastere publica din partea lui Bill Gates a faptului ca rivalii Yahoo si Google au avut dreptate sa insiste pe oferirea de servicii online gratuite. Este mai important sa atragi utilizatori fideli pe site-urile proprii decat sa urmaresti castigul imediat vanzandu-le CD-uri cu software, a spus Gates, care cu siguranta nu a uitat de modalitatea prin care fidelitatea se poate transforma pana la urma in bani: publicitatea online.

    Portalul „Live“ le permite internautilor sa aleaga dintr-o serie de fluxuri RSS predefinite si aranjate pe categorii (de pilda, Business, Divertisment, Stiri etc.) sau sa opteze pentru alte site-uri favorite. Totodata, site-ul dezvoltat de Microsoft ofera posibilitatea de a personaliza informatiile meteo, horoscopul sau datele de la bursa.

    Insa campul de batalie al anului 2006, in ceea ce priveste tehnologia RSS, va fi probabil e-mailul. Cum anume functioneaza conceptul? Marii furnizori de servicii online au, fiecare, si cate un serviciu de e-mail gratuit (Yahoo! Mail, Microsoft Hotmail, Google Gmail). Tinand cont de faptul ca orice internaut care se respecta isi incepe ziua cu verificarea e-mailului, acesta este momentul in care el trebuie „agatat“ cu titlurile si informatiile RSS. Astfel, daca alaturi de mesajele e-mail i se afiseaza pe ecran si link-uri catre stirile sau informatiile sale preferate, este mult mai probabil ca acel utilizator sa fie fidelizat si sa foloseasca si alte servicii ale portalului respectiv ori de cate ori revine sa-si verifice e-mailul.

    Desi Yahoo! a fost primul care a anuntat ca are in vedere integrarea fluxurilor RSS cu interfata de e-mail, prima companie care chiar a facut acest lucru (intr-un stadiu, deocamdata, minimal) a fost Google, la jumatatea lunii decembrie.

    Clientii serviciului de e-mail al Google isi pot alege o serie de categorii de informatii preferate, iar in timp ce ei isi verifica mesajele, deasupra inbox-ului le este afisat cate un link catre fluxurile RSS alese de ei. Serviciul, numit Web Clips, nu este foarte complex, avand in vedere ca internautii nu pot vedea toate link-urile simultan, ci doar unul cate unul, actualizarea facandu-se la interval de cateva secunde. Totusi, este clar un semnal ca marii jucatori de pe Internetul mondial sunt preocupati de implementarea RSS in e-mail, avand ca scop cresterea bazei de clienti.

    Tehnologia RSS a inceput sa prinda si pe Internetul romanesc. Primul site care a inglobat o optiune similara cu „Pagina de start personalizata“ a Google, Yahoo! sau Microsoft este portalul Neogen, care permite utilizatorilor sa isi aranjeze informatiile favorite asa cum doresc ei (www.neogen.ro, sectiunea Pagina Mea). Practic, din cateva click-uri, orice membru al retelei de site-uri a Neogen poate sa aiba o pagina personala, cu informatii si stiri favorite, atat din oferta companiei, cat si de pe orice site extern care foloseste tehnologia RSS.

    „Scopul acestei initiative a fost de a oferi impreuna cu facilitatile Neogen un continut bogat, din tot Internetul, acesibil intr-un singur loc, pentru a imbunatati experienta online a utilizatorilor nostri“, a spus Calin Fusu, directorul general al Neogen. Pagina personalizata este doar primul pas dintr-o serie de actiuni menite sa faca experientele online mai „prietenoase“ pentru clientii Neogen, a promis el.

    Ca sa-si creeze propria pagina personalizata, utilizatorii care viziteaza portalul Neogen trebuie sa foloseasca un panou de control disponibil in stanga paginii pentru a adauga continutul dorit. In functie de sectiune, utilizatorii pot edita continutul pentru a le fi afisata numai informatia dorita. De exemplu, unii vor dori stiri economice, iar altii stiri politice. Unii aleg informatiile din sport, iar altii din muzica si asa mai departe.

    Utilizatorii portalului Neogen au la dispozitie sectiuni care cuprind serviciile Neogen (BestJobs, Noi2, Anunturi, Doizece, Stiri, Horoscop, Auto, Imobiliare, Local, Club, Citatul zilei si Foto), cat si sectiuni ce cuprind continut din afara site-ului (Softpedia, Slashdot, @rgumente, BadOrGood, Engadget, del.icio.us si Curs valutar).

    Designul simplu al paginii permite celor care si-au personalizat pagina sa ordoneze continutul dupa propriul plac. Acestia pot muta casutele in orice pozitie pe pagina, folosind mouse-ul. Odata creata, pagina poate fi vizualizata de pe orice calculator, cu conditia ca utilizatorul sa se logheze mai intai pe contul sau din reteaua Neogen.

    Au aparut de asemenea si in Internetul romanesc colectiile de fluxuri de informatii, unde utilizatorii pot gasi mai usor RSS-urile pe care vor sa le aiba tot timpul la indemana. De exemplu, pe http://rss.mioritics.ro/ sunt disponibile acum aproape 500 de fluxuri de informatii in format RSS, din site-uri romanesti, fie ele pagini de informatii, ziare, jurnale personale, cluburi si forumuri sau alte asemenea surse online. Majoritatea pot fi convertite in format WAP pentru a putea fi citite si pe telefonul mobil.

    Devine astfel clar faptul ca viitorul comunicatiilor a mai castigat un epitet. Nu va fi doar mobil, ci si personalizat. Iar daca ideea unei case vopsite in roz vi se pare prea excentrica, nu va speriati. Puteti cauta cu rabdare nuanta perfecta, „vopsind“ virtual pagina de Internet preferata.

  • Ce este RSS?

    Cele mai populare site-uri de pe Internet incearca sa isi fidelizeze audienta utilizand tehnologii tot mai avansate, care permit personalizarea paginilor lor cu acel continut care il intereseaza in mod deosebit pe vizitator.

    ISTORIE: Tehnologia a fost inventata de un specialist al Netscape, in 1999, intr-o perioada cand mai-marii Internetului cautau o solutie pentru actualizarea in timp real a site-urilor de stiri.

    SUCCES: Tehnologia RSS a fost incorporata pe marile site-uri pentru ca fiecare vizitator sa isi poata adauga informatiile relevante in propria sa pagina. Exista si programe specializate (agregatoare) unde informatiile sunt prezentate intr-o interfata asemanatoare cu e-mailul.

    FUNCTIONARE: Pe scurt, utilizatorul poate sa isi adauge intr-o singura pagina toate site-urile favorite, citind informatiile, stirile si mesajele relevante pentru el, intr-un singur loc. Vizitatorul economiseste timp, in care ar fi vizitat toate aceste site-uri separat, si in plus devine in timp „dependent“ de aceasta pagina.

  • Cazul Seigenthaler

    Un scandal izbucnit la inceputul lunii decembrie a propulsat enciclopedia libera  Wikipedia in prima pagina a marilor ziare americane si a pus sub semnul indoielii credibilitatea informatiilor pe care le ofera. Dar i-a si subliniat avantajele.

    Printre sutele de componente aditionale ale browserului Firefox se numara si una care mi-a devenit indispensabila. Este simpla si eficienta: pentru orice cuvant selectat, un simplu clic imi ofera sansa sa aleg o sursa de referinta online pentru cuvantul respectiv. Printre referintele pe care mi le-am ales se numara dictionare de limba, precum si o enciclopedie, care este – desigur – Wikipedia. Implicit, exista si posibilitatea unei cautari cu Google, dar pentru o referinta imediata, Wikipedia este varianta „fireasca“ pentru milioane de utilizatori al Internetului.

    De ce nu Britannica? Din multe motive, printre care numarul de intrari (874.147 in Wikipedia fata de maximum 120.000 in Britannica) si dinamica acestora. In plus, accesul la Britannica Online este contra cost si implica niste mici complicatii. Dar exista si un revers: Britannica este o referinta considerata mai serioasa, cu traditie si autoritate, in vreme ce Wikipedia este rezultatul contributiilor voluntare a nenumarati amatori, adesea anonimi, a caror expertiza in domeniul abordat este imposibil de probat. Cum stau de fapt lucrurile a incercat sa probeze prestigioasa revista Nature, in cadrul unui studiu comparativ, ale carui rezultate au fost publicate la inceputul lui decembrie 2005.

    Considerand doar articolele tehnice, autorii studiului au gasit o medie de trei erori per articol in Britannica, fata de patru in Wikipedia. Dat fiind faptul ca articolele din Wikipedia sunt in general mai ample, se poate considera ca rezultatele sunt aproape egale. Dar mai exista un aspect de care trebuie tinut seama: accesul public la editarea continutului Wikipediei implica anumite riscuri, dincolo de simplele erori. Vandalizarea unor articole este inevitabila, un caz notoriu fiind semnalat cam cu un an in urma chiar in paginile romanesti ale enciclopediei, referindu-se la biografia unui cunoscut poet si politician contemporan. Cazul a starnit valuri in sfera Internetului romanesc, opiniile asupra incidentului fiind diverse. In vreme ce o parte sustinea necesitatea unui control oarecum „institutional“ al continutului, o alta parte pleda pentru libertatea deplina, bazandu-se pe vigilenta publica, pe mecanismele tehnice ale serviciului si pe cutumele instituite de comunitate.

    Un incident asemanator a aprins de curand spiritele si a adus Wikipedia in prima pagina a stirilor. Vreme de mai bine de o jumatate de an, articolul dedicat lui John Seigenthaler Sr. – reputat jurnalist, scriitor si om politic american – continea o referire la o presupusa (dar neprobata) implicare in cazul atentatelor asupra lui Robert si John F. Kennedy. Scandalul s-a bucurat de o larga expunere mediatica si pana la urma l-a obligat pe Jimmy Wales – fondatorul Wikipediei – sa faca unele concesii in privinta modului de functionare a enciclopediei: utilizatorii anonimi nu vor mai putea initia articole noi, dar vor putea in continuare sa intervina asupra celor existente.

    Schimbarea e minora, pentru ca oricum imensa majoritate a articolelor sunt initiate de utilizatori inregistrati, care de cele mai multe ori supervizeaza si corectiile facute de altii. Cert este insa ca incidentul a patat intrucatva  reputatia acestui imens proiect colaborativ cu caracter public. Mai sunt cateva aspecte interesante legate de acest caz. Unul ar fi faptul ca, desi anonim, autorul articolului a fost in cele din urma identificat si doar scuzele publice l-au salvat de un proces. Al doilea ar fi ca insusi Seigenthaler a corectat pagina buclucasa din Wikipedia, articolul biografic devenind astfel… autobiografic. Dar aici se reitereaza chestiunea conflictului de interese, care a fost pusa si atunci cand Adam Curry – creditat ca fiind inventatorul podcasting-ului – a fost acuzat ca a intervenit in articolul dedicat lui Kevin Marks, care a dezvoltat in paralel o tehnologie asemanatoare. In fine, ar merita sa mentionez ca cea mai sintetica si documentata analiza a cazului Seigenthaler am gasit-o chiar in Wikipedia, la doar doua saptamani dupa incident.

    Pana la urma, Internetul ne invita la discernamant. Prefer Wikipedia tocmai pentru ca adesea gasesc avertismentul care-mi atrage atentia ca neutralitatea articolului in cauza este contestata. Pentru ca am acces la istoria paginii si la discutiile dintre cei care au contribuit la crearea ei. Pentru ca ma invita sa ma indoiesc, deci sa cuget. Pentru ca, in vreme ce Britannica este un monument, Wikipedia este un organism viu.

  • E-mailuri in loc de muzica

    Tocmai ati primit un e-mail important, dar n-aveti timp sa-l cititi pentru ca s-a ivit ceva de rezolvat in afara biroului si trebuie sa plecati urgent? Exista o solutie: copiati e-mailul pe playerul MP3 si ascultati-l pe drum!

    Irlandezii de la MagneticTime au produs un software, numit MT1, care se pricepe sa converteasca mailurile sau documentele din Word in format MP3, folosind tehnologia „text-to-speech“ (dezvoltata de o alta companie, Acapela Speech Technology). Aceasta tehnologie preia textele si le transforma in mesaje citite cu voce tare (de catre computer). MP3-ul poate fi apoi copiat si ascultat, nu numai pe popularele playere de muzica digitala iPod ale Apple, ci pe orice computer, telefon mobil, PDA (asistent digital personal) sau alt player pe care il aveti la dispozitie, sustin oficialii companiei MagneticTime.

    Astfel ca imaginea din filmele science fiction, in care computerul se adreseaza cu propria sa voce celor din jur, este cu un pas mai aproape de realitate. Dar specialistii irlandezi spun ca vocea care va da „viata“ mailurilor sau documentelor de care aveti nevoie nu este una ciudata, similara cu cea a unui robot, ci este foarte apropiata de inflexiunile vocii umane. Vocea a primit chiar un nume – „Heather“ – au precizat oficialii MagneticTime.

    Cum functioneaza mai exact acest software? Practic, in momentul in care in aplicatia de mail Outlook a Microsoft este primit un nou mesaj, acesta este automat selectat si copiat intr-un folder special pe care il creeaza MT1 in momentul in care este instalat pe computer. Dupa aceea, procesul de conversie a textului este automat, iar textul in format MP3 este deja pregatit pentru a fi copiat pe un player sau pe telefonul mobil.

    Singura problema ar fi ca „Heather“ stie numai limba engleza, iar daca va trebui sa „citeasca“ un text in alta limba, nu se va descurca prea bine. Totusi, compania pregateste pentru anul viitor si MT2, o versiune a software-ului care sa functioneze si in alte limbi straine – franceza, germana, spaniola, olandeza si suedeza. „MT1 este un program cu principala utilizare in domeniul de business, permitand deci oamenilor de afaceri ocupati sa fie la curent cu noutatile in timp ce rezolva si alte probleme“, a explicat Richard O’Donnell, directorul executiv al MagneticTimes.

    „Cu toate acestea, poate fi folosit si in domeniul educational. Cateva universitati americane sunt deja interesate sa utilizeze MT1 pentru a oferi studentilor cursurile in format audio“, a mai spus acesta.

  • Cum se despica investitia in patru

    Pentru ca enciclopediile online sunt la moda, antreprenorii de pe Internet au decis sa incerce terenul pentru un nou model de business: enciclopedia de nisa.

    Unul dintre primele proiecte de acest gen este Investopedia.com, un site dedicat celor pasionati de domeniul financiar si de investitii. Site-ul se vrea a fi o resursa completa pentru utilizatori, indiferent de nivelul lor de pregatire. Inca de pe prima pagina puteti alege sectiunea care va intereseaza: „incepatori“, „investitori cu experienta“, „traderi activi“ si chiar „pensii“ – investitii pentru varsta a treia.

    In sectiunea pentru incepatori puteti trece in revista cateva greseli comune facute de investitorii fara experienta. De pilda, unul dintre sfaturile pe care le dau autorii site-ului este „Nu va repeziti sa cumparati actiuni la o companie numai pentru ca valoarea lor a scazut semnificativ“. Greseala aceasta este facuta adesea, atunci cand investitorul compara valoarea actuala a actiunilor cu media ultimului an si, cand vede ca a avut loc o scadere, isi imagineaza ca va urma cu siguranta o crestere in viitorul apropiat. „Faptul ca o companie a pierdut 30% din valoare in ultimul an nu o va ajuta sa castige pe viitor. Mult mai indicat este sa analizati motivele pentru care a avut loc scaderea“, spun expertii in bursa de pe Investopedia.com.

    Tot in aceasta sectiune puteti accesa mai multe „tutoriale“ – articole de invatare a principiilor de baza, fie ca este vorba de investitii in general, de functionarea bursei, a fondurilor mutuale sau chiar a economiei in intregul ei. Printre instrumentele interactive ale site-ului se numara si un mesaj e-mail periodic (newsletter) pe tema generala a investitiilor, la care va puteti abona daca va inregistrati in baza de date a Investopedia.com. Si pentru investitorii cu experienta exista suficiente resurse. Articole pe diverse categorii (printre care – bursa, taxe, trading, analize), explicatii sub forma de mici lectii, dar si definitii ale unor termeni esentiali (cum ar fi EBIDTA – profitul inainte de depreciere si amortizare).

    Daca aveti un termen asupra caruia nu sunteti lamurit, puteti incerca motorul de cautare in baza de date a site-ului. Exista si un alt motor de cautare, unde puteti afla instantaneu cum o mai duc actiunile oricarei companii cotate pe bursa Nasdaq. Investopedia.com este sustinut din fondurile sponsorilor – care au o sectiune separata cu link-uri catre site-urile lor -, dar si din publicitate, pentru ca publicul tinta al site-ului sunt oamenii cu educatie si venituri peste medie. La fel cum Investopedia.com este o destinatie suficient de bogata in resurse pentru a-i atrage pe specialistii in investitii, ca si pe cei care abia aspira la acest statut.

  • Geostrategii si concluzii

    Alaturi de multele calitati ale poporului roman, beneficiem in cel mai inalt grad si de un pacat, cel al imbatarii cu apa rece. Nu este un pacat major si nu este singurul, dar are o caracteristica numai a lui: furnizeaza, cateodata, cele mai bune scuze pentru a ne acoperi neputintele.

    Uite, povestea cu pozitia geostrategica a Romaniei. Paralela 45, Marea Neagra, intersectie de mari cai comerciale, poarta spre oriunde, relieful, oamenii primitori, pe scurt pozitie geostrategica de studiat in manuale de catre geostrategii in devenire. O auzim de ani de zile si o citam de ani de zile, este unul din motivele pentru care suntem invidiati de cei ce ne ravnesc muntii, lanurile si femeile, dar este si unul din motivele pentru care optimismul romanesc s-a pastrat, in ceea ce a insemnat si inseamna intrarea Romaniei in varii organizatii si aliante: „…nu ne lasa aia, c-avem pozitie geostrategica…“. 

    Ba a facut chiar si pui: mai marii orasului Pascani, de exemplu, cred ca pozitia geostrategica a orasului lor, cel mai important nod de cale ferata din nord-estul Romaniei, este un atu major pentru atractivitatea economica a acestuia. Sefii Agentiei de Dezvoltare Regionala Sud-Est, „colt magic“ unde „toate formele de relief se imbina si se contopesc intr-o perfectiune divina“, cred ca zona este de „o importanta geostrategica deosebita“. Google va lamureste mai departe despre ce si cum.

    Nu o sa cad in capcana pe care mi-am intins-o deja si o sa las analizele geostrategice docte geostrategilor militarosi care traseaza axe si care muta stegulete colorate pe harti. In geostrategia mea, pozitie favorabila este acolo unde vin bani multi, unde oamenii sunt ascultati, unde Codul fiscal este Cod fiscal, si nu o eterna incertitudine, unde vorbele frumoase, politicoase si inselatoare nu tin locul actiunilor concrete. Inceputul acestui an a avut tsunami-ul sau, dar nu in Asia, si pe dos: anul trecut apa a venit mare si a inspaimantat o lume intreaga; anul acesta gazele au venit mai putine, iar situatia a marcat o Europa intreaga.

    In ceea ce unii au denumit criza gazelor, pozitia geostrategica a Romaniei, la mijloc de conducta: o zbatere intens consumatoare de energii guvernamentale – declaratii, sedinte, solicitari si asigurari, surse si resurse alternative, productii mai mari, capacitati sporite. Tot acest consum nu si-ar fi avut rostul in situatia in care energiile de care vorbeam ar fi fost dirijate nu sezonier, ci permanent si cu un rost: de cele cateva zeci de kilometri de conducta care ar asigura interconectarea cu reteaua vestica de distributie a gazelor tot aud, periodic, de vreo sapte ani de zile, dar atat.

    De conductele care ar veni din zona caspica si ar traversa, cu beneficiile de rigoare, Romania, am auzit tot cam de sapte – opt ani, dar tot cu auzitul am ramas.

    La Cernavoda lucrarile tin ritmul apelor Dunarii, ba scad, ba urca, dar, spre deosebire de fluviu, nu depasesc cota de extenuare a energiilor umane sau a bugetului de stat. Iar o rabufnire a orgoliului rusesc era o evidenta si de asteptat chiar si pentru geostrategi de mai redusa anvergura. Oricum, geostrategic, ne-am asigurat ca platim pentru gazele rusesti la fel cu marile puteri economice, situatie mai costisitoare decat a vecinilor, dar mai greu de ignorat, oricat de mari ar fi orgoliile tarilor karatisti.

    Pe alte planuri, politicienii ne asigura ca 2006 este ultimul an inainte de integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, pentru ca suntem mai bine vazuti la Bruxelles, ne-am luat de par cu coruptia si mai avem si pozitie geostrategica. Dar dracusorul de pe umarul meu stang, dupa ce a studiat bilanturile anului trecut, ma tot trage de maneca si-mi spune ca atuurile romanesti s-ar putea dovedi mai palide decat interesele unor europeni, si-mi aduce aminte ca al doilea pacat romanesc dupa cel cu imbatatul cu apa rece este cel al datului cu stangul in dreptul.

    Si-mi tot aminteste aici de asigurarea sefului statului data ziaristilor, cum ca „n-aveti nici o sansa sa nu fiti surprinsi“, si ma tot intreaba ce-o fi vrut sa spuna presedintele Basescu cu asta. De unde sa stiu eu? Dupa ce a rostit fraza, presedintele a izbucnit, in stilu-i caracteristic, in ras. As spune strategic, nu stiu daca si geo.

  • Semne bune anul are?

    2006 va fi, conform calendarului chinezesc, Anul Cainelui. 2005 a fost Anul Cocosului si am avut inundatii, gripa aviara, luari de ostatici si o incredibila alba-neagra cu anticipatele. Asa ca multe informatii nu putem stoarce din zodiacul chinezesc.

    I Ching (King, dupa unele transliterari) e o carte de divinatie, altminteri extrem de interesanta, pe care insa am renuntat sa o mai folosesc acum mai bine de un deceniu. La tarot nu ma pricep, iar scormonitul prin matele pasarilor imi repugna. Prin urmare, pentru prognozele politice ale lui 2006 nu mai imi ramane decat sa ma bazez pe intuitie si bun simt. Atat una, cat si cealalta imi spun ca felul in care va arata peisajul politic al Romaniei in acest an depinde – cum altfel? – de raportul de tara din primavara. Un raport critic, urmat de activarea clauzei de salvgardare si amanarea pana-n 2008 a integrarii in UE ar insemna, fara doar si poate, sfarsitul guvernului Tariceanu. Pentru o asemenea predictie nu e nevoie de nici un ghicit in carti. 

    Dupa ce atat premierul, cat mai ales presedintele, au dat in repetate randuri asigurari ferme privind admiterea in 2007, un esec la acest capitol va impune o schimbare mai dramatica decat o simpla remaniere guvernamentala.  Pana si cei mai fideli suporteri din PNL vor fi nevoiti sa admita ca soarta lui Tariceanu in fruntea guvernului (ba, foarte probabil, chiar si la carma partidului) ar fi definitiv pecetluita. In asemenea conditii, reactivarea ideii anticipatelor nu mai este nici ea exclusa.

    Sa admitem, totusi, ca o asemenea varianta este mai degraba improbabila. In cele cateva luni ramase, multe nu semai pot intampla, iar PNA inca are ragaz suficient pentru a anunta oficial cele cinci-sase dosare de mare coruptie pe care le-ar avea in lucru, atat de insistent cerute de catre oficialii europeni. Confirmarea aderarii la 1 ianuarie 2007 nu va aduce insa, cu necesitate, si un spor de popularitate actualei Aliante, fiind perceputa mai degraba ca fireasca, de catre majoritatea romanilor.

    Va fi insa un semnal suficient de puternic pentru ca spectrul anticipatelor pentru anul in curs sa se indeparteze definitiv, iar premierul Tariceanu sa-si consolideze pozitia in interiorul partidului si, implicit, in cel al Aliantei.

    O consolidare care, la o adica, se poate dovedi si un cadou otravit. Daca, simtindu-se pe cai mari (adica normali, nu ponei, ca pana acum), Tariceanu va continua practica excluderii/suspendarii nemultumitilor din partid, riscurile pentru PNL sunt considerabile. Chiar daca randurile celor „pedepsiti“ pentru delict de opinie nu vor atinge masa critica necesara unei sciziuni, imaginea liberalilor – oricum sifonata – va fi botita de-a dreptul.  Ce poate fi mai neplacut perceptiei publice decat imaginea unui tata care, aflat sub papucul nevestei si sub autoritatea sefului, incearca sa-si dovedeasca barbatia punandu-si copiii la colt, pe coji de nuca?

    De-o fi una, de-o fi alta, un lucru ramane sigur: in ciuda declaratiilor sforaitoare de la sfarstul anului privind fuziunea liberalo-pedista, lucrurile vor ramane suspendate in proiect. De buna seama, se vor mai face sondaje de opinie, ba chiar si cateva declaratii optimiste pe seama acestui subiect, de fiecare data cand conjunctura politica o va cere – dar cam atat. Din fericire pentru alegatorii de rand ce resping ideea bipolarizarii scenei politice, PNL si PD vor ramane partide de sine statatoare, ba chiar, cu putin noroc, partide-alternativa intr-o viitoare configuratie electorala.

    Ii despart prea multe – de la sondajele de opinie la doctrinele asumate oficial – pentru a putea imagina o fuziune lipsita de scandaluri majore, sciziuni etc – adica un adevarat cosmar din perspectiva lui 2007. Cel mai probabil, maximul de concesii pe care si-l vor face reciproc va fi atins odata cu decizia de a participa pe liste comune la alegerile pentru Parlamentul European.

    Si cu asta ajungem la ceea ce ar putea reprezenta, din punct de vedere politic, adevarata „bataie a pestilor“ din 2006. In aparenta un moment electoral lipsit de greutate, alegerea europarlamentarilor prezinta, in fapt, mai multe mize ascunse. Primul va fi un test de seriozitate pentru intreaga clasa politica. Daca ele se vor desfasura, dupa cum se prognozeaza, in toamna, timpul ramas se cuvine chivernisit cu grija. O sumedenie de aspecte sunt, la aceasta ora, sub semnul intrebarii: vom avea circumscriptii electorale (si daca da, cine le va trasa granitele si pe baza caror principii de reprezentativitate?) sau vom vota la nivelul intregii tari? Pe liste, sau uninominal? S.a.m.d.. O dezbatere serioasa pe aceste teme este imperios necesara, deschizand drumul spre dezbaterea mai larga a Legii electorale.

    Va fi un test si pentru partidele politice luate in parte, pentru ca de felul in care isi vor selectiona candidatii pentru aceste functii va depinde si perceptia publica asupra importantei si, in ultima instanta, respectului pe care ni-l acorda. Daca, Doamne fereste, unele partide vor pune mai presus de interesele nationale, pe cele de gasca, trimitand in Parlamentul European oameni care abia pot baigui trei cuvinte intr-o limba de circulatie, lipsiti de cultura politica necesara, vom sti cu siguranta ce concluzii sa tragem.

    In fine, dar nu in cele din urma, aceste alegeri se vor dovedi extrem de importante daca presedintele Basescu se va tine de promisiune si va folosi momentul pentru organizarea unui referendum pe tema modificarii Constitutiei, incercand sa-si impuna marota parlamentului unicameral. Aici, listele comune cu PNL-PD isi pot demonstra utilitatea. Liberalii pot profita de prilej pentru a explica deopotriva tarii si presedintelui ca nu tot ce zboara anglo-saxon se mananca in farfuria europeana – si, cu putin noroc, pentru a-si impune punctul de vedere.

    In caz contrar, tare mi-e teama ca un an inceput bine se va termina, dupa intelepciunea populara, prost. Caz in care nu ne mai salveaza nici macar 2007 – cu atat mai mult cu cat e Anul Porcului.