Alaturi de multele calitati ale poporului roman, beneficiem in cel mai inalt grad si de un pacat, cel al imbatarii cu apa rece. Nu este un pacat major si nu este singurul, dar are o caracteristica numai a lui: furnizeaza, cateodata, cele mai bune scuze pentru a ne acoperi neputintele. Uite, povestea cu pozitia geostrategica a Romaniei. Paralela 45, Marea Neagra, intersectie de mari cai comerciale, poarta spre oriunde, relieful, oamenii primitori, pe scurt pozitie geostrategica de studiat in manuale de catre geostrategii in devenire. O auzim de ani de zile si o citam de ani de zile, este unul din motivele pentru care suntem invidiati de cei ce ne ravnesc muntii, lanurile si femeile, dar este si unul din motivele pentru care optimismul romanesc s-a pastrat, in ceea ce a insemnat si inseamna intrarea Romaniei in varii organizatii si aliante: …nu ne lasa aia, c-avem pozitie geostrategica…. Ba a facut chiar si pui: mai marii orasului Pascani, de exemplu, cred ca pozitia geostrategica a orasului lor, cel mai important nod de cale ferata din nord-estul Romaniei, este un atu major pentru atractivitatea economica a acestuia. Sefii Agentiei de Dezvoltare Regionala Sud-Est, colt magic unde toate formele de relief se imbina si se contopesc intr-o perfectiune divina, cred ca zona este de o importanta geostrategica deosebita. Google va lamureste mai departe despre ce si cum. Nu o sa cad in capcana pe care mi-am intins-o deja si o sa las analizele geostrategice docte geostrategilor militarosi care traseaza axe si care muta stegulete colorate pe harti. In geostrategia mea, pozitie favorabila este acolo unde vin bani multi, unde oamenii sunt ascultati, unde Codul fiscal este Cod fiscal, si nu o eterna incertitudine, unde vorbele frumoase, politicoase si inselatoare nu tin locul actiunilor concrete. Inceputul acestui an a avut tsunami-ul sau, dar nu in Asia, si pe dos: anul trecut apa a venit mare si a inspaimantat o lume intreaga; anul acesta gazele au venit mai putine, iar situatia a marcat o Europa intreaga. In ceea ce unii au denumit criza gazelor, pozitia geostrategica a Romaniei, la mijloc de conducta: o zbatere intens consumatoare de energii guvernamentale – declaratii, sedinte, solicitari si asigurari, surse si resurse alternative, productii mai mari, capacitati sporite. Tot acest consum nu si-ar fi avut rostul in situatia in care energiile de care vorbeam ar fi fost dirijate nu sezonier, ci permanent si cu un rost: de cele cateva zeci de kilometri de conducta care ar asigura interconectarea cu reteaua vestica de distributie a gazelor tot aud, periodic, de vreo sapte ani de zile, dar atat. De conductele care ar veni din zona caspica si ar traversa, cu beneficiile de rigoare, Romania, am auzit tot cam de sapte – opt ani, dar tot cu auzitul am ramas. La Cernavoda lucrarile tin ritmul apelor Dunarii, ba scad, ba urca, dar, spre deosebire de fluviu, nu depasesc cota de extenuare a energiilor umane sau a bugetului de stat. Iar o rabufnire a orgoliului rusesc era o evidenta si de asteptat chiar si pentru geostrategi de mai redusa anvergura. Oricum, geostrategic, ne-am asigurat ca platim pentru gazele rusesti la fel cu marile puteri economice, situatie mai costisitoare decat a vecinilor, dar mai greu de ignorat, oricat de mari ar fi orgoliile tarilor karatisti. Pe alte planuri, politicienii ne asigura ca 2006 este ultimul an inainte de integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, pentru ca suntem mai bine vazuti la Bruxelles, ne-am luat de par cu coruptia si mai avem si pozitie geostrategica. Dar dracusorul de pe umarul meu stang, dupa ce a studiat bilanturile anului trecut, ma tot trage de maneca si-mi spune ca atuurile romanesti s-ar putea dovedi mai palide decat interesele unor europeni, si-mi aduce aminte ca al doilea pacat romanesc dupa cel cu imbatatul cu apa rece este cel al datului cu stangul in dreptul.
Leave a Reply