La trei ani de la scoaterea pe piata a iPhone si dupa ce Apple a
devenit cea mai mare companie IT ca valoare de piata, depasind
Microsoft, compania lui Steve Jobs are cu ce sa se laude: patru
utilizatori din zece sunt oameni de afaceri, conform unei analize
citate de CNET.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
“Cel mai important acum este sa creati locuri de munca. Asta
este cheia”, a spus Treichl, prezent la un seminar organizat in
cadrul intalnirii anuale a BERD, la Zagreb.
Seful Erste considera ca modelul ales de Guvern, de reducere a
cheltuielilor publice prin taieri de salarii, este mai putin
dureros decat alternativa disponibilizarilor.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Radu se afla la conducerea bancii din 2004, inainte ca aceasta
sa fie preluata de banca maghiara MKB Bank, o subsidiara a grupului
Bayern LB, in anul 2006. El era ultimul manager ramas din vechea
echipa de conducere a bancii.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Angajati demotivati, mai putin implicati, care nu mai au
siguranta locului de munca. Asa arata, la o privire de ansamblu,
piata muncii in prezent. “Comunicati, comunicati, comunicati”,
obisnuieste sa le spuna seful Ford angajatilor si managerilor sai.
O reteta simpla, dar care devine cu adevarat eficienta atunci cand
sefii asculta ce le spun angajatii.
Dragos Petrescu, proprietarul companiei Trotter Prim, care
administreaza reteaua de restaurante City Grill, spune ca a fost
alaturi de angajatii sai in aceasta perioada prin comunicare
proactiva, tinand sa le reaminteasca in permanenta ca au un loc de
munca stabil atata timp cat isi respecta datoria fata de
companie.
Cititi mai multe pe
www.zf.ro
Cristian Dragos are 11 ani de experienta in servicii financiare
si s-a alaturat echipei GE Money Romania in 2006. In ultimii doi
ani, a condus Domenia Credit, companie specializata in credite
ipotecare de pe piata, care in prezent isi desfasoara activitatea
sub brandul GE Money.
“Preluarea conducerii GE Money Romania este o mare provocare,
pentru ca trebuie sa ne adaptam climatului economic actual si in
acelasi timp sa incercam sa crestem in continuare”, spune Cristian
Dragos.
Cristian Dragos are mai mult de cinci ani experienta in cadrul GE,
pentru care a mai lucrat si in perioada 1999-2000, cand a absolvit
programul “Global Leadership Development” desfasurat de GE Gapital.
A absolvit un program MBA la Crummer Graduate School of Business,
Rollins College (USA), si este licentiat in inginerie aerospatiala.
De asemenea, este analist financiar acreditat de Charted Financial
Analyst.
“Cred ca experienta lui Cristian Dragos si cunostintele sale despre
piata romaneasca vor contribui decisiv la succesul GE Money pe plan
local”, spune Ron Malak, CEO al GE Money Romania. Malak va continua
sa faca parte din Consiliul de Administratie al companiilor care
opereaza sub brandul GE Money in Romania.
In acest an, Microsoft si Yahoo au semnat un parteneriat prin
care cele doua companii spera sa darame suprematia Google de pe
mediul online atat pe segmentul de cautari online cat si pe cel de
publicitate.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Presiunea pe pachetele salariale ale executivilor americani este
tot mai mare, din toate directiile dorindu-se o mai mare
transparenta in sistemul de bonusuri prin care multi CEO castiga
zeci si sute de milioane de dolari indiferent de evolutia companiei
pe care-o conduc.
In ciuda oprobiului public, cei cinci CEO din topul celor mai
mari pachete salariale primite pentru cele mai slabe performante
financiare, inca stau confortabil in fotoliile de unde-au privit
declinul actiunilor.
Pentru a ajunge pe “lista neagra” publicata de Corporate
Library, una dintre marile firme independente ce monitorizeaza
conducerile companiilor americane, pachetul salarial complet
(salariu de baza plus bonusuri si actiuni) al unui CEO nu trebuie
sa fie mai mic de 30 de milioane de dolari.
In acelasi timp, evolutia actiunilor companiei sale din ultimii
cinci ani trebuie sa fie mai proasta decat a competitorilor sai si
sub indicele S&P 500 (care masoara evolutia actiunilor celor
mai mari 500 de companii de pe bursa americana).
Click aici pentru a vedea cine sunt
cei mai bine platiti CEO cu cele mai slabe
rezultate.
Michael Jeffries, CEO-ul companiei de
imbracaminte Abercrombie & Fitch, a corespuns
criteriilor si ocupa primul loc in clasament. El a castigat 71,8
milioane de dolari anul trecut, salariul de baza fiind de doar 1,5
milioane, potrivit Corporate Library. Intregul pachet a mai cuprins
si sase milioane de dolari bonus pentru prelungirea contractului
(Jeffries e la conducerea retailer-ului de 17 ani), sau avantaje
folosirea private jet-ului companiei dupa bunul sau plac. Actiunile
Abercrombie & Fitch au ajuns de la 79, 97 dolari in ultima zi a
lui 2007, la 23,07 dolari la finele lui 2008.
James W. Stewart, executivul gigantului
energetic BJ Services Company (BJS) a castigat
34,6 milioane de dolari in 2008, in acelasi interval valoarea
actiunilor companiei sale injumatatindu-se de la 24,26 dolari, la
11,67 dolari.
BJ Services a fos achizitionata recent de rivalul Baker Hughes,
pentru 5,5 miliarde de dolari, si Stewart va ramane in fotoliul de
CEO pana la finele anului 2009.
Cu 40,8 milioane de dolari castigati in 2008, Brian
Roberts, CEO-ul furnizorului de cablu si Internet
Comcast, vine pe locul al treilea in top. Chiar
daca valoarea actiunilor Comcast nu au scazut foarte mult in 2008,
doar 7% (de la 18,26 dolari, la 16,88 dolari), in comparatie cu
ceilalti competitori din piata rezultatele sunt foarte slabe.
Actiunile International Paper (IP) s-au
devalorizat cu 63% (de la 32,38, la 11,8 dolari) anul trecut, in
comparatie cu scaderea de 38% inregistrata de indicele S&P 500.
Chiar si asa, CEO-ul John Faraci a incasat un
pachet salarial total de 38,2 milioane de dolari in 2008. Faraci
(59 de ani) conduce compania producatoare de hartie de sase
ani.
Cu un pachet salarial de 79,3 milioane de dolari in 2008,
Eugene Isenberg, CEO-ul Nabors
Industries (NBR) se regaseste pe locul opt in topul celor
mai bine platiti CEO din lume anul trecut, potrivit Corporate
Library. Tot anul trecut, cotatia actiunilor companiei petroliera a
pierdut peste jumatate din valoare, o actiune ajungand la 13,2
dolari (de la 27,39 dolari la finele lui 2007).
Modelul american arata, dimpotriva, ca pentru a ajunge Chief
Executive Officer, un stagiu intr-o firma de consultanta de
management e ideal. In cazul Romaniei, pepiniera cu pricina se
numeste Roland Berger; de aici au plecat Valentin Radu si Anca Ioan
(foto), ajunsi, in epoci diferite, CEO ai Tiriac Holding, Dragos
Rosca, directorul fondului de investitii Gemisa Investments, sau
Mihnea Mocanu, CEO al Estima Finance, compania de credit de consum
a grupului de retail Domo.
Click aici pentru a citi materialul.
Lucrurile s-au petrecut cam asa: pe la jumatatea lui 2004, Steve Jobs a fost diagnosticat cu o forma speciala de cancer la pancreas. Desi initial a optat pentru un tratament neconventional bazat pe o dieta speciala, Jobs n-a scapat de bisturiu. A supravietuit si se pare ca nu a avut nevoie de chimioterapie sau de radiatii. Recuperarea a fost destul de rapida, astfel incât in spectaculoasele sale aparitii publice de mai târziu a fost alert si – cel putin aparent – sanatos. Totusi, de pe la jumatatea anului trecut Jobs a inceput sa apara tot mai rar in public, iar zvonurile spuneau ca e tot mai slab si mai obosit. Apple a refuzat sa raspunda jurnalistilor, iar Jobs a declarat ziarului New York Time ca desi problemele sale de sanatate nu sunt tocmai simple, nu se pune problema unei recidive in privinta cancerului si ca viata nu-i este amenintata. Interviul a fost telefonic, asa ca zvonurile au continuat si au culminat cu un necrolog de 2.500 de cuvinte publicat din greseala de Bloomberg, in care vârsta si cauza decesului nu erau completate. Jobs a glumit pe tema aceasta, citându-l pe Mark Twain („stirile despre moartea mea sunt exagerate”).
Insa când s-a anuntat ca Jobs nu va sustine traditionala prezentare la MacWorld 2009 (in decembrie), lucrurile nu mai puteau ramâne ascunse, asa ca Jobs a precizat pe situl companiei ca sufera de un dezechilibru hormonal, dar tratamentul merge bine si asa mai departe. Insa pe 15 ianuarie seful de la Apple a anuntat ca problemele sale de sanatate s-au dovedit a fi ceva mai complicate si ca se retrage temporar de la conducerea companiei, urmând sa revina la sfârsitul lunii iunie. Evident ca zvonurile s-au intensificat, cu atât mai mult cu cât Apple a refuzat sa ofere orice fel de detalii pe motivul ca este vorba de „chestiuni personale”. Problema este ca interesul nu venea doar din partea presei axate pe viata celebritatilor, ci si dinspre lumea businessului, pentru care Jobs este un adevarat semizeu. Reactia bursei a fost contradictorie, dar Apple a mers bine si fara Jobs, obtinând chiar cresterea veniturilor in prima jumatate a anului (spre deosebire de majoritatea companiilor de IT), iar rezultatul net a fost o crestere semnificativa a pretului actiunilor.
Jobs s-a tinut de promisiune si a fost zarit zilele trecute in campusul Apple din Cupertino de un reporter de la Reuters. Purtatorii de cuvânt ai companiei au evitat din nou raspunsurile clare, dar Wall Street Journal a publicat o stire conform careia Jobs a facut un transplant de ficat cu doua luni in urma, fara insa sa precizeze vreo sursa. Suficient insa pentru o multime de reporteri, care au reusit in timp record sa identifice spitalul din Memphis unde a avut loc interventia si sa puna o asemenea presiune pe medici, incât acestia au admis – contrar uzantelor – ca Jobs a suferit operatia si ca „prognosticul este excelent”. Intâmplator sau nu, stirile privind transplantul au coincis cu lansarea noului iPhone 3GS, iar Apple se lauda ca a vândut un milion de unitati in primele trei zile – un succes care se pare ca a atenuat ingrijorarea investitorilor.
Insa mediul de afaceri este teribil de suparat pe Apple pentru ca nu a oferit informatiile privind starea sanatatii lui Steve Jobs. Da, sunt probleme personale, insa Apple este o companie publica, care se tranzactioneaza si care este obligata prin lege sa ofere orice informatie relevanta privind situatia firmei. Poate ca pentru un milion de alte companii fisa medicala a directorului general nu ar fi considerata „relevanta”, insa in acest caz lucrurile stau altfel: pentru foarte multa lume Jobs este Apple. Nu este doar un executiv, este sufletul firmei pe care a dus-o la succes si pe care apoi a salvat-o de la faliment pentru a o aduce din nou pe culmile gloriei. Insa supararea va trece si, in cele din urma, Apple va iesi din nou in avantaj, pentru ca a dovedit in sase luni ca poate sa functioneze chiar si fara Jobs – hranindu-se insa din viziunea sa.
Nu se stie ce va urma. Se speculeaza ca Apple va lansa in aceasta toamna cel putin un produs revolutionar (poate chiar mult-asteptatul „tablet computer”) si unii presupun ca lansarea a fost amânata pentru ca Jobs sa poata sa-si faca celebrul truc cu „one more thing”. O alta varianta este ca, inevitabil, Jobs nu va mai putea sa conduca activitatea companiei si ca i se pregateste o functie de presedinte, din care va interveni doar in chestiunile strategice. In fine, se spune ca Jobs este atât de atasat de functia sa de CEO, incât orice miscare a board-ului l-ar afecta atât de mult incât… Nu, cu inima sta bine.
Petru Vaduva met the two Tiriacs, father and son, on December 22, 2008 at the recommendation of head-hunter Radu Furnica. On January 7, Petru Vaduva was already in his office, having replaced the former CEO, Anca Ioan, who left the position in October.
The new manager is calm and recounts the facts plainly, like a surgeon, about his business expertise abroad and about the challenges of the new job. He does not grin, he does not frown, he does not rush it. He speaks as confidently about bankruptcies of tens of millions of dollars as he speaks about philosophy and the restructuring of the business he has been running for only a few weeks.
His appointment came as a surprise to the business environment in Romania, because few people had heard about or met the manager to whom Ion Tiriac decided to entrust the group put at 2 billion euros last year. Furthermore, Ion Tiriac is thought to be a businessman who likes to have the final (and most important) say in strategic decisions. And strategic decisions are what is needed in what looks to be the most difficult moment of the last ten years for the consumer and financial fields, where most of Tiriac group’s businesses are grouped. With a keen interest in molecular biology, Petru Vaduva left Romania alone to go to college in the United States in 1982. After college he started doctoral studies at Columbia University, but three years into it he realised it would never fulfil his American dream.
”Considering the situation back home, and the fact that my duties to my family were much more important than those of a young American studying biology and wanting to save the world from cancer, I decided to change my path,” Petru Vaduva recalls. At first he thought he would do business in biotechnology and worked for a year on neuro-research projects in a specialised company. He also got into an MBA at the Yale University (one of the most prestigious such programmes in the world) and was hired by JP Morgan after graduation.
During his JP Morgan tenure he spent four years and a half involved in the Latin America ”project”, which had him live in New York but regularly fly to the Latin American countries 40% of the time, where he experienced both a boom and the crisis of 1994. The crisis in Mexico was just the beginning and Petru Vaduva went from crisis to crisis, which he considers to be part of the nature of his job of specialist in developing countries. He was in Asia for the following crisis, and then in Moscow and was no stranger to the dotcom crisis either.
His return to Romania started in the second half of the nineties, when he got a job offer in Russia. Convinced he was getting closer to Romania this way, he took the job with an investment banking group in 1997, which did not survive the crisis in that country. Back in Romania at the first signs of crisis with plans to start an investment fund, he accepted Ion Tiriac’s offer and now would not provide figures about what or how will happen. He admits, through, that the strategy of the group will be focused on two pillars from now on: not losing money and keeping the market share.
Restructuring is another key element of Petru Vaduva’s strategy at the helm of Tiriac Holdings, although he admits it may sound a bit negative somehow. ”The company grew – as many businesses in developing countries did, a bit chaotically and the challenge of this job is precisely restructuring. When crisis comes, you start seeing all the holes that had not been visible before. (…)”
In brief, Vaduva’s plan is as follows: the group will not enter other fields of business over the coming period, will not sell any of its existing divisions and will not start a real estate project in the coming months.