BusinessMagazin

Blog

  • Hartia electronica vrea sa invinga print-ul

    Hartia obisnuita pe care toata lumea o utilizeaza ca suport pentru texte scrise ar putea fi inlocuita in totalitate, intr-un viitor mai apropiat decat ne imaginam, cu un material care seamana foarte bine, este la fel de flexibil, insa permite utilizatorilor sa rescrie sau sa stearga textele, in mod electronic.

    Hartia electronica este un fel de display, un monitor pe care se poate scrie sau modifica textul ori de cate ori este nevoie. Aceasta va oferi posibilitatea utilizatorilor sai sa aiba acces la foarte multe informatii „portabile“, chiar daca nu au laptop-uri sau PDA-uri pe care sa le ia dupa ei. Si are toate sansele sa fie preferata unui laptop chiar si de trei kilograme, pentru ca este mult mai usoara si in plus nu oboseste ochii.

    Noua „hartie“ ofera un mare avantaj in primul rand din punct de vedere al costurilor, dar si prin faptul ca poate fi reutilizata de foarte multe ori, iar astfel s-ar reduce foarte mult costurile presupuse de fabricarea hartiei obisnuite. Iar noua hartie electronica de mici dimensiuni, care se poate chiar indoi ar putea fi urmatorul pas spre utilizarea ei in mai multe aplicatii, sunt de parere analistii din domeniu. Tehnologia pe care se bazeaza hartia electronica este una foarte simpla, iar comparativ cu laptop-urile de buzunar necesita mult mai putina energie, plus ca este facuta din plastic. Laboratoarele de cercetare si marile companii au in plan de foarte mult timp sa reuseasca sa inlocuiasca complet hartia, insa pana acum au fost descoperite prea putine solutii practice in acest sens. Pana acum, tehnologia a promis multe, insa nu s-a reusit crearea nici unui prototip.

    Philips si Plastic Logic, carora li se alatura acum si Fujitsu, sunt insa primele companii care au reusit sa transforme cat de cat scena science fiction in care ziarele nu mai exista, iar toata lumea are informatiile pe o mica bucata electronica de plastic intr-o proxima realitate. Cele doua companii sunt primele care au creat prototipurile hartiei electronice. Si cu toate ca s-a investit foare mult in noua tehnologie care sa revolutioneze modul in care oamenii se informatizeaza, principala problema este daca acestia sunt pregatiti pentru o astfel de schimbare majora. Insa acest fapt nu impiedica marile companii implicate sa lanseze hartia din plastic.

    Hartia electronica va aparea pe piata probabil pe la jumatatea anului 2006, au anuntat oficialii Philips. Iar prima intrebuintare pe care o va capata noua tehnologie va fi sa afiseze harti utilizand sistemul GPS. Mai este de asteptat insa, aproximativ vreo doi-trei ani, pana cand publicatiile scrise, ziarele si revistele, vor fi inlocuite.

    Pana in 2010 hartia electronica va reprezenta aproximativ 40% din productia anuala de 3,5 milioane de metri patrati de ecrane display, conform unui studiu realizat de compania de consultanta Digital Publishing News. Piata mondiala de astfel de echipamente se estimeaza ca va valora 7,8 miliarde de dolari (6,46 miliarde de euro) peste cinci ani, sustin analistii companiei.

  • Afaceri mai bune la distanta de un click

    Cum incepi? Cum deschizi usile de care te lovesti? Pe cine perii? Cum iti alegi angajatii? Cum cladesti? Sunt multe alte intrebari care pot primi un raspuns prin simpla manevrare a mouse-ului. Site-ul „Afaceri mai bune“ vrea sa-ti incalzeasca buzunarul.

    Dedicat companiilor mici si mijlocii, Better Business (www.better-business.co.uk), se vrea o solutie rapida pentru bataile de cap cu care se confrunta firmele de gen. De presupus, in Marea Britanie. Poate target-ul pare cam neinsemnat, insa conform unor analize statistice desfasurate de DTI, peste 90% dintre afacerile britanice sunt firme cu mai putin de 20 de angajati. Iar procentul il regasim oarecum si la noi. Chiar daca exista toate sansele ca unele lamuriri juridice sa fie absolut inutilizabile, celelalte sfaturi ale specialistilor britanici sunt numai bune de aplicat.

    Esti expert in business ori esti incepator, nu incape indoiala ca oricand poti invata ceva nou. Site-ul ofera informatii pertinente, culese in mare masura din experienta altora despre cum sa incepi propria afacere (sectiunea „Start a business“), cum sa o construiesti („Build a business“). Sunt analizate teme dintre cele mai diverse, de la modul cum trebuie sa-i privesti pe cei din jur, colocvialitatea necesara pentru a atrage simpatia unui viitor posibil colaborator, cum sa deschizi „usi“, cum sa-ti alegi pietele de desfacere, cum sa privesti concurenta.

    Primul sfat pentru incepatori, spun specialistii, este ca pentru a duce afacerea sus de tot, nimic nu-i mai important decat goana dupa oamenii cei mai destepti: „gigantul il cladesti cu ajutorul gigantilor“.

    In fiecare luna, autorii site-ului trimit astfel de sfaturi utile. Trebuie accesat link-ul „Free Monthly Tips“, care deschide o fereastra noua cu un mic formular electronic, in care trebuie introdusa adresa de e-mail, numele si prenumele. Apoi, in fiecare luna, sfatul gratuit va veni regulat. In termeni deja obisnuiti, este vorba despre un newsletter ce include intrebari si raspunsuri, idei despre cresterea profitului, link-uri deosebite etc. Nu lipsesc scurtaturile spre site-uri dintre cele mai populare ce contin stiri din domeniul business; accesul il confera sectiunea „In the news“.

    Curiozitatea ne-a impins sa vedem si profilul abonatilor. Cititorii tipici provin din sfera agentiilor de training si consultanta, contabilitate, management etc. Avand in vedere expunerea problematicilor legate de infiintarea si administrarea unei afaceri, fireste ca printre cititori se afla si cei care au pus deja bazele unei firme sau care planuiesc asta.

  • Stare de extraurgenta

    Nelipsita din inventarul filmelor estivale cu titluri din care nu lipsesc termenii „groazei“, „spaimei“ sau „mortii“ este bomba cu ceas. O imagine sablon este chiar cea a ceasului in cauza, care numara invers sutimile de secunda si secundele pana la declansare. Am ajuns la concluzia ca pe langa o astfel de bomba trec in fiecare zi. M-am enervat.

    De fapt trec numai pe langa ceasul bombei. Este vorba de ceasul din Piata Universitatii, care numara zilele ramase pana la 1 ianuarie 2007, data la care Romania ar trebui sa intre in Uniunea Europeana. In aceste zile ceasul va arata o cifra rotunda, 500 de zile ramase pana la integrare.

    Ma rog, unii vor spune ca nu-i vorba de nici o bomba si ca amanarea integrarii pentru 2008, caci la aceasta vreau sa ma refer, nu va fi un eveniment chiar asa de tragic (ce-i un an la scara istoriei?), iar un electronist priceput va modifica cronometrul adaugand alte 365 de zile. Ba mai mult, aceeasi unii vor adauga ca o eventuala amanare a aderarii s-ar putea dovedi chiar benefica, pentru ca romanii vor mai castiga timp pentru a se pregati. Nu pot decat sa spun, ca in povestioara cu rabinul, ca si ei au dreptate. Dar cred ca nici o explicatie nu va putea compensa sentimentul de neputinta pe care l-ar putea trai o zona importanta, constienta, a poporului roman.

    De ce m-am enervat? Pentru ca nici nu vreau sa ma gandesc prin ce o sa treaca Romania in cazul unei amanari. Cum se vor lansa acuze, cum se va talk-show-ui in nestire, cum se vor cauta sau dezgropa tapi ispasitori care sa preia pacatele unei clase politice in ansamblul ei. Un exemplu? Un an de intarziere inseamna un miliard de euro mai putin pentru Romania.

    M-am mai enervat odata, destul de recent, cand presedintele s-a lansat intr-un soi de joc al aprecierilor procentuale, legat de oportunitatea declararii starii de urgenta din cauza inundatiilor. La nivel absolut, 0,5% sau 1% din ceva nu este desigur, foarte mult. Dar analiza se modifica cand „ceva“-ul capata concretete, iar mie mi se pare ca 1% din suprafata Romaniei sau 0,5% din poporul roman sunt deja foarte mult, niste valori pentru care merita sa fie luate in seama. Nu-i imput presedintelui faptul ca nu a declarat stare de urgenta, de aceea este presedinte ca sa decida daca este cazul sau nu sa actioneze intr-un fel sau in altul.
    As vrea insa sa-i propun sa declanseze o stare de extraurgenta.

    Un argument pentru declansarea respectivei stari in Romania este saracia vocabularului comisarului pentru extindere Ollie Rehn la discutiile cu oficialii romani. Doua cuvinte din zece sunt reforma si timp. Mai spune o amabilitate si pe urma o ia de la capat cu reforma si cu timpul care trece. Rehn nu face nimic altceva decat sa se inscrie intr-un cor de oficiali europeni care repeta periodic litania cu necesitatea reformei si cu timpul care trece.

    Starea mea de extraurgenta tine de tot ceea ce trebuie sa se faca si nu s-a facut. Nu o sa spun nici o vorba despre justitie, este un capitol la care imi declin competenta. Dar ma uit in jur si vad ca nu se face nimic la alte capitole, cumva mai ascunse, unele strict romanesti. De exemplu modul in care companiile romanesti trebuie sa se pregateasca pentru a rezista impactului aderarii. Sau daca sunt politicienii nostri capabili sa ne reprezinte in Parlamentul European. Sau cum se va armoniza starea taranului roman cu cea a viticultorului francez sau a crescatorului de vite german. Si ce se va intampla cu companiile ce lucreaza acum in zona lohn-ului.

    Si problema coruptiei, pentru ca experienta aderarii Greciei arata ca economiile care nu utilizeaza eficient fondurile europene, in special din cauza coruptiei, inregistraza regrese in prima perioada de dupa aderare. In Grecia PIB pe locuitor s-a redus de la 70% din media tarilor comunitatii cu 5 ani inainte de aderare la 61% din aceeasi medie la 10 ani dupa aderare.

    Nu pare mare lucru, dar sunt zonele cele mai migaloase, unde adoptarea unei legi sau infiintarea unei institutii nu rezolva problema. Este de explicat, de masurat, de atentionat, de sprijinit, este iarasi o zona unde procentele isi pierd semnificatia absoluta si capata valente noi – destine, castiguri, pierderi.

    Sa nu-i spunem stare de urgenta, daca termenul in sine isca sensibilitati sau este nelalocul lui. Dar sa facem ceva, pentru ca mai sunt 500 de zile, si ce inseamna 500 de zile la scara istoriei? Si ca sa nu ne enervam cu totii.

  • Ambitii mari la Rompetrol

    Cateodata concurenta dintre companii nu se rezuma numai la piata, preturi si cifre de afaceri, capatand nuante care se pot dovedi favorabile intregului mediu de afaceri romanesc. Este cazul ultimului anunt facut de seful Rompetrol.

    Dupa ce trei ani a incercat sa isi depaseasca principalul competitor de pe piata romaneasca, Petrom, Dinu Patriciu si-a nuantat mesajul: vrea ca anul 2007 si aderarea Romaniei la Uniunea Europeana sa-l prinda la carma primei companii multinationale cu sediul fiscal la Bucuresti. Prezenti deja in 12 tari ale lumii si avand sapte filiale, ambitia celor de la Rompetrol ar insemna un punct de reper pentru toti afaceristii romani, caracterizati pana acum de un soi de ambitie limitata. Companiile romanesti cu activitati in strainatate sunt o rara avis, si achizitionarea unui activ strain de catre Dinu Patriciu n-ar face decat sa creasca si apetitul altora pentru actiuni asemanatoare.

    Oricum, pana la statutul de multinationala, Rompetrol se poate lauda cu rezultatele: rafinaria Petromidia a obtinut in prima jumatate a anului un profit net de 71 de milioane de dolari, raportat la o cifra de afaceri in crestere cu 65%, pana la valoarea de 989 de milioane de dolari. In aceeasi perioada a anului trecut, rafinaria a avut o cifra de afaceri de 599 de milioane de dolari si a inregistrat o pierdere de 19 milioane de dolari. Trimestrul al doilea al acestui an a reprezentat al treilea trimestru consecutiv in care Petromidia merge pe profit.

    Tot pe un trend ascendent s-au situat si rezultatele financiare semestriale ale intregului grup de firme Rompetrol, care a contabilizat venituri brute de 1,06 miliarde de dolari si un profit net de 81  de milioane de dolari. Dinu Patriciu spune ca majorarea cifrei de afaceri nu poate fi legata exclusiv de cresterea pretului la titei pe piata internationala, desi aceasta are o pondere semnificativa. Un important factor pentru obtinerea unor rezultate financiare peste estimarile initiale este si strategia implementata a firmei de a rafina titei de calitate redusa, de tip Ural – cu un continut mare de sulf, si de a obtine produse la standarde euro.

    Pe de alta parte, cresterea cotei de piata la intern a avut un impact pozitiv asupra majorarii profitabilitatii companiei. Potrivit datelor firmei, aceasta valoare a crescut in 2004 la 32%, fata de 28% in 2003. Patriciu a estimat ca, daca vor fi mentinute conditiile actuale ale pretului petrolului si ale produselor derivate, cifra de afaceri a grupului ar putea ajunge la 2,2-2,5 miliarde de dolari, pentru tot anul 2005. Presedintele grupului a mai anticipat ca Petromidia va prelucra 3,5 milioane de tone de titei in 2005, fata de nivelul inregistrat in 2004, de 3,3 milioane de tone. Pana in 2007, compania ar urma sa atinga o capacitate utilizata de 5 milioane de tone de materii prime.

    Investitiile tehnologice in prima jumatate a anului au ajuns la 40 de milioane de dolari, iar pentru al doilea semestru, Patriciu a anuntat proiecte ce depasesc acest nivel. Rezultatele prezentate pentru Petromidia sunt consolidate, incluzand si raportarile societatilor detinute direct de rafinarie, precum Rompetrol Downstream, Rompetrol Petrochemicals, Rompetrol Logistics.

    Grupul intentioneaza sa construiasca pe platforma Petromidia o fabrica de hidrogen si o unitate de producere a acidului sulfuric, investitie de circa 70 de milioane de dolari, ceea ce reprezinta 20% din planurile pentru urmatorii patru ani. Cele doua unitati vor fi realizate prin joint-venture cu firme straine, fara sa numeasca companiile respective. In una din noile societati mixte, Rompetrol va detine pachetul majoritar. Fabricile vor fi realizate prin externalizarea unor servicii ale rafinariei Petromidia, iar efortul investitional este estimat la circa 35 de milioane de dolari pentru fiecare unitate.

    Patriciu a mai spus ca investitiile programate pentru urmatorii patru ani la Rompetrol Rafinare sunt de aproape 300 de milioane de dolari, printre proiectele vizate fiind si o fabrica de biocombustibil. Un alt domeniu in care presedintele Rompetrol si-a anuntat de mai mult timp intentia de a deschide o afacere este o fabrica de brichete din cocs, combustibil folosit pentru incalzire si care poate fi obtinut in urma procesului de rafinare, cu termen de finalizare in luna august a anului viitor. Tot pe platforma Petromidia vor fi puse in functiune o serie de instalatii importante pentru partea de petrochimie si va fi inceputa investitia pentru o fabrica de PET-uri.

    Patriciu a apreciat ca, raportat la cifra de afaceri, gradul de indatorare al companiei este inca redus, fiind situat in jurul valorii de 20%, ceea ce ar permite atragerea unor finantari noi de 500-600 de milioane de dolari. El a recunoscut ca firma a fost afectata de scandalul din jurul dosarului Petromidia, pierderile fiind reflectate tocmai in faptul ca au fost atrase finantari noi reduse fata de potentialul firmei, iar actionarii au avut de suferit in urma diminuarii pretului actiunilor. „Am fi putut atrage finantari de 500 de milioane de dolari, dar am obtinut numai 100 de milioane“, spune el.

  • Daca voi nu ma vreti, eu va vreau!

    Pana sa apuce a-si remania guvernul, Tariceanu risca sa se trezeasca „remaniat“ de catre propriii ministri. Petre Roman, Victor Ciorbea, Radu Vasile, ba chiar, pana la un punct, si Adrian Nastase pot oricand depune marturie despre trista soarta a premierilor in Romania semi-prezidentiala.

    „…Si daca voi nu ma iubiti, eu va iubesc pre voi si voi merge ori cu voia, ori fara voia voastra. Sa ma-ntorc? Mai degraba-si va intoarce Dunarea cursul indarapt.“ Asa se rastea Lapusneanul lui Negruzzi la vornicul Motoc, postelnicul Veverita, spatarii Spancioc si Stroici, ce incercau sa-l convinga „ca norodul nu te vrea, nici te iubeste si Maria Ta sa te intorci inapoi…“

    In termeni ceva mai mestesugiti, dar urmarind o logica asemanatoare, premierul Tariceanu s-a rastit la cei care, de aceeasi parte a baricadei fiind, si-au permis a-i critica prestatia in chestiunea demisiei si a alegerilor anticipate.

    In opera lui Negruzzi, Alexandru Lapusneanu reuseste sa se instaleze pe tronul Moldovei, ba chiar sa si ramana acolo, vreme de vreo cinci ani. In acest timp, decapiteaza 47 de boieri, fara a-l mai pune la socoteala pe vornicul Motoc si pe postelnicul Veverita. Spancioc si Stroici, insa, ceva mai dibaci, reusesc sa se strecoare si sa scape de razbunarea domneasca. Mai mult, spatarul Spancioc reuseste s-o convinga pe doamna Ruxandra, speriata deja de grozaviile sotului, sa-l otraveasca pe domnitor. Lapusneanu isi da duhul „in mainile calailor sai“, dupa o agonie nu tocmai placuta vederii: „spume facea la gura, dintii ii scrasneau si ochii sai sangerati se holbasera“.

    Departe de mine gandul de a forta o paralela intre destinele politice ale lui Lapusneanu si Tariceanu. Merita, insa, retinut rolul jucat, inca de-atunci, de catre vornici, postelnici, spatari si alti dregatori ce se-nvarteau in jurul scaunului domnesc. Oricat de multi ai descapatana, intotdeauna mai scapa cativa, care iti pot trage presul de sub picioare cand ti-e lumea mai draga. Si asta in conditiile in care Lapusneanu nu avea a se ingrijora si de prezenta unui presedinte cu agenda politica diferita. Precedente in acest sens exista cu duiumul, chiar daca privim doar istoria postdecembrista a Romaniei. Petre Roman, Victor Ciorbea, Radu Vasile, ba chiar, pana la un punct, si Adrian Nastase pot oricand depune marturie despre trista soarta a premierilor in Romania semi-prezidentiala.

    Remanierea guvernamentala a fost, in buna masura, un subiect ce a circulat alternativ cu subiectul anticipatelor. Cand nu se discuta despre unul, se discuta despre celalalt. In mod firesc, acum, ca spectrul anticipatelor s-a indepartat, a revenit in centrul atentiei remanierea. Inca o serie de balbaieli si pe aceasta tema ar putea pecetlui destinul primului-ministru. Pana sa se hotarasca premierul Tariceanu care ministru merita si poate fi sacrificat, atat fara batai prea mari de cap in Coalitie cat si cu un beneficiu de imagine, este posibil ca ministrii insisi sa i-o ia inainte. Amintiti-va doar de Radu Vasile, premierul lasat in ofsaid dupa ce intregul cabinet si-a prezentat demisia.

    Inceputul a fost facut. Mona Musca, ministrul liberal cu cea mai buna perceptie publica, si-a inaintat, saptamana trecuta, demisia. Pentru moment, poate sa nu para un capat de tara. Situatia pare a fi sub control. Orice schimbare de vant in politica poate, insa, transforma gestul intr-un inceput al sfarsitului. Pe de o parte, PD-ul se poate decide oricand – dupa cum avertizam si saptamana trecuta – sa-si retraga ministrii de la guvernare. Dintr-un calcul oportunistic cat se poate de simplu („decat sa ma dai tu afara, mai bine plec eu“) acestora li se mai pot alatura ministrii care isi simt, oricum, fotoliile clatinandu-se. Adica nu putini, dat fiind ca Tariceanu nu-si prea poate permite luxul unei remanieri formale. Daca nu e vornicul Motoc, este postelnicul Veverita. Daca nici el, atunci spatarul Spancioc – sau toti laolalta.

    Pe scurt, situatia premierului este destul de ingrata. Fie alege principiul lui Farfuridi („sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe nimica“) si, pentru a-si fideliza ministrii ramasi, purcede la o remaniere „de suprafata“ – caz in care isi sifoneaza si mai tare imaginea, atat in partid cat si in opinia publica. Fie se decide sa ia taurul de coarne si sa remanieze „in carne vie“, caz in care ministrii vizati ar putea fi tentati sa faca pasul inapoi, la adapostul precedentului Musca, din clipa in care primele zvonuri vor incepe a bantui coridoarele Palatului Victoria – situatie ce l-ar umple, din nou, de ridicol. Ce va alege sa faca, in aceste conditii, premierul Tariceanu e dificil de spus. Un singur lucru e sigur: timpul nu mai are rabdare cu primul-ministru. Indiferent de ceea ce alege, trebuie sa faca repede si fara ezitari.

    Electoratul s-a saturat de piruete si rasuciri pe calcaie la fiecare 24 de ore. Chiar daca, precum pe vremea lui voda Lapusneanu, multimile nu prea stiu ce vor decat la modul vag articulat („- Sa micsureze dajdiile! – Sa nu ne zapciasca! – Sa nu ne mai implineasca! – Sa nu ne mai jafuiasca!“), adevarul enuntat „cu sange rece“ de voda atunci ramane valabil si astazi: „Prosti, dar multi“.

    Pentru a le oferi satisfactie, unul sau mai multe capete va trebui sa cada inaintea primelor frunze.

  • 30% in septembrie, dublu la integrare

    Preturi mai mari cu 30% – asta vor gasi romanii la rafturile cu zahar, incepand din luna septembrie. Motivele? Cresterea cotatiilor zaharului pe piata internationala si scumpirea utilitatilor. De fapt, cresterea preturilor la zahar era de asteptat. Macar prin simplul motiv ca pretul zaharului la raft in Uniunea Europeana e dublu fata de Romania sau pentru ca s-a tot discutat despre cresterea TVA, ceea ce se va reflecta, implicit, in pret – sau pentru ca utilitatile au preturi mai mici decat in Uniunea Europeana si scumpirea lor e inevitabila.

    Sunt, asadar, o multime de factori care i-au pregatit pe procesatori sa-si calculeze vanzarile in functie de modificarile de pret. Poate nu la fel de pregatiti sunt cumparatorii, care poate nu inteleg decat la modul teoretic ca aderarea va aduce scumpiri inclusiv la bunurile de larg consum si chiar la alimentele de baza – intre care zaharul, carnea sau painea.

    Dar pretul mai mare al zaharului nu va afecta semnificativ vanzarile, crede Emilian Dobrescu, reprezentantul general al Agrana in Romania si presedintele Organizatiei Interprofesionale Nationale Zaharul din Romania (OINZR). Pentru ca zaharul este un produs de baza, care nu poate lipsi din alimentatia obisnuita. Cresterea de pret va duce la scaderea consumului, dar nu semnificativ. Procesatorii de zahar importat vor fi cei mai afectati de scumpirea pretului zaharului la bursele internationale. In mai putin de trei luni – din mai pana acum – pretul zaharului brut a crescut cu circa 40%, pana la 220 de dolari pe tona.

    Ca urmare, si pretul zaharului rafinat a crescut recent la Londra, la peste 300 de dolari pe tona (250 de euro), aproape de cel mai ridicat nivel din ultimii sapte ani, din cauza ofertei slabe si a cererii ridicate provenite din Asia si Orientul Mijlociu. Situatia vine pe fondul reformei industriei zaharului din Europa, care va duce la o scadere cu 40% a pretului de interventie la zaharul din sfecla de zahar. Preturile la zaharul mondial sunt in crestere, nu neaparat din cauza anuntatei „reforme a zaharului“ din UE, cat mai ales datorita cresterii cererii din partea unor state ca India si a cresterii pretului petrolului. Urmarea?

    Cresterea costurilor de transport si marirea productiei de bioethanol din trestie de zahar. Astfel se reduce oferta de zahar – iar un pret mondial ridicat al zaharului nu face decat sa sustina alternativa de producere a zaharului din sfecla europeana, altfel puternic concurata de trestia braziliana. Reforma zaharului din UE va afecta veniturile si performantele acestui sector atat in UE, cat si in Romania. Daca pana acum producatorul de sfecla european primea 47 euro/tona de sfecla, acelasi producator va primi 25 euro/tona (din 2006/2007), iar in unele tari aceasta cultura va disparea.

    In Romania, din cele 33 care erau in ‘89, acum mai functioneaza doar noua fabrici si numai patru dintre acestea mai scot zahar din sfecla cultivata in Romania: cea de la Roman, detinuta de Agrana, si cele de la Oradea (Diamant), Ludus (Zaharul Ludus) si Bod. Pentru 2005, insa, si fabrica de la Corabia, detinuta de actionari libanezi, are in buget sustinerea culturilor de sfecla de zahar.

    Potrivit datelor Patronatului Zaharului, suprafetele cu sfecla de zahar insamantate in acest an se ridica la aproape 22.000 de hectare, din care au fost calamitate mai mult de un sfert – 779 de hectare. Ca urmare, productia de zahar din sfecla estimata pentru acest an este de 80.000 de tone, fata de cele 50.000 de tone anul trecut. Totusi, cele 80.000 de tone sunt mai putin decat s-a negociat cu Uniunea Europeana (aproape 110.000 de tone). Iar nerespectarea cotei si in anii urmatori va atrage reducerea ei.

    La un consum total de 550.000 de tone de zahar, diferenta este reprezentata tocmai de zaharul brut importat si procesat local. Pentru Romania aderarea mult asteptata nu va aduce neaparat lapte si miere. Competitia se va ascuti, iar produsele se vor scumpi. Zaharul va ajunge de la 46 de eurocenti la raft la minim un euro in numai doi ani. Iar dupa aderare va trebui sa ne aliniem la regulile pietei comune a zaharului, cu preturi minime de achizitie a sfeclei sau a zaharului brut si taxe vamale mari.

  • ZAHARUL ROMANESC

    Desi consumul si pretul zaharului sunt mult mai mici decat in UE, domeniul este foarte dinamic, iar urmatorii ani vor aduce multe schimbari.

    • 5 – 600.000 tone Consumul anual de zahar in Romania
      22 kg Consumul per capita in 2003
      3,4% Cresterea consumului din primele 10 luni din 2004
      90% Ponderea din materia prima reprezentata de zaharul brut din import
      46 de eurocenti Pretul mediu al zaharului la raft
      5.000 tone Cantitatea de zahar alb importata din Moldova, in 2004, cu taxe vamale zero
      14.000 tone Cantitatea de zahar alb importata din Moldova, in 2005, cu taxe vamale zero
      45% Taxa vamala la importul de zahar brut din pretul la granita
      90% Taxa vamala la importul de zahar alb din pretul la granita

     CE S-A NEGOCIAT CU UE

    Pentru industria zaharului, cotele negociate cu UE sunt „bune“, dupa cum spun jucatorii. Dar cotele nu sunt definitive si daca nu sunt respectate, vor fi reduse. In prezent, consumul intern este de circa 550.000 de tone, din care Romania a primit dreptul sa produca:

    • 109.164 de tone de zahar din sfecla
      329.636 de tone din zahar brut

  • Cresteri de export la hectar

    Exporturile din primele sase luni ale anului au fost cu 16% mai mari decat in prima jumatate a anului trecut. In euro. Daca luam in calcul si aprecierea monedei nationale, cresterea exporturilor a fost de putin peste 5% in lei. Tocmai aprecierea leului ii facea pe exportatori sa se planga la inceputul lui 2005.

    Exporturile s-au ridicat la 10,5 miliarde de euro dupa sase luni. Dar importurile mentin la randul lor un ritm ridicat. In perioada ianuarie-iunie 2005, in Romania au intrat produse si servicii in valoare de 14,7 miliarde de euro, in crestere cu 22,9% fata de aceeasi perioada a anului trecut. Daca aprecierea leului in raport cu moneda europeana i-a descurajat pe exportatori, acest factor a avut insa o evolutie pozitiva pentru importatori.

    Totusi, se pare ca exportatorii au gasit solutii pentru a ramane pe pietele Uniunii Europene, catre care se indreapta aproape 70% din exporturi. Fata de primul semestru al anului 2004, volumul de marfuri exportate catre statele UE in aceeasi perioada din 2005 a fost mai mare cu 9,3%. Efectele cursului valutar se simt totusi cand vine vorba de structura exporturilor. Motoarele traditionale ale exportului – industria de textile si productia de incaltaminte – au inceput sa se „gripeze“. Cresterea costurilor cu forta de munca si aprecierea leului in raport cu euro si-au pus amprenta asupra celor doua industrii, care s-au bazat in ultimii ani aproape exclusiv pe lohn.

    In primele sase luni, exportul de imbracaminte si materii textile a inregistrat un avans modest, de numai 0,8% in euro, fata de perioada similara a anului trecut, in timp ce exporturile de incaltaminte au crescut cu 5,3%. Cele doua sectoare contribuie cu peste 25% la valoarea exporturilor. Cresteri semnificative s-au inregistrat la exportul de cereale (282,9%), componente si parti de aeronave (193,4%), diverse preparate alimentare (191,8%), ceasornicarie (119%).

    Alte capitole importante in structura exportului – produsele minerale (titei, gaze, carbuni, ciment), produsele metalurgice si mijloacele de transport – au inregistrat, la randul lor, majorari substantiale, de 59%, 29,5% si, respectiv, 44%. Cele trei componente au reprezentat o treime din valoarea exportului din primul semestru.

    Datele furnizate de Institutul National de Statistica (INS) arata o sporire a diversificarii structurii marfurilor exportate catre produse cu un grad ridicat de manufacturare si, implicit, o valoare adaugata mai mare. De cealalta parte, aproape un sfert din importuri sunt diverse masini si dispozitive mecanice si electrice. In valoare de 3,27 miliarde de euro, in crestere cu 19,5% fata de anul precedent, importurile de masini reflecta o accelerare a investitiilor, datorita unei relative ieftiniri a produselor din exterior, pe fondul aprecierii leului.

    In top la exporturi, combustibilii sunt in primele pozitii si la importuri. Procentual, majorarea importurilor de produse minerale (45,9%) este semnificativ mai redusa decat avansul exporturilor (59%). Potrivit INS, in randul marfurilor importate care au inregistrat cresteri puternice se numara si ingrasamintele (178%), carnea si organele comestibile (115,3%), autovehiculele (50,4%) sau produsele din fonta, fier sau otel (44,8%). Chiar daca exporturile nu au fost atat de afectate de evolutia cursului valutar, pe cat estimau organizatiile patronale in prima parte a anului, importul continua sa creasca mai repede decat exportul, adancind astfel deficitul comercial.

    Deficitul la sfarsitul lunii iunie a ajuns la 4,2 miliarde de euro, cu peste 1,2 miliarde de euro mai mult ca in 30 iunie 2004. Deficitul comercial este principalul element care a determinat deteriorarea balantei de plati a Romaniei anul trecut, cand soldul negativ al contului curent a urcat la 7,5% din Produsul Intern Brut. Din acelasi motiv, estimarile pentru acest an indica o noua crestere a deficitului de cont curent pana la 7,75% din PIB.

  • LA SASE LUNI

    In prima jumatate a anului, exporturile au crescut puternic, dar mai tare a fost avansul inregistrat de importuri. Ca urmare, si deficitul comercial urca sensibil.

    EXPORT: Exporturile (FOB) au crescut in perioada ianuarie-iunie 2005 cu 16,6% (circa 1,5 mld. euro), pana la 10,53 miliarde de euro, comparativ cu perioada similara a anului trecut, cand se ridicau la putin peste 9 miliarde de euro.

    IMPORT: Importurile (CIF) realizate in primul semestru au ajuns la 14,74 miliarde de euro, in crestere cu 22,9% fata de aceeasi perioada a anului trecut, cand se cifrau la 11,99 miliarde de euro.

    DEFICIT: Deficitul comercial (FOB-CIF) pe primele sase luni se ridica la 4,2 miliarde de euro, cu peste 1,2 miliarde de euro mai mult ca in aceeasi perioada din 2004, cand era de 2,96 miliarde de euro.

    PARTENERI: UE – incluzand si cele zece state care au aderat la 1 mai 2004 – este principalul partener comercial al Romaniei, cu o pondere de 68,87% la export si 63,01 % la import.

  • Incepem sa jucam in liga mare

    In sfarsit, am intrat „pe mana“ multinationalelor. 15% din exporturi au fost facute pe primul semestru de doar patru mari companii: Petrom, Rompetrol, Dacia Renault si Mittal Steel Galati (fostul Sidex).

    Dupa un deceniu (1990-2000) in care exporturile au fost anchilozate sub pragul de opt miliarde de euro si inca cinci ani in care au inceput sa creasca puternic, pana la 19 miliarde euro anul trecut, sustinute in primul rand de puzderia de fabricute de camasi, ciorapi si pantofi, a venit in sfarsit timpul sa stam la masa cu cei mari. Mai la margine, mai inghesuiti, dar incepem sa ne facem loc.

    In Romania se petrece abia acum ceea ce trebuia sa se petreaca acum 10 ani. Polonezii, ungurii si cehii privatizasera pana in 1995 marile uzine, asa incat exporturile si productivitatea un inceput de atunci sa creasca accelerat. Aceasta este explicatia salariilor lor medii de trei-patru ori mai mari decat ale noastre. 

    Ungaria are exporturi de patru ori mai mari decat Romania pe cap de locuitor si pentru ca acolo doua treimi din exporturi sunt facute de companii cu capital strain, majoritatea multinationale.  Noi am vandut insa foarte tarziu si ce-a mers prost (cum a fost cazul Sidex sau Petromidia), si ce-a mers bine (Dacia, Alro sau Petrom), asa incat privatizarile isi arata abia acum roadele.

    Sidex si Petromidia au ritmuri anuale de crestere ale afacerilor de 30-40%, iar Dacia a adus Romaniei cu Logan un noian de stiri „pozitive“ in toata lumea, asa cum nici o strategie de comunicare, finantata cu zeci de milioane de euro din bani publici, n-a putut si nu o poate face. Datele privind exporturile de pe primele sase luni ale acestui an arata ca industria  bazata in principal pe forta de munca ieftina isi epuizeaza resursele, iar economia incepe sa fie dominata de afaceri, tot industriale, cu valoare adaugata mai mare: productia de benzina, motorina sau alti derivati, otel si alte produse metalurgice. Nu mai vorbim de masini sau de componente auto.

    Astfel, exporturile de imbracaminte si incaltaminte stagneaza sau cresc cu rate foarte mici in euro, in timp ce vanzarile la extern de produse metalurgice, minerale si de masini au crescut cu 30-40%. Romania, croitorul Europei pana mai an, a pierdut teren dramatic in fata produselor chinezesti pe pietele externe in primul semestru: exporturile de imbracaminte au crescut cu doar 0,8% in euro in aceasta perioada, ceea ce inseamna de fapt, in lei, o scadere de 12%.

    Daca dam la o parte conjuctura (scumpirea titeiului, cererea mare de otel a Chinei), se vede valul schimbarii structurale a economiei, o etapa normala spre o productivitate mai inalta. Productivitate obtinuta tocmai de multinationale si marile companii private, prin investitii masive. Acest val nu a fost determinat, ci doar catalizat de aprecierea leului din 2004 si 2005.

    Privind retrospectiv, evolutia structurii exporturilor in ultimii patru ani arata ca ponderea vanzarilor de imbracaminte s-a redus de la 25% in 2002 la sub 20% anul acesta, iar a celor de incaltaminte de la 8-9% la 6%. In acelasi timp, „aparatele“ (adica masini si echipamente, altele decat cele de transport), au crescut de la 15% la 17%. Este o crestere redusa, este adevarat, dar a fost la randul sau „subminata“ de aprecierea leului. In 2004, ponderea acestui segment ajunsese aproape de 18%, iar cand o sa depaseasca imbracamintea, atunci vom putea spune ca am intrat „in a doua etapa de industrializare“ a Romaniei.

    Diferenta intre companii sau intre economii intregi este data de nivelul productivitatii – cifra de afaceri impartita la numarul de angajati sau de oameni cu care se deruleaza un anumit business. Cu alte cuvinte, cat „produce“ un muncitor, un tehnician sau un avocat. Pe acest indicator se bazeaza si plata lor.

    Exista in lume oameni platiti cu zeci de milioane de euro pe an pentru ca firmele pe care le conduc au afaceri de zeci de miliarde de euro si profituri de miliarde de euro. Cand vom avea si in Romania macar un astfel de salariu, atunci vom fi chiar pe podium.