BusinessMagazin

Blog

  • Careul de fabrici

    • SICOMED
      Sicomed Bucuresti a fost fondata in 1962 si este in prezent cel mai mare producator autohton de medicamente.
      REZULTATE FINANCIARE: Sicomed a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de circa 43,3 mil. euro si un profit net de 4,8 mil. euro.
      ACTIONARI: Compania este controlata de vehiculul Venoma Holdings detinut de fondurile de investitii Black Sea Fund si Fondul Roman Post Privatizare.
      COTA DE PIATA: 4,6%, locul cinci in topul producatorilor la sfarsitul lui 2004, conform firmei de cercetare Cegedim.
    • TERAPIA
      Terapia a fost fondata in Cluj-Napoca in 1921 si este in prezent al doilea producator roman de medicamente.
      REZULTATE FINANCIARE: Terapia a inregistrat in 2004 o cifra de afaceri de 41,5 milioane de euro.
      ACTIONARI: Compania este detinuta de grupul financiar american Advent International, care a achizitionat Terapia tot de la investitori financiari.
      COTA DE PIATA: 3,1%, locul 7.
    • ANTIBIOTICE
      Infiintata in 1955, Antibiotice Iasi este singura companie farmaceutica de referinta din Romania care este inca de stat.
      REZULTATE FINANCIARE: Antibiotice a incheiat anul trecut cu un profit de 3,5 mil. euro, la o cifra de afaceri de 33,6 mil. euro.
      ACTIONARI: Actionarul majoritar este Ministerul Sanatatii, cu 53%.
      COTA DE PIATA: 2,8%, locul 10.
    • BIOFARM
      Cu o istorie de peste 80 de ani, Biofarm este unul dintre cei mai mari producatori de vitamine si suplimente nutritive din Romania.
      REZULTATE FINANCIARE: Biofarm a raportat pentru anul trecut un profit net de peste 2 mil. euro, la o cifra de afaceri de 9 milioane de euro.
      ACTIONARI: Dupa tranzactiile din aceasta primavara, actionariatul Biofarm este foarte dispersat. Printre detinatorii de titluri se numara patru din cele cinci societati de investitii financiare (SIF), iar proprietarii a circa 60% dintre actiuni nu sunt cunoscuti.
      COTA DE PIATA: sub 2%.

  • TURISM: E jale la MARE

    Multi ani, pentru majoritatea romanilor, vacanta a fost echivalenta cu litoralul Marii Negre. Marea inseamna plaja, nisip, hoteluri, aglomeratie. Si bani. Cati bani produce in fiecare an litoralul romanesc al Marii Negre?

    Raspunsul este simplu: 150 de milioane de euro, atat a produs anul trecut litoralul romanesc. Adica atat au cheltuit la mare cei 970.000 de turisti. Datele Institutului National de Cercetare si Dezvoltare in Turism (INCDT) spun ca cei 851.803 turisti romani si cei 118.586 de turisti straini care au vizitat statiunile de la Marea Neagra au lasat in hotelurile si restaurantele de pe malul marii 6.064 miliarde de lei, adica 150 de milioane de euro.

    Suma este considerata de operatorii din turism destul de mica. Intr-adevar, asa este, daca am sti ca, de exemplu, vanzarile de electrocasnice „albe“, adica frigidere si congelatoare, masini de spalat si  aragazuri au ajuns anul trecut, la nivel de tara, la circa 300 de milioane de euro, fiecare dintre cele trei categorii cu cam 100 de milioane de euro fiecare.

    Si cum veniturile pe un sezon normal n-ar fi fost de ajuns de mici, anul acesta situatia este si mai cenusie. „Prima parte a sezonului din acest an, adica lunile mai si iunie, a mers mult mai prost decat perioada similara a anului trecut, in ceea ce priveste prezenta turistilor romani pe litoral. Practic, au fost cu 40% mai putini romani“, spune Lucia Morariu, presedintele Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism din Romania (ANAT) si presedinte al agentiei de turism Eximtur.

    In opinia presedintelui ANAT, exista mai multe motive care explica de ce turistii romani n-au mai fost atrasi atat de mult de mare in actualul sezon. In primul rand, vremea proasta si inundatiile din aceasta perioada i-au tinut pe romani acasa. La aceasta se adauga si pretul serviciilor de pe litoral, care a crescut in acest an cu 10-15% in lei fata de anul trecut.

    In varf de sezon, preturile pe camera pornesc de la 400.000 de lei (11,11 euro) pe noapte la hotelurile de o stea, de la 500.000 de cele de doua stele, la peste 800.000 de lei la hotelurile de trei stele. „In acelasi timp, pachetele externe au ramas la acelasi pret in euro, iar euro a scazut de la 40.500 de lei in 2004 la 37.500 acum, ceea ce inseamna ca, in termeni reali, vacantele in strainatate s-au ieftinit“, adauga Lucia Morariu.

    Pe de alta parte, anul trecut, Grecia, principala destinatie externa concurenta cu litoralul romanesc pentru turistii romani, s-a vandut foarte prost din cauza Olimpiadei, cand preturile de la hotelurile din aceasta tara au fost foarte mari.

    Multi turisti s-au temut de insecuritate si n-au mai mers in Grecia. In acest caz, unii dintre ei au optat pentru o vacanta petrecuta in tara. Anul acesta insa, Grecia se vinde mult mai bine pentru romani, in defavoarea litoralului romanesc.

    Un alt motiv pentru numarul mic de turisti din aceasta perioada de la mare este greva CFR din aceasta luna, care a blocat transportul oamenilor din Transilvania sau Banat care, chiar daca au masini personale, prefera sa mearga la mare cu trenul, din cauza drumurilor proaste si a distantei mari. „Greva CFR a omorat luna iunie“, se plange Lucia Morariu.

    Cu toate acestea, presedintele ANAT crede ca pentru lunile iulie si august, datorita faptului ca prognoza meteo este favorabila, se anunta o crestere masiva fata de iunie sau mai.
    „Speram sa recuperam in septembrie ce am pierdut in iunie si cred ca, per total, numarul turistilor romani va creste cu 10% in acest an“, a adaugat ea.

    Operatorii din turism spun ca intre statiunile si hotelurile de pe litoral, lucrurile incep sa se contureze in ultimii ani. Se detaseaza clar Mamaia, care este pe primul loc in cadrul cererii, cu 33%. Urmeaza Saturn, care si-a pastrat clientii cu venituri mici, cei cu bilete compensate prin Ministerul Muncii sau  cei care ajung la mare prin sindicate. Dupa Saturn urmeaza Eforie Nord si Jupiter – singura statiune care se ridica fata de anul trecut. „Neptunul, in schimb, scade vazand cu ochii. Exista o multitudine de hoteluri de doua stele in care nu s-a investit nimic, iar atmosfera generala a dus la scaderea interesului pentru aceasta statiune“, sustine presedintele ANAT.

    Pe de alta parte, intre destinatiile externe, principalul concurent al litoralului este Grecia, apoi Turcia, unde raportul calitate pret este printre cele mai bune. Este in crestere si cererea pentru Spania, unde s-a diversificat numarul ofertelor – Costa del Sol, Barcelona, Palma de Mallorca. Incepe timid si Italia, dar si Croatia si Bulgaria, fara ca prezenta romanilor in aceste tari sa fie semnificativa. Dragos Raducan, secretarul general al Federatiei Patronatelor din Turismul Romanesc, crede ca sunt doua tipuri clasice de turist roman care-si petrece vacanta pe litoralul din tara. In primul rand sunt persoane casatorite, cu venituri mici, care vin impreuna cu copiii la mare. Apoi, sunt „turistii de week-end“, adica persoane cu venituri mari, necasatorite, cu varste intre 20 si 35 de ani, care vin de cateva ori pe sezon la mare, in week-end, pentru distractie.

    Daca numarul turistilor romani a scazut, cel al strainilor este intr-o usoara crestere, si asta datorita faptului ca acestia isi cumpara biletul de vacanta cum multe luni inainte si nu isi mai pot schimba optiunea din cauza vremii. Dar ce fel de straini sunt interesati de litoralul romanesc, care devine din ce in ce mai putin interesant chiar si pentru romani? „Acesti turisti straini sunt dintre cei cu venituri reduse. Vin in general la oferte speciale“, explica Ciprian Popescu, directorul general al agentiei de turism Danubius din Constanta, reprezentanta grupului TUI in Romania. Danubius a „adus“ anul trecut 20.000 de turisti straini pe litoral, cei mai multi din tarile scandinave, Slovenia si Germania. Majoritatea acestor turisti merg la Mamaia si, dupa cum spune Popescu, cu greu le lasa convinsi „s-o ia mai la vale“ si sa se cazeze si in celelalte statiuni. 

    Acestia stau in general la hoteluri de trei sau patru stele, care sunt insuficiente totusi pentru cererea din varful de sezon. Tocmai din acest motiv tarifele la hotelurile din Bulgaria, principalul concurent al Romaniei pentru turistii straini, sunt mai mici decat la noi. Oferta hoteliera este mai bogata, iar in conditiile concurentei mai mari este clar ca preturile scad.

    In opinia lui Popescu, Bulgaria a castigat „lupta“ cu Romania datorita privatizarii foarte rapide si prin faptul ca a stimulat investitiile straine. El a adaugat ca litoralul bulgar a beneficiat de investitii de peste 10 milioane de dolari pe an in ultimul deceniu, in timp ce pe litoralul romanesc, anul trecut, de exemplu, nu s-au investit mai mult de doua milioane de dolari.

    Si daca tot ne comparam cu bulgarii, agentul TUI din tara vecina a adus pe litoralul bulgar anul trecut  250.000 de turisti straini, comparativ cu cei 20.000 adusi in Romania prin Danubius. „Eu sunt rusinea grupului. In alte tari, cei de la TUI aduc milioane de turisti – 2,5 milioane in Spania, la fel in Egipt, un milion in Grecia“, face haz de necaz Ciprian Popescu.

    In toata aceasta ecuatie, un lucru este sigur pozitiv. Cand vin aici turistii straini, spune seful de la Danubius, asteptarile lor sunt foarte mici. „Imaginea Romaniei este suficient de sinistra incat sa ajunga aici doar cei curajosi. Ei pornesc de la ideea ca aici nu exista nici un fel de posibilitati de agrement, asa ca orice jumatate de barca este ceva in plus si inseamna o surpriza placuta“, povesteste el. Iar concluzia cea mai clara ii apartine lui Ciprian Popescu de la Danubius: „Azi daca veniti la Mamaia, va apuca jalea. E deprimant. Atmosfera estivala lipseste“. Vacanta placuta!

  • Si daca nici majorarea TVA nu ajunge?

    Dupa sase luni in care ministrul finantelor a bombardat piata cu variante de modificare a Codului fiscal, pentru ca intr-un tarziu legea sa fie adoptata intr-o forma finala, incertitudinile se transfera asupra fiscalitatii lui 2006.

    Imagini de protocol la Palatul Victoria: de o parte a mesei, figurile inexpresive ale reprezentantilor FMI, avand in centru figura parca sculptata in piatra a negociatorului-sef, Emmanuel van der Mensbrugghe. De cealalta parte, premierul Tariceanu zambeste larg si vorbeste gesticuland de zor, alaturi de Mugur Isarescu, guvernatorul BNR veteran al negocierilor, care priveste intr-o parte cu o figura catranita, si de ministrul finantelor, Ionut Popescu, afisand obisnuita-i atitudine relaxata.

    Dupa sase luni de incordare, cu ciocniri pe alocuri intre optimismul autoritatilor si analizele reci ale Fondului, este prima runda de negocieri a guvernului Tariceanu care se incheie cu un document convenit de ambele parti. Greul discutiilor este insa reportat pentru la toamna, cand Executivul trebuie sa puna pe masa solutii concrete de reducere a deficitului bugetar la 0,5% din PIB in 2006, in paralel cu mentinerea tendintei de scadere a inflatiei si controlul derapajului inregistrat de deficitul de cont curent.

    FMI a trecut peste supararea provocata de faptul ca guvernul a incalcat o intelegere de principiu care spune ca introducerea unei masuri precum cota unica presupune consultari prealabile. Insa nu poate trece peste evidenta faptului ca veniturile pe care le poate aduce cota 16% nu ajung defel. Si cere o austeritate bugetara tot mai agresiva, cu deficit in scadere, inghetari de salarii si disponibilizari.

    Zgarcenia cu care ministrul finantelor a facut publice informatii privind continutul memorandumului nu poate decat sa accentueze starea de incertitudine care s-a instalat in mediul de afaceri in ultimele luni. Si, din pacate, se vede ca nici acordul cu FMI nu poate aduce mai multa lumina asupra a ceea ce urmeaza din cauza tensiunilor politice care mineaza capacitatea de decizie a guvernului.

    „O crestere economica sustenabila si pregatirea economiei romanesti pentru integrarea in UE implica in egala masura consolidarea fiscalitatii si in anul 2006“, se spune in comunicatul comun al guvernului, FMI si BNR, la incheierea vizitei FMI. „Nu a fost prezentata nici o strategie fiscala“, sustine in schimb Ionut Popescu, desi documentul a fost lucrat in ultimele saptamani la Ministerul Finantelor. Tot Popescu anunta cu o zi inaintea plecarii delegatiei FMI ca TVA ar putea creste la 22% de la 1 ianuarie 2006. Dupa iesirile la rampa ale reprezentantilor PD impotriva unei asemenea masuri, dublate de ezitarile aratate de PNL, Popescu revine spunand ca „nu exista nici o decizie luata“ si ca „in acordul cu FMI nu exista nici o prevedere referitoare la TVA“.

    Si totusi, in acord se spune ca deficitul bugetar pentru 2006 trebuie sa scada de la 0,7% din PIB la 0,5%. Cum se va intampla aceasta, fara o majorare a TVA? Ministrul finantelor nu are inca raspuns. Popescu este acum lasat singur in fata de ceilalti reprezentanti ai coalitiei care s-au ocupat de programul economic al noii guvernari, in frunte cu Varujan Vosganian si Adriean Videanu, si care au sustinut la vremea aceea ca nivelul cotei unice trebuie sa fie de 16%. In scenariul initial al lui Varujan Vosganian era vorba de un deficit bugetar de 2% din PIB, pe care reprezentantii coalitiei impreuna cu Traian Basescu pretindeau ca il vor impune fara probleme in discutiile cu FMI. Iata ca nu au reusit sa impuna nimic: deficitul pe 2005 trebuie sa fie de 0,7% din PIB, iar actualul ministru al finantelor n-are decat sa se descurce cum stie pentru a tine bugetul in chingi atat de stranse.

    Si daca in cazul Slovaciei introducerea cotei unice a fost pregatita in detaliu timp de un an, cu toate evaluarile necesare ale efectelor si pregatirea masurilor de acompaniament absolut necesare, pripa noului guvern isi cere acum plata. Majorarea TVA va costa cel mai scump prin efectul inflationist care va da peste cap socotelile Bancii Nationale, amenintandu-i credibilitatea politicii de tintire a inflatiei si putand determina o inversare temporara a trendului de scadere a dobanzilor, cu efectele negative de rigoare.

    Comunicatul comun citat mai sus arata ca „in Romania, sursele de baza care asigura veniturile bugetare sunt cele mai reduse intre toate cele 27 de state membre si in curs de aderare si este nevoie sa fie marite pentru a asigura cresterea cheltuielilor cu infrastructura, cu angajamentele luate pentru integrarea in UE, inclusiv contributia la bugetul european, cheltuielile cu sanatatea si recalcularea pensiilor“.

    De unde pot fi stranse veniturile in plus de care este atata nevoie, in conditiile in care cota unica ramane la 16%? Nici la aceasta intrebare ministrul finantelor nu poate raspunde, afirmand ca inca lucreaza la o strategie fiscala care va fi prezentata Fondului in toamna. Adica pana atunci oamenii de afaceri n-au decat sa construiasca linistiti scenarii despre ceea ce-i mai poate astepta anul viitor in materie de schimbari in legislatia fiscala. Dupa sase luni in care ministrul finantelor a bombardat piata cu variante de modificare a Codului fiscal, pentru ca intr-un tarziu legea sa fie adoptata intr-o forma finala, incertitudinile se transfera asupra fiscalitatii lui 2006. Popescu stie ca o schimbare de fond cum este majorarea TVA ar trebui introdusa in Cod cu sase luni inainte de 1 ianuarie, insa acest principiu al predictibilitatii legislatiei fiscale a fost de atat de multe ori calcat in picioare in doar cateva luni, incat nu mai inseamna decat o fraza pe hartie.

    „Nu putem accepta politica prin care o aparenta reducere a impozitelor directe sa fie urmata imediat de o crestere a  impozitelor indirecte, ceea ce determina o crestere a inflatiei si, prin efect, a dobanzilor“, este pozitia exprimata de Asociatia Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR) dupa anuntata perspectiva a majorarii TVA la 22% – adica revenirea acestui impozit la nivelul din anul 2000.

    Tot ceea ce incearca sa faca acum ministrul finantelor este sa carpeasca un buget care nu se poate indestula din cota unica de 16%. Cele sase luni scurse din acest an au dat dreptate calculelor initiale ale FMI: veniturile bugetului n-au crescut spectaculos dupa introducerea cotei unice. Dimpotriva, guvernatorul BNR , Mugur Isarescu, implicat direct in negocieri, spune ca ponderea veniturilor in PIB scade anul acesta sub pragul de 30%, mult mai mic decat cel din Bulgaria, de exemplu, de circa 36% din PIB.

    Insuficiente s-au dovedit si paleativele identificate in graba, in primavara, de acelasi ministru al finantelor – taierea mai multor facilitati de care companiile beneficiau la calculul impozitului pe profit, majorarea impozitului pe veniturile din dobanzi si introducerea impozitului pe tranzactiile imobiliare, pentru ca impozitul pe castigurile din capital nu mai creste anul acesta – impotriva vointei declarate a lui Ionut Popescu. Firesc, in aceste conditii vine intrebarea: „Si daca nici majorarea TVA de la 19 la 22% nu ajunge?“.
    Sebastian Vladescu, membru al Centrului Roman de Politici Economice (CEROPE) si fost secretar de stat la Finante in guvernul Isarescu, spune ca organizatia din care face parte recomanda majorarea TVA inca de acum sase luni. „Oricum banii nu ajung“, afirma reprezentantul CEROPE, organism pe care Popescu spune ca il consulta in stabilirea strategiei fiscale pe urmatorii trei-patru ani.

    Deocamdata, mai nimic concret despre aceasta strategie. Doar promisiunea reducerii nivelului CAS, privita de autoritati ca o contrapondere la majorarea TVA. Reprezentantii guvernului s-au lansat deja intr-o licitatie: ministrul finantelor vorbeste cu mare greutate de o scadere de 2-3 puncte procentuale, premierul Tariceanu salta miza la 5 puncte. De unde bani in aceste conditii si pentru plata pensiilor recolerate, si pentru infrastructura, si pentru confinantare, si pentru restrangerea in continuare a deficitului bugetar? Nu se stie. Asteptam strategia fiscala la care Ministerul Finantelor lucreaza in aceasta vara.

    Intr-un asemenea context, nu se contureaza decat o perspectiva certa: niste impozite vor creste serios anul viitor, oricum ar fi construita strategia cu pricina si oricare ar fi alegerea facuta in cele din urma de guvern – fie TVA, fie cota unica, fie accizele, fie o combinatie din cele trei.

  • Sisteme de operare: WINUX

    Intr-o lume a PC-urilor dominata autoritar de Microsoft, sistemul de operare gratuit Linux incepe sa isi faca loc. Dupa ce a reusit sa acapareze o parte consistenta din piata de servere, Linux are de infruntat cel mai rezistent inamic: obisnuinta utilizatorului.

     

    La inceputul anilor 90, un student la Universitatea din Helsinki s-a gandit, din amuzament, sa creeze un sistem de operare pentru computerele personale. Nu era neaparat nemultumit de Macintosh sau de Windows, care erau si ele in perioada „copilariei“. Vroia sa aiba pe computerul personal un sistem Unix, ca acela de pe serverele universitatii sau ale companiilor.

    Linus Torvalds a plecat de la o incercare similara, un sistem de operare numit Minix, adica un Unix mai mic. Torvalds i-a imbunatatit timpul de raspuns si a adaugat alte facilitati care sa il faca potrivit pentru utilizarea de zi cu zi. Prima varianta a sistemului a fost gata la inceputul lui 1991, dar Torvalds nu s-a gandit nici o clipa sa comercializeze ceea ce a creat, ci a distribuit codul de programare oricui se arata interesat. Ideea a prins si mai multi pasionati au inceput sa lucreze la imbunatatirea a ceea ce a creat finlandezul.

    Asa s-a nascut Linux, un sistem de operare gratuit, pe care specialistii il considera mai stabil, imun la atacuri si virusi, care poate fi folosit atat pe computere personale, cat si pe servere. Asa s-a nascut si ideea de „open source“ – programe de calculator gratuite, la a caror conceptie are acces toata lumea si care pot fi imbunatatite de oricine doreste si se pricepe.
    La aproape 15 ani dupa, gigantul hi-tech IBM recomanda angajatilor sai sa utilizeze software open source.
    Pentru a naviga pe Internet, angajatii companiei au fost sfatuiti sa foloseasca browserul Firefox al celor de la Mozilla in locul Internet Explorer-ului de la Microsoft. Mai mult – si de data aceasta nu ca recomandare – IBM va transfera toate operatiunile sale pe computere care folosesc sistemul de operare Linux, spun oficialii companiei.

    Vrand-nevrand, batalia pe care Windows o purta cu serverele de tip Unix, intre care si cele Linux, ca varianta a Unix, se va purta si pe calculatoarele personale. In timp ce Windows pare sa castige tot mai mult teren pe servere, in detrimentul sistemului de operare Unix, variantele pentru PC ale Linux incep sa conteze in piata. Dar Linux avanseaza si in detrimentul „parintelui“ sau, Unix, la capitolul servere. Potrivit IDC, pe o piata in crestere, vanzarile de servere Unix au adus in primul trimestru din acest an venituri cu doar 2,8% mai mari si o crestere cantitativa de 5%, fata de perioada similara a anului trecut. In schimb, varianta Windows pentru servere a adus, in aceeasi perioada, cu 12,3% mai multi bani pentru Bill Gates, vanzandu-se cu 10,7 procente mai bine decat in primul trimestru din 2004. Dar serverele care opereaza Linux „sparg“ topul, cu o crestere valorica a vanzarilor de 35%.

    Vorbind cinstit, care ar fi insa sansele ca Linux sa ameninte suprematia sistemului de operare Windows pe computerele personale? Sau, de ce ar fi mai bun un server bazat pe Linux decat unul pe care ruleaza sistemul de operare al Microsoft? Si, in afara de faptul ca nu costa nimic, de ce ar fi de preferat o solutie open source la care au contribuit mai multi creatori in diferite etape de evolutie a acestuia, in loc de produsul unei singure companii, creat si dezvoltat de aceeasi echipa de cercetatori? „Avantajele unei platforme fata de o alta platforma constau in capabilitatea de a oferi raspunsuri cat mai precise problemelor pe care clientii le au si de a oferi o valoare de business mai buna“, sustine Dan Bulucea, Platform Strategy Manager la Microsoft Eastern Europe. „Clienti si analisti deopotriva au conchis ca aceasta abordare ofera mai multa valoare si reduce TCO-ul (total cost of ownership), prin productivitate, eficienta si management superior platformei Linux.“

    Cu alte cuvinte, daca toata lumea de la birou are Windows pe PC, un server comandat tot de Windows se va intelege mult mai bine cu computerele respective. Si mai ieftin. Dar daca am avea un server Linux si tot Linux pe computerele personale? Nu ar fi si mai ieftin, din moment ce Linux nu costa nimic? Acest lucru e cam greu de realizat, din cel putin doua motive. Mai intai, daca o asemenea arhitectura de retea e posibila la IBM, in multe alte organizatii, un alt „ecran“ al computerului decat cel al Windows i-ar pune pe multi in incurcatura. Iar banii de scolarizare a personalului pentru a folosi un sistem de operare gratuit aproape ar echivala costul licentelor Microsoft Windows si Office pentru calculatoarele respective.

    Nu sunt putini cei care afirma ca vulnerabilitatea Windows in fata atacurilor informatice provine din faptul ca, pur si simplu, toata lumea incearca sa il „sparga“, din moment ce acest sistem de operare ruleaza pe 95% din calculatoare. De ce sa infectezi cu virusi un Mac sau un computer cu Linux la bord? Cate potentiale victime ai avea? 5% din utilizatorii de computere?

    Doua studii invocate de Microsoft vin sa zdruncine putin mitul securitatii aproape imbatabile a sistemului de operare Linux. Primul este de la Security Innovation, publicat recent, care compara facilitatile de securitate din bazele de date. Ca o concluzie a acestui studiu, analistii subliniaza ca bazele de date Microsoft au mult mai putine vulnerabilitati decat cele care ruleaza pe platforma Linux. Cel de-al doilea studiu este facut de Wipro Technologies, publicat in aprilie. „Comparand costurile de patch management (managementul update-urilor) in platforme Windows si platforme Linux, analistii au descoperit ca desktop-urile Windows sunt cu 14% mai ieftin de intretinut decat desktop-urile Linux, in timp ce serverele Windows sunt cu 13% mai ieftin de intretinut decat serverele Linux“, citeaza Dan Bulucea din studiul celor de la Wipro.

    Dar cel mai mare impediment pentru raspandirea unui sistem de operare bazat pe standarde deschise, chiar si unul destul de raspandit cum e Linux, printre utilizatorii obisnuiti, il constituie lipsa aplicatiilor.
    Fara nici un fel de gluma, ati vazut vreodata un joc de calculator pentru Linux? Jocurile sunt primul pas al unui utilizator incepator catre lumea informaticii. Si daca te-ai obisnuit cu Windows, in 90% din cazuri vei continua cu Windows.

    Eva Beck, open source and Linux Business Manager pe zona EMEA la HP, spune ca nivelul de pregatire al consumatorilor pentru o schimbare de mediu de lucru, cum e trecerea de la Windows la Linux, e scazut. Doar utilizatori cu abilitati tehnice mai avansate ar putea face trecerea fara probleme. La fel, pentru munca de birou, „nivelul de acceptare este doar mediu“, afirma ea. In schimb, cei care lucreaza mult cu computerul, acceseaza baze de date si efectueaza schimburi permanente de baze de date si tranzactii, sunt suficient de pregatiti pentru schimbare. Singurele probleme ar putea aparea la navigarea pe Internet si la functiile de posta electronica.

    Un browser a carui infatisare si functii sunt diferite de Internet Explorer si un client de mail, altul decat Outlook sau Outlook Express, proprietatea Microsoft, ar putea cauza neplaceri.
    Dar exista si variante mai putin neplacute pentru cei care vor sa faca benevol trecerea la Linux. Pe un computer cu doua hard-diskuri se poate instala Linux pe unul din ele, in paralel cu Windows. Din pacate, cele doua sisteme nu pot fi folosite simultan. Dar nu pentru mult timp.

    Epoca procesoarelor dual-core (doua procesoare intr-unul singur) si-a facut debutul. Iar versiunea a treia a softului Xen de la XenSource va asigura managementul optim al accesarii procesoarelor si a memoriei computerelor de catre doua sisteme de operare simultan. In viitor, odata cu procesoarele multi-core, accesul simultan va putea fi posibil pentru mai multe sisteme de operare. Nu ati dorit niciodata sa aveti doua computere separate – cel de acasa si cel de la serviciu – intr-o singura carcasa? Fiecare dintre ele cu politica lui de securitate si acces la baze de date sau Internet? „S-ar putea sa fie asa, dar cred ca merita sa ne intrebam de ce sa facem acest lucru“, spune Bulucea. „Clientii doresc o platforma care sa le permita sa isi scada costurile, dar care in acelasi timp sa le ofere valoare si avantaje de business, nu sa instaleze si sa intretina mai multe sisteme de operare – o optiune care poate fi foarte scumpa.“

    Asadar, care e finalitatea? Ce nevoie avem de mai multe sisteme de operare? Sa alegem din lista de motive unul singur. Nu securitatea mai mare, nici viteza sporita cu care ruleaza, nici macar faptul ca e gratuit nu ar fi acest motiv. In multe cazuri, un sistem de operare necesita costuri in plus pentrru achizitionarea de softuri suplimentare, care sunt uneori mai scumpe decat cele integrate in platforma Microsoft. Motivul ar fi libertatea de a alege din mai multe optiuni. Windows sau Linux. Sau amandoua.

  • CARIERE SI INVESTITII

    • GHEORGHE HAGI (40 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal: 20-25 mil. dolari
    Cluburi la care a evoluat: Farul Constanta, Sportul Studentesc, Steaua Bucuresti, Real Madrid, Brescia, FC Barcelona, Galatasaray Istanbul (jucator); nationala Romaniei, Bursaspor, Galatasaray (antrenor)
    Domenii in care a investit: imobiliare, turism, servicii medicale

    • MIRCEA REDNIC (43 DE ANI)

    Bani investiti in afaceri: 4 mil. de euro
    Cluburi la care a evoluat: Corvinul Hunedoara, Dinamo (jucator); Nationala, Rapid, FCM Bacau, Universitatea Craiova (antrenor)
    Domenii in care a investit: productie de confectii, imobiliare

    • GICA POPESCU (38 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal: 15-20 mil. dolari
    Cluburi la care a evoluat: Universitatea Craiova, Steaua Bucuresti, PSV Eindhoven, Tottenham Hotspur, FC Barcelona, Galatasaray, US Lecce, Dinamo, Hannover 96 (jucator)
    Domenii in care a investit: imobiliare, turism, fotbal, piata de capital

    • ADRIAN ILIE (31 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal: 10 mil. dolari
    Cluburi la care a evoluat: Universitatea Craiova, Steaua Bucuresti, Galatasaray, Valencia, Alaves, FC Zürich (jucator)
    Domenii in care a investit: turism, imobiliare, impresariat sportive

    • DAN PETRESCU (38 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal: 10 mil. dolari
    Cluburi la care a evoluat: Steaua Bucuresti, Chelsea, FC National (jucator); FC National, Sportul Studentesc (antrenor)
    Domenii in care a investit: imobiliare

    • ADRIAN MUTU (26 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal: 3,5 milioane – salariul lui Mutu la Chelsea – este contractul cu cea mai mare valoare semnat de un fotbalist roman peste hotare
    Cluburi la care a evoluat: FC Arges, Dinamo, Internazionale Milano, Verona, Parma, Chelsea, Juventus Domenii in care a investit: productie vestimentara, imobiliare

    • ILIE DUMITRESCU (36 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal: 8-10 mil. dolari
    Cluburi la care a evoluat: Steaua Bucuresti, Tottenham Hotspur, FC Sevilla, West Ham United, FC Atlanta, FC America (jucator); Apollon Limassol, AEK Atena, Akratitos Atena (antrenor)
    Domenii in care a investit: imobiliare, arta, turism

    MIRCEA LUCESCU (59 DE ANI)

    Bani castigati din fotbal:  10-15 mil. dolari
    Cluburi la care a evoluat: Dinamo (jucator); Corvinul Hunedoara, nationala Romaniei, Dinamo, Brescia, Rapid, Inter Milano, Galatasaray, Besiktas, Sahtior Donetk (antrenor)
    Domenii in care a investit: asigurari, incaltaminte, productie, turism.

  • VILA SAU TABLOU?

    Marile banci de investitii din Occident – ABN Amro, JP Morgan, UBS – si firmele de consultanta Goldman Sachs, Lehman Brothers ofera servicii de asset management pentru cei foarte bogati, insa fara cunostinte de afaceri: avocati, medici, vedete de cinema, mari sportivi. Pentru acesti clienti, castigul vine de cele mai multe ori din combinarea inteligenta a catorva posibilitati de plasament.

    PIATA DE CAPITAL Investitiile in actiuni pot aduce cresteri spectaculoase, dar si scaderi la fel de rasunatoare. E bine ca acest plasament sa fie combinat cu alte forme de investitii.

    OBLIGATIUNI Sunt instrumente de plasament cu castiguri modeste, dar mult mai putin riscante decat piata de capital. Investitii pe termen mediu si lung.

    PRODUSE INVESTITIONALE DERIVATE „Cocteil“ investitional creat pentru reducerea riscului. Este vorba despre produsele financiare a caror valoare depinde de valoarea altor active. 

    INSTRUMENTE ALTERNATIVE Acopera o gama larga de investitii: plasamentele in opere de arta sunt un exemplu de investitie alternativa.

    PIATA IMOBILIARA De departe „regina“ investitiilor. Plasamentele in terenuri si cladiri sunt deocamdata cele mai sigure si atractive investitii, cel putin in Romania.

    FONDURI MONETARE Depozite bancare, titluri de stat si speculatii valutare.

  • Ce fac bogatii cu banii?

    In Romania nu exista inca o masa critica nici la nivelul oamenilor bogati si nici la nivelul specialistilor in investitii. Daca vorbim despre consultanti in investitii (cu referinte serioase in domeniu si rezultate consistente), acestia nu depasesc un numar de 20-30. Nu includ aici brokerii care executa de fapt ordine de investitii din partea specialistilor sau a investitorilor efectiv, asa cum nu ii includ intre acestia pe investitorii care fac investitii in nume propriu.

    Daca vorbim despre oameni cu venituri disponibile de peste un milion de euro pentru investitii cu portofoliu diversificat (actiuni cotate, actiuni necotate, obligatiuni, active imobiliare, active financiare de genul creantelor sau altor titluri financiare) si care ar fi genul de clienti pentru consultantii in domeniul investitiilor, atunci numarul lor este de asemenea relativ redus. Multi oameni bogati din Romania sunt la prima generatie, averea acestora fiind generata de activitati de afaceri personale si a caror avere este in mare masura imobilizata in afacerile respective. 

    Foarte putini oameni au cu adevarat lichiditati disponibile pentru investitii de portofoliu. In plus, multi dintre cei ce au astfel de lichiditati disponibile prefera sa investeasca singuri, bazandu-se pe flerul personal, fler care de multe ori a stat la baza succesului lor financiar. Numarul indivizilor care si-au facut averea in afara circuitului economic efectiv (de exemplu, sportivi care au castigat bani in competitii internationale, cantareti sau actori, artisti plastici, proprietari ai unor averi provenite din mosteniri sau partaje, castigatori la Loteria Nationala etc.) sunt destul de putini si multi nu au avut ocazia sa intre in contact cu consultantii profesionisti in domeniul investitiilor. 

    Pe de alta parte, in ultimii doi-trei ani au inceput sa apara in Romania din ce in ce mai vizibil sisteme institutionalizate de investitii de tipul celor occidentale: activitati de private banking la care au acces clientii premium ai marilor banci internationale (intre bancile care promoveaza astfel de servicii sunt HVB, ING, Citibank), fonduri inchise de investitii private, fonduri deschise de investitii, administratorii de portofoliu (asset management) etc. 

    Nu in ultimul rand, trebuie mentionat faptul ca sunt persoane bogate din Romania care apeleaza la servicii de private banking si investitii prin intermediul fondurilor din strainatate, avand in vedere ca acestia detin sume relativ importante de bani „parcati“ in conturi din strainatate (simptom specific multor tari in tranzitie/ cu economii emergente si instabilitate macroeconomica ridicata). Pe masura ce perceptia referitoare la riscul plasarii/ mentinerii banilor in Romania se schimba, acesti bani incep sa se reintoarca in Romania. Acest fenomen al repatrierii averilor s-a intamplat cu ani in urma in tari precum Italia, Brazilia, Chile, Filipine, iar mai nou Rusia, Croatia si Polonia, asa incat nu vad de ce nu ar avea loc si in Romania. 

    De fapt, o parte importanta din cresterea preturilor in domeniul imobiliar din anii 2003 – 2004 pentru proprietatile cu valori mari (terenuri si cladiri cu valori  de peste 300.000 – 500.000  de euro) s-a bazat si pe existenta unor sume mari de bani repatriate de catre romanii bogati care au considerat ca mediul economic este deja suficient de sigur pentru reintoarcerea banilor lor. La polul opus, creditul imobiliar si banii trimisi in tara de catre muncitorii din strainatate au afectat in principal preturile la locuintele si terenurile ieftine. 

    Dragos Rosca este directorul fondului de investitii Gemisa Investments

  • Surfing catre alegerile anticipate

    Mersul tarii spre alegeri anticipate s-a complicat din cauza inundatiilor, care au repus in discutie rolul guvernului de a-si respecta mandatul de administrator al treburilor publice. Ceea ce presupune ca trebuie sa se ocupe si de integrare si de justitie, dar si de lucruri curente, cum ar fi dezastrele naturale. Puterea si opozitia au inceput sa-si arunce reciproc mingea starii de urgenta: opozitia stie ca pe timpul starii de urgenta nu poate fi dizolvat Parlamentul, asadar ca nu poate fi declansata procedura anticipatelor, in timp ce guvernantii sustin ca nu e nevoie de nici o stare de urgenta, fiindca proportia dezastrului nu o justifica. 

    Criza inundatiilor a aratat insa ca nu numai opozitia era impotriva alegerilor anticipate: in numele aceluiasi interes national legat de gestionarea dezastrului, acum si-au ridicat glasul si acei politicieni din coalitia de guvernamant care nu doresc anticipatele din cauza temerii ca nu vor mai intra in Parlament. 

    Initial, dorinta de a urma disciplina de partid ii silise la tacere pe politicienii coalitiei, dezorientati de anuntul demisiei premierului Tariceanu, apoi de retrimiterea la Parlament, din initiativa presedintelui Basescu, a pachetului legislativ contestat de Curtea Constitutionala. 

    Cand totul parea ca se indreapta spre rezolvarea crizei, premierul a intors iarasi lucrurile si a anuntat ca-si mentine decizia de a demisiona, declarandu-se nemultumit de votul parlamentarilor, care consfintea castrarea de catre Curte a reformei justitiei asa cum a conceput-o ministrul Monica Macovei. Asa incat, cand a devenit cert ca vom avea alegeri la toamna, fruntasi ai PNL, PC si UDMR au inceput si ei sa carteasca alaturi de PSD contra anticipatelor. 

    Pentru UDMR a fost cel mai simplu sa acuze Alianta PNL-PD ca vrea sa scape de un partener incomod de guvernare. Mai complicata s-a dovedit situatia PNL, avand in vedere ca de la bun inceput ideea organizarii de alegeri anticipate nu i-a apartinut premierului liberal Tariceanu. Acesta a fost obligat sa o accepte, cu riscul de a fi socotit slab si influentabil. Anuntul demisiei sale a venit dupa repetate respingeri ale unei asemenea ipoteze. Intr-un anume fel, premierul a stiut ca nu se va putea rupe de ceea   ce vrea presedintele Traian Basescu. Ii datora mandatul, pentru ca Alianta a ajuns la guvernare doar pentru ca Traian Basescu a castigat alegerile prezidentiele. Iar cand premierul a cedat si a acceptat demisia, presedintele si-a schimbat planurile, lasandu-l pe premier in ofsaid si impingand clasa politica spre o imposibila rezolvare a situatiei create de votul Curtii Constitutionale. 

    Asa incat faptul ca Tariceanu s-a tinut de demisie a fost singura iesire onorabila pentru un orgoliu indelung lezat de autoritatea de la Cotroceni. Pentru partidul sau insa, simpla incapatanare a premierului nu e suficienta ca sa intre cu capul sus in campania electorala, dupa cateva saptamani in care a devenit limpede ca in Alianta fraiele le-a preluat PD. Nu e de mirare ca au izbucnit divergente intre liberali in privinta a ceea ce e de facut pentru ca PNL sa recupereze terenul. Valeriu Stoica a iesit cu propunerea ca in locul lui Tariceanu sa fie numit prim-ministru Theodor Stolojan si ca noul guvern format de acesta sa fie votat in Parlament, ceea ce ar insemna tocmai blocarea alegerilor anticipate. 

    Aceasta pentru ca, asa cum considera Stoica, dar si alti liberali, momentul cel mai prielnic al alegerilor anticipate – pentru Alianta in general si pentru PNL in particular – a fost ratat in primavara. In fine, intr-o situatie cu nimic mai confortabila s-a trezit PD, dupa ce Adrian Nastase a dezvaluit ca in 2001, in perioada revizuirii Constitutiei, democratii au votat si ei, impreuna cu restul opozitiei, ceea ce acum resping, anume eliminarea articolului prin care deciziile Curtii Constitutionale ar fi putut fi atacate de Parlament. „A fost o decizie luata de intreaga clasa politica si in special de PSD. Eram singura tara din lume unde Parlamentul putea infirma deciziile Curtii Constitutionale“, argumenteaza acum seful PD, Emil Boc. 

    Schimbarea intre timp a opticii PD s-ar explica, dupa Boc, prin faptul ca PSD ar fi pervertit Curtea, fiindca si-a plantat acolo fosti ministri si parlamentari. Inconsecventa de principiu insa ramane, iar ea ofera argumente celor care spun ca de fapt povestea cu votul Curtii Constitutionale n-a fost decat un pretext ca sa poata fi declansate anticipatele. Mai ales ca a iesit la iveala si ca Guvernul trimisese deja prefecturilor, cu cateva zile inainte de votul cu pricina, anuntul sa se pregateasca de anticipate la toamna si indemnul la mobilizare electorala. Desigur, mobilizarea electorala a inceput in teritoriu, cu mijloacele potrivite momentului – ajutoarele pentru sinistrati

    .

  • Zece pretendenti pentru BCR

    Privatizarea Bancii Comerciale Romane merge mai departe fara americani: AVAS a respins, fara explicatii, oferta consortiului format din fondul de investitii Texas Pacific si Citigroup Venture Capital, divizia pentru piete in curs de dezvoltare a grupului financiar Citigroup. Surse din AVAS au afirmat ca respingerea ofertei a fost legata de o decizie a BNR, pentru ca normele bancii centrale nu permit unui fond de investitii sa detina un pachet semnificativ din actiunile unei banci. Purtatorul de cuvant al BNR, Adrian Vasilescu, a replicat insa ca banca centrala se poate pronunta numai asupra reputatiei participantilor la privatizare, celelalte criterii de selectie tinand exclusiv de atributia comisiei de privatizare si a evaluatorului strain.

    Prin urmare, in cursa pentru BCR au ramas zece ofertanti – Fortis, Banco Comercial Portugues, Banca Nationala a Greciei, Banca Intesa, Deutsche Bank AG, Erste Bank AG, Dexia, KBC, BNP Paribas si ABN AMRO, in ordinea depunerii scrisorilor de intentie. Acum urmeaza ca ofertele financiare sa fie depuse pana la 19 septembrie, iar comisia de privatizare estimeaza ca desemnarea castigatorului si semnarea contractului vor avea loc pana la 21 noiembrie. 

    Investitorii pot alege sa preia fie un pachet de jumatate plus o actiune la Banca Comerciala Romana, fie o participatie de 61,8825% din actiuni. In ceea ce priveste privatizarea CEC, Guvernul a stabilit saptamana trecuta ca investitorul strategic care va fi acceptat aici va putea sa cumpere pana la 75% din capital, dar nu mai putin de 50%, plus o actiune a bancii. Executivul a decis ca statul va vinde 90,1% din capitalul social al CEC catre persoane fizice sau juridice, iar restul de 9,9% din actiuni vor fi alocate pentru constituirea Fondului Proprietatea, destinat despagubirii proprietarilor de imobile nationalizate de regimul comunist. In cazul BCR, pachetul de actiuni alocat pentru Fondul Proprietatea va fi de 4%.

  • Venea o iluzie pe Siret

    Inundatiile din ultimele saptamani au reusit sa arate cu exactitate cum este Romania anului 2005: nu o anumita fata a ei, care poate sa fie ignorata, ci tocmai ceea ce e mai important de stiut despre aceasta tara si trece neobservat, nu se stie de ce, tot timpul.

    Integrarea in UE, axa spre Washington, Bucurestiul cu masini de lux, fermele cu programe Sapard sau exorcismele dracesti de la Tanacu par deopotriva un soi de intoxicari de presa pe langa ceea ce au dezvaluit apele care au acoperit casele si drumurile din Moldova, Muntenia si Dobrogea. Inundatiile n-au daramat doar case, ci si cateva iluzii optice. 

    Una ar fi aceea ca geografia Romaniei de peste cateva generatii o sa mai semene cu cea de acum. In fiecare vara, turistii oripilati de muntii cheliti de gatere se inseala ca au mai ramas destule culmi impadurite de admirat, iar localnicii se inseala ca resturile de paduri mai pot impiedica muntii sa lunece peste ei cand incepe ploaia. La inundatiile de anul trecut, presedintele Iliescu a reflectat ca retrocedarea padurilor „a fost o prostie istorica“, fiindca particularii au defrisat fara discernamant. Resemnarea presedintelui nu era mai putin istorica: intr-adevar, daca sunt ajutati putin de schimbarile climatice si de larghetea legislatiei, cine mai poate impiedica romanii sa-si distruga propria tara? 

    Sau iluzia ca in Romania exista constructii de uz public care sa reziste in timp: la inundatii (podurile si digurile incropite in anii electorali), la prima ploaie (salile de sport ridicate contracronometru), la furia naturii umane (sistemele de irigatii, conductele de petrol, statuile, podurile sau drumurile folosite ca surse gratuite de fier ori beton de comunitatile din preajma). Cand au refuzat sa plece din casele lor, localnicii – din Moldova acum sau din Banat in primavara – s-au temut mai mult de furia naturii umane, care nu inceteaza niciodata, decat de cea a naturii dezlantuite, care vine si trece. Satenii din Vadu Rosca s-au intors la ce-a mai ramas din casele lor si i-au luat la bataie pe hoti, acestia la randul lor netematori de inundatii. 

    Alta iluzie luata de ape e ca in Romania rezista macar memoria dezastrelor trecute, conditie obligatorie ca sa li se poata face fata celor viitoare. Inexplicabil, acum par noutati absolute lucruri care s-au intamplat si anul trecut, iar la anul probabil vor fi socotite iarasi ca fara precedent. In 2004, inundatiile au ucis noua oameni, au afectat aproape 3.000 de gospodarii din 21 de judete si aproape 10.000 de hectare de teren agricol. Imediat dupa, autoritatile au promis un vast plan de lucrari hidrotehnice si de refacere a drumurilor si podurilor distruse, „la nivelul tarii a fost demarat un control privind taierile de paduri“, cum suna un comunicat al guvernului de atunci, iar angajatii MAI au fost pusi (ca si acum) sa stranga si sa doneze bani pentru sinistrati. 

    Ar fi cam ieftin de evocat faimoasa butada cu istoria pe care, daca n-o intelegi, esti condamnat s-o repeti si inca mai ieftin ar fi de invocat saracia; probabil ca o explicatie mai plauzibila tine tot de atitudinea nationala fata de ideea de constructie. Desi cartierele de vile, sediile de companii, cabanele de vacanta si obsesia pentru case noi a capsunarilor intorsi din strainatate iau ochii, Romania se compune de fapt din blocuri vechi, cazatoare la cutremur, din cladiri istorice, restaurate numai cand le transforma cineva in restaurante, si din case de chirpici, prada pentru viituri. Catedrala neamului? Poate in tara Mesterului Manole, un tip ciudat caruia i se darama biserica in fiecare noapte, iar el reincepea mereu s-o construiasca a doua zi. Mesterului Manole de acum i se darama si lui biserica, dar ziua in amiaza mare. Si promite si el s-o reconstruiasca. Numai ca peste noapte uita.