Surfing catre alegerile anticipate

Mersul tarii spre alegeri anticipate s-a complicat din cauza inundatiilor, care au repus in discutie rolul guvernului de a-si respecta mandatul de administrator al treburilor publice. Ceea ce presupune ca trebuie sa se ocupe si de integrare si de justitie, dar si de lucruri curente, cum ar fi dezastrele naturale. Puterea si opozitia au inceput sa-si arunce reciproc mingea starii de urgenta: opozitia stie ca pe timpul starii de urgenta nu poate fi dizolvat Parlamentul, asadar ca nu poate fi declansata procedura anticipatelor, in timp ce guvernantii sustin ca nu e nevoie de nici o stare de urgenta, fiindca proportia dezastrului nu o justifica. 

Criza inundatiilor a aratat insa ca nu numai opozitia era impotriva alegerilor anticipate: in numele aceluiasi interes national legat de gestionarea dezastrului, acum si-au ridicat glasul si acei politicieni din coalitia de guvernamant care nu doresc anticipatele din cauza temerii ca nu vor mai intra in Parlament. 

Initial, dorinta de a urma disciplina de partid ii silise la tacere pe politicienii coalitiei, dezorientati de anuntul demisiei premierului Tariceanu, apoi de retrimiterea la Parlament, din initiativa presedintelui Basescu, a pachetului legislativ contestat de Curtea Constitutionala. 

Cand totul parea ca se indreapta spre rezolvarea crizei, premierul a intors iarasi lucrurile si a anuntat ca-si mentine decizia de a demisiona, declarandu-se nemultumit de votul parlamentarilor, care consfintea castrarea de catre Curte a reformei justitiei asa cum a conceput-o ministrul Monica Macovei. Asa incat, cand a devenit cert ca vom avea alegeri la toamna, fruntasi ai PNL, PC si UDMR au inceput si ei sa carteasca alaturi de PSD contra anticipatelor. 

Pentru UDMR a fost cel mai simplu sa acuze Alianta PNL-PD ca vrea sa scape de un partener incomod de guvernare. Mai complicata s-a dovedit situatia PNL, avand in vedere ca de la bun inceput ideea organizarii de alegeri anticipate nu i-a apartinut premierului liberal Tariceanu. Acesta a fost obligat sa o accepte, cu riscul de a fi socotit slab si influentabil. Anuntul demisiei sale a venit dupa repetate respingeri ale unei asemenea ipoteze. Intr-un anume fel, premierul a stiut ca nu se va putea rupe de ceea   ce vrea presedintele Traian Basescu. Ii datora mandatul, pentru ca Alianta a ajuns la guvernare doar pentru ca Traian Basescu a castigat alegerile prezidentiele. Iar cand premierul a cedat si a acceptat demisia, presedintele si-a schimbat planurile, lasandu-l pe premier in ofsaid si impingand clasa politica spre o imposibila rezolvare a situatiei create de votul Curtii Constitutionale. 

Asa incat faptul ca Tariceanu s-a tinut de demisie a fost singura iesire onorabila pentru un orgoliu indelung lezat de autoritatea de la Cotroceni. Pentru partidul sau insa, simpla incapatanare a premierului nu e suficienta ca sa intre cu capul sus in campania electorala, dupa cateva saptamani in care a devenit limpede ca in Alianta fraiele le-a preluat PD. Nu e de mirare ca au izbucnit divergente intre liberali in privinta a ceea ce e de facut pentru ca PNL sa recupereze terenul. Valeriu Stoica a iesit cu propunerea ca in locul lui Tariceanu sa fie numit prim-ministru Theodor Stolojan si ca noul guvern format de acesta sa fie votat in Parlament, ceea ce ar insemna tocmai blocarea alegerilor anticipate. 

Aceasta pentru ca, asa cum considera Stoica, dar si alti liberali, momentul cel mai prielnic al alegerilor anticipate – pentru Alianta in general si pentru PNL in particular – a fost ratat in primavara. In fine, intr-o situatie cu nimic mai confortabila s-a trezit PD, dupa ce Adrian Nastase a dezvaluit ca in 2001, in perioada revizuirii Constitutiei, democratii au votat si ei, impreuna cu restul opozitiei, ceea ce acum resping, anume eliminarea articolului prin care deciziile Curtii Constitutionale ar fi putut fi atacate de Parlament. „A fost o decizie luata de intreaga clasa politica si in special de PSD. Eram singura tara din lume unde Parlamentul putea infirma deciziile Curtii Constitutionale“, argumenteaza acum seful PD, Emil Boc. 

Schimbarea intre timp a opticii PD s-ar explica, dupa Boc, prin faptul ca PSD ar fi pervertit Curtea, fiindca si-a plantat acolo fosti ministri si parlamentari. Inconsecventa de principiu insa ramane, iar ea ofera argumente celor care spun ca de fapt povestea cu votul Curtii Constitutionale n-a fost decat un pretext ca sa poata fi declansate anticipatele. Mai ales ca a iesit la iveala si ca Guvernul trimisese deja prefecturilor, cu cateva zile inainte de votul cu pricina, anuntul sa se pregateasca de anticipate la toamna si indemnul la mobilizare electorala. Desigur, mobilizarea electorala a inceput in teritoriu, cu mijloacele potrivite momentului – ajutoarele pentru sinistrati

.