Tag: reportaj

  • Bursa de la Bucuresti e inca in adolescenta

    Politie, cameramani, forfota. In fata sediului central al BNR
    din deja celebra strada bucuresteana Lipscani masinile se furisau
    una dupa alta. La fiecare oprire scurta, o cravata neagra se
    ascundea dupa usile inalte ale bancii. Intram si noi si suntem
    intorsi din drum, desi ora era zece fix. “Nu mai puteti intra. A
    sosit presedintele.” O asistenta dezorientata incerca sa le explice
    celor de la protocol ca a venit presa si nu-ntelege care e
    problema. Presedintele era de fapt cel de la Cotroceni, iar
    regulamentul BNR nu permite accesul dupa seful statului. Discutii
    contradictorii si protocolul a fost invins. Se deschid usile salii
    Mitita Constantinescu, locul unde a functionat pentru prima oara
    bursa, in 1995.

    La microfon, presedintele CA al Bursei de Valori Bucuresti,
    Stere Farmache, iar alaturi, la masa prezidiului, Mugur Isarescu,
    Traian Basescu si Gabriela Anghelache, presedintele Comisiei
    Valorilor Mobiliare. Farmache vorbeste despre rolul bursei in
    economie – consolidarea pietei de capital – si despre cat de
    important e ca acest motor al economiei “sa fie pus in miscare si
    sa contribuie la dezvoltarea afacerilor in Romania”. Or, sustine
    Farmache, oferta de titluri listate la bursa e “inadecvata si
    insuficienta”. Lipsesc companii importante, iar explicatia e ca
    autoritatile n-au urmarit in ultimii 15 ani sa privatizeze
    transparent, ci au cautat mai degraba investitori strategici. “S-a
    dovedit ca e un mit”, spune succint Farmache, care da exemplu
    Polonia, stat care a folosit agresiv piata de capital pentru
    privatizarea unor companii importante, iar rezultatele se vad “cu
    ochiul liber”. Polonia este una dintre tarile care au trecut cel
    mai bine prin recesiune, iar explicatia nu e greu de gasit: “O
    bursa bine capitalizata, capabila sa ofere o alternativa viabila de
    finantare fata de cea prin credite bancare”.

    Dupa ce a primit o medalie de onoare, ca toti ceilalti
    vorbitori, Isarescu a preluat cuvantul. Cateva vorbe despre
    transparenta, disciplina financiara si credibilitate – si putina
    istorie. Nu mai putin de 140 de banci isi aveau sediul in cartierul
    bancar din Micul Paris, in anii ’20-’30. “Noi aveam banca centrala
    cand in SUA sau Japonia nu se vorbea despre asa ceva.” Discursul
    despre aniversarea BVB a fost scurt, iar Isarescu a trecut rapid la
    ultimele semnale despre economia romaneasca. Cu o seara in urma,
    cand a ajuns acasa, Isarescu a vazut ca televiziunile “cantau,
    descantau si rascantau” declaratia lui Dominique Strauss-Kahn,
    directorul general al FMI, care spunea la o televiziune elvetiana
    ca intrarea in incapacitate de plata pentru state ca Romania,
    Grecia, Ungaria, Irlanda e “iminenta”. “Romania era si ea
    enumerata, dar in orice caz nu in primul rand, mai spre coada”, a
    contrat Isarescu avalansa de stiri din media. Dupa ce tocmai
    spusese zilele trecute ca tot felul de “trancanitori” se duc la
    televizor sa vorbeasca despre economie, iar “presa trebuie sa se
    disciplineze”, tonul lui Isarescu a fost si acum la fel de acid.
    Doar ca a venit ca turnat in anticiparea discursului
    prezidential.

    Traian Basescu a felicitat Bursa pentru cei 15 ani impliniti si
    a subliniat importanta pe care o acorda de multa vreme
    institutiilor financiare: “Pentru mine, evolutiile de la Bursa au
    fost un indicator care ma faceau sa fiu mai linistit sau mai
    agitat. In functie de asta poti sa-ti prefigurezi weekendul”. Fara
    sa spuna cand se va intampla, presedintele a anuntat scoaterea la
    vanzare a 10-15% din actiuni la mari companii precum OMV Petrom,
    Transelectrica, Romgaz, dar si cele ramase in portofoliul Fondului
    Proprietatii de Stat. Desi e seful statului de sase ani,
    presedintele a mai spus ca BVB si BNR nu pot fi performante in
    lipsa unui stat “prietenos”, iar evolutia celor doua entitati e
    totusi vizibila in pofida conditiilor dintr-o tara nereformata asa
    cum e Romania. Dupa ce in urma cu nici o luna, Basescu spunea
    despre Curtea Constitutionala ca e “penibila” tocmai la Consiliul
    Investitorilor Straini, acum ca tot se afla la aniversarea bursei,
    presedintele a atacat din nou, tot fara nici cea mai mica legatura
    cu evenimentul la care participa.

    A inceput cu cetatenii: “Romanii trebuie sa se obisnuiasca sa
    munceasca bine ca sa traiasca bine”. A continuat cu presa: “Romanii
    sunt pacaliti zilnic, sunt mintiti. O sa vedeti fete rujate, cu
    ochii cat cepele: «Se reduc salariile, sa le aducem banii,
    banisorii lor», subliniind ca «banisorii acestor oameni sunt luati
    cu imprumut pentru a fi platiti»”. Apoi au urmat politicienii:
    “Singurul lucru la care i-a dus capul a fost sa dubleze salariile,
    pensiile, sa inventeze 222 de categorii de ajutoare sociale. Atat
    i-a dus capul pe politicienii romani in timp de crestere exploziva,
    este adevarat, artificiala. Eh, s-a dezumflat”. Si a incheiat cu
    justitia: “Faptul ca instantele scriu legi prin hotararile pe care
    le dau e ceva mult mai grav decat intreaga criza politica”. In
    total 30 de minute, cat Isarescu, Farmache si Anghelache la un
    loc.

    Bursa a implinit 15 ani si totusi mai e mult de lucru ca sa-si
    arate varsta.

  • Ce zic taranii care vin in Obor sa vanda in primul mall al rosiilor si gogosarilor

    Imaginea din fata gurii de metrou Obor nu da niciun moment
    impresia ca la doar cateva sute de metri fostul bazar in care a
    fost transformata piata cartierului a disparut, locul sau fiind
    luat de o cladire care seamana mai degraba a mall decat a spatiu
    destinat comercializarii legumelor si fructelor.

    La fiecare pas sunt amplasate “tarabe mobile” pentru reparat
    fermoare, printre care se plimba comerciantii de tigari si
    telefoane la negru. In fata pietei Obor insa, tarabele pline de
    CD-uri piratate, carcase de telefon, bidoane de plastic sau papuci
    de casa au fost inlocuite de dubele producatorilor de zarzavaturi,
    puse in linie intr-o parcare proaspat marcata.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • The Guardian compara portretul lui Dracula cu cel al unui “chelner italian furios”

    Ajunsa in Bucuresti “o incrucisare intre vechiul Paris si un
    orasel industrial englezesc”, aceasta este sfatuita sa viziteze,
    mai intai, Castelul Bran. Afland ca a fost resedinta reginei Maria,
    nepoata reginei Victoria, Gold isi explica de ce interiorul
    castelului arata de parca ar fi fost “cumparat si remobilat de o
    englezoaica”. Satula de atractii turistice, ziarista ii cere
    ghidului sa o duca in locul in care s-a nascut Dracula. Ajunge in
    Sighisoara, unde ghidul ii spune ca maidanezii care pot fi vazuti
    la tot pasul sunt de fapt varcolaci.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Reportaj: Daca nu Belgia, atunci unde?

    Franta a fost intotdeauna tara pasionatilor de moda, Olanda
    patria bicicletelor si Elvetia mama ciocolatei. Belgia insa este
    tara tuturor. In Bruges, ciocolateriile te imbie la tot pasul. Zeci
    de oferte garnisesc vitrinele acestor boutique-uri unde ciocolata
    este fie produsa, fie ornata manual. Nimic nu este lasat la voia
    intamplarii, de la forma si culoarea bomboanelor si a tabletelor de
    ciocolata si pana la ambalaj. Ciocolata este in sine o atractie
    turistica in Bruges, care atrage deopotriva localnici, dar mai ales
    turisti, placut surprinsi de inventivitatea ciocolatierilor. {i cum
    cele mai multe ciocolaterii sunt pe stradutele pietonale, care trec
    peste canale si prin parcuri, precum si prin zonele de shopping,
    orasul este in sine o invitatie la plimbare.

    Parcurile din Bruges sunt largi si cochete, cladirile frumos
    conservate, iar preferata turistilor este o zi de relaxare in acest
    orasel care este supranumit Venetia Nordului. Asadar, nu doar
    ciocolateriile atrag vizitatori. Nici magazinele de haine nu se
    lasa mai prejos. Desi vanzatorii nu te asteapta in usa ca in Turcia
    si desi vitrinele nu sunt acoperite cu oferte “Orice la 10 lei”,
    cumparatorii intra si nu ies cu mana goala. De fapt, asta m-a mirat
    cel mai mult in Bruges: aproape toti oamenii care se plimbau prin
    oras duceau in mana una sau mai multe sacose cu insemnele unui
    brand de haine. Nici urma de priviri lungi la vitrine sau de
    restrictii in bugetele de cumparaturi – toata lumea cumpara
    ceva.

    In capitala Europei, la Bruxelles, pe artera comerciala nu mai ai
    loc sa pasesti. Cumparatorii se inghesuie in magazine, desi
    perioada reducerilor inca nu a inceput.

    Pe o distanta de nici 400 de metri sunt, aproape unul dupa altul,
    cele mai populare magazine: patru H&M. Nimeni nu iese fara o
    punga inscriptionata cu logo-ul retailerului suedez, iar in fiecare
    magazin coada numara cel putin 5 persoane. La doar cativa pasi
    gasesti toate numele momentului in ceea ce priveste moda
    mass-market, cele mai multe detinute de spaniolii de la Inditex:
    Zara, Mango, Bershka sau Desigual sunt doar cateva dintre
    ele.

    Care este insa motivatia unui retailer sa isi deschida mai multe
    unitati pe aceeasi ruta comerciala? Este evident vorba de imagine
    si de vizibilitate, insa “in principiu pot exista mai multe motive.
    Printre acestea se numara asumarea unei eventuale canibalizari de
    vanzari proprii pentru a evita aparitia sau dezvoltarea unui
    concurent intr-o zona apropiata cu potentialul de a afecta
    afacerile”, crede Szabolcs Nemes, Senior Project Manager in cadrul
    Roland Berger Strategy Consultants Romania.

    Poate fi vorba insa si de un concept de magazin diferit din punctul
    de vedere al clientilor tinta, al gamei de produse oferite sau al
    dimensiunii punctului de vanzare. “Astfel de complementaritate
    poate exista, de exemplu, in cazul unui retailer de imbracaminte
    care are un magazin distinct pentru articolele pentru barbati,
    femei si copii. Acestea sunt plasate in apropiere unul de celalalt.
    H&M, de exemplu, deseori practica astfel de diferentieri”,
    explica Nemes. “Acelasi lucru este valabil si in cazul unui
    retailer cu magazin de imbracaminte, dar si cu outlet de accesorii
    sau obiecte pentru casa.” In pofida crizei financiare care si-a
    lasat amprenta asupra economiilor europene si care a golit
    buzunarele consumatorilor, sectorul de retail din Belgia este pe
    plus. Astfel, in luna iulie a acestui an vanzarile au crescut cu
    1,4% comparativ cu luna precedenta si cu 0,8% fata de aceeasi
    perioada a anului precedent. Romania nu a simtit aceleasi cresteri
    la acest capitol, ci dimpotriva, in conditiile in care declinul
    lunar este de 10,5%, iar scaderea fata de 2008 se ridica la
    8%.

    Cine sunt insa cei care cumpara? Turistii sau belgienii? Belgia nu
    a fost niciodata o destinatie turistica de top. Nici in 2009 micul
    stat nu a reusit sa intre in topul celor mai importante zece
    destinatii turistice din lume dupa numarul de turisti
    internationali primiti, unde se regasesc sase state europene, in
    frunte cu Franta si Spania.

    Mai mult, anul trecut numarul de turisti straini a scazut cu 5,9%,
    potrivit Eurostat. Evolutia turismului in Belgia a fost in ton cu
    evolutia turismului mondial. {i numarul de belgieni care au ales sa
    isi faca vacantele in strainatate a scazut, pentru prima data dupa
    2004. Turismul intern a avut o evolutie mai buna, numarul
    belgienilor care au preferat sa viziteze “frumusetile patriei”
    crescand cu 1,6%. Printre turisti se gasesc si cativa romani
    rataciti, care nu ocolesc Belgia, desi prefera sa isi petreaca
    vacantele in alte tari europene, printre cele mai populare in anii
    trecuti au fost Grecia, Bulgaria, Turcia, Cipru, Egipt, Tunisia,
    Spania, Austria, Franta, Italia.

    “Sa stiti ca sunteti singura persoana din Romania care a decis sa
    ne viziteze”, imi spune “gondolierul” unei barci din Bruges, care
    stia sase limbi straine si cateva cuvinte in romana. In Bruges,
    bijuteria de pe coroana Belgiei, transportul se poate face pe apa
    pentru turistii care vor sa cutreiere canalele si sa vada orasul
    intr-o ora, pentru aproape 8 euro. {i bicicletele sunt la ele acasa
    aici. Sute de biciclisti decoreaza strazile. In gara din Bruges te
    simti ca in Amsterdam intr-o parcare de vehicule pe doua roti. Sute
    de biciclete de toate culorile stau cuminti una langa alta in
    asteptarea proprietarului. Nu doar localnicii opteaza pentru
    biciclete, ci si turistii grabiti. Ciclistii sunt chiar
    privilegiati, pentru ca exista peste 50 de strazi cu sens unic,
    unde ei pot pedala in ambele directii. Bicicletele pot fi
    inchiriate cu 3-4 euro per ora sau cu 6-12 euro pentru o zi
    intreaga.

    Daca in orasele mici, precum Bruges sau Gent, oportunitatile de
    transport sunt variate, in capitala europeana Bruxelles cele mai
    bune optiuni raman transportul in comun sau masina. Din pozitia de
    oras care gazduieste institutiile europene, Bruxelles se bucura de
    un flux mare de oameni de afaceri, politicieni sau economisti care
    vin in interes de serviciu.

    In fiecare zi, pragul institutiilor europene este trecut si de
    zeci, chiar sute de romani, veniti fie pe cont propriu, in interes
    personal sau de afaceri, fie adusi de europarlamentarii romani.
    Fiecare europarlamentar roman dintre cei 33 primeste fonduri de la
    Parlamentul European pentru a aduce anual circa 100 de persoane la
    Bruxelles. In zona office a orasului, oamenii, intotdeauna grabiti,
    merg la pas alert spre o destinatie comuna: institutiile europene.
    Cartierul european din Bruxelles, care gazduieste institutiile
    europene, face nota discordanta cu restul capitalei Belgiei, unde
    arhitectura pariziana se imbina cu aerul boem al Amsterdamului.
    Cladirile de sticla si oamenii in costum dau tonul in acest cartier
    aflat ceva mai departe de centrul orasului, unde arhitectura gotica
    domina piata centrala, Grand Place, sau asa numita “inima a
    orasului”.

    Bruxelles nu este insa unul dintre cele mai frumoase orase ale
    Belgiei sau cel putin asta sustin atat localnicii, cat si turistii.
    La capitolul turism, Bruges, Gent sau Antwerp sunt principalele
    atractii.

    “Bruges este mult mai frumos decat Bruxelles, este mai turistic,
    mai mic si mai romantic”, spune reprezentanta biroului de turism
    din oras. Arhitectura bine conservata din Bruges il propulseaza in
    topul celor mai frumoase orase din Belgia, potrivit celor mai multe
    topuri. Andreea, un turist roman care a vizitat Belgia, spune ca
    arhitectura e punctul forte al micutului oras de pe ape.

  • Adio interventiilor pe scuter. Politia Capitalei trece la Dacia Duster

    Din veniturile proprii (amenzi), Politia Locala a Municipiului
    Bucuresti a achizitionat recent 40 de masini Dacia Duster care vor
    fi folosite la interventii sau in trafic.

    In afara dotarilor SUV-ului romanesc, noile autoturisme au in fata
    lacasul pentru statiile dotate cu GPS si sistem de inregistrare a
    convorbirilor si un lacas pentru pistolul din dotare.

    Detalii si galerie foto pe www.gandul.info.

  • Fabrica P&G de la Urlati. Unde se fac sampoane pentru 20 de tari

    Alin Stan are 32 de ani si lucreaza de sapte ani la
    Procter&Gamble, si-a terminat studiile in Germania si s-a
    angajat ca inginer in filiala nemteasca a grupului, apoi a urmat un
    stagiu de trei ani in Belgia. Acum este responsabil de punerea in
    functiune a liniilor de ambalare a sampoanelor din noua fabrica de
    la Urlati, unde grupul american a investit 100 de milioane de
    dolari in cea mai moderna fabrica a grupului din acest
    moment.

    Stan s-a intors in Romania in 2008 si a facut parte din echipa care
    s-a ocupat de dezvoltarea, din primele faze, a proiectului din
    oraselul cu 12.000 de locuitori de langa Ploiesti. Saptamana
    trecuta, la inaugurarea oficiala a fabricii, principala grija a lui
    Alin Stan a fost sa raspunda la intrebari despre detalii tehnice
    pentru grupul de ziaristi echipati cu halate albe carora le-a fost
    ghid in turul de fabrica. Impartita pe zone (de productie,
    ambalare, stocare), fabrica ocupa acum sase hectare de teren din
    cele 25 concesionate de P&G de la Consiliul Judetean
    Prahova.

    Alin Stan povesteste insufletit, langa liniile de ambalare, ca
    materiile prime (“e vorba de peste 100 de ingrediente”) ajung la
    fabrica, sunt descarcate, stocate, folosite apoi in sala de
    productie, iar sampoanele (“linia de balsam va intra in productie
    in cateva luni”) sunt apoi ambalate si isi urmeaza drumul catre
    rafturile depozitului. Cele patru linii de productie instalate in
    fabrica – dintre care trei pentru sampoane si unul pentru balsam de
    par – stralucesc, in asteptarea muncitorilor. Dupa ce vor primi
    toate avizele de calitate (“acum se fac teste”), sampoanele
    (Wash&Go, Head&Shoulders si Pantene) vor tinti 300 de
    milioane de consumatori din 20 de tari, peste 90% din productie
    fiind destinata exportului.

    La finalul turului de fabrica, sute de oameni, din care 250 sunt
    chiar angajatii fabricii, imbracati cu totii in tricouri bleu si
    blugi crem, asteapta ca discursurile oficiale sa fie rostite de pe
    scena ridicata in fabrica. Sunt aici presedintele Basescu,
    ministrul mediului, Laszlo Borbely, Theodor Melescanu si
    oficialitati locale.

    Bob McDonald, director executiv general si presedinte al
    Consiliului de Administratie al P&G, presedintele Traian
    Basescu si Luc Viaene, directorul fabricii din Urlati, asteapta sa
    se faca liniste – una dintre liniile de productie nu a fost oprita
    – inainte de urcarea lor pe scena.

    Bob McDonald, caruia nu i-a luat mai mult de zece minute sa
    aprobe planul de investitii pentru Romania (“dar inainte de a
    ajunge la mine o astfel de propunere trece prin multe maini”) a
    tinut primul discurs, spunand ca se asteapta ca pe viitor “sa
    extindem investitia”, dar nu a oferit detalii suplimentare despre
    sume nici ulterior, in conferinta de presa.
    In cele cateva minute de discurs, presedintele Traian Basescu a
    mentionat ca aceasta investitie “probeaza faptul ca Romania este un
    loc in care sa investesti” si a spus ca fabrica “este importanta si
    pentru ca produsele sunt destinate in primul rand exportului”. A
    adresat multumiri – investitorilor, celor ce au lucrat la ridicarea
    rapida a fabricii, angatilor – si a asigurat audienta, pe un ton de
    gluma, ca “desi nu par, voi fi un consumator al produselor
    P&G”.

    Ultimul discurs oficial a apartinut lui Luc Viaene, directorul
    fabricii P&G din Urlati, care a vorbit in romana. Viaene a
    declarat apoi, intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, ca s-a ocupat
    de acest proiect din primul moment, inca inainte de a se fi pus
    problema locului unde va fi ridicata fabrica. “Am facut un studiu
    sa vedem ce loc ar fi cel mai potrivit pentru o noua fabrica. Nu ne
    gandeam la un loc anume, dar acesta s-a dovedit a fi in Romania”,
    spune Viaene, care a venit pentru prima oara la Timisoara, in 1996.
    Vreme de cativa ani, cat s-au derulat investitii in linii de
    productie la Timisoara, Viaene venea destul de des in Romania, dar
    nu cunostea prea bine Bucurestiul.
    Cand s-a intors in 2007, dupa cativa ani de la ultimele vizite, a
    fost surprins de schimbarea prin care trecuse tara – de la numarul
    mai mare de magazine ale retelelor moderne si pana la felul cum
    fusesera renovate cladirile vechi. Se schimbasera si pretentiile
    consumatorilor, dupa o perioada cand consumul avea cresteri anuale
    de cate doua cifre.

    Pe parcursul ultimilor doi ani, pe fondul recesiunii, si
    vanzarile P&G Distribution (care are in portofoliu marci ca
    Ariel, Tide, Ace, Fairy si Pampers) au scazut la 280 milioane de
    euro in 2009, fata de 315 milioane de euro in 2008. In Romania,
    grupul are competitie din partea altor companii multinationale, ca
    Unilever, care a terminat anul trecut cu o cifra de afaceri de 177
    de milioane de euro, si Henkel, cu vanzari totale de 135 de
    milioane de euro (care cuprind bunuri de larg consum si materiale
    de constructii).

    Totusi, in ciuda inaspririi conditiilor economice, pe parcursul
    acestui an “nu am schimbat planul de afaceri din cauza masurilor de
    austeritate”, declara Sotirios Marinidis, CEO al filialei
    romanesti. Dimpotriva, compania are planuri ferme de a investi in
    continuare in fabrica de la Urlati, pe care ar vrea s-o completeze
    cu linii de productie si pentru alte categorii de produse din
    portofoliu. Jon R. Moeller, director executiv financiar al
    grupului, afirma ca P&G investeste in total “4% din valoarea
    vanzarilor”.

    Din cele zece fabrici trecute pe lista de investitii din acest
    an, cea de la Urlati este “a treia, in functie de valoarea
    bugetelor alocate si singura din Europa”, spune directorul
    fabricii. Investitia de aici s-a impus, explica el, pentru ca
    fabrica din Franta care producea pentru tarile unde vor fi vandute
    sampoanele de la Urlati nu mai facea fata cererii. Este insa
    “complet exclus” ca fabrica din Franta sa-si inchida portile,
    sustine Ramona Brad, communications asociate director in cadrul
    P&G.

    Bob McDonald, aflat la a doua sa vizita in Romania, dupa ce in
    urma cu cativa ani a participat la inaugurarea sediului central de
    la Bucuresti, a declarat ca impactul investitiei asupra comunitatii
    locale este important, mai cu seamna ca “de fiecare loc de munca
    din cadrul P&G se leaga alte trei slujbe”. De fapt, investitia
    de la Urlati a revigorat oraselul de 12.000 de locuitori. In
    perioada comunista, cea mai mare parte a acestora lucrau fie pentru
    industria textila – care a intrat in declin -, fie aveau activitati
    legate de extragerea petrolului – dar sondele sunt acum
    parasite.

    Aportul autoritatilor locale la aceasta investitie – cea mai mare
    fabrica inaugurata in acest an in Romania – a constat intr-un
    proiect in valoare de 2,5 milioane de euro pentru “viabilizarea
    terenului si aducerea utilitatilor”, conform lui Mircea Cosma,
    presedintele Consiliului Judetean Prahova. De fapt, zona Ploiesti
    este unul din cei mai importanti poli ai investitiilor la nivel
    national, daca ne gandim ca alti trei mari producatori din
    industria bunurilor de larg consum – Unilever, Bergenbier si
    British American Tobacco – au fabrici in zona. Unilever a inceput
    investitiile in Romania prin achizitia fabricii de detergenti Dero
    din Ploiesti, in 1995. Noua ani mai tarziu, compania a ridicat in
    spatiul alaturat fabricii de detergenti o alta unitate de productie
    pentru marcile Rama, Delma, Knorr si Delikat.

    Producatorul de bere Bergenbier, care a realizat anul trecut o
    cifra de afaceri de 135 de milioane de euro, a anuntat recent ca
    doreste sa-si concentreze toata productia de pe piata romaneasca in
    fabrica de la Ploiesti, dupa ce anul trecut a inchis un spatiu la
    Blaj. Acelasi oras a fost ales si de British American Tobacco, cel
    mai mare producator local din domeniul bunurilor de larg consum, cu
    o cifra de afaceri de 1,15 miliarde de euro in 2009. Catre si
    dinspre aceste fabrici fac zilnic naveta zeci de angajati care
    lucreaza in zona Ploiesti, dar locuiesc in Bucuresti. La fel face
    si Alin Stan, care, odata incheiat proiectul de investitie de la
    Urlati, va pleca “cel mai probabil” spre o alta viitoare fabrica.
    Ca navetist, Stan e avantajat: locuinta lui e la iesirea din
    Capitala, pentru ca sotia sa lucreaza acum la o firma cu sediul in
    Pipera.

  • Reportaj: Dublin – Spiridusi, case scumpe si o bere

    N-ar trebui sa mai fie nicio surpriza ca in Irlanda masinile
    circula pe dreapta. Totusi, e primul lucru pe care il spune orice
    ghid turistic la plecarea din aeroport, cautand parca sa accentueze
    ca atunci cand traversezi e neaparat necesar sa te asiguri mai
    intai din partea dreapta. Surpriza vine insa cinci minute mai
    tarziu, cand acelasi ghid ne dezvaluie ca trebuie sa fim la fel de
    atenti si la spiridusi. O legenda, bineinteles, cum ca daca ajungi
    la capatul curcubeului si gasesti un “leprechaun”, cum este numit
    spiridusul in traditia irlandeza, n-ar trebui sa-i mai dai drumul
    pana cand nu-ti da in schimb un vas plin cu aur si poate nici macar
    atunci, pentru ca imediat ce isi recapata libertatea va transforma
    aurul in frunze uscate.

    Alaturi de trifoiul cu patru foi, spiridusul este o adevarata
    emblema irlandeza, de care industria turistica profita din plin, nu
    numai sub forma nenumaratelor suveniruri precum pixuri, jucarii de
    plus, magneti de frigider sau cani, ci si ca scuza. “Scuza pentru
    orice lucru necaracteristic pe care il faci in Irlanda, care poate
    fi justificat prin faptul ca spiridusii te-au impins la asta”,
    explica in gluma Lorcan O’Meara, ghidul turistic responsabil de
    incursiunea noastra in inima ex-“tigrului celtic”.


    Irlanda a capatat renumele de “tigru celtic” in ultimul deceniu,
    cand a avut o dezvoltare spectaculoasa, cu crestere economica medie
    anuala de 7% si cu investitii consistente in infrastructura,
    constructii, comert si turism, acestea doua din urma fiind cele ce
    sustin in cea mai mare parte economia tarii. Ca produse specifice,
    dincolo de exportul de lactate, mandria irlandezilor este berea: pe
    teritoriul tarii exista 12 fabrici diferite, cea mai renumita fiind
    Guinness.

    De altfel, irlandezii sunt clasati pe locul al doilea in Europa
    in topul celor mai mari consumatori de bere, cu un volum de 111
    litri de bere pe cap de locuitor in fiecare an, devansati doar de
    Cehia, unde un locuitor consuma intr-un an 117 litri de bere,
    conform unui studiu recent realizat de compania de consultanta
    Ernst & Young. Romania se afla in top pe locul al cincilea, cu
    o medie 81 de litri per capita. Irlandezii nu se lasa mai prejos
    nici in ce priveste whisky-ul. Dincolo de productia unor marci
    precum Jameson sau Powers, plasate in gama whisky-urilor obisnuite,
    una dintre cele mai importante fabrici din Irlanda, aflata intr-un
    orasel numit Midleton, produce sticle de whisky care costa 150 de
    euro, in timp ce marcile produse in Knappogue ajung la preturi
    chiar si de 500 de euro sticla.

    Din turism, incasarile anuale se ridica in total la mai bine de
    cinci miliarde de euro, dintre care aproape un sfert sunt
    incasarile generate chiar de irlandezii care isi petrec vacantele
    in tara. Situatia nu mai este insa la fel de buna ca in vremea de
    boom economic. In 2008, an cand deja recesiunea incepuse, turismul
    a adus Irlandei venituri de 6,3 miliarde de euro, din care mai bine
    de 4,8 miliarde de euro au fost incasari de la turistii din afara
    tarii, iar 1,5 miliarde de euro au provenit din turismul intern. In
    ansamblu, declinul a fost cuprins intre 10 si 12 procente anul
    trecut, conform datelor oficiale, iar 2010 nu se arata nici el mai
    promitator, mai ales daca dolarul american sau lira sterlina s-ar
    deprecia mai departe.


  • Reportaj: Koln, orasul care miroase frumos (GALERIE FOTO)

    Religie si nonconformism la un loc? Da, la Köln.

    Nu prea credeam ca se poate asa ceva. Cand am vazut pentru prima
    data orasul din S-Bahn, in drumul dinspre aeroport catre centrul
    metropolei, am constatat ca am ajuns intr-un oras tipic german, cu
    rigiditatile si arhitectura specifice. Cand am iesit insa din gara
    principala, tranzitata in fiecare zi de aproximativ 1.000 de
    trenuri, am realizat de fapt ca ajunsesem pe un taram al
    sobrietatii, dar in acelasi timp si al nonconformismului dus la
    extreme.

    Cu o istorie ce se intinde inca din perioada romana, Köln este
    unul dintre cele mai vechi orase din Germania si in acelasi timp
    unul dintre cele mai cosmopolite. Timp de 2.000 de ani, Colonia
    Claudia Ara Agrippinensium, asa cum a fost denumit orasul de catre
    romani, a reusit sa treaca de razboaie si de inundatii si sa se
    dezvolte, iar acum este al patrulea cel mai mare oras din Germania
    din perspectiva populatiei si unul dintre polii economici ai tarii.
    Dar si turistici. Conform statisticilor, Catedrala din Köln este
    atractia turistica numarul unu din Germania, cu peste sase milioane
    de vizitatori anual. Construita in stil gotic si desemnata
    patrimoniu cultural UNESCO, Catedrala este un important loc de
    pelerinaj la nivel european. In plus, in Köln exista peste 40 de
    muzee (numar dublu fata de Bucuresti, unde sunt 20, conform
    RomanianTourism.com). Kölnul obtine numai din turism venituri de
    5,4 miliarde de euro anual, iar cei mai multi vizitatori provin din
    Statele Unite si Marea Britanie. Si la capitolul fiscalitate din
    turism orasul sta bine, in conditiile in care impozitele din
    aceasta industrie genereaza 120 de milioane de euro pentru
    autoritatile locale.

    “In 2009, Köln a inregistrat un numar de 4,6 milioane de sosiri,
    in contextul in care unitatile de cazare au primit 2,3 milioane de
    turisti. Chiar daca anul trecut a adus o scadere de 5% a numarului
    de turisti, anul acesta am inregistrat deja un avans de 4%”, spune
    Josef Sommer, managing director al Biroului de Turism din Köln.
    Ponderea romanilor in randul acestora este inca destul de mica,
    astfel ca, anul trecut, doar 2.000 de romani au vizitat orasul
    aflat in vestul Germaniei: 50% in interes de afaceri, 50% in
    scopuri turistice, potrivit lui Sommer. La Köln este insa si o
    comunitate de romani; conform unei statistici din 2009, in orasul
    german locuiesc si lucreaza peste 1.500 de romani, explica si
    Claudia Neumann, director de relatii publice si internet in cadrul
    Biroului de Turism.

    Conexiunile aeriene intre Bucuresti si Köln nu au fost niciodata
    variate, dat fiind ca cele mai multe companii care opereaza zboruri
    pe Germania sunt axate in special pe Frankfurt si München
    (principalele hub-uri ale tarii). Vorbim in special de zboruri
    directe, asigurate de operatorul german Lufthansa, dar si de TAROM
    sau Carpatair. Cu escale in marile capitale europene se ajunge la
    Köln, insa un zbor direct a fost inaugurat de Germanwings, divizia
    low-cost a Lufthansa, care a inceput operarea in Romania in urma cu
    trei ani. Andreas Engel, director de comunicare al Germanwings,
    spune ca ” situatia este stabila in Romania” si ca anul acesta
    gradul de incarcare al avioanelor Germanwings a fost de 80%.
    Germanwings zboara acum din Bucuresti direct catre Berlin,
    Stuttgart si K¨öln, orase catre care nu mai sunt alte curse directe
    din Romania. In aceste orase si-a pus baze Germanwings, iar
    compania-mama Lufthansa acopera, asadar, cele mai importante puncte
    din Germania prin conexiuni din aceste orase cu toata Europa.
    Asta pentru ca, pe langa romani, exista multe alte comunitati in
    Köln. Se poate spune despre oras ca este un adevarat mozaic
    cultural, in conditiile in care aici s-au “aclimatizat” oameni din
    peste 181 de tari. Mai mult, orasul este cel mai mare centru
    universitar din Germania, primind in prezent 70.000 de studenti. Si
    comunitatea homosexuala este extrem de bine reprezentata, Köln
    fiind considerat unul dintre cele mai tolerante orase din Europa.
    Un fel de San Francisco al Batranului Continent.

  • Negru pe alb despre industria tipografica sau cum se vede viitorul de la Dublin

    De bariera de la intrarea micului orasel intins pe o suprafata
    de peste 800.000 de metri patrati nu treci prea usor. Inconjurat de
    padure si de-a dreptul invadat de iepuri, complexul Dublin Inkjet
    Manufacturing Operation, cum este numit centrul de cercetare si
    dezvoltare al HP din Irlanda, pastreaza secrete importante legate
    de productia de cerneala si consumabile pentru imprimante. In afara
    de cei 2.000 de angajati, accesul este permis numai in urma unui
    filtru de securitate continuat apoi la intrarea in cladire, unde
    sunt retinute pana la plecare aparatele de fotografiat.

    Tehnologia din spatele unui cartus de cerneala este in sine
    foarte sofisticata, implicand luni de cercetare amanuntita doar
    pentru a determina un detaliu precum tiparirea unui numar mai mare
    de pagini sau imprimarea pe diverse tipuri de hartie, iar orice
    informatie scapata in afara companiei se poate transforma in
    pierderi de ordinul zecilor de milioane de euro.

    Precizia cu care curge o picatura de cerneala, la o viteza de 50
    de kilometri pe ora, este egala cu cea necesara pentru a trage cu
    arcul de la o distanta de 100 de metri, nimerind fix la tinta. Iar
    asta se intampla pentru fiecare duza din cele cateva mii care varsa
    cate 36.000 de picaturi de cerneala pe secunda; pentru o fotografie
    sunt necesare mai bine de 30 de milioane de picaturi.

    Orice detaliu conteaza, iar cerneala este poate cel mai
    important dintre ele. Pentru dezvoltarea unui anumit tip de
    cerneala, cercetatorii au nevoie de cel putin trei ani, timp in
    care experimenteaza cu diferite elemente pentru a determina
    compozitia potrivita, folosind pe parcurs cantitati enorme de
    consumabile. Cerneala este componenta cea mai importanta a unui
    cartus, intrucat nu numai ca determina ce numar de pagini poate fi
    imprimat cu o anumita cantitate sau viteza cu care se usuca pe
    hartie, dar si rezistenta la trecerea timpului, perioada care a
    ajuns deja, in cazul anumitor tipuri de hartie si cerneala, la mai
    bine de 100 de ani.

    Inaugurat in 1995 cu o investitie de 101 milioane de dolari,
    centrul de cercetare si dezvoltare din Dublin a fost la inceputuri
    si cea mai mare fabrica de cerneala si consumabile a HP. Intre timp
    insa, balanta a inclinat mai mult spre cercetare, desi inca sunt
    desfasurate activitati de productie destinata exportului, in
    special catre piata europeana. O mica parte ajunge inclusiv in
    Romania, o piata dominata multa vreme de cartuse reincarcabile
    acasa si de tiparit pana aproape de uscarea cartusului.

    “Desi piata alternativa exista in continuare si nu este deloc
    neglijabila, consumatorii au inceput sa se orienteze tot mai mult
    spre consumabile originale”, observa Andrei Draghicescu, supplies
    brand manager in divizia de Imaging and Printing a HP Romania, cu
    argumentul ca, in conditii comparabile, un cartus original
    tipareste cu 34,7% mai mult decat unul alternativ.
    “Disponibilitatea la raft in magazine a altor tipuri de consumabile
    a scazut cu 20% sau poate chiar mai mult in ultimii cinci ani, iar
    locul lor a fost luat de consumabile produse de aceleasi companii
    care produc si imprimantele”, spune managerul.

    Este adevarat, metoda reincarcarii cartusului cu seringa este
    inca folosita, iar in contextul problemelor economice actuale,
    multi consumatori fortati de imprejurari inclina acum spre
    consumabilele alternative mai ieftine, insa majoritatea cumpara
    cartuse originale, sesizand din propria experienta diferentele.
    “Producatorii de imprimante comercializeaza cartuse create special
    pentru fiecare model, asa incat consumul sa fie optim. Astfel, un
    cartus compatibil sau reincarcat care pare la prima vedere mai
    ieftin este in realitate mai scump, pentru ca numarul de pagini ce
    pot fi imprimate este mai mic”, sustine Ciprian Baranga, director
    de vanzari si marketing al Epson Romania si Bulgaria, adaugand ca
    in cazul utilizatorilor de imprimante Epson, numarul celor care
    folosesc cartuse reincarcate sau compatibile este foarte
    scazut.

  • Şcoala de vară – cum creşti tinerii să iubească România

    Surprinzător, majoritatea liceenilor care vor merge joi la
    şcoala de vară din Păltiniş visează să devină medici. Fiindcă au
    citit ei în presă că România e în criză mare de doctori, iar asta
    li se pare foarte trist.

    “Am ales 20 de liceeni din toate zonele ţării, din 130 de
    aplicanţi. Unii sunt olimpici, alţii nu, dar au note foarte bune la
    şcoală, iar alţii au înclinaţii artistice. Încercăm să-i facem să
    gândească pozitiv şi să înveţe să realizeze proiecte prin care să
    ajute comunitatea din care fac parte. Ideea este ca mai târziu ei
    să ajungă să se implice mai mult în societate, căci românilor asta
    le lipseşte foarte mult. A, şi desigur, să rămână în ţară”, ne
    spune Silvia Radu, preşedinta ASER (Asociaţia Studenţilor
    Economişti din România).

    Cititi mai multe pe www.gandul.info