BusinessMagazin

Tag: opinii

  • Cristian Hostiuc, ZF: Cum au ajuns clientii sa urasca bancile?

    In schimb, el, clientul, a avut doar cateva intrebari legate de
    contractul de imprumut. Adica intrebarile uzuale ale clientilor:
    “De unde a aparut acest comision, pentru ca inainte nu era?”. “Asa
    e, aveti dreptate, inainte nu era, dar e acum. Stiti, banca a
    adoptat un nou plan de tarife si comisioane si aveti 5 lei pe luna
    sau 2 euro la contul in euro, comision de administrare!”

    Pentru ca in contractul de credit isi rezerva dreptul sa faca
    aceste modificari. Paragraful 100 nu stiu cat. Dar e mult 5 lei pe
    luna, te intreba din priviri ofiterul de credit? 60 lei pe an, 600
    de lei in zece ani, 1.200 lei in 20 de ani, asta daca nu se mai
    modifica odata? Nici nu stii ce sa spui. Daca nu-i platesti, poti
    sa fii sigur ca la un moment dat esti trimis in baza restantierilor
    si iti trebuie multe luni, multe drumuri si multi nervi sa iesi de
    acolo!

    “De ce nu mi-ati scazut dobanda/rata? Ca la alte banci s-a
    scazut, ca euribor/robor/robid/ sau ce alt indicator de referinta a
    scazut, stiu eu de la alti clienti.”
    “Nu stim ce sa va spunem, poate au alte conditii, alte marje, alti
    indicatori!”
    Dar a luat cineva un credit tot de aici si are o dobanda mai mica!
    Si plateste mai putin!
    “Stiti, dumneavoastra ati luat creditul cu conditiile de atunci, de
    acum 2-5 ani, iar acum e altceva”, vine raspunsul ofiterului.
    “Dar cand am luat atunci creditul, nu aveam acel comision. De ce
    l-ati pus acum?”
    “Nu stiu ce sa va spun. Nu stabilim noi. Din centrala. Daca vreti,
    puteti intreba acolo.”

    Sunt intrebarile si discutiile care macina atat nervii
    clientilor, cat si pe cei ai ofiterilor de credite, care azi sunt
    la o banca, maine la alta, iar la anul in alta parte, dar care
    trebuie sa aiba sau sa gaseasca raspunsuri.

    Si clientii, ce sa zica? Iau raspunsurile asa cum sunt, unele le
    inteleg, altele nu. In final tot suma aia trebuie sa o platesti
    lunar.

    Din pacate, in tot acest dialog, monolog al absurdului de multe
    ori, marea majoritate a clientilor, persoane fizice, au capatat o
    ura puternica fata de banci. Si nu cred ca exista cineva care sa nu
    vrea sa dea banii inapoi mai repede, sa scape de credit, ca sa nu
    mai aiba de-a face cu bancile. Nu cu creditul in sine! Sau altii
    care prefera sa stea cu chirie decat sa ia credit de la banca
    pentru a-si cumpara un apartament, cu toate ca ar iesi mai ieftin.
    In lipsa creditelor, nicio economie nu poate urca sustinut si sa-si
    imbunatateasca nivelul de trai.

    Cine poate pune ceva deoparte lunar, fie 50 de euro, fie 100
    euro, fie 200, fie oricat, nu se gandeste decat sa mai ramburseze
    din credit. Ca sa scape. Iar bancherii s-au trezit ca nu e bine. Ca
    ramburseaza anticipat clientii bun platnici si ca astfel nu mai au
    de unde lua dobanda de la ei. Adica nu mai au venituri. Plus ca nu
    mai au nici unde sa plaseze din nou banii primiti anticipat.
    Clienti buni nu mai sunt, au deja credite, la titluri de stat
    dobanda este numai 4% – 5,25% la euro, iar ei luau inainte 8%- 12%
    la euro de la clienti, la creditele pentru companii dobanzile
    cerute sunt mult, mult, mai mici. Iar patronii si directorii
    negociaza la sange. Si daca se enerveaza, baga societatea in
    insolventa. Deci adio si dobanzi, si o buna parte din credit. Alte
    provizoane, alte intrebari, alti bani ceruti de la actionari, adio
    bonus.

    Iar orice rambursare anticipata inseamna un minus de bani in
    consum, in economie. In loc sa cumpere un nou televizor, ceva
    haine, pantofi, adidasi, poate un nou corp de mobila, poate inca o
    sticla de vin, banii se duc in seiful bancii, iar de acolo nu au
    unde sa iasa din nou la fel de profitabil. Iar statul nu ia din
    acest circuit nici TVA, nici accize, nici impozit pe profit, nimic.
    Cum nu sunt venituri, toata lumea trebuie sa taie din cheltuieli.
    Iar cresterea economica se lasa asteptata, salariile nu cresc,
    lumea e nervoasa ca “treaba” nu merge.

    Iar bancherii isi intreaba clientii: “De ce vreti sa rambursati
    anticipat? Haideti ca avem o promotie mai buna acum, rata e mai
    mica, poate va mai ganditi!”. Au venit si vremurile astea!

    Cristian Hostiuc este directorul editorial al Ziarului
    Financiar.

    Cititi mai
    multe opinii ale jurnalistilor ZF pe www.zf.ro/opinii

  • Alte articole de scos din Constitutie

    Privit nu numai prin prisma declaratiilor presedintelui facute
    la London School of Economics and Political Science – “Indivizii si
    nu statul trebuie sa fie responsabili pentru propria lor soarta” –
    cred ca articolul 47 alin. 1 nu-si prea mai are rostul. “Statul
    este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie
    sociala, de natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent”,
    se spune acolo; pe de alta parte, enumerarea masurilor de
    dezvoltare economica pe care le-au luat guvernele Romaniei in
    ultimii ani, cei de criza, enumerare pe care o fac aici:

    ma fac sa cred ca, tot asa cum prezumtia de avere licita trebuie
    eliminata, si ideea de trai decent trebuie starpita. Poate omul nu
    vrea sa traiasca decent, de ce sa-l obosesti cu asa ceva? Daca vrea
    decenta, sa se duca unde o vedea cu ochii. Iar cei care s-au dus
    chiar pot vorbi de decenta, daca e sa credem un recent studiu al
    fundatiei Soros: cei 3 milioane de romani care au plecat in
    strainatate au adunat economii de 100 de miliarde de euro pe care
    le tin in banci straine si cash. Valoarea este de patru ori mai
    mare decat suma economisita de romanii de acasa in bancile
    romanesti.

    As mai repeta propozitia asta o data: “Valoarea este de patru
    ori mai mare decat suma economisita de romanii de acasa in bancile
    romanesti”.

    Si inca: “Valoarea este de patru ori mai mare decat suma
    economisita de romanii de acasa in bancile romanesti”.

    Poate o pricepe cineva cum se poate ca 3 milioane sa
    economiseasca in zece ani o suma si restul de 18 milioane sau, ma
    rog, cinci milioane care muncesc, pot economisi numai un sfert, dar
    in ceva mai mult timp – 21 de ani numai de la revolutie. Istetii sa
    se abtina, stiu refrenele cu productivitatea romanului de acasa, cu
    saracia, cu anii de comunism si restul.

    Daca tot suntem pusi pe facut curatenie, mai zic sa renuntam si
    la articolul 33, cel cu accesul la cultura. Tot s-au redus
    filarmonicile, teatrele si numarul balerinelor. Mai bine facem o
    pagina pe Facebook despre cultura Romaniei si ii mai dam cate un
    “like” din cand in cand, pana ne lamurim daca mai trebuie ca statul
    “sa asigure pastrarea identitatii spirituale, sprijinirea culturii
    nationale, stimularea artelor, protejarea si conservarea mostenirii
    culturale, dezvoltarea creativitatii contemporane, promovarea
    valorilor culturale si artistice ale Romaniei in lume”.

    Dupa articolul 33 vine, surprinzator, articolul 34, la fel de
    deranjant ca si precedentul. Art. 34 pomeneste ceva de dreptul la
    ocrotirea sanatatii si de stat care este obligat sa ia masuri
    pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice. Asa, si cate sa
    mai faca statul? Si pana cand?

    Pana la articolul 35, alta chestie, cu dreptul la mediu sanatos,
    care ne cam incurca; spun asta privind apele binemirositoare ale
    Dambovitei, in care deverseaza Bucurestiul si frumoasele recolte de
    pungi de plastic care spanzura prin copaci, dupa ce au fost purtate
    de vant. Nu se prea armonizeaza un astfel de articol cu amenajarile
    de pe platoul Bucegilor si alte initiative economico-sociale de
    genul cailor salbatici cu care ne laudam in reclame, dar pe care ii
    facem salam in viata reala.

    La capitolul Economia, articolul 135 are niste verigi slabe:
    alineatul cu “exploatarea resurselor naturale in concordanta cu
    interesul national” sau “refacerea si ocrotirea mediului
    inconjurator” sau “crearea conditiilor necesare pentru cresterea
    calitatii vietii” sunt asa de firesti incat zic sa nu mai lasam loc
    cartitorilor.

    Sa ignoram senini ideile acelea retrograde cu cresterea rolului
    comunitatilor locale, care ar trebui sa stie cel mai bine cum se
    organizeaza, cum isi cheltuie banii, ce investitii sunt prioritare
    si care sunt activitatile care li se potrivesc si pe care le-ar
    putea incuraja. Numai un birocrat bucurestean zacut intr-un birou
    prafuit, supravegheat de un ministru cat se poate de competent,
    poate sti astfel de detalii si poate decide ce si cum.

    Si daca vom usura munca sarmanului birocrat si a ministrului
    competent, reducand numarul judetelor, dupa repunerea in practica a
    unor idei fioroase, initial importate de romani de la marele
    prieten de la Rasarit, pe vremea cand noi eram micul prieten de la
    Apus, aici va fi, desigur, raiul.

    Pe vremea tineretii mele circula un banc cu Bula, tanar lucrator
    entuziast la canalul Dunare – Marea Neagra. Reproduc scrisoarea
    trimisa mamei sale de tanarul Bula, fara legatura cu ideile de mai
    sus: “Draga mama, la Canal totul este minunat. Dormim in paturi
    curate, mancam pe saturate, lucram putin, sefii sunt draguti si
    amabili cu noi. La Canal totul e minunat! Mama, de ce nu m-ai lasat
    cand eram mic la canal?”.

  • Apple vrea totul

    Prima data am scris în aceasta pagina despre “cloud computing”
    la începutul lui 2008, pe vremea când conceptul abia iesise din
    sfera SF-ului. Amazon EC2 (Elastic Compute Cloud) era înca în faza
    beta si întrebarea era cine va fi urmatorul (sau poate
    urmaritorul). Lumea îsi punea probleme legate de siguranta si
    confidentialitatea datelor stocate “în nori”, iar unii specialisti
    mai avangardisti începusera sa speculeze timid despre scaderea
    rolului PC-urilor pe masura ce noua paradigma se va impune (daca se
    va impune). În doar trei ani, situatia este cu totul alta. Nu doar
    ca nimeni nu-si mai pune problema daca vom migra spre nori, dar pe
    nesimtite chiar am migrat spre nori. Daca va gestionati posta
    electronica cu Gmail sau partajati poze pe Flickr, sunteti deja în
    nori, ca sa nu mai zic de Facebook. În materie de servicii publice
    de cloud computing, Amazon pare sa fie în continuare în frunte, dar
    Google AppEngine si Microsoft Azure sunt pe aproape. Pentru
    proiectul la care lucrez acum, cerinta clientului a fost ca sa fie
    astfel conceput încât sa poata fi migrat cu costuri minime pe
    oricare dintre platformele majore de cloud computing. Probabil ca
    pentru urmatorul voi proiecta direct în nori.

    Acesta fiind contextul, ce importanta mai are ca Apple a lansat
    un serviciu de stocare în cloud numit iCloud? La urma urmei, în
    urma cu câteva saptamâni Amazon a lansat ceva asemanator (Cloud
    Drive), iar Google dispune de un întreg birou virtual gazduit în
    propriul nor de calcul. Ce este atât de special încât toata presa
    IT vuieste? Cei 5 GB oferiti pe gratis oricui? Tot atât ofera si
    Cloud Drive, iar la Google doar contul de e-mail îmi ofera peste 7
    GB (în care pot stoca practic orice). Cu toate acestea, iCloud este
    o miscare extrem de importanta facuta de Apple, iar prezenta lui
    Steve Jobs la lansare spune multe în acest sens. E posibil ca din
    punctul de vedere tehnic serviciul sa nu fie “rocket science”, dar
    din perspectiva businessului iCloud este piesa care încheaga
    întregul ecosistem Apple si îi deschide perspectiva de a atrage si
    a prinde ca într-o pânza de paianjen multe milioane de clienti.
    Desi unele servicii sunt disponibile si pentru Windows, principalii
    beneficiari vor fi utilizatorii gamei de produse Apple, începând cu
    iPod, iPhone sau iPad si terminând cu iMac sau Apple TV. Practic,
    iCloud este ca un mecanism magic care te lasa sa intri dar nu te
    mai lasa sa iesi.

    Cei 5 GB oferiti gratuit nu sunt de fapt decât pentru e-mail,
    documente si backup. Pentru toata muzica si pentru toate cartile
    sau aplicatiile de la iMagazinele Apple spatiul de stocare este
    nelimitat. Nu intra în cei 5 GB nici pozele partajate prin Photo
    Stream. Mai mult, înregistrarile muzicale care nu provin de la
    Apple pot fi la rândul lor stocate, printr-un serviciu (platit)
    numit iTunes Match, care le înlocuieste cu variante ACC de calitate
    si fara restrictii (DRM free). De altfel, logica acestui sistem de
    taxare este simpla: Apple nu stocheaza de fapt continutul
    “standard” (muzica, carti, aplicatii), ci doar link-uri catre
    continutul din magazinele corespunzatoare.

    Magia însa abia acum începe: tot continutul stocat în iCloud
    devine automat disponibil pe toate celelalte aparate Apple pe care
    le detineti (cel mult 10). Ai cumparat o noua piesa muzicala de pe
    iPhone? Instantaneu, o poti asculta si pe iPod-ul, iPad-ul sau
    iMac-ul tau. Mai mult, odata ce ai activat serviciul (deh, folosind
    un aparat bazat pe iOS sau MacOS X) tot continutul devine partajat
    între dispozitivele tale. De exemplu, daca editezi un document pe
    iMac folosind unul dintre programele suitei Apple iWork, acesta
    poate fi accesat pe iPhone. Este de notat ca nici Jobs si nici
    documentele de Apple nu folosesc termenul de “sincronizare” pentru
    acest procedeu. Ideea este ca documentul este unic (cel stocat în
    iCloud), iar accesul la acesta este posibil de pe orice dispozitiv.
    La fel se petrece si cu orice alt fel de continut. O aplicatie
    pentru iOS descarcata pe un iPhone o vei gasi imediat si pe iPad.
    În plus, iCloud face si salvarea (backup) întregului continut, iar
    la cumpararea unui nou iCeva totul se asaza pe noul dispozitiv –
    desigur, aici e vorba de dispozitive care ruleaza iOS. Totul se
    petrece în fundal, fara nicio interventie a utilizatorului.

    Se poate vorbi mult despre iCloud (iMessage, sfarsitul lui
    MobileMe etc.). Dar merita precizat ca serviciul va fi complet
    disponibil pentru public abia spre toamna, cand vor fi lansate iOS
    5 si MacOS X Lion, care vor dispune de integrare cu iCloud.

  • Dragos Damian: Ce au invatat din criza oamenii din operatiuni

    Iau decizii, intervin nemijlocit in executie, energizeaza
    organizatia, genereaza valoare adaugata, optimizeaza modelul de
    afaceri, creeaza planul B si chiar C daca trebuie. Sunt cei care
    fara macar sa-si fi dat seama au dus pe umerii lor ” relansarea
    economica a Romaniei”, sloganul de mobilizare generala din vremuri
    de declin economic, probabil corespondentul sloganului de
    mobilizare generala din vremuri de crestere economica “cred că
    România îşi poate propune să ajungă a şaptea putere a UE”.

    De aceea mai mult ca sigur ca oamenii din operatiuni sunt primii
    care au incercat o satisfactie nemasurata, disproportionata chiar,
    cand au auzit ca economia Romaniei a crescut cu 0,6%, pentru ca au
    muncit foarte greu pentru asta. Se reconstruieste in ciuda tuturor
    profetiilor toxice un sentiment de incredere intern si extern iar
    oamenii din operatiuni sunt cei care merita toata
    recunostiinta.

    Dar poate ca austeritatea ultimilor ani nici nu a fost o
    experienta nefolositoare pentru oamenii din operatiuni, daca ne
    gandim la austeritate ca la o lectie care a trebuit invatata cu
    forta de catre ei.

    Au invatat sa sa descurce pe cont propriu, sa redevina
    antreprenori, sa se increada in instinctele proprii pentru a-si
    dezvolta afacerile si mai ales sa nu se bazeze in nici un fel pe
    guvernanti. Ramane ca in continuare oamenii din operatiuni sa stea
    pragmatic pe picioarele lor insistand pe langa guvernanti doar sa
    resolve blocajul financiar, evaziunea fiscala, munca la negru
    (“crime” economice care de altfel existau si inainte de criza).

    Au invatat sa foloseasca cu abilitate termeni de afaceri noi,
    verbe infernale despre care nu stiau ca exista: a restructura, a
    disponibiliza, a economisi, a conserva, primii termeni din cartea
    de capatai a crizei. Ramane ca in continuare oamenii din operatiuni
    sa foloseasca si grupul-prieten de termeni de afaceri pe care l-au
    invatat concomitent: a eficientiza, a stabiliza, a inova, a
    de-risca.

    Au invatat sa construiasca in organizatii instrumente de
    eficientizare si simplificare absolut naturale in afaceri:
    automatizarea, standardizarea, externalizarea, rationalizarea,
    fluidizarea, diversificarea, discontinuarea; la modul general, au
    invatat ce bine este sa lucrezi prin proceduri operative standard
    la care sa fii compliant. Ramane ca in continuare oamenii din
    operatiuni sa exceleze in a manui aceste procese si sa le faca
    parte integranta din guvernarea modelul de afaceri.

    Au invatat sa nu se limiteze la confortul gestionarii
    operatiunilor domestice ci sa se avante curajos pe piete unde
    “fabricat in Romania” este vazut cu respect, nu asa cum de multe
    ori este sabotat la noi. Ramane ca in continuare oamenii din
    operatiuni sa caute sa evolueze regional organic sau inorganic
    acolo unde consumul creste si sa nu le fie frica nici macar in a
    exporta in superemergentele BRIC si Turcia.

    Au invatat sa aiba incredere in leu, dar nu pentru ca politica
    monetara este stralucita sau pentru ca moneda nationala ar juca
    vreun rol comunitar, ci pentru ca si-au dat seama ce inseamna sa
    colectezi creante intr-o perioada de volatilitate valutara sau sa
    mergi cu mana intinsa umilindu-te pentru un credit de la o banca.
    Ramane ca in continuare oamenii din operatiuni sa ceara BNR-ului sa
    tina un leu puternic, sa reziste presiunilor bancilor comerciale,
    sa joace un rol mai important in deciziile pe care le are BCE.

    Au invatat ca de mult prea multe ori analistii, consultantii,
    auditori, avocatii, n-au stiut ce trebuie sa le spuna si atunci au
    spus ceea ce s-a dorit a se auzi si asta a provocat durere. Ramane
    ca in continuare oamenii din operatiuni sa discearna prudent
    sfaturile lor, sa-i faca solidari cu efectele consultantei, in
    general sa le ceara mai multa exigenta si professionalism in
    asistenta acordata.

    Au invatat ca super-scolile le trimit absolventi pregatiti pur
    teoretic, doar pentru modul de lucru “crestere” si ca instruirea pe
    linia frontului este riscanta si scumpa. Ramane ca in continuare
    oamenii de operatiuni sa aloce timp si bani pentru a transforma
    absolventi neajutorati in succesori puternici.

    Au invatat foarte mult despre competitia pentru clienti si
    consumatori care, desi se plang ca a crescut TVA-ul si ca le-au
    scazut veniturile, raman statornici cliseelor ridicole “sunt prea
    sarac ca sa cumpar lucruri ieftine” sau “lucrul romanesc este prost
    facut” si actioneaza in consecinta. Ramane ca in continuare oamenii
    din operatiuni sa combata pseudo-consumerismul cladit pe
    stereotipuri si tina cont ca pretul este cel mai important
    diferentiator in afaceri.

    Oamenii din operatiuni au invatat in ultimii trei ani cat intr-o
    viata, este esential ca in urmatorul ciclu economic sa fie lideri
    intelepti si sa-si aduca aminte.

    DRAGOS DAMIAN este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy
    si presedintele Asociatiei Producatorilor de Medicamente Generice
    din Romania.

  • Cristian Hostiuc, ZF: Boc, pe urmele lui Borcea – Lasati-ne sa ne pregatim pentru iesirea din criza

    A facut transferuri, a tras sfori, a avut arbitri, a jucat in
    preliminarii, a fost la o repriza de obiectiv, dar nu a reusit sa
    intre in grupele Champions League. Asa risca acum si premierul Emil
    Boc cu economia, care a iesit din recesiune, mai cu un curs valutar
    bun, mai cu Duster, mai cu piata germana, dar nu din criza. Si nici
    bine nu s-au intiparit in mintea analistilor datele de crestere,
    0,1% in trimestrul 4 din 2010 si 0,6% in trimestrul 1 din 2011, ca
    premierul numara saptamanal locurile de munca create peste noapte
    de noul Cod al muncii, ca in Caragiale. In ritmul asta vom ajunge
    ca pana la finalul anului sa avem 8 milioane de salariati, cat erau
    raportarile de pe vremea lui Ceausescu.

    Cresterea economica este inca fragila, unele sectoare merg bine,
    altele inca au frana trasa. Investitiile straine au doar un usor
    plus, iar in banci mai mult se refinanteaza si se ramburseaza
    creditele decat se dau altele noi. Promotiile de credite cu dobanzi
    mai mici au mai adus ceva clienti la sediile bancare, macar sa
    intrebe de conditii, dar nu sunt de ajuns ca sa miste piata astfel
    incat sa se vada.

    Piata constructiilor inca isi cauta un motiv pentru care sa
    creasca. In infrastructura, anunturile de licitatii si adjudecari
    de tronsoane si lucrari de tronsoane de autostrazi si drumuri
    nationale sunt in fiecare zi, de zici ca peste tot este numai un
    santier. Cred ca Romania nu are atatia muncitori cate lucrari sunt
    anuntate. Blocurile noi de locuinte inca isi asteapta locatarii.
    Pana atunci dezvoltatorii intra in insolventa ca sa mai stearga din
    creditele luate de la banci. Oamenii ar vrea sa cumpere, dar parca
    preturile sunt in continuare mari si nu merita. Asa ca toata lumea
    mai asteapta. Nici gand ca Guvernul sa vina cu un program gen
    “Rabla” pentru apartamentele nou construite.

    Reluarea consumului, cel de care se leaga toate sperantele
    iesirii din criza, pentru ca o crestere a exporturilor si a
    industriei nu este de ajuns, se lasa asteptata. Oamenii inca nu au
    incredere ca lucrurile merg bine, ca economia isi revine si atunci
    asteapta. Banii stau mai bine la banca inca un an, se mai aduna
    ceva dobanda, decat sa se duca pentru o achizitie. Schimbarea
    televizorului mai poate sa astepte, ca fotbalul nostru se poate
    vedea si pe un televizor vechi, nu pe LCD. La fotbalul jucat nu
    merita o astfel de investitie, gandesc oamenii.

    Presedintele Basescu vorbeste despre reforma statului, despre
    modificarea Constitutiei, despre o noua reimpartire administrativa
    a tarii, de baronii regiilor, de management privat la companiile de
    stat, de privatizare etc. Teme majore de dezbatere si de mestecat
    zilnic. Membrii PD-L-ului fac eforturi majore sa gaseasca motive
    pentru a le sustine la televizor, iar opozitia le contesta din
    rasputeri. Pentru ca sunt ale lui Basescu. O buna parte din
    ministrii PD-L fug de luminile publice incat nici nu stii ce
    sustin. Basescu cere public management privat la regiile de stat
    sau discutii cu partidele pentru a vedea pana la ce nivel oamenii
    sa fie numiti politic, iar ministrii isi numesc prietenii de o
    viata sau de afaceri in companiile de stat. Respinge premierul
    aceste numiri? Nu! Ca si el a avut nevoie de sustinere ca sa fie
    reales presedinte al PD-L.

    De cand au preluat puterea deplina in 2009, Basescu, Boc plus
    toti ministrii care s-au perindat discuta despre privatizarea pe
    Bursa a companiilor mari de stat. Fiecare seminar, conferinta sau
    forum este presarat de intentii, declaratii, sperante ca acum se va
    intampla. Nu stiu cum a fost Guvernul Tariceanu, dar el macar a mai
    scos ceva pe Bursa din Transelectrica si din Transgaz. Statul a
    pastrat controlul, PD-L si-a numit oamenii acolo cand a venit la
    putere, dar aceste societati sunt “devalizate” mai putin pentru ca
    investitorii minoritari sunt cei mai buni supraveghetori.

    De un an si ceva Guvernul Boc se chinuie sa vanda 10% din Petrom
    pe Bursa si nici acum nu a reusit. Ce sa mai vorbim de celelalte
    societati mari. Probabil ca premierul

    Boc vrea sa lase mostenire viitorului premier “intentiile de
    privatizare prin Bursa” ca sa aiba si acesta despre ce sa
    vorbeasca. Nu credeam ca voi ajunge sa spun ca Nicolae Vacaroiu,
    premierul hulit al anilor ’90, a fost cel mai bun pentru aducerea
    societatilor de stat pe Bursa.

    Consolidandu-si puterea, Basescu, Boc, PD-L-ul incep sa discute
    despre teme majore politice, asa bune de suete, incepand cu
    modificarea Constitutiei si treptat uita de economie, de o agenda
    de masuri active, pentru a reda increderea oamenilor ca lucrurile
    se misca. Discutiile si modificarile politice sunt bune cand
    economia va merge cu un plus anual de 4%. Acum la o crestere
    economica de zero si ceva, cu “falimentul” Greciei pus pe tapet in
    fiecare zi, cu SUA care stau si ele sub bomba datoriilor, altele ar
    trebui sa fie prioritatile presedintelui si ale premierului. Asta
    ca sa nu ne pregatim si la anul pentru iesirea din criza.

    Cristian Hostiuc este directorul editorial al Ziarului
    Financiar. Cititi
    mai multe opinii ale jurnalistilor ZF pe www.zf.ro/opinii

  • Nokia are probleme

    In ultima zi a lunii mai Nokia a admis ca o serie de factori a avut un impact negativ mai mare decat prevazuse asupra afacerilor in domeniul aparatelor si serviciilor, asa ca estimarile privind veniturile pentru al doilea trimestru al anului au fost prea optimiste. Aceasta inseamna ca veniturile reale vor fi sub 6,1 miliarde de euro (cele mai mici din ultimii doi ani) si ca profitul va fi nul. Jongland putin cu cifrele, analistii au ajuns la concluzia ca doar reducerea marjei de profit nu putea conduce la aceste rezultate, asadar e vorba si de o scadere importanta a volumului vanzarilor de smartphones. Instantaneu, pretul actiunilor companiei finlandeze a mai scazut cu o zecime, care s-a adaugat unei scaderi de 17% in zilele precedente. La un pret de 4,38 euro, capitalizarea companiei se cifreaza la circa 25 de miliarde de dolari, o suma despre care analistii spun ca Apple o poate castiga in 2011 doar din profitul net. Nokia a revenit astfel la nivelul din 1998.

    Care sunt acei “factori negativi” de care vorbeste comunicatul de la Nokia? Desi nu se da niciun nume, este vorba evident de presiuni exercitate asupra preturilor din doua directii. In zona “dumbphones” de vina sunt chinezii, care produc din ce in ce mai multe telefoane foarte ieftine. Insa in zona telefoanelor inteligente presiunea vine in special de la multimea de telefoane cu Android puse pe piata la preturi tot mai mici de companii precum Motorola, Sony Ericsson sau HTC, dar si de la iPhone, care pune presiune pe zona de top. Cifrele sunt edificatoare mai ales in Europa de Vest, unde in primul trimestru Android echipa 34% din telefoanele inteligente, fata de doar 8% cu un an in urma. Spre comparatie, cota de piata a telefoanelor Nokia echipate cu Symbian a scazut de la 40% la 21% in acelasi interval. In materie de venituri, Nokia a fost depasita de Apple, care a vandut in ultimul trimestru 18,5 milioane de iPhone, la preturi de cinci ori mai mari decat telefoanele cu Symbian.

    Ceea ce nu spune Nokia este faptul ca scaderea a mai avut o cauza: lipsa suportului operatorilor. Horace Dediu, un analist care are o experienta de cativa ani ca director de dezvoltare la Nokia, a avertizat inca din februarie ca “executia publica” a sistemului Symbian va avea ca efect o criza de incredere si ca distribuitorii si operatorii nu vor mai inghiti un produs pe linie moarta. Noul sef al Nokia estima ca se vor mai vinde inca 150 de milioane de telefoane Symbian inainte de tranzitia la Microsoft Windows Phone, dar cifrele il contrazic. Pierre Ferragu de la Bernstein Research este foarte pesimist privind evolutiile viitoare si crede ca scaderea accentuata a cotei de piata va conduce la deprecierea brandului, iar fereastra de oportunitati deschisa de colaborarea cu Microsoft pentru dezvoltarea unui nou ecosistem se va diminua considerabil.

    Insa tot in ultima zi a lunii mai a mai intervenit ceva. E vorba de un tweet lansat de un rus pe nume Eldar Murtazin, care spune asa: “O mica companie de software a hotarat saptamana trecuta ca ar putea cheltui 19 miliarde de dolari pentru a cumpara o parte dintr-un mic producator de telefoane. Asta este”. Marele zvon a fost instantaneu pus in discutie de presa dintr-un motiv simplu: Murtazin, analist la Mobile Research Group si editorul sitului Mobile-Review.com, are cu siguranta surse bine plasate la Nokia. El a fost cel care a prezis ca finlandezii vor renunta la brandul Ovi si tot el a fost primul care a aflat de intentia companiei de a trece de pe Symbian pe Windows Phone. Ambele s-au adeverit, iar Nokia se pare ca a intervenit (fara succes) pe langa autoritatile ruse pentru a afla sursele lui Murtazin, care in urma cu doua saptamani anunta ca Microsoft si Nokia se pregatesc pentru intrevederi “in spatele usilor inchise”. Atunci nimeni nu l-a luat in serios, dar acum foarte influentul blog BGR accepta posibilitatea unei astfel de targ, desi Microsoft a refuzat sa comenteze, Nokia a negat vehement, iar Business Insider a calificat zvonul drept absurd. Matt Hartley spune in Financial Post ca ar fi ca si cand ai cumpara vaca dupa ce ai platit o groaza de bani ca sa fii singurul care o mulge.

    Si totusi, nu e chiar absurd. Microsoft dispune de banii acestia in Europa si n-are de gand sa-i repatrieze. Oricum se vorbea de “silent takeover”. In plus, unii tehnicieni spun ca Nokia cu Windows Phone nu poate fi mai bun decat iPhone tocmai pentru ca Apple face atat hardul, cat si softul… Dupa ce atatia ani Apple a incercat sa devina “the next Microsoft”, n-ar fi exclus ca Microsoft sa-si doreasca acum sa devina “the next Apple”.

  • Tinerii manageri, modele pentru tinerii din noua generatie

    Cu fiecare poveste pe care am scris-o am vazut inceputurile si
    eforturile pe care le-au depus tinerii pentru a se dezvolta
    profesional. Rezultatele acestor eforturi sunt pozitiile importante
    pe care le ocupa in unele dintre cele mai mari companii din
    Romania. Indiferent de domeniul in care activeaza si de compania in
    care se afla, tinerii se remarca mai ales prin perseverenta de a-si
    duce la bun sfarsit scopurile. De fiecare data cand vorbesc de
    realizarile profesionale sunt fericiti. In plus, vor mult mai
    mult.

    Prin catalogul 100 Tineri Manageri de Top si prin Gala Premiilor
    BUSINESS Magazin pentru Tineri Manageri de Top, BUSINESS Magazin
    ofera an de an recunoastere noii generatii de manageri, cea care
    transforma Romania prin energia si creativitatea sa.

    Roxana Cristea este redactor al revistei BUSINESS Magazin.

  • Povara de pe umerii tinerilor manageri de top

    N-au prins valul de crestere cu orice pret si nici
    oportunitatile date de lipsa de anumite bunuri sau servicii din
    piata, dar s-au adaptat unui mediu competitiv de afaceri si au
    contribuit la propulsarea economiei si, de ce nu, la redresarea de
    acum a acesteia. Ei sunt, de fapt, managerii care au construit
    economia asa cum este astazi. Nu le-a fost usor.

    Problemele din economie au fost uneori atribuite lipsei de
    experienta a managerilor din generatia de sub 40 de ani, dar
    probabil fara ei si fara deciziile pe care le-au luat, economia ar
    fi avut toate sansele sa se scufunde si mai tare. Singura problema
    pe care o vad este ca n-au preluat fraiele economiei mai repede,
    prin anii ’90. Schimbarile s-ar fi intamplat mult mai repede si,
    poate, situatia economica era astazi alta.

    Prin catalogul 100 Tineri Manageri de Top si prin Gala Premiilor
    BUSINESS Magazin pentru Tineri Manageri de Top, BUSINESS Magazin
    ofera an de an recunoastere noii generatii de manageri, cea care
    transforma Romania prin energia si creativitatea sa.

    Anca Arsene-Barbulescu este redactor al revistei BUSINESS
    Magazin.

  • Cum tragem linia la 100 Tineri Manageri de Top

    De fiecare data, pe lista scurta ajung invariabil mai mult de
    100 de candidati eligibili pentru o pozitie in acest catalog. Facem
    o aritmetica ciudata si, in cele din urma, tragem linie la 100.

    Ne oprim la oamenii in al caror viitor si in a caror putere de a
    schimba ceva credem. Sunt oameni cu care ne vedem zi de zi, cu care
    vorbim la telefon, despre care citim si in alte ziare si reviste si
    care au in acest moment forta si dorinta de a face lucruri
    notabile. Cred ca in primul rand vor sa-si demonstreze lor ca pot
    si sa-si implineasca un tel personal, ceea ce este cat se poate de
    legitim. Este cea mai puternica motivatie pe care o pot avea si,
    intr-un fel, catalogul pe care BUSINESS Magazin il scoate pe piata
    de sase ani deja este o incurajare in plus.

    Motivatia, ambitia, sistemul de anduranta pe care si l-au creat,
    in unele cazuri privitul de sus catre ceilalti, dar mai ales
    increderea ca se pricep la ceea ce fac sunt indicii. Indicii reale
    ca despre cele 600 de nume pe care vi le-am prezentat pana acum in
    catalogul “100 Tineri Manageri de Top” vom auzi si peste 10 si
    peste 20 de ani.

    Prin catalogul 100 Tineri Manageri de Top si prin Gala Premiilor
    BUSINESS Magazin pentru Tineri Manageri de Top, BUSINESS Magazin
    ofera an de an recunoastere noii generatii de manageri, cea care
    transforma Romania prin energia si creativitatea sa.

    Ana Raduta este redactor al revistei BUSINESS Magazin.

  • Mediul, economia, tinerii – intr-o continua schimbare

    Mediul, economia sunt intr-o continua schimbare, globalizarea ne
    face sa simtim impactul unor evenimente care se petrec la capatul
    celalalt al lumii, ne obliga sa fim tot timpul conectati, ceea ce
    este extrem de solicitant”, spune unul dintre tinerii manageri.
    Aproape toti afirma ca lucreaza mai mult de 8 ore pe zi, unii 10
    ore, altii mai mult. Un bancher zice ca abordarea care l-a ajutat
    sa reziste e ca nu are laptop sau BlackBerry si cand pleaca de la
    birou lasa acolo toate problemele profesionale.

    Un altul spune ca ajunge la banca in jur de 7,30 si pleaca in
    jur de ora 20. Totusi, au viata de familie, ies cu prietenii,
    incearca sa faca sport in fiecare saptamana, sunt tonici si fac
    glume cand vorbesti cu ei si nu numai ca nu si-ar schimba viata,
    dar rad de mitul “trag tare pana la 40-45 de ani si apoi ma retrag
    pe o insula la soare”. Robotei? Nu. Ce au ei e forta tineretii,
    capacitatea de adaptare, dorinta de a merge inainte in loc sa se
    lamenteze si mai ales constiinta ca tot ce traiesc e pe meritul si
    munca lor.

    Prin catalogul 100 Tineri Manageri de Top si prin Gala Premiilor
    BUSINESS Magazin pentru Tineri Manageri de Top, BUSINESS Magazin
    ofera an de an recunoastere noii generatii de manageri, cea care
    transforma Romania prin energia si creativitatea sa.

    Crenguta Nicolae este redactor-sef adjunct al revistei BUSINESS
    Magazin.