Blog

  • Sunt romanii prea saraci sa-si cumpere ieftin?

    Daca ne uitam care sunt cele mai vandute produse electronice si
    electrocasnice in magazinele online, vom avea o surpriza. Printre
    cele mai bine vandute zece telefoane mobile, spre exemplu, pe eMAG
    gasim patru modele cu preturi care depasesc 250 de euro, printre
    care un iPhone 4 cu capacitate de 16 GB pe locul al treilea si
    acelasi model, dar cu capacitate de 32 GB, pe locul al cincelea, la
    preturi de 850 de euro, respectiv 900 de euro. Destul de piperate,
    dat fiind ca un mobil costa in medie cateva zeci de euro,
    beneficiind de subventiile acordate de operatorii de telefonie
    mobila in magazinele GSM. Acelasi clasament in magazinul online
    PCFun.ro contine tot patru telefoane mai scumpe de 250 de euro,
    dintre care pe locul al treilea un model HTC care costa 500 de
    euro. Pe pagina online a lantului de retail Domo, in top 5 al
    vanzarilor se afla trei modele Nokia, intre care un N97 la pretul
    de 600 de euro.

    Rezultatul este acelasi si in cazul laptopurilor sau al
    televizoarelor si al monitoarelor cu ecran plat, iar o cautare mai
    amanuntita va dezvalui probabil prezenta unor produse scumpe in
    topul dupa vanzari si in cazul altor categorii de produse. Oare a
    trecut criza?Din zeci sau poate chiar sute de produse dintr-o
    anumita categorie, de asteptat ar fi ca intre cele mai bine vandute
    sa se gaseasca modelele din gama inferioara de pret, mai ales pe o
    piata sensibila la pret, care s-a diminuat chiar si la jumatate la
    anumite categorii de produse.

    “In medie, bonul de cumparaturi al unui roman este de
    aproximativ 45 de euro, in timp ce in alte tari din Europa Centrala
    si de Est vorbim de aproape 200 de euro”, apreciaza Iulian Stanciu,
    omul de afaceri de la carma eMAG, care mai detine actiuni in
    Asesoft si care a devenit recent actionarul majoritar, alaturi de
    Sebastian Ghita, al lantului de electroretail Flanco. Stanciu se
    refera la media cheltuielilor pe cap de locuitor intr-un an pentru
    produse electronice, electrocasnice si IT, indicator care a scazut
    in ultimii doi ani.

    In cazul particular al telefoanelor mobile, pozitionarea unor
    modele scumpe in topul vanzarilor poate fi explicat prin faptul ca
    “domeniul a ramas chiar si in criza unul cu tendinte bizare”,
    comenteaza Marius Ghenea, presedintele Fit Distribution, companie
    care opereaza o serie de magazine online, inclusiv PCFun.ro.
    Inainte de toate, produsele telecom au fost intre cele mai afectate
    de criza de-a lungul ultimului an, vanzarile ajungand in al doilea
    trimestru la 39 de milioane de euro, fata de 55 de milioane de euro
    in perioada similara din 2009 si 73 de milioane in acelasi interval
    din 2008, potrivit unui studiu realizat de compania de cercetare de
    piata Gfk.

    Totusi, mobilul este privit in continuare ca simbol al
    statutului social pentru mare parte a populatiei active, continua
    omul de afaceri explicatia, fiind nu doar cel mai vizibil, dar si
    cel mai ieftin obiect care poate fi afisat in societate, prin
    comparatie cu o masina sau locuinta. Iar dincolo de categoria
    clientilor avizi de noile aparitii si dispusi sa sacrifice sume mai
    mari pentru a avea ultimele modele de telefoane, pentru multi
    dintre consumatorii care nu si-au mai permis extravagante in ultima
    perioada, celularul a fost printre putinele achizitii mai la
    indemana.

    In ce priveste celelalte categorii de produse unde, cel putin in
    magazinele online, topul vanzarilor este presarat cu modele scumpe,
    o posibila explicatie ar fi data de sintagma binecunoscuta ca
    “suntem prea saraci ca sa cumparam lucruri ieftine”. Intregul
    context economic din ultimii doi ani a impins consumatorii sa
    devina mai cumpatati si sa se gandeasca de doua ori inainte sa faca
    o achizitie. Oamenii au ajuns sa cumpere mai putin si chiar sa
    amane anumite cumparaturi, mai ales din IT, piata care a coborat de
    la vanzari trimestriale de peste 200 de milioane de euro la numai
    69 de milioane de euro in al doilea trimestru din 2010, potrivit
    Gfk. Cei ce totusi au facut achizitii au fost dispusi sa
    cheltuiasca poate mai mult in virtutea lucrului care atunci cand
    are un pret mai ridicat este in multe cazuri si mai bun ori mai
    durabil.

  • Buget de concerte in 2011. Cat costa biletul la Roxette si cat ar putea fi la U2

    De finalizarea lucrarilor la stadionul Lia Manoliu se leaga
    sperantele multor fani care viseaza sa-si asculte favoritii aici,
    inclusiv pe irlandezii de la U2, care au ocolit Romania, desi
    organizatorii de concerte se bat pentru a aduce celebra trupa aici.
    Zvonuri exista, un concert U2 la noi fiind “strict dependent de
    finalizarea lucrarilor pentru stadionul Lia Manoliu”, dupa cum
    explica Sorina Burlacu, general manager Events.

    Detalii pe
    www.gandul.info
    .

  • Ce are in comun presedintele Romaniei cu fostul presedinte al Argentinei? Agresivitatea si femeile-politician

    In istoria recenta a Romaniei nu au existat femei sa fi avut
    parcursuri atat de fulminante ca femeile din preajma presedintelui
    Traian Basescu – ca s-au numit ele Elena Udrea, Roberta Anastase,
    Monica Ridzi sau Lavinia Sandru. Cristina Fernandez a repetat in
    viata directivele sotului ei, mai ales in momentul cand el se afla
    in spatele tronului. Femeile din preajma lui Traian Basescu sunt,
    practic, purtatoare ale mesajului prezidential, expresie a vointei
    sale. Cine isi imagineaza ca Roberta Anastase ar mai fi in fruntea
    Camerei Deputatilor fara acordul presedintelui?

    Mai mult pe www.zf.ro.

  • Facebook isi lanseaza propriul serviciu de e-mail, „ucigasul de Gmail”

    “Ucigasul de Gmail”, un nou serviciu de e-mail oferit de
    Facebook, ar urma sa ia nastere chiar de astazi, desi, pana in
    ultimele clipe, conducerea companiei a negat zvonurile. Adresele de
    e-mail “@facebook”, care se asteapta sa fie create de o buna parte
    din cei 500 de milioane de utilizatori ai popularei retelei
    sociale, arunca manusa gigantului Google, care s-ar putea trezi,
    foarte curand, si cu un motor de cautare rival.

    Combinat cu serviciile de gestionare a fotografiilor si de
    anuntare a diferitelor evenimente (unele cu implicatii politice –
    precum momente din campaniile electorale din SUA, din 2008 si
    2010), serviciul de posta electronica al Facebook ar deveni “un
    adversar total al Gmail”, considera The Guardian.


    Cititi mai multe
    pe www.gandul.info

  • Dedesubturile cazului SAP

    Cred ca toti cei interesati de businessul IT au aflat despre procesul dintre cei doi giganti din domeniul programelor de nivel “enterprise”, Oracle si SAP. Foarte pe scurt, Oracle acuza pe SAP ca a accesat ilegal reteaua interna Oracle si a descarcat o multime de software si documentatie tehnica, ceea ce este nu doar o practica comercial condamnabila, ci furt in toata legea. SAP a recunoscut ca a descarcat programe si documentatie, asa ca punctul principal al litigiului la momentul actual il constituie daunele.In stilul caracteristic – adica extrem de agresiv – Oracle a cerut patru miliarde de dolari, dar judecatorul Phyllis Hamilton a cerut excluderea pierderilor potentiale cauzate de faptul ca n-au putut sa vanda si alte produse clientilor PeopleSoft si Siebel (ambele detinute de Oracle). Pana la urma s-a ajuns la 1,66 miliarde, ceea ce n-ar fi chiar catastrofa anuntata de multe ziare.

    La urma urmei, suma ar reprezenta putin peste o zecime din venitul pe 2009 realizat de SAP. Joshua Greenbaum e de parere ca scopul lui Larry Ellison este mai degraba umilirea competitorului.Pare simplu, dar de fapt e ceva mai complicat. Sa vedem intai cine sunt personajele si care este miza reala. SAP este cea mai mare firma de soft europeana si a pornit de la bun inceput pe ideea programelor de business la nivel de intreprindere. Adica ERP, CRM si altele de felul acesta. Toate acestea necesita baze de date performante, asa ca SAP si Oracle au fost parteneri multa vreme: SAP cu aplicatiile si Oracle cu baza de date. Numai ca lucrurile au luat o alta turnura cand Oracle s-a indreptat spre piata aplicatiilor, mai intai cu Oracle Financials, dupa care i-a cumparat pe toti jucatorii importanti din domeniu (PeopleSoft, Siebel, BEA). Asa se face ca din parteneri, cele doua companii au devenit concurenti inversunati.

    Pentru a localiza miza, cateva amanunte despre acest gen de aplicatii. Spre deosebire de programele “la cutie”, unde stiti din start cati bani dati si ce primiti, in cazul softurilor de intreprindere sunt implicate nu doar licentele (foarte complicate si ele), ci si foarte multe servicii, de la instalare si instruire pana la suport tehnic si intretinere. Iar acestea din urma vin cu taxe anuale destul de scumpe si, de fapt, ele reprezinta poate cea mai importanta afacere a furnizorului de soft. Dupa unele surse, in acest domeniu veniturile din mentenanta sunt de doua ori mai mari decat cele din licente. Nu este intamplator ca exista multe firme specializate in suport si intretinere pentru astfel de aplicatii.

    Iar in centrul acestui caz sta tocmai o asemenea companie, numita TomorrowNow si specializata in mentenanta pentru produsele de la PeopleSoft, JD Eduards si Siebel. TomorrowNow avea o buna reputatie si preturi mult mai mici decat cele de la Oracle, asa ca multi dintre vechii clienti ai acestor firme au preferat sa-si pastreze contractele de intretinere. Imediat dupa ce Oracle a cumparat PeopleSoft (2005), SAP a cumparat TomorrowNow cu 10 milioane de dolari, iar de aici au inceput sa sara scantei. Daca pana atunci pentru Oracle era vorba doar de niste pierderi cauzate de o mica companie, acum SAP avea sansa sa-i fure clienti care erau multumiti de suportul de la TomorrowNow, devenita intre timp SAP TN. Inca de atunci, SAP se astepta ca Oracle sa-i intenteze un proces, ceea ce s-a si intamplat, in martie 2007. Acesta este de fapt procesul care se judeca zilele acestea.

    Dar si faptele propriu-zise merita cateva explicatii. Greu de crezut ca SAP a luat software de la Oracle pentru a-si imbunatati aplicatiile, pentru simplul motiv ca este mai ieftin sa dezvolti programe proprii decat sa integrezi surse de la altcineva, mai ales in cazul aplicatiilor extrem de complexe. De fapt, TomorrowNow a accesat reteaua interna a Oracle in numele clientilor sai, care aveau dreptul la documentatie si update-uri ca urmare a licentei. Cei de la Oracle au vazut ca IP-urile apartineau SAP, iar acesta a fost un motiv suficient.

    Intrebarea se poate pune astfel: daca documentatia ar fi fost tiparita, firma care asigura suportul ar fi avut dreptul s-o consulte? Cu siguranta. De ce nu o poate consulta pe cea in format digital? Daca update-urile ar fi fost furnizate pe suport, mentenanta ar fi avut acces la soft? Desigur. De ce nu se intampla la fel cand sunt livrate prin internet? Iar faptul ca au folosit parolele clientilor (cu consimtamantul acestora) cu greu poate fi calificat drept “spargere”.E de fapt un razboi comercial dus cu arme juridice. E vorba de bani si piete, iar SAP a pierdut runda aceasta. Vor mai fi si altele.

  • Din nou despre statistici

    Stiam datele pe dinafara, de la serie si numar pana la codul
    numeric personal, dar asta nu ii impiedica niciodata pe politisti
    sa verifice, prin statiile de emisie-receptie pe care le aveau,
    toate datele mele din buletin si sa imi dea amenda aferenta.

    Momentul culminant a fost cand, in urma verificarilor, unul
    dintre agenti a inteles in timpul convorbirii cu colegul sau de la
    sectie ca stateam la apartamentul 54, desi scara de bloc in care
    locuiam avea doar 4 apartamente (numerotate de la 1 la 4,
    bineinteles). Orice incercare de a-l face sa inteleaga acest lucru
    a fost zadarnicita de comentarii care de care mai vehemente din
    partea lui, culminand, ca intr-un banc, cu intrebarea: “Cine stie
    mai bine unde stai: tu sau biroul de evidenta a populatiei?”.

    Aceasta remarca este tot mai actuala, si cred ca sintetizeaza
    cel mai bine ceea ce (ni) se intampla, intr-o vreme cand deciziile
    se iau pe baza unor date care de care mai eronate.

    Niciun administrator din lume nu poate lua o decizie buna fara
    sa aiba acces la cateva date certe si parametri corecti. Sigur,
    poate nimeri o decizie buna sau, asa cum experienta anilor
    2003-2008 a demonstrat, poate nimeri un context economic in care
    aproape orice decizie ar lua ar avea rezultate peste asteptari.

    Insa vremurile pe care le traim impun mai mult ca niciodata
    cunoasterea datelor fundamentale.

    Eric Schmidt, seful celei mai importante companii din “noua
    lume”, Google, spunea in vara aceasta la o conferinta ca la fiecare
    doua zile apar informatii de circa 5 EB (adica
    5.000.000.000.000.000 de MB) adica la fel de mult cat a fost creat
    de la inceputurile omenirii si pana in 2003.

    Sigur, seful Google lasa impresia ca motorul de cautare este
    unul dintre cei care ii ajuta pe manageri si oameni de rand
    deopotriva sa gaseasca ceea ce le este folositor in tot acest
    context.

    Dincolo de Google, intervin companiile de cercetare de piata,
    companiile de consultanta, analistii, ziaristii, “detectivii de
    date”, spionii economici sau grupurile de cercetatori si profesorii
    universitari. Toti ofera – gratis sau contra cost – servicii de
    “filtrare” a informatiilor relevante.

    Tot ce trebuie sa faca un manager este SA INTELEAGA aceste
    informatii. Sau macar sa isi angajeze un traducator, care sa
    inteleaga pentru el si, eventual, sa ii puna aceste informatii
    intr-un format pe care el il intelege si pe care il poate folosi in
    luarea deciziei.

    Iar acest sistem poate fi folosit (si ar fi indicat sa fie asa)
    nu de un manager de companie, ci si de oricine are de administrat o
    afacere, un club sportiv, un sector al unui oras ca Bucurestiul sau
    o tara.
    O carte aparuta in anul 2003, Moneyball, reda povestea unei echipe
    de baseball – Oakland Athletics -, care, in lipsa resurselor
    financiare ale concurentilor bogati, decide sa selecteze jucatori
    si sa faca transferuri pe baza datelor statistice ale jucatorilor
    din ultimii ani si nu a flerului pe care il au in general
    antrenorii sau a recomandarilor jucatorilor si scouterilor.

    Iar rezultatele obtinute de Billy Beane, seful clubului de
    baseball, au facut ca in urmatorii ani multi dintre concurentii sai
    mai bogati sa adopte acest sistem de analiza statistica a
    jucatorilor. Iar anul viitor, odata cu aparitia filmului Moneyball,
    rolul lui Billy Beane va fi jucat de Brad Pitt.

    MIT, una dintre cele mai importante institutii de invatamant din
    SUA, organizeaza anual o conferinta dedicata analizei datelor in
    domeniul sportului, unde alaturi de sefi de cluburi de baseball,
    fotbal si baschet participa si asa-numiti vorbitori de pe lista A,
    cum este cazul lui Malcolm Gladwell.

    Pasiunea pentru statistici l-a facut celebru si pe Alan
    Greenspan, fostul sef al Rezervelor Federale, cel care a creat de-a
    lungul timpului modele econometrice care se bazau pe tot felul de
    corelatii intre diversi indicatori. Si, mai important, relatiile
    dintre diferitii indicatori statistici puteau da indicii privind
    viitoarele evolutii ale economiei. Iar in functie de acestea, un
    guvernator de banca centrala putea lua decizii care salvau sau
    ingropau o tara din punct de vedere economic.

    In Romania, prea putini dintre ministri, secretari de stat,
    prim-ministri sau chiar presedinti stiu sa interpreteze o
    statistica. Mai dramatic, nici macar consilieri capabili sa
    inteleaga economia si mecanismele ei si sa le traduca aceste
    informatii statistice nu prea au. Iar cand au oameni capabili sa
    inteleaga economia, calitatea datelor statistice este mai degraba
    hilara, cea mai buna dovada fiind numarul de bugetari, care in
    functie de autoritatea care il raporteaza variaza simtitor si, de
    cele mai multe ori, nu are nicio legatura cu realitatea. Ne mai
    miram atunci ca luna de luna apar facturi neachitate la sanatate
    sau ca efectele oricaror masuri difera fundamental de estimari? Cu
    argumente de genul celui folosit de politistul de care va spuneam
    la inceputul comentariului sau cu abordari superioare, precum cea
    in care guvernatorul Isarescu trage la raspundere presa (mai exact
    pe colegii de la Mediafax) pentru ca pune intrebari delicate intr-o
    vreme delicata nu vom ajunge nicaieri. Sau, din contra, exact acolo
    vom ajunge.

  • Al treilea razboi mondial

    La 11 noiembrie 2010, data la care scriu acest text, a izbucnit
    al treilea razboi mondial, asa cum a prezis batrana aceea din
    Bulgaria sau Nostradamus sau cine s-a mai ocupat cu previziuni
    razboinice. Data am ales-o doar pentru relevanta tabloida, pentru
    ca si pana acum s-au purtat lupte importante. Este un razboi
    economic, diferit de cele purtate pana acum – biete incrancenari
    comerciale sau pe vreun petec de influenta. Vorbim aici de o
    repozitionare globala, pe fondul crizei, cu miscari economice,
    politice si sociale. O sa exemplific in continuare.

    Saptamana trecuta cateva mari televiziuni americane au ales sa
    nu prezinte un clip publicitar despre datoria publica americana.
    Materialul a fost produs de Citizens Against Government Waste, un
    ONG care sustine limitarea cheltuielilor guvernamentale si prezinta
    o clasa de studenti chinezi care studiaza, in Beijingul anului
    2030, caderea marilor imperii ale lumii – Grecia antica, imperiul
    roman sau… Statele Unite. In istoria alternativa a clipului,
    americanii sunt datori vanduti chinezilor si lucreaza pentru ei;
    “Au renuntat la principiile care le-au facut marete. America a
    incercat sa cheltuiasca si sa impoziteze cetatenii, pentru a iesi
    din marea recesiune. Noi am detinut o mare parte din datoriile lor,
    asa ca acum lucreaza pentru noi”, spune profesorul.

    Mesajul poate parea naiv, dar pus in contextul international
    capata cu totul alta relevanta.

    Sa-l privim prin prisma ratingurilor Dagong. La 26 septembrie,
    intre prima si a doua retrogradare a ratingului american, puternica
    Securities and Exchange Commission refuza sa recunoasca celor de la
    Dagong statutul de agentie de rating nationala. La 4 noiembrie
    Dagong a recidivat si reduce din nou ratingul american pentru
    datoria pe termen lung de la AA la A plus. Pentru curiosi, spun ca
    agentia chineza acorda Romaniei BB, un rating mai slab comparat cu
    modul in care suntem vazuti in prezent de Moody’s, S&P sau
    Fitch. Tot pentru curiosi, Rusia, Brazilia, India sau Venezuela
    sunt mai bine vazute decat in Occident. Agentia chineza mizeaza in
    special pe capacitatea statelor de a crea avutie si pe dimensiunea
    rezervelor nationale. Priviti demersurile agentiei chineze si
    importanta pe care i-o acorda SEC prin prisma urmatoarelor valori:
    in al treilea trimestru al anului companii chineze au incasat 76%
    (peste 40 de miliarde de dolari) din ofertele publice de actiuni
    din intreaga lume, iar 83% din ofertele publice au mers la companii
    asiatice. Companiile europene au incasat in aceeasi perioada 3,1
    miliarde dolari.

    Luna octombrie a adus ceea ce presa internationala a denumit
    razboiul valutelor, dar si pe cel al pamanturilor rare. Primul a
    fost cap de lista pe agenda reuniunii G-20 de la sfarsitul
    saptamanii trecute si este un subiect care a implicat inclusiv
    fluturari occidentale ale introducerii standardului aur – o idee
    din categoria “romani pe Luna”. Metalele rare, controlate in
    proportie de 97% de aceeasi omniprezenta China si supuse in prezent
    unui soi de embargo, pe criterii de mediu, chipurile, l-au facut pe
    Hans-Peter Keitel, seful BDI – federatia industriilor germane – sa
    observe ca acestea “au devenit o problema geopolitica care are
    nevoie de implicarea politicienilor”, in timp ce analistii japonezi
    vorbesc de resursele care ar putea deveni “armele economice ale
    secolului XXI”.

    Daca e sa privim avantul preturilor aurului, argintului,
    graului, bumbacului sau materiilor prime si impactul pe care il au
    aceste evolutii asupra economiilor lumii, armele s-au declansat
    deja.

    Nu scriu toate acestea ca parte a unui scenariu conspirationist,
    ci pentru ca astept de la autoritatile romane sa ne plaseze undeva
    in scenariul razboiului economic; rusii nu mai exporta grau pentru
    a-si asigura necesarul de paine. La noi Valeriu Tabara
    contabilizeaza exporturile, dar stie cum stam in ansamblu, daca
    exista furaje pentru animale si grau pentru paine? Face ministrul
    scenarii cu exporturi de grau furajer la 200 de dolari si importuri
    de grau de panificatie la preturi de 400 de dolari tona? Facilitati
    pentru cultivatori sau crescatorii de animale, fie ele si din
    credite angajate cu dobanda mai mare de 7%, daca tot a ajuns carnea
    la preturi nemaivazute? Poate putem specula in folosul nostru
    conflictul pamanturilor rare si foamea lumii de aur, argint sau
    bumbac, se ocupa cineva de asta? Eventual ministrul dezvoltarii?
    Sunt stocuri de carburanti pentru iarna? Gaze pentru combinatele
    chimice si petrol pentru rafinarii? NU conteaza ca sunt sau nu
    private, pentru ca rafinariile si combinatele inseamna bani la
    buget!

    Cum vor resimti institutiile financiare din Romania razboiul
    valutelor? Cum se repozitioneaza Romania pe harta intereselor
    economice, in conditiile in care chiar in sanul Maicii Europe
    fiecare stat incearca sa se descurce pe cont propriu, protejandu-si
    comertul, companiile, investitiile, iar interesul comun european nu
    depaseste amabile strangeri de mana si zambete politicoase. Franta
    si Spania isi protejeaza campionii economici de preluari ostile,
    iar nemtii analizeaza schimbarea legislatiei in domeniu. Industria
    iaurtului face parte din cele 11 sectoare socotite strategice de
    catre Paris si unde orice preluare este vizata direct de oamenii
    lui Sarkozy. Optiunea pune serioase piedici celor de la Pepsi care
    ravnesc de mult timp la Danone. In Spania, E.ON a renuntat sa mai
    cumpere Endesa dupa o lunga perioada de piedici guvernamentale.

    In spatele meu, la un televizor, presedintele Basescu vorbeste
    de crestere economica in 2011.

  • Afacerea cauciucurilor de iarna obligatorii – cifrele unui superbusiness

    gandul va prezinta “povestea” cauciucurilor de iarna, incepand
    cu momentul in care Ancai Boagiu, ministrul Transporturilor, i-a
    venit ideea, continuand cu ce s-a intamplat saptamana trecuta cu
    vanzarile de cauciucuri si incheind cu motivele pentru care aceasta
    obligatie nu avea cum sa fie aplicata incepand de acum. “Acum o
    luna, in timp ce veneam din Poiana Brasov inspre Bucuresti, au
    inceput sa cada cativa fulgi de zapada. Brusc, au inceput
    ciocnirile intre masini. M-am enervat, i-am sunat pe cei de la
    Compania de Drumuri si i-am luat la intrebari. Le-am zis ca ii dau
    afara daca nu iau masuri urgente. Ei mi-au spus ca nu e vina lor,
    pentru ca toata lumea are cauciucuri de vara. Asa mi-a venit
    ideea”, a declarat pentru gandul Anca Boagiu, cu putin timp inainte
    sa anunte ca s-a razgandit si ca obligativitatea nu se aplica decat
    de anul viitor.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Cum va arata autostrada care va taia Bucurestiul si va trece pe sub Dealul Parlamentului

    Traseul viitoarei autostrazi incepe din Piata Victoriei, trece
    pe strazile Buzesti, Berzei, Mircea Vulcanescu, Calea Plevnei,
    Vasile Parvan pana la Podul Hasdeu, unde intra in subteran si iese
    in apropiere de Piata Cosbuc, bulevardul Tudor Vladimirescu, Rahova
    si ajunge la Piata Progresu.

    “A inceput cea mai mare operatiune urbana din ultimii 20 de ani.
    Exista doua etape, prima a inceput cu amenajarea Berzei de la Piata
    Victoriei pana la strada Occidentului, unde linia de tramvai si
    strada vor fi terminate in acest an. Este un bulevard cu cate trei
    benzi pe sens, cu doua linii de tramvai. Urmeaza segmentul din
    Berzei cu Calea Grivitei, pana la Vulcanescu”, a declarat primarul
    general al Capitalei, Sorin Oprescu. Prima faza a lucrarilor, care
    cuprinde tronsonul Piata Victoriei-Vasile Parvan, se va incheia cel
    mai tarziu in iunie 2011.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Revista presei economice din Romania

    Companiile straine au taiat din cheltuielile de cazare ale expatilor in
    Romania, astfel incat acestia au la dispozitie lunar cel mult 1.600
    de euro pentru apartamentele cu 2-3 camere, cu 10-15% mai putin
    fata de anul trecut, informeaza Gandul. “Am salvat leul prin
    taierea salariilor”, sustine deputatul Varujan Pambuccian, convins
    ca anul trecut “am plecat pe o cale gresita cand am ales, intre o
    abordare economica si una monetarista, una monetarista”.

    Daca nici salariile bugetarilor si nici cele din sectorul privat nu
    vor creste la anul, atunci sansele de a creste consumul sunt foarte
    mici sau chiar zero, afirma Valentin Lazea, economistul-sef al BNR, citat
    de Evenimentul Zilei. Inregistrarea firmelor va fi
    simplificata, iar costurile de publicitate vor fi reduse, potrivit
    unui proiect de lege initiat de Ministerul Justitiei care prevede
    ca procedura de inregistrare sa fie unitara pentru toate
    categoriile de persoane fizice si juridice.

    Adevarul cauta sa afle cine sunt vinovatii pentru amenda de peste 41 de milioane de euro aplicata
    Romaniei de UE
    pentru folosirea incorecta a fondurilor europene
    pentru agricultura, insa autoritatile dau din colt in colt si spun
    ca vina e ori a predecesorilor, ori a sistemului. Pentru ca
    fotbalul este atat de popular in Romania, amenajarea unui teren
    sintetic a devenit in numai cativa ani o afacere extrem de
    profitabila.

    Frunza de la brandul turistic al Romaniei este
    un succes, sustine ministrul Elena Udrea, care se declara
    nemultumita, potrivit Romaniei Libere, de “barajul mediatic”
    care o impiedica sa arate cate lucruri bune se fac in Ministerul
    Turismului. Energia eoliana este bazata pe o tehnologie care nu a
    atins inca maturitatea si care, din acest motiv, nu poate
    supravietui decat din subventii de stat, declara omul de afaceri
    Dinu Patriciu.

    Copiii sunt noua tinta a instructorilor de schi si a proprietarilor
    de pensiuni montane, care organizeaza iarna aceasta tabere de schi la tarife incepand de la 318
    euro pe saptamana, anunta Ziarul Financiar. Fondul
    Proprietatea a ajuns sa fie “listat” pe internet, la Viena sau
    Frankfurt, numai la Bursa nu, creand o oportunitate de castig
    pentru entitati fara nicio legatura cu procesul de despagubire a
    fostilor proprietari.