Blog

  • UTOPII? DEOCAMDATA

    TRIPLETII DIN 1 MAI-MICIURIN

    Exista un proiect al unui ansamblu rezidential care ar urma sa fie construit in zona 1 Mai – Miciurin din Bucuresti. Vor fi trei blocuri turn cu cate 16 etaje fiecare. La nivelele inferioare,  apartamentele vor fi mai mici si mai ieftine dar, pe masura ce se avanseaza in inaltime, locuintele vor fi tot mai luxoase. Acum se poarta discutii intre finantator, proprietarul terenului etc. Daca totul decurge normal, constructia ar putea incepe anul viitor.“  Cristian Tudor, Comnord 

    ZGARIE NORI DE DAMBOVITA

    Impact «gandeste» acum niste proiecte de zgarie nori, blocuri care ar putea avea si 40 de etaje. Am inceput sa lucram la proiect, impreuna cu un partener american. Apartamentele vor fi foarte mari si extrem de luxoase. Diferenta dintre o astfel de locuinta si una in-tr-un bloc clasic, va fi comparabila cu cea dintre un Bentley si o Dacie. Pretul unui apartament va fi intre 1.500 si 3.000 de euro metrul patrat. Un astfel de apartament poate costa si un milion de euro.“  Dan Ioan Popp, Impact

  • Rompetrol mai vrea benzinarii

    Grupul Rompetrol intentioneaza sa-si simplifice structura corporatista, prin unificarea retelei de distributie a carburantilor (Rompetrol Downstream) cu activitatea de rafinare (Rompetrol Rafinare – Petromidia), dupa care va trece la achizitionarea unei retele externe de distributie, printre posibilele tinte numarandu-se benzinariile Agip sau Shell. Petromidia ar avea nevoie, pentru a-si vinde produsele, de circa 500-600 de benzinarii proprii, fata de cele 200 de care dispune in prezent. La ora actuala, potrivit oficialilor grupului, Rompetrol are un grad redus de indatorare, astfel incat isi poate finanta proiectele de extindere. Anul trecut, Guvernul a permis Rompetrol Rafinare sa-si stinga datoria istorica la buget, de 603 milioane de dolari, printr-o emisiune de obligatiuni.

  • WAZ contra Bacanu

    Conflictul de la Romania libera s-a redeschis, saptamana trecuta, dupa ce trustul de presa WAZ, actionarul majoritar al societatii „R“, a preluat conducerea ziarului. WAZ si actionarii minoritari au ales un nou Consiliu de Administratie, condus de Klaus Overbeck si care il exclude pe directorul general al ziarului, Petre Mihai Bacanu. Acesta a contestat imediat legalitatea numirii lui Overbeck, iar redactia i-a imputat germanului ca schimbarea de componenta a CA s-a facut pe motive politice.

    Overbeck a dat asigurari ca nu va schimba linia editoriala, dezmintind ca ar pregati transformarea Romaniei libere intr-un tabloid. Noul presedinte al CA a spus insa ca se pregateste o relansare a ziarului, pe motiv ca, din octombrie 2002, a pierdut aproape 38% din cititori, situatie pe care Bacanu ar fi ascuns-o fata de trustul WAZ.

    Ingrijorarea WAZ fata de rentabilitatea investitiei sale in Romania nu e singulara pe ansamblul trusturilor de presa occidentale care au ziare in Est. Trustul Ringier, proprietarul cotidianului ungar de orientare liberala Magyar Hirlap, a decis saptamana trecuta incetarea aparitiei ziarului, din cauza pierderilor acumulate in ultimii ani, care insumeaza aproape 2 miliarde de forinti. 

  • Pretul corect

    Contabilitatea a fost dintotdeauna o operatiune complicata si delicata, iar decizia Uniunii Europene de a cere celor 7.000 de companii listate la burse sa adopte standardele internationale de contabilitate (IAS) pana la 1 ianuarie 2005 o va face si mai dificila, considera The Economist.

    La inceputul acestei luni, Comisia Europeana a aprobat ultima dintr-un sir de 41 de reguli contabile, stabilite de Consiliul pentru Standarde Internationale de Contabilitate (IASB). Reglementarea IAS39, indelung contestata, se refera la contabilitatea instrumentelor financiare. Comisia Europeana a aprobat-o numai dupa lungi discutii in contradictoriu cu Banca Centrala Europeana si numai dupa ce a renuntat la cateva pasaje din textul initial. Chiar si asa, mai multe banci internationale, printre care HSBC si UBS, refuza s-o aplice.  Intrebarea cea mai frecvent ridicata de astfel de institutii este cum vor fi masurate activele si pasivele? In trecut, majoritatea standardelor nationale contabile aveau in vedere costul istoric. Pentru instrumentele financiare, precum optiuni de cumparare a actiunilor sau produse financiare derivate, acesta era convenit la valoarea zero sau aproape zero.

    Or, in conditiile in care valoarea produselor derivate folosite in tranzactiile internationale a crescut acum la aproape 8.000 de miliarde de dolari, schimbarea sistemului contabil devine o problema. Vechile standarde contabile nu reflectau valoarea reala a derivatelor, care astfel nu grevau bilanturile contabile ale companiilor. Introducerea IAS39, in schimb, impune companiilor sa calculeze „valoarea corecta“, respectiv pretul pe care este dispus un cumparator sa-l plateasca pentru un activ sau un pasiv pe piata. 

    Numai ca, spre deosebire de costul istoric, „valoarea corecta“ este fluctuanta, astfel incat bilanturile contabile si profiturile variaza in consecinta. Pentru banci sau companii de asigurari, noul sistem nu creeaza deci decat bataie de cap. In plus, argumentul lor este ca o astfel de volatilitate a valorilor nu face decat sa creeze confuzie si nu are nimic de-a face cu sanatatea financiara pe termen lung a companiilor.

  • Romania si-a invatat lectia

    Revista franceza L’Express saluta, intr-un articol din ultimul numar, „regasirea memoriei“ in Romania, prin renuntarea la tacerea de pana acum in privinta persecutiei evreilor in epoca maresalului Ion Antonescu. Fenomenul persecutarii evreilor nu a avut aceeasi intensitate in Romania ca in alte tari, insa pana nu de mult, scrie revista, oficialitatile au avut o anume rezerva in a discuta despre problema deportarii evreilor din Romania in timpul ultimului razboi mondial. 

    De anul acesta, insa, autoritatile romane au decretat ziua de 9 octombrie ca data la care se va comemora in fiecare an Holocaustul in Romania. Ziua marcheaza inceputul deportarii in Transnistria a 250.000 de evrei din Romania. In paralel, o comisie internationala condusa de Elie Wiesel, detinator al premiului Nobel pentru pace, va realiza la mijlocul lui noiembrie un raport despre istoria Holocaustului in Romania. 

    L’Express il citeaza pe scriitorul Andrei Oisteanu, care spune ca „prea des, politicienii romani au minimalizat deportarile, pentru a nu-i deranja pe cei pentru care Antonescu ramane un erou fiindca a eliberat tara de ocupatia sovietica“. Revista aminteste si de controversa internationala generata de comentariile de anul trecut ale presedintelui Ion Iliescu, care a relativizat importanta deportarilor de evrei din Romania. Acum, lectia pare sa fi fost invatata de autoritatile romane, conchide publicatia franceza.

  • O chestiune de moralitate

    Un scandal mai putin obisnuit a starnit, saptamana trecuta, initiativa Coalitiei pentru un Parlament Curat (CPC) de a publica o lista cu 110 politicieni de la PSDaPUR si 12 de la Alianta PNL-PD care, in opinia organizatiei, nu corespund criteriilor de integritate morala cerute de societatea civila. Printre acestia figureaza Nicolae Vacaroiu, Rodica Stanoiu, Mircea Geoana, respectiv Paul Pacuraru si Stelian Dutu.

    PSD a replicat imediat ca publicarea listelor reprezinta un atac politic al Aliantei la adresa sa, pe motiv ca unul dintre cei care conduc CPC (care cuprinde mai multe organizatii ale societatii civile) este Alina Mungiu-Pippidi (foto), cunoscuta pentru vederile sale de dreapta. „Doi barbati, copresedintii Traian Basescu si Calin Popescu-Tariceanu, se ascund dupa fustele unei femei“, a apreciat Titus Corlatean, purtatorul de cuvant al PSD. 

    Candidatii Uniunii PSD+PUR care se considera calomniati de CPC au anuntat ca vor intenta actiuni in justitie impotriva autorilor listei, considerand ca demersul cu pricina contrazice dreptul constitutional al cetatenilor de a fi alesi.

  • APARTAMENTE DE VACANTA?

    Compania Triumf Construct sustine ca este prima din Romania care a dezvoltat conceptul de apartamente de vacanta. Astfel, in anul 2002, a construit doua astfel de blocuri la Mamaia, al treilea fiind in prezent in curs de executie. Apartamentele „de vacanta“ au fost vandute cu preturi cuprinse intre 55.000 si 78.000 de euro.

     

    ANL vrea, dar nu are cu ce

    Cu doar 1.700 de apratamente construite in patru ani, ANL nu are sanse sa amelioreze criza locuintei in Romania in lipsa fondurilor. Marile sperante se leaga, astfel, de investitorii privati.

     

    Tot nu e ca pe vremuri

    Intr-un singur deceniu, adica intre anii ’71 – ’80 in orasele din Romania s-a construit mai mult decat in urmatorii 24 de ani la un loc.

     

    Perioada                    Numar locuinte

    1971 – 1980            1.411.184

    1981 – 1989               958.446

    1990 – 1994               144.300

    1995 – 1999                 83.047

    2000 – 2002                 34.270

        2003*                      30.000

     

    *ESTIMARE COMPANII

    SURSA: INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA

  • VIITORUL E TOT LA BLOC

    Pentru prima oara in istoria de dupa 1945, firmele private construiesc mai multe blocuri decat statul. Fenomenul va schimba radical in urmatorii ani aspectul pietei imobiliare: vedeta va redeveni apartamentul la bloc. Tinta, persoanele cu venituri medii.

    In urma cu cativa ani, o firma de salubrizare din Bucuresti isi facea televiziune, spre amuzamentul multora. Acum, o alta firma cu acelasi profil, dar din Cluj, a venit cu o noua idee de afaceri. Pe un teren pe care-l detinea in centrul orasului, a inceput sa construiasca doua blocuri, ale caror apartamente intentioneaza sa le revanda.

    Sa construiesti blocuri acum, cand la moda sunt vilele, pare, la prima vedere, cel putin bizar. Aparent, pentru ca cele 44 de blocuri private care sunt in constructie sau au primit autorizatie in Cluj, sau cele 40 de blocuri autorizate numai in sectorul 1 din Bucuresti sunt dovada clara ca un plan exista.

    Investitiile in blocuri private erau, in urma cu doar 2-3 ani, o utopie. Acest gen de constructii ducea cu gandul la regimul comunist, care a construit de-a valma, la norma, sute de mii de „cutii de beton“.

    Ce a facut, insa, ca o companie de salubrizare, precum Salprest, sa rupa tiparele si sa se apuce de construit apartamente? Simplu. Uriasa cerere de locuinte care exista pe piata. De asemenea, preturile exagerate la care se vand in prezent apartamente vechi de 15 – 20 de ani. 

    In primii 10 -12 ani de dupa 1989, investitorii au construit doar vile, pentru ca exista o cerere enorma din partea celor cu bani. Satui de bloc, acestia voiau case, liniste, aer curat. Asa se explica explozia de vile din zona de nord a Bucurestiului, unde acum nu mai poti sa arunci o caramida fara sa nimeresti vreo piscina.

    Cei cu venituri medii nu devenisera inca o prioritate si din cauza faptului ca erau ceva mai putini. Aparitia Agentiei Nationale pentru Locuinte, in jurul anului 2000, le-a dat acestora motive sa spere. Se anunta constructia unui numar urias de locuinte, pentru toate categoriile de public.

    Realitatea a fost insa alta. In ultimii patru ani, statul a construit circa 11.000 de locuinte destinate inchirierii si doar 1.171 de apartamente scoase la vanzare. Infim, tinand cont de uriasa cerere de pe piata. Acestea erau datele ecuatiei la sfarsitul anului 2002 si nimic nu ne indreptatea sa credem ca situatia s-ar putea schimba semnificativ.

    „Pana in urma cu doi ani nu se construiau blocuri nu pentru ca nu exista cerere. Dimpotriva, nevoia de locuinte era enorma, insa foarte putini isi puteau permite sa cumpere cu banii jos, iar posibilitatile contractarii unui credit mai mare erau destul de limitate“, spune Liviu Ureche, presedintele Asociatiei Romane a Agentiilor Imobiliare (ARAI).

    Intr-adevar, de construit s-a construit foarte putin fata de cat cere piata. Statisticile spun ca in acest an s-au finalizat circa 28.000 de locuinte (case, vile, apartamente), dintre care ceva mai mult de jumatate in orase. 

    „Pentru a tine un ritm normal al constructiilor de locuinte, ar trebui ca in fiecare an sa se realizeze 10 locuinte la mia de locuitori“, spune Liviu Daschievici, directorul general al Asociatiei Romane a Antreprenorilor de Constructii (ARACO). Adica, la nivelul intregii tari, peste 200.000 de locuinte pe an.

    Evident, rezolvarea crizei locuintei va ramane o problema mult timp de acum incolo. Problemele unora inseamna insa si oportunitati de afaceri pentru altii: investitorii privati au sesizat ca statul nu poate sa acopere decat putine procente din uriasa cerere.  Astfel, la nivelul intregii tari, foarte multe firme private au solicitat, intr-un singur an, autorizatii de constructie pentru blocuri insumand mii de apartamente. Adica de cel putin doua ori mai multe decat a construit ANL pentru vanzare in toata istoria sa.

    Iar cei „tintiti“ incep sa devina treptat clientii din clasa de mijloc, adica cei care isi permit sa sustina plata unui avans si a unui credit de 30.000 – 40.000 de euro. Implicatiile acestui fenomen sunt uriase: daca tendinta se va mentine, piata imobiliara romaneasca isi va schimba radical structura, iar „isteria“ achizitiei de apartamente vechi, care a dublat preturile in ultimii doi ani, va disparea.

    Explicatia exploziei apartamentelor nu este ca romanii s-au imbogatit peste noapte, ci rezida din amploarea pe care a luat-o creditul ipotecar. Bancile au inteles primele potentialul acestei piete si s-au grabit sa ofere diverse forme de finantare pentru constructia de apartamente.

    Astfel au aparut in acest an in Romania circa 1.200 de noi apartamente in blocuri private, de peste doua ori mai multe fata de ce s-a construit cu doar un an in urma. Iar numarul s-ar putea tripla in 2005. Prin comparatie, ANL a construit in acest an, electoral, doar 222 de locuinte destinate vanzarii prin credit ipotecar.

    Constructorii spun ca, deocamdata, peste 90% din apartamentele realizate cu fonduri private sunt locuinte de lux, dar tendinta de crestere si a celor pentru persoane cu venituri medii este evidenta. Deja in Cluj sunt proiecte pentru blocuri cu apartamente de 30.000 – 40.000 de euro, la fel si in Bucuresti.

    Noile blocuri au maxim patru sau cinci etaje, iar suprafetele sunt mai mari decat cele din blocurile vechi existente pe piata.

    Doar in Bucuresti, in ultimii doi ani s-au deschis santiere pentru peste 2.000 de apartamente, majoritatea de lux, cu preturi de peste 100.000 de euro, apreciaza Razvan Iorgu, senior broker la departamentului de vanzari al agentiei imobiliare Eurisko. La asemenea bani, iti poti construi o casa, s-ar putea spune. Ce persoana cu bani se mai simte astazi atrasa de un apartament la bloc?

    Agentii imobiliari spun ca publicul tinta pentru astfel de locuinte il reprezinta persoanele care din diferite motive vor sau trebuie sa locuiasca in centrul orasului.

    „Sunt oameni foarte ocupati, care nu isi permit sa piarda o ora pe drumul dintre locuinta si serviciu, sau o parte dintre cei care au copii mici care trebuie sa ajunga repede la scoala. Sau, pur si simplu, oameni carora le place viata din centru“, considera Liviu Ureche. Aceste constructii sunt atractive nu doar pentru clienti, ci si pentru investitori, al caror numar va creste exponential in urmatorii ani. Acestia sunt straini, in mare parte, dar nici numarul developerilor romani nu este de neglijat.

    Majoritatea apartamentelor de lux nou construite sunt amplasate in cartiere rezidentiale, cum ar fi Primaverii sau Dorobanti, in Bucuresti. Suprafetele sunt mari, peste 150 de metri patrati.

    „Romania a ajuns un «El Dorado» imobiliar, datorita pretului de constructie si al terenului, inca mici comparativ cu multe tari europene“, a adaugat presedintele ARAI. Exista tendinta de a cumpara astfel de imobile pentru a locui in ele, dar si pentru a le revinde peste cativa ani, cu preturi mult mai mari. Se stie ca in ultimii ani, pretul locuintelor a crescut la fiecare 12 luni cu 20 – 30% (chiar 50% in 2002 si 2003), iar agentii imobiliari estimeaza ca procentul de crestere se va pastra si in urmatoarea perioada.

    Oricum, cererea pentru apartamente in blocuri de lux este mare, multe dintre acestea fiind deja vandute cu mult inainte de terminarea lucrarilor. Asa s-a intamplat, de exemplu, cu toate cele 93 de apartamente din 11 blocuri pe care le construieste compania Comnord in zona Dorobanti din Bucuresti.

    Suprafetele acestor apartamente sunt de 150 – 200 de metri patrati, iar pretul este pe masura: intre 200.000 si 300.000 de euro.

    Constructia acestora va fi incheiata anul viitor, tot atunci cand Comnord va finaliza lucrarile la un alt bloc cu 33 de apartamente de lux, in zona Soselei Nordului din Capitala. Tot in aceeasi zona, compania va mai construi, pana la sfarsitul anului viitor, un alt bloc cu 70 de apartamente. Cristian Tudor, directorul economic de la Comnord, confirma ca aceste investitii in blocurile private au inceput sa fie simtite abia in ultimii doi ani. Cresterea masiva a pretului terenurilor din zonele centrale i-a facut pe investitori sa se orienteze spre constructiile pe verticala. „Nimeni nu mai sacrifica terenurile din oras pentru o casa. E prea scump terenul pentru asta. Este un lux sa dai 500 – 1.000 de euro pe metrul patrat de pamant, ca sa construiesti pe el o curte cu gazon“, explica Tudor.

    Adevarata explozie a constructiei de apartamente in blocuri private va avea loc abia anul viitor, cand se vor livra o parte insemnata din lucrarile incepute in 2003 si, mai ales, 2004.

    Intr-adevar, anul trecut, Primaria sectorului 1, spre exemplu, a autorizat construirea a aproape 40 de blocuri private, numar similar cu cel al autorizarilor in doar primele noua luni ale acestui an.

    Si clujenii au motive de bucurie, chiar daca in 2002 nu s-au construit mai mult de cateva blocuri private, spun reprezentantii directiei de urbanism a primariei. In anul 2003, insa, municipalitatea a eliberat autorizatii pentru 30 de blocuri private, care cumuleaza 585 de apartamente. Pentru 2004, cresterile sunt evidente. Doar in perioada ianuarie-august, in Cluj s-au eliberat autorizatii de constructie pentru 1.064 de apartamente in 44 de blocuri private. 

    Acestea vor fi amplasate in cartiere rezidentiale, cartiere de case, iar pretul mediu al unui apartament este de circa 50.000 de euro. Profilul clientului incepe sa se schimbe, deci, treptat.

    Si in Timisoara tendinta incepe sa prinda contur. De anul trecut, in oras s-au emis autorizatii de constructie pentru sase proiecte, insumand 114 apartamente.

    Atat constructorii, cat si agentii imobiliari estimeaza ca anul viitor, piata investitiilor private in locuinte va creste cam de trei ori. Cu alte cuvinte, se vor finaliza circa 3.500 de apartamente. Iar pentru urmatorii ani, cresterile vor fi din ce in ce mai mari. Iar centrul de greutate se va muta treptat de sus catre mijloc.

    Exista inca in zone periferice ale marilor orase terenuri destul de ieftine, care pot fi exploatate cu succes. In aceste zone, neatractive pentru cei cu venituri ridicate, cea mai buna solutie pentru un developer este construirea de blocuri pentru cei cu venituri medii. Asa s-a gandit si Dan Ioan Popp, presedintele companiei care a construit cele mai multe vile, aproape 1.000, in Romania ultimilor ani.

    Este vorba de Impact Bucuresti, care de anul viitor va demara lucrarile de constructii la primele blocuri „populare“, cum ii place lui Popp sa le numeasca.

    „De anul viitor, intram pe piata blocurilor foarte accesibile, blocuri populare. Pretul unui apartament va porni de la 300 de euro metrul patrat, adica mai ieftine decat cele de pe piata“, estimeaza presedintele Impact.

    In prima faza, Impact va construi astfel de blocuri in orase precum Bucuresti, Constanta, Oradea sau Ploiesti, pentru ca apoi sa se extinda si in alte orase mari. Acestea vor fi construite in cartiere in care pretul terenului este mic, pentru ca investitia sa poata fi recuperata rapid.

    Este o cerere enorma pentru toate tipurile de locuinte, spune Popp. „Daca cineva poate cumpara un apartament nou la un pret macar similar cu cel al unuia vechi, daca nu mai mic, cum sa nu cumpere?“, se intreaba el retoric.

    Impact isi propune ca in anul 2009 sa ajunga sa construiasca circa 360 de blocuri „populare“, care sa acopere o plaja de 9.000 de apartamente.

    Doua companii care au speculat deja lipsa apartamentelor accesibile sunt Tempus Invest si SPO Invest din Cluj. Prima dintre ele a finalizat anul trecut constructia a cinci blocuri, care au cumulat 200 de apartamente. Acestea au fost vandute cu sume cuprinse intre 28.000 si 54.000 de euro, in functie de suprafata si de gradul de finisaj. 

    Si cum acestea au avut succes, la sfarsitul anului viitor, si compania SPO Invest va  inaugura alte 244 de apartamente in doua blocuri, tot in centrul Clujului.

    „Estimam ca apartamentele din aceste imobile vor avea preturi de vanzare cuprinse intre 35.000 si 50.000 de euro. Ele se adreseaza in special familiilor tinere cu un venit de 600-800 de euro“, spune Dan Bobis, administratorul Tempus si reprezentantul actionarului majoritar al companiei SPO.

    Firmele clujene si Impact nu sunt singurele care s-au gandit sa construiasca apartamente pentru clasa medie. Si compania Triumf Construct, o aparitie noua pe piata de profil, alaturi de 144 de vile si 88 de apartamente in doua blocuri de lux pe care le construieste in nordul Bucurestiului, va incepe in aceste zile un proiect mai „popular“. Este vorba de un ansamblu de trei blocuri care cuprinde 130 de apartamente, situat pe soseaua Bucuresti – Targoviste. Apartamentele, de doua  si trei camere, cu suprafete intre 64 si 113 metri patrati, vor costa intre 32.900 si 49.000 de euro.

    „Aceste apartamente au ca target populatia cu venituri medii sau chiar mici, care pot apela la credite ipotecare, leasing imobiliar sau rate pe perioada de executie direct de la firma noastra“, argumenteaza Leonard Buianu, directorul de vanzari al Triumf Construct. El spune ca Triumf „se gandeste foarte serios“ sa inceapa sa construiasca „pe verticala“ si in cartierele din Bucuresti, chiar daca profiturile pentru acest gen de investitii sunt mai mici decat in cazul blocurilor de lux.

    Indiferent de numarul proiectelor, pe piata este loc suficient pentru toata lumea. „In tara noastra exista un necesar de circa un milion de locuinte“, apreciaza Radu Zilisteanu, directorul general al companiei de consultanta imobiliara Intermedias. Si asta in afara de cele zece locuinte care ar trebui construite in fiecare an la mia de locuitori, conform standardelor vestice.

    Este posibil ca in urmatoarea perioada, si alte companii din diverse domenii, sa urmeze exemplul firmei de salubrizare din Cluj si al celorlalti antreprenori. Ritmul constructiei de blocuri din perioada ceausista, regretat de foarte multi, da semne de resuscitare. Si tot pe ritmurile unui slagar din anii ‘60, hitul urmatorilor ani in constructiile de blocuri private se anunta a fi: „Macarale, rad in soare argintii / Macarale…“.

  • Casa, dulce casa

    Europenii prefera sa infrunte somajul decat sa-si paraseasca regiunile natale

    Cand s-a infiintat Uniunea Europeana, scopul declarat a fost de a desfiinta barierele – cel putin cele conceptuale, de a fluidiza schimbul de experiente, ideologii si, de ce nu, mana de lucru. Cu toate acestea, dupa jumatate de secol de la „unificare“, europenii par sa fie mai putin dispusi ca oricand sa calatoreasca in vederea gasirii unui loc de munca, se arata in ultimul numar al Newsweek.

    Oamenii prefera sa ramana in interiorul granitelor tarii lor, chiar si atunci cand somajul bate la usa. In regiuni precum sudul Germaniei, nordul Italiei si aproape peste tot in Marea Britanie nu se mai gaseste forta de munca disponibila, dar cei 18 milioane de someri ai Europei pur si simplu nu vor sa se miste de pe locurile lor. In Franta, de exemplu, fostul director general al FMI, Michel Camdessus, vorbeste chiar despre un „deficit de munca“. 

    Avand drept exemplu tari precum China si Statele Unite, a caror putere economica se datoreaza in mare masura si mobilitatii fortei de munca, omul desemnat sa fie noul presedinte al Comisiei Europene, José Manuel Dur˜ao Barroso, promite sa acorde prioritate reformei de pe piata muncii. Mobilitatea pietei muncii este esentiala nu numai pentru reducerea somajului in regiunile defavorizate, ci si pentru cresterea economica mondiala in ansamblu. Si totusi, care este cauza „sedentarismului“ europenilor?

    Anul acesta, doar 1,4% dintre europeni au lucrat in alte regiuni decat cele natale, comparativ cu Statele Unite, unde procentul a fost de 5,9%. Cat priveste migratia in interiorul Uniunii Europene, doar 0,1% din populatie, adica 225.000 de oameni, si-au folosit dreptul de a locui si a munci oriunde in interiorul Uniunii. O explicatie plauzibila, spun cunoscatorii, pare sa fie sistemul de asistenta sociala care i-a protejat ani la rand pe locuitorii Europei in fata riscurilor sau schimbarilor prea mari. Spre exemplu, Germania lui Schröder a ajuns abia in acest an sa opereze schimbari in sistemul asistentei acordate somerilor, amenintand cu reducerea drastica a acesteia atunci cand un muncitor refuza in mod nejustificat un loc de munca intr-o regiune straina. 

    Birocratia – de-a dreptul kafkiana uneori – si teama traditionala a europenilor din tarile dezvoltate in fata valurilor de emigranti ingreuneaza si ele flexibilitatea fortei de munca in interiorul continentului. Un alt obstacol consta in faptul ca tarile europene nu-si recunosc una alteia diplomele universitare si calificarile. Bancile din Italia, bunaoara, refuza adesea sa deschida conturi pentru persoanele care nu au un contract de munca in aceasta tara, chiar daca e vorba de cetateni ai Uniunii Europene. In schimb, tarile cu o crestere economica puternica, precum Marea Britanie, Irlanda sau Suedia, sunt si cele care fac tot posibilul pentru ca imigrantii sa-si poata usor gasi o slujba si o locuinta.

  • Ce va fi dupa Arafat?

    Spitalizarea liderului palestinian Yasser Arafat, suspect de o afectiune a sangelui, a complicat raportul de forte din Orientul Mijlociu, avand in vedere ca o eventuala disparitie a lui Arafat ar putea duce la deteriorarea securitatii in teritoriile palestiniene.  In varsta de 75 de ani, Yasser Arafat (foto) a fost internat intr-un spital din Paris, fiind transportat cu un avion pus la dispozitie de autoritatile franceze. Insusi acest fapt pune probleme Israelului, avand in vedere ca presedintele Jacques Chirac nu si-a ascuns niciodata sustinerea fata de Arafat, pe care il considera indispensabil pentru procesul de pace din zona, in timp ce liderii israelieni l-au tratat intotdeauna ca pe un terorist. La randul sau, Uniunea Europeana a cerut deja statului evreu garantii ca Arafat va fi lasat sa se intoarca la Ramallah dupa ce va iesi din spital. 

    Situatia s-ar complica si mai mult in cazul mortii lui Arafat, pentru ca Israelul a anuntat ca nu va accepta inmormantarea liderului palestinian la Muntele Templului din Ierusalim, asa cum si-a exprimat dorinta Arafat.