Europenii prefera sa infrunte somajul decat sa-si paraseasca regiunile natale Cand s-a infiintat Uniunea Europeana, scopul declarat a fost de a desfiinta barierele – cel putin cele conceptuale, de a fluidiza schimbul de experiente, ideologii si, de ce nu, mana de lucru. Cu toate acestea, dupa jumatate de secol de la unificare, europenii par sa fie mai putin dispusi ca oricand sa calatoreasca in vederea gasirii unui loc de munca, se arata in ultimul numar al Newsweek. Oamenii prefera sa ramana in interiorul granitelor tarii lor, chiar si atunci cand somajul bate la usa. In regiuni precum sudul Germaniei, nordul Italiei si aproape peste tot in Marea Britanie nu se mai gaseste forta de munca disponibila, dar cei 18 milioane de someri ai Europei pur si simplu nu vor sa se miste de pe locurile lor. In Franta, de exemplu, fostul director general al FMI, Michel Camdessus, vorbeste chiar despre un deficit de munca. Avand drept exemplu tari precum China si Statele Unite, a caror putere economica se datoreaza in mare masura si mobilitatii fortei de munca, omul desemnat sa fie noul presedinte al Comisiei Europene, José Manuel Durao Barroso, promite sa acorde prioritate reformei de pe piata muncii. Mobilitatea pietei muncii este esentiala nu numai pentru reducerea somajului in regiunile defavorizate, ci si pentru cresterea economica mondiala in ansamblu. Si totusi, care este cauza sedentarismului europenilor? Anul acesta, doar 1,4% dintre europeni au lucrat in alte regiuni decat cele natale, comparativ cu Statele Unite, unde procentul a fost de 5,9%. Cat priveste migratia in interiorul Uniunii Europene, doar 0,1% din populatie, adica 225.000 de oameni, si-au folosit dreptul de a locui si a munci oriunde in interiorul Uniunii. O explicatie plauzibila, spun cunoscatorii, pare sa fie sistemul de asistenta sociala care i-a protejat ani la rand pe locuitorii Europei in fata riscurilor sau schimbarilor prea mari. Spre exemplu, Germania lui Schröder a ajuns abia in acest an sa opereze schimbari in sistemul asistentei acordate somerilor, amenintand cu reducerea drastica a acesteia atunci cand un muncitor refuza in mod nejustificat un loc de munca intr-o regiune straina. Birocratia – de-a dreptul kafkiana uneori – si teama traditionala a europenilor din tarile dezvoltate in fata valurilor de emigranti ingreuneaza si ele flexibilitatea fortei de munca in interiorul continentului. Un alt obstacol consta in faptul ca tarile europene nu-si recunosc una alteia diplomele universitare si calificarile. Bancile din Italia, bunaoara, refuza adesea sa deschida conturi pentru persoanele care nu au un contract de munca in aceasta tara, chiar daca e vorba de cetateni ai Uniunii Europene. In schimb, tarile cu o crestere economica puternica, precum Marea Britanie, Irlanda sau Suedia, sunt si cele care fac tot posibilul pentru ca imigrantii sa-si poata usor gasi o slujba si o locuinta.
Leave a Reply