Dupa ce au adunat, au scazut si au ponderat, expertii de la ABN AMRO au descoperit ca, pentru binele economiei mondiale, cel mai bine ar fi ca Italia sa castige Campionatul Mondial de Fotbal din Germania. Cum insa nu tot ce-i bine se si intampla, bancherii au continuat calculele si au ajuns la concluzia ca finala se va disputa cel mai probabil intre Brazilia si Franta, urmand ca Brazilia sa fie marea invingatoare. Modelul propriu dezvoltat de ABN AMRO, in studiul intitulat Soccernomics 2006, permite estimarea evolutiilor echipelor nationale la Campionatul Mondial in functie de doi factori: locul ocupat de acestea in clasamentul FIFA Coca-Cola si performantele cluburilor la care activeaza jucatorii lor. La turneul din 1998 din Franta, modelul a permis anticiparea corecta a invingatoarei si a trei din cele patru semifinaliste, printre care si Croatia, surpriza competitiei.
In 2002, lucrurile nu au mai stat la fel de bine, din cauza rezultatelor surprinzatoare inregistrate in grupe. Pentru a afla insa tara care ar trebui sa triumfe la turneul final din Germania pentru ca economia mondiala sa aiba cel mai mult de castigat, analistii de la ABN AMRO au dezvoltat, mai in gluma, mai in serios, un rationament extrem de ingenios. Ca impactul sa fie cat mai aproape de maxim, Italia ar trebui sa joace finala cu Germania. In cazul in care acest lucru ar avea loc, expertii ABN AMRO au determinat, pe baza performantelor economice din aceste doua tari, nu numai castigatoarea, Italia, dar chiar si evolutia scorului. Au pornit de la premisa, sustinuta cu argumente statistice si psihologice (efectul de feel good), ca un succes al echipei nationale are influente benefice asupra economiei tarii respective, ceea ce ar urma sa aiba efect si pentru economia mondiala.
Mai intai au fost eliminate din calcul Statele Unite si tarile asiatice, deoarece economiile din aceste state au inregistrat evolutii pozitive in ultimii ani si nu au nevoie de vreun impuls suplimentar. Pentru ca impactul sa fie global, este necesar ca tara castigatoare sa aiba o economie puternica: astfel, au iesit din calcule si tarile din America Latina, cele din estul Europei, precum si statele mici si medii din Europa Occidentala. In finala bancherilor au intrat Germania si Italia – o reeditare a finalei Cupei Mondiale din 1982, castigata de Italia cu 3-1. Fiindca amandoua tarile au economii cu rate scazute de crestere, piete ale muncii inflexibile, somaj ridicat si sisteme financiare ineficiente, bancherii de la ABN AMRO au cazut de acord ca la pauza scorul va fi de 0-0. In repriza a doua insa, spectacolul va fi total, demn de o finala de Cupa Mondiala. Cum economia germana este mai greu de urnit din loc, tara gazda va reusi deschiderea scorului. Impactul pozitiv asupra economiei germane, dat de organizarea Cupei Mondiale, ii ambitioneaza insa pe italieni, care reusesc sa egaleze in minutele urmatoare. Cum productia in Italia a scazut in ultimii ani, italienii primesc un penalty pe care il transforma. Germanii trag din greu sa egaleze. Dar intotdeauna italienii au stiut sa se apere – ba chiar sa iasa pe contraatac, speculand spatiile mari din apararea nemtilor, create de indicele de incredere care a ajuns in Germania la cel mai inalt nivel din ultimii 15 ani. Asa incat azzurii dau lovitura decisiva: 3-1. Finala este jucata. Revirimentul economiei mondiale poate incepe.
Leave a Reply