Pentru a intelege mai bine miza politica a noilor tehnici reproductive, trebuie sa ne intoarcem la diferenta hegeliana dintre etica si morala. Cresteti si va inmultiti! Simplu, nu? Nu chiar. Nu in zilele noastre, in care doar intrebarea se mai naste (aproape) firesc: Inmultiti-va – de acord, poate, dar cum?. Apuse sunt vremurile in care raspunsul la aceasta intrebare era unul singur. De la copiii in eprubeta, la clonare, trecand prin mame de inchiriat, banci de sperma sau trafic de ovule, posibilitatile reproducerii mai mult sau mai putin artificiale s-au inmultit ele insele in progresie geometrica in doar cateva decenii. Implicit, si intrebarile legate de etica actului medical. Si pentru ca la chestiuni de etica si morala, ca si la fotbal, se pricepe toata lumea, bioetica a devenit, peste noapte, un subiect fierbinte. Valul a ajuns acum si la Portile Orientului. Povestile cu homosexuali ale campaniei din 2004 au fost doar buzduganul zmeului trimis inainte, drept avertisment, iar controversele din jurul cazului Adrianei Iliescu – mama-bunica – doar un semnal de alarma pentru politicieni. Fereastra de oportunitate se va inchide in doar cativa ani. Pana atunci, atat politicienii romani cat si partidele va trebui sa-si pozitioneze pionii in materie de bioetica. Peste doar cativa ani, succesul sau esecul electoral ar putea fi determinate mai putin de teme astazi atat de fierbinti, precum coruptia, impozitele, Codul muncii sau dreptul la proprietate, si mai mult de altele care au tangenta, intr-un fel sau altul, cu acest subiect atat de fierbinte in alte parti ale lumii. Cine nu ma crede sa-l intrebe pe John Kerry. Pana una-alta, stirea ca, dupa ce a fost intoarsa in parlament de la presedintie, legea privind sanatatea reproducerii si reproducerea asistata medical intampina dificultati in a primi aviz favorabil din partea comisiilor specializate din Senat, a trecut, practic, neobservata. Presedintele Comisiei pentru sanatate, ecologie si sport, senatorul Dan Sabau, se intreba, bunaoara, daca doar cuplurile heterosexuale pot beneficia de reproducerea asistata medical sau si cele homosexuale. Nefiind nici mama-purtator, nici mama-surogat, unde se incadreaza Adriana Iliescu? Iar genul acesta de intrebari nu reprezinta decat varful aisbergului. Vor urma si altele, intr-o avalansa ce va cuprinde de-a valma homosexualitatea si avorturile, eutanasia si sinuciderea asistata medical, drepturile copiilor, ale persoanelor cu handicap mental, moartea clinica sau moartea cerebrala, libertatile individului si indatoririle statului. La o extrema se vor situa, fara doar si poate, adeptii liberalismului extrem, pentru care statul nu are dreptul a interveni in nici un fel in sfera privata. La cealalta extrema, habotnicii care inca n-au inteles inca de ce Iisus si-a platit impozitele si a spus Dati Cezarului ce-i al Cezarului si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. Iar la mijloc, precum in Occident, vor aparea avocatii, judecatorii si expertii in etica. Tocmai aici, la mijloc, unde e mai greu de aratat cu degetul ca atare, in aurea mediocritas, in sfera juridicului, salasluieste si marele pericol – acela de a confunda etica si moralitatea. Altfel spus, de a elimina politicul, in numele dreptatii. Nu trebuie sa ma credeti pe cuvant. Cititi-l pe Hegel. Orice parinte stie ca un copil nu se naste cu eu. Ego-ul apare treptat. La inceput e trait, simtit, dar nu constientizat. Acest nivel, la Hegel, corespunde familiei si moralitatii – stii ce e bine si ce e rau, stii ca trebuie sa-ti spui ingerasul si ca e bine sa-ti respecti parintii, ca nu e bine sa furi sau sa minti – fara a stii si de ce. Stii, pur si simplu, dupa cum stii ca apa e rece si buna. Urmeaza faza a doua, in care realizezi ca exista si alte ego-uri – iar aici apare de-abia conceptul de eu, in abstract. Aici incepi sa-ti pui intrebari, si totul incepe sa ti se para posibil. Aici orice reper poate fi combatut si totul poate fi, pe buna dreptate, relativizat. Acest nivel corespunde, in termeni hegelieni, societatii civile si umanismului abstract (vezi umanismul Revolutiei Franceze). Aici se face comertul. Morala nu exista, iar etica comerciantului, neincrezatoare din start, se transcrie in contracte legalizate. Aici omul nu mai e om – e un numar in buletin sau intr-o evidenta contabila. Si-n fine, exista faza a treia, in care omul realizeaza ca nu e abstract catusi de putin si, asumandu-si primele doua niveluri, devine etic, supunandu-se si implicandu-se totodata, de buna voie si in deplina cunostinta de cauza, politicului. Aceasta e sfera statului. Abia aici, zice Hegel, ratusca cea urata se transforma in lebada, iar burghezul devine cetatean. Bat campii? Din perspectiva moralitatii si cea a liberalismului abstract deopotriva, cu siguranta. Sa mai cresti! – imi replicau parintii cand le puneam intrebari incomode sau, pur si simplu, dificil daca nu imposibil de explicat unui pusti de cativa ani. Sa mai cresti!, ma trezesc eu insumi replicandu-le copiilor mei. Ca si popor, insa, gasesc ca am crescut suficient. Am trecut si de faza moralitatii negandite si de cea a logicii abstracte. Nadajduiesc ca am devenit etici. Animale politice. Oameni in toata firea, altfel spus.
Blog
-
Politica reproducerii si reproducerea politicii
-
Momentul Adevarului
Proiectul lui C.T. Popescu de a infiinta un nou cotidian national va esua lamentabil, se va pierde in compromis sau isi va gasi adapost sub o alta umbrela.
A inceput sfarsitul. Criza de la cotidianul Adevarul marcheaza, simbolic, finalul celor 15 ani de adolescenta a presei scrise romanesti. Ce se intampla peste tot in lume se va intampla si in Romania. E sigur. Trufia decorata cu afirmatii de tipul las ca stim noi mai bine ce-avem de facut… va fi inutila in lupta cu mecanismele necrutatoare ale pietei concurentiale. Credeati ca batalia a inceput?! Inca n-ati vazut nimic…
Viata a demonstrat: ca business (deci cand nu serveste altor interese), publishingul nu poate supravietui pe termen lung decat sub umbrela unor mari grupuri de presa. Vorbim de cifre de afaceri de sute de milioane de euro si portofolii cuprinzand trei-patru ziare diferite, zeci, chiar sute de reviste, plus felurite activitati radio, tv si multimedia. Cine nu va intelege la timp ca intr-acolo se indreapta lucrurile, fie va muri, fie va fi inghitit de val. In publishingul modern, rolul jurnalistului se diminueaza, din pacate, proportional cu perfectionarea metodelor de marketing si cu diversificarea ideilor manageriale de sporire a profitabilitatii. Desigur, mari condeie, voci importante si lideri de opinie autentici vor exista intotdeauna. Cu toate acestea, apar modele de business pentru orice. N-ar fi de mirare daca vom afla in curand despre lansarea primului ziar fara angajati (unde articolele se asaza direct in pagina, pe baza unui program ce va selecta stiri si imagini de pe agentiile de presa, conform retetei editoriale programate initial…).
E trist pentru jurnalistii care ard zi de zi pentru fiecare cuvant pe care-l astern pe hartie dar, din nefericire, mecanismele economice lucreaza impotriva lor. Degeaba ai o super-scriitura si super-subiecte: daca nu nimeresti in organizatia care sa te poata valorifica asa cum se cuvine, nu vei conta. Iar masinaria din jurul tau va functiona, ca unsa. Cu sau fara tine. De aceea, indraznesc sa afirm ca proiectul grupului condus de Cristian Tudor Popescu, de-a infiinta un nou cotidian national, fie va esua lamentabil, fie se va pierde intr-un compromis major, fie-si va gasi rapid adapost sub umbrela unei mari companii de publishing. Desi, in paguboasa lui ingamfare, C.T. Popescu se considera ziaristul numarul 1 al Romaniei, el va avea o foarte neplacuta surpriza cand va constata ca insuficienti cititori il vor urma (faptul ca scrii bine, vorbesti pe masura si apari des la tv nu te transforma automat in facator de gazete de succes).
Indiscutabil, C.T. Popescu are foarte multe calitati. Este cel mai bun orator din breasla celor care se ocupa cu scrisul, are un condei exceptional, e un excelent lider si e ajutat de un farmec aparte. Insa fostul redactor-sef al Adevarului nu pare a intelege, deocamdata, ce inseamna sa faci si, mai ales, sa lansezi un ziar de la zero – o chestiune pe care, sa nu uitam, n-a mai facut-o pana acum. (Bunaoara, seninatatea cu care s-a vorbit despre lansarea in 3 luni a acestui nou produs – adica in plina vara?! – a starnit zambete in lumea publishingului).
Impunerea unui nou cotidian de informatie si opinie pe saracacioasa piata a presei scrise romanesti n-are nici o sansa fara o gandire temeinica, fara o formula editoriala clara si fara multi, foarte multi bani. Vorbim de investitii de pana la cinci milioane de euro, in primii trei-patru ani de existenta… poate si mai mult. Bani care nu exista (inca) nici la poetul Mircea Dinescu si nici la grupul din jurul lui C.T. Popescu. Mai raman, logic, doua variante: compromisul major, de-a accepta finantare de la grupuri de interese care n-au nici o legatura cu business-ul media si optiunea de a convinge un publisher serios sa piarda bani pe termen mediu, in speranta unui castig pe termen lung.
In orice varianta, pentru liderii de opinie de la Adevarul, urmeaza momentul adevarului: confruntarea dura, cu viata reala. Un examen major, cu consecinte importante pentru fosta echipa care s-a decis, dupa 15 ani, sa ingroape cu adevarat Scanteia. Dupa numeroasele scandaluri care au framantat in ultimele luni ziarele din Romania, adolescenta presei scrise nascute dupa 1990 s-a terminat: va urma o maturitate cu multe probleme de familie, cu multi vecini neprietenosi, dar si cu multi bani (pe care ii vor culege numai cei care vor intelege la timp incotro merg lucrurile in lumea presei moderne).
-
La Bulevard, birjar!
In pliantele agentiilor de turism, excursiile destinate cumparaturilor sunt prezentate ca un mod perfect de relaxare. Pe marile bulevarde comerciale ale lumii, mersul la shopping e o ocupatie la fel de serioasa ca si mersul la serviciu. Dar mult mai placut si, fireste, mai costisitor.
Cand lumea virtuala a internetului tinde sa se transforme intr-un paradis al cumparaturilor, sa pleci pana la New York sau Paris pentru a admira si achizitiona ultimele creatii ale marilor case de moda pare, daca nu o extravaganta, cel putin o pierdere de timp. Pentru multi cumparatori insa, o camasa, o rochie sau o bijuterie are o valoare, fie ea sentimentala, mult mai mare daca e luata direct de pe un manechin din vitrina unui magazin aflat la bulevard. Care bulevard? Depinde de dispozitie, deoarece lumea e plina de oferte.
Peste ocean, Fifth Avenue, bulevardul din inima Manhattanului e luat cu asalt in fiecare zi a anului de mii de turisti, care incearca sa-si fac loc printre grabitii new-yorkezi, pentru a trage cu ochiul la ultimele creatii marca Gucci, Henri Bendel, Bergdorf Goodman, Steuben, Christian Dior sau Versace. Intr-un clasament al bulevardelor, Fifth Avenue ocupa prima pozitie, cel putin dintr-un aspect: acela al chiriilor. In 2004, metrul patrat in aceasta zona valora 10.226 de dolari pe an. Motivul e usor de inteles. Fifth Avenue e cel mai fermecator bulevard din New York, nu atat pentru paradele organizate de administratia orasului, cat pentru modul in care se prezinta vitrinele unora dintre cele mai sic magazine sau galerii.
Cea mai vestita zona comerciala din Statele Unite si, probabil, cea mai scumpa este considerata Rodeo Drive, bulevardul din Beverly Hills. Aici se gaseste cel mai scump magazin din lume, Bijan, unde pentru a face cumparaturi ai nevoie de o programare, iar un client modest cheltuie in jur de 100.000 de dolari. La Bijan, o pereche de ciorapi barbatesti costa in jur de 50 de dolari, iar un costum poate depasi 15.000 de dolari. Dar cei care au cheltuit bani aici spun ca merita pentru ca Rodeo Drive e unul dintre putinele bulevarde unde poti face cumparaturile umar la umar cu vedete internationale. Iar oferta bulevardului e mai mult decat bogata: Bottega Veneta, Armani, Bally, Valentino, Ralph Lauren, Gucci sau Versace. Ultimele creatii, fie ca tin de prêt-à-porter sau haute couture, se simt insa probabil cel mai confortabil pe Avenue Montaigne.
Daca Parisul e sinonim cu moda, atunci bulevardul parizian ar trebui tradus prin moda extrem de scumpa, o veritabila Mecca a luxului. Amplasat intre Champs Elysées si Sena, bulevardul gazduieste cele mai renumite case de moda: Christian Dior, Chanel, Celline, Calvin Klein, Emmanuel Ungaro sau Prada. Via Monte Napoleone se prezinta drept cea mai eleganta strada din Milano si e poate una dintre cele mai sofisticate din toata Europa. Cuvantul care defineste bulevardul milanez e contrastul. Daca afara predomina o atmosfera romantica, oferita de arhitectura complexa a cladirilor, inauntru nu e loc decat pentru moda de ultima ora.
O plimbare pe Montenapo, cum o alinta milanezii, e destinatie perfecta pentru o intalnire cu tot ce este mai bun in materie de moda sau design, dar mai ales pentru a lua adevaratul puls al orasului italian. Pe langa prezenta numelor clasice din lumea modei, zona mai e cautata pentru cel mai popular complex comercial din Milano, La Rinascente, pentru 9 Peck, o locatie renumita pentru toti gurmanzii, si pentru Provera, o destinatie deja clasica pentru adeptii vinurilor foarte scumpe.
Chilipiruri nu se gasesc nici pe Bond Street, loc destinat elitei inca din 1850 si de departe cea mai exclusivista zona de cumparaturi din Marea Britanie. Bulevardul londonez imbina creatiile unor designeri celebri cu oferta unor pretentiosi dealeri de arta si a bijutierilor din zona. Inainte de a vizita reprezentantele Armani, Hermes, Versace, Gucci, Chanel, Asprey sau Cartier, pe Bond Street banii mai pot fi cheltuiti la doua dintre cele mai faimoase case de licitatii din lume: Sothebys si Phillips.
Pentru cei care nu vor sa imbine o excursie cu o partida de cumparaturi, Calea Victoriei ramane o alternativa. Chiar daca numele mari, Armani, Gucci, Prada, Chanel sau Versace nu au ajuns inca aici, o serie de branduri faimoase au onorat totusi cu prezenta bulevardul care a dat dintotdeauna tonul in Bucuresti. Pe artera din centrul capitalei se regasesc astazi marci precum Bigotti, Cesare Paciotti, Escada, United Colors of Benetton sau Hugo Boss.
Locul de promenada de altadata al aristocratilor, dar si al celor care doreau sa vada ce se mai poarta pe la Paris sau Viena, bulevardul din centrul Bucurestiului si-a trait perioada de glorie in special in perioada interbelica. A fost redus la tacere pentru aproape 45 de ani, timp in care regimul comunist a reusit sa-i dea cu totul o alta imagine, dar in ultimii ani pare sa renasca din nou. Despina Andrei, manager de vanzari si marketing la Alsa Boutiques, compania care a deschis primul magazin de talie europeana aici si care astazi detine trei spatii pe Calea Victoriei, spune ca, de cativa ani bulevardul bucurestean a inceput chiar sa mearga in directia cea buna. O dovada in acest sens e si faptul ca se afla pe locul 35 in topul celor mai scumpe bulevarde din lume. Tot mai multe firme incearca sa-si gaseasca un spatiu de desfacere aici, iar printre acestea se regasesc nume foarte mari spune Andrei.
Pe de alta parte lipsa spatiilor pare a fi principalul motiv pentru care schimbarea Caii Victoriei se produce totusi mai greu. Cat timp pe Calea Victoriei nu apar noi spatii, ritmul de improspatare a bulevardului va fi in continuare lent. Dar si asa Calea Victoriei a ajuns la un nivel care iti permite sa ai de unde alege. Iar preturile la spatii comerciale raman aceleasi ca si in metropolele lumii.
De la ceasuri de renume precum Vacheron Constantin, Cartier sau Longines, afisate in vitrina magazinului Helvetansa, la masinile Smart sau la pantofii de dama Sergio Rossi si lenjeria La Perla, luxul se simte la el acasa pe Calea Victoriei. In aceste conditii celelalte slabiciuni ale bulevardului, lipsa punctelor de atractie, a cafenelelor si, oarecum, a parcarilor nu prea se mai fac simtite.
-
TOP MONDIAL
La sfarsitul fiecarui an firma britanica de consultanta imobiliara Cushman & Wakefield Healey & Baker publica un top al celor mai scumpe bulevarde din lume.
Pozitie:
In ultimele editii Calea Victoriei s-a plasat constant in jurul locului 36. In 2004, Calea Victoriei se afla inaintea unor artere celebre, precum City Centre din Bangkok sau bulevardul Florida din Buenos Aires, capitala Argentinei.Valoare:
In 2004, chiria pe bulevardul din centrul Capitalei era, conform studiului, de aproximativ 800 de euro. De 10 ori mai putin decat pentru un spatiu pe bulevardul plasat pe primului loc al topului, Fifth Avenue.Crestere anuala:
La nivel mondial, zona Asia-Pacific se afla pe primul loc in ceea ce priveste scumpirea chiriilor in zona marilor bulevarde, cu o crestere medie anuala de 8,1%. In Europa Centrala si de Est cresterea ajunge la 4,1%. -
De la Madlenka la Madeleine
Fostul secretar de stat american Madeleine Albright descrie, in volumul sau de memorii, evolutia sa de la Madlenka Korbel, o evreica nascuta in Cehoslovacia, la doamna secretar de stat.
Eu si Madeleine am obtinut succesul peste noapte…, o noapte de douazeci si cinci de ani, spunea, candva, senatoarea Barbara Mikulski. Aceasta vorba de spirit circumscrie cu exactitate evolutia aparent spectaculoasa a Doamnei Secretar de Stat Madeleine Albright, sugerand, in acelasi timp, eforturile uriase, dar invizibile, pe care le-a facut intreaga viata ca sa ajunga in varful piramidei sociale si profesionale. Ceea ce pare un succes spontan, o lovitura de sansa aidoma unui castig la loto reprezinta, in fapt, rodul unei trudnice evolutii step by step, o proba de rezistenta morala si spirituala in cursa printr-o epoca dramatica si printr-un context politic convulsiv. Nascuta in Cehoslovacia, in 1937, si primind la botez numele de Marie Jana, micuta Korbel emigreaza impreuna cu familia, de teama pericolului nazist, in Anglia. Alaturi de tatal ei, diplomat de profesie, zaboveste alaturi de guvernul ceh in exil la Londra, pana la terminarea razboiului.
Se intoarce in Cehoslovacia dupa eliberare, dar pleaca dupa un scurt ragaz la Belgrad, unde Josef, tatal ei, fusese numit ambasador. In 1948, cand comunistii preiau puterea in tara lor natala, membrii familiei Korbel se refugiaza in Statele Unite, unde, in scurt timp, tatal ei devine profesor de relatii internationale la Universitatea din Denver. De-abia aici, prenumele viitoarei politiciene se va transforma din Madlenka in Madeleine. Tanara va urma cursurile unui celebru colegiu de fete, Wellesley, pe care, mai tarziu, il va frecventa si Hillary Clinton. Obtine cetatenia americana in 1957 si se casatoreste, dupa certuri si reveniri pline de dragoste, cu Joe Albright (mostenitor al unui prosper om de afaceri din Chicago), impreuna cu care va avea trei fiice. Studiile sale stiintifice, participarea dinamica la felurite activitati asociative dar, mai cu seama, interesanta teza de licenta asupra imperiului sovietic o recomanda calduros democratilor, la ale caror campanii electorale va lua parte intre 1972 si 1976.
Ulterior, va lucra pentru senatorul Muskie si va patrunde pentru intaia oara pe miraculoasa usa a Casei Albe, la solicitarea unui consilier al lui Jimmy Carter. Cel de-al doilea panou al carierei sale (si, in acelasi timp, al doilea segment al prezentei carti de memorii) este reprezentat de momentul numirii sale, in 1992, ca ambasador al Statelor Unite la ONU, de catre presedintele Clinton. Singura femeie din selectul Consiliu de Securitate ajunge, gratie acestei posturi privilegiate, sa puna in aplicare jocurile de roluri pe care le preda studentilor sai de la Georgetown, dar si sa faca dovada, pe teren, a abilitatilor sale diplomatice, a inteligentei sale calde dar si a unei energii iesite din comun. Izbanzile – Haiti (1994), reglementarea problemei bosniace, dar si evenimentele tragice care i-au insotit demersurile diplomatice – Somalia (1993), Rwanda (1994), sunt, laolalta, episoade care i-au cladit reputatia si au generat increderea de nezdruncinat a presedintelui Clinton in puterile ei. Asa a ajuns Madeleine sa fie numita in functia de secretar de stat (cea dintai femeie in istoria SUA). Cumva peste noapte, dar, intr-adevar, o noapte care a durat 25 de ani.
Tot aici, debuteaza cel mai interesant segment al cartii, care nu este o istorie oficiala a politicii externe a administratiei Clinton, ci viziunea personala, condimentata cu o sumedenie de istorii necunoscute, cu anecdote si comentarii sentimentale, ale unei personalitati de exceptie. Dincolo de momentele oficiale (Kosovo si Orientul Mijlociu) si de perspectivele subiective asupra evenimentelor care au infierbantat scena internationala a acelor ani, stau, sfasietoare, clipele unei revelatii tarzii: originile sale evreiesti si faptul ca trei dintre bunicii ei s-au prapadit in lagarele naziste.
Madeleine Albright, Doamna Secretar de Stat (Memorii), Editura RAO, Bucuresti, 2004
-
Orient Express
- ORIENT EXPRESS
Unul dintre cei mai prolifici si mai apreciati scriitori britanici ai secolului trecut, Graham Greene a devenit universal cunoscut de-abia in 1940, o data cu publicarea romanului The Power and The Glory. Inainte a publicat cateva romane mai usoare (printre care se numara si The Stamboul Train – 1932). Incarcat de umorul negru si de cinismul ultragiant care ii vor marca intreaga opera, Expresul… aduce, in plus, tehnica narativa a decupajului cinematografic si dinamismul trepidant al thrillerului modern.
Un om de afaceri evreu, o ziarista lesbiana si tanarul ei insotitor, un doctor cautat in Serbia pentru tradare si un hot de origine austriaca se intalnesc si interactioneaza in timpul unei calatorii de la Londra la Istambul. Fiecare personaj din acest grup ciudat si heteroclit asteapta sa i se intample ceva remarcabil pe timpul drumului, un eveniment capabil sa le amelioreze viata, dar soarta se joaca nestingherita cu ei, rezervandu-le surprize, cand amuzante cand pline de tristete.
Graham Greene, Expresul de Stambul, Editura Polirom, Iasi, 2005
- PERIFERIA VIETII
Andrè Pieyre De Man-diargues (1909-1991) a inceput sa scrie prin 1933, dar primul sau volum publicat dateaza din 1943. E vorba de Anii sordizi, o suita de halucinatii controlate, pe care limbajul le secondeaza fara sa le modifice cursul. Romanul pe care vi-l prezentam, Marginea, recompensat in 1963 cu prestigiosul premiu Goncourt, pastreaza predilectia pentru bizar si flux narativ discontinuu a autorului.
In urma unui cumplit soc afectiv, eroul, Sigismond, se trezeste deodata la marginea vietii. Aflat la Barcelona, intr-un cartier rau famat, el pare sa intalneasca o umbra de tandrete care ii tamaduieste ranile si ia, in acelasi timp, cunostinta de situatia tragica a poporului catalan. Hotarat pana in acea clipa sa se autodistruga, Sigismond se simte brusc cuprins de exaltare si de dragoste pentru cei oprimati, transformandu-si marasmul interior in speranta de razbunare si in dorinta de eliberare.
Andrè Pieyre De Mandiargues, Marginea, Grupul Editorial Corint, Bucuresti, 2005
-
-
Million Dollar Baby, dincolo de clisee
De la un film care a castigat doua Globuri de Aur si patru premii Oscar nu te astepti sa fie construit pe un cliseu stors de nenumarate ori la Hollywood: niciodata nu e prea tarziu. Totusi, O fata de milioane (Million Dollar Baby) o face.
Dar fata de alte filme care au aceeasi baza, filmul lui Clint Eastwood se foloseste de acest cliseu doar pentru a construi o poveste de dragoste, despre devotament si loialitate, ambitie, talent, curaj, bucurie si durere, in adevaratul sens al cuvintelor. Pana si regizorul a recunoscut: ceea ce m-a atras si m-a interesat la «Million Dollar Baby» este faptul ca nu este, de fapt, o poveste despre box. Este o poveste de dragoste despre o persoana nefericita din cauza relatiei inexistente cu fiica sa si care apoi gaseste un fel de fiica-surogat intr-o tanara femeie, care isi doreste cu disperare sa se afirme in lumea boxului. Frankie Dunn (Clint Eastwood) si-a petrecut o buna parte din viata in ring sau, mai bine spus, langa ring antrenand o serie de boxeri incredibili. Aceasta viata l-a instrainat de propria fiica si l-a facut sa-si guverneze viata dupa un singur principiu: inainte de toate, protejeaza-te. Dar aceeasi viata i-o ofera pe Maggie Fitzgerald (Hilary Swank). Oferta pe care insa la inceput o primeste cu reticenta.
Maggie are 31 de ani, varsta depasita pentru cineva care vrea sa boxeze, si in plus Frankie nu antreneaza femei. Dar refuzul nu are nici o insemnatate atunci cand nu ai alternativa. Incapabila sa renunte la ambitia ei de o viata, Maggie se antreneaza pana la epuizare in sala de gimnastica, zi de zi. Pus fata in fata cu hotararea nestramutata a femeii, lui Frankie nu-i ramane decat sa o ia sub aripa sa. O decizie ce se poate confunda cu o alta scena clasica: momentul in care eroul pune un nou pariu cu el insusi iar, dupa nenumarate lupte sau piedici, sfarsitul filmului o sa scoata la iveala castigatorul. Dar in esenta decizia nu e nici un pariu. Maggie are nevoie de cineva care sa creada in ea. Si cine ar putea face asta mai bine decat un tata care si-a pierdut o fata. Faptul ca cei doi gasesc in celalalt familia pierduta si descopera ca au in comun foarte multe lucruri, incepand cu un spirit care ii trece peste toate obstacolele, peste durere sau peste trecut, nu mai are nici o relevanta. Batalia a fost deja castigata o data cu luarea deciziei.
Transpiratia si pumnii din ring raman doar de fatada. Poate doar pentru spectacol
R: Clint Eastwood. Cu: Clint Eastwood, Hilary Swank, Morgan Freeman.
Durata: 137 de minute. In Romania din 25 martie. -
Masacrul din Texas
Un horror cu toate ingredientele necesare genului: o casa a teroarei intr-o zona pustie, un ucigas in serie care foloseste ferastraul si o tanara si frumoasa potentiala victima (Jessica Biel). Plus multe tipete, care au speriat chiar si echipa de filmare, astfel incat la un moment dat cineva neavizat chiar a chemat politia.
Masacrul din Texas (The Texas Chainsaw Massacre) e un remake al peliculei din 1974 inspirate dintr-un fapt real, probabil cea mai cumplita crima in serie infaptuita pe teritoriul american.
In anul 1973 in casa unui texan care lucra la un abator au fost gasite resturile a 33 de persoane macelarite. Politia a anuntat ca l-a prins si l-a ucis pe criminal, asa-numitul Leatherface (pentru ca purta pe fata masti facute din pielea victimelor), dar la scurt timp cinci tineri au fost atacati de un barbat cu un ferastrau electric. O fata reuseste sa scape si spectatorii devin martori la cosmarul prin care a trecut grupul de tineri. Tot ce stiti despre teama nu inseamna nimic… e unul dintre subtitlurile cu care producatorii incearca sa atraga spectatorii. Si se pare ca e eficient, pentru ca in Ucraina pelicula a fost interzisa de Ministerul Culturii.
Exista insa la acest horror cateva elemente care intriga, avand in vedere ca reuneste o actrita care a jucat intr-un pasnic serial de familie (Al saptelea cer), un producator care e in Comisia Regizorilor Anti-Violenta si un regizor de videoclipuri si reclame (Marcus Niespel).
R: Marcus Nispel. Cu: Jessica Biel, Jonathan Tucker. Durata: 90 de minute. In Romania DIN 25 martie
-
Lumea in 2010
O reteta aproape sigura daca vrei sa te faci de ras in lumea tehnologiei e sa faci previziuni pe termen lung. Si totusi, tentatia e mare. BUSINESS Magazin alcatuieste, pornind de la flash-interviurile pe care le-a realizat la recent incheiatul CeBit 2005, un posibil scenariu.
In aglomeratia de la CeBIT, cel mai mare eveniment IT&C din lume organizat de Deutsche Messe la Hanovra, nu poti sa-i faci mai fericiti pe reprezentantii gigantilor mondiali din IT&C decat atunci cand ii intrebi cum va arata lumea in 2010. O prima concluzie la cald: divertismentul va deveni vioara intai si in industria tehnologiei informatiei. Oricat de multe functii de business ar oferi viitoarele produse si servicii destinate sectorului corporate, toate vor include o felie de entertainment. Peste cinci ani, nici macar platformele de soft pentru afaceri nu vor mai functiona fara macar un Solitaire incorporat.
Totodata, tehnologia va deveni din ce in ce mai mult invizibila: in locuinte si birouri echipamentele vor fi incorporate in elementele de mobilier, in pereti, in ferestre. Mai mult, inalta tehnologie va intra si in tesatura hainelor, in cusaturile rucsacului, in captuseala gentii. Automobilul de lux cu hard-disk incorporat inca din fabrica a devenit deja realitate. Goana dupa viteza se va resimti peste tot: telefoanele mobile vor putea descarca filme de pe Internet, laptop-urile vor fi din ce in ce mai mici si infinit mai destepte, iar televiziunea va incerca sa ajunga si in buzunar. Sofisticate acum, echipamentele electronice vor invata lectia simplitatii si a usurintei in utilizare, pentru a atinge acel nivel al vanzarilor care va permite scaderea preturilor pana la limita suportabilului. Televiziunea de inalta definitie va fi realitate in Europa, iar serviciile de telefonie 3G vor fi trecut de faza de experiment, moment in care asiaticii vor intra in joc cu urmatoarea generatie, 4G.
Cred ca peste cinci ani telefonia de generatia a treia (3G), UMTS cum ii spunem in Europa, va depasi ca popularitate actualul GSM, a declarat pentru BUSINESS Magazin Heiko Witzke, business communications manager la Vodafone. El a apreciat ca pana in 2010 vor fi deja raspandite la scara destul de larga serviciile de generatia 3,5 – respectiv cele care cresc viteza traficului de date pe telefonul mobil pana la 14-20 Mbps. Tehnologia a fost botezata HSDPA (High Speed Downlink Packet Access). Cred ca viteza de transfer a datelor va incepe sa faca diferenta intre serviciile de telefonie mobila disponibile pe piata, a spus Witzke.
Majoritatea telefoanelor mobile care ies acum pe piata sunt umplute cu cu o multitudine de functii pe care utilizatorul trebuie sa si le asume fie ca le va folosi, fie ca nu: camera foto, ecran cu sute de mii de culori, calendar, desteptator, calculator, client de e-mail si asa mai departe. Tocmai de aceea, oamenii din industrie spun ca lucrurile se vor schimba radical peste cinci ani. Fa mai putine lucruri deodata, dar fa-le mai bine, a apreciat un oficial al T-Mobile, operatorul de telefonie mobila detinut de Deutsche Telekom.
Comunicatiile de business se muta insa intr-un ritm tot mai alert spre Internet, chiar si atunci cand vine vorba de telefonie mobila. Deocamdata, companiile pot foarte usor sa isi doteze sediul cu retele fara fir (Wi-Fi) si sa le dea angajatilor telefoane de birou semi-mobile, care se conecteaza la Internet prin reteaua companiei. Ei vor putea fi astfel de gasit in sediu in orice moment, iar convorbirile sunt la cost zero. Videoconferintele intre diversele sedii ale companii vor deveni si ele la fel banale si ieftine.
Tehnologia pe care o propune LG permite atat comunicatii de voce, cat si transfer de date, videoconferinta, chat in timp real, lucru in comun asupra documentelor sau prezentarilor companiei, a precizat Andy Herring.
Botezat iPECS, sistemul consta intr-un software, care functioneaza pe calculator sau chiar pe echipamentele mobile de buzunar si care permite vizionarea nu numai a interlocutorului prin videoconferinta, ci acces direct la computerul sau. Astfel, seful poate controla ce lucreaza subalternii chiar daca este plecat din tara. Infricosator, nu? Sistemul functioneaza pe Internet, iar tehnologia de securetate cu softul de rigoare este incorporata in sistem.
Intreprinzatorii din Europa nu vor sa renunte la ideea de a aduce Internetul, televiziunea si telefonia in casele oamenilor direct prin banala priza de curent electric, desi aceasta tehnologie nu s-a dovedit atat de populara pe cat parea la inceput.
Pentru a dovedi ca se poate, ei au pus la punct cea mai buna oferta de piata – chiar daca suna a monopol – curent electric, televiziune, Internet si telefonie prin acelasi fir. Componentele echipamentelor le face DS2, o companie spaniola care si-a propus sa demonstreze ca nu trebuie nici sa tragi fire suplimentare prin casa, nici sa cumperi solutii de sute de euro pentru retele wireless. Daca tot ai prize in toata casa de ce sa nu le folosesti?, se intreaba Alfonso Rubio, director de marketing si vanzari la DS2. Partenerii companiei au construit celelalte echipamente care permit transmisia prin firele electrice a datelor, filmelor sau emisiunilor TV. Viteza de transfer a datelor pe reteaua de curent este de 200 Mbps, a precizat Rubio.
Pe de alta parte, japonezii de la Sharp vor sa ne convinga sa renuntam la furnizorul de curent electric. Energia solara este 100% nepoluanta si noua generatie de produse va permite alimentarea unei case la costuri absolut competitive, a declarat pentru BUSINESS Magazin Bernd Schwartz, product manager al producatorului japonez. Cu zece panouri care costa 500 de euro fiecare ai energie destula pentru o gospodarie, a spus el. Si pentru curiosii care se intreaba ce se intampla cand e innorat, Berndt spune ca panourile solare lucreaza pe orice vreme, iar energia este adunata intr-un acumulator pentru a se asigura necesarul de curent si noaptea sau pe timp de iarna. Asa ca, stati linistiti, nu ramaneti pe intuneric. Deja astfel de solutii se utilizeaza la aeroportul din Salzburg sau pe stadionul din Mainz.
Iar acum Sharp lucreaza la urmatoarea generatie, care va avea un randament de conversie a razelor solare in energie de aproape 20%. Placile foto-sensibile vor fi transparente pentru a putea fi inglobate pur si simplu in ferestre sau in alte elemente decorative. Iar urmatoarea generatie va aduce si placile fotosensibile flexibile, care vor rezista in conditii de furtuna, grindina sau alte asemenea probleme.
Dar ce facem pentru securitatea locuintei? S-a gandit la asta Panasonic. Sistemul este extrem de simplu si nu mai mare decat carcasa unui CD. Practic, scaneaza irisul si nu permite intrarea in casa decat a celor recunoscuti. Poate fi folosit si la intrarile in sediile companiilor si stie sa faca si pontajul. Irisul nu poate fi reprodus sau clonat, a explicat pentru BUSINESS Magazin Harald Zander, product manager pentru solutia de biometrie. Se pot crea baze de date cu mai multi utilizatori sau se pot crea solutii de identificare in paralel cu ajutorul unor coduri sau carduri de acces. Bancile s-au aratat interesate de solutie. Un astfel de echipament costa 5.000 de euro cu tot cu software, a spus el. Vor avea cautare si solutiile pentru managementul inteligent al parcarilor in marile orase. Nici macar nu necesita investitii de inceput, spune Cristoph Scholz, project manager in cadrul Mobile City, partener al Panasonic.
Cele doua companii au pus la punct un sistem wireless cu senzori care stiu in fiecare moment cate locuri de parcare sunt pline si cate goale, cine a stat mai mult decat platise si cat e penalizarea si alte asemenea informatii. Pot fi urmarite masinile chiar si dupa numerele de inmatriculare, cu ajutorul unor camere video.
Practic dam aceasta solutie pe gratis pentru municipalitati, urmand sa ne recuperam banii printr-un procent din incasarile totale obtinute de primarie, a spus Scholz. Dar automobilele? Nu sunt nici ele uitate. Ba chiar devin tinta favorita a producatorilor de tehnologie, care spun ca o decapotabila nu mai merge in ziua de azi fara cele mai noi echipamente digitale.
Intel a prezentat anul acesta un Mini Cooper echipat impreuna cu Inperio Systems. Practic masina a fost transformata intr-un computer pe roti cu tehnologie Centrino. Are chiar si hard-disk incorporat, a declarat pentru Business Magazin Uwe Dormann, oficial al Inperio aflat la standul Intel. Masina nu ducea lipsa de monitoare (pentru cei de pe scaunele din spate), navigator prin satelit si sistem integrat de comunicatii pentru sofer, asistent digital cu agenda de lucru, tastatura wireless pentru a transmite rapid un fisier la birou si asa mai departe.
Pentru cei care prefera sa petreaca mai mult timp in aer liber, tehnologia se muta in haine si in rucsaci. Compania austriaca Urban Tool a realiza un mini-rucsac pentru echipamentele digitale, botezat basic holster. In el intra telefonul mobil, playerul de muzica, asistentul digital etc. Toate sunt conectate la casti si microfon, ale caror circuite trec prin tesaturile rucsacului. Pentru pasionatii de muzica digitala, Olympus a creat anul acesta m:robe, un player dotat cu o camera foto digitala. Varianta high-end are un hard-disk de 20 GB, iar softul poate fi descarcat gratis de pe site. Are si camera foto de 2 megapixeli, explica Ange Wilhems de la standul Olympus. Exista si o varianta mai putin pretentioasa, cu numai 5 GB. E clar. Si Olympus vrea o felie din piata tot mai mare a playerelor de muzica dupa succesul rasunator al Apple.
Computerul merge in continuare inainte spre cucerirea sufrageriei, iar problema cea mai mare acum o reprezinta zgomotul facut de calculator. Tocmai de aceea, Via Technologies a prezentat sistemul anului 2010 – Tranquil PC. Nu seamana cu calculatorul de birou, ci mai mult cu un DVD-player si are bineinteles o telecomanda pentru o utilizare mai comoda de pe canapea. Componentele hardware sunt diferite de cele ale unui PC clasic, chiar daca este un computer complet, cu Windows XP, a spus Tim Handley, product manager la Via.
De altfel, conceptul de casa digitala incepe sa isi intre in normalitate, nu mai este vazut ca imaginatia unor vizionari din Silicon Valley. Practic, pana si standul Flamingo de anul acesta s-a axat pe conceptul de casa in care toate echipamentele sunt interconectate si pot fi controlate cu o telecomanda unica. De la aerul conditionat la frigider, televizor si PC, toate pot fi accesate printr-o interfata unica, prin apasarea catorva butoane. Credem ca acest concept va prinde si pe piata romaneasca, pentru ca s-a ajuns in momentul in care tehnologia a devenit accesibila. Plus ca sporeste confortul utilizatorului, a explicat Dan Topala, presedintele Flamingo International.
Casei digitale nu ii lipseste nici macar o consola de jocuri video, Xbox, care poate fi folosita si ca player de DVD-uri sau de muzica MP3, fiind legata si la sistemul audio.
-
Intel vrea o felie din piata auto
Decapotabila nu mai merge fara tehnologie digitala.
HARD-DISK: Cel mai mare producator de cipuri din lume, Intel a prezentat anul acesta un Mini Cooper echipat impreuna cu Inperio Systems, care are pana si hard-disk incorporat.
TEHNOLOGIE PC: Masina nu ducea lipsa de monitoare (pentru cei de pe scaunele din spate), navigator prin satelit si sistem integrat de comunicatii pentru sofer, asistent digital cu agenda de lucru, tastatura wireless pentru a transmite rapid un fisier la birou si asa mai departe.