BusinessMagazin

Blog

  • ACELEASI PIETE, ACEIASI COMPETITORI

    Si in Bulgaria, si in fosta Iugoslavie, Petrom va avea aceiasi competitori din Romania: Rompetrol, Lukoil, MOL.

    Benzinarii In Bulgaria, Petrom-OMV va detine 74 de statii, iar rusii de la Lukoil au 150 de statii. Ambele companii au ambitii de extindere – pentru Lukoil, 292 de statii pana in 2010. 

    Depozite Rompetrol controleaza nordul Bulgariei (in regiunea Ruse), unde are cel mai mare depozit din zona. Petrom va detine in Bulgaria doua depozite, cate are si Lukoil.  

    Iugoslavia Pe piata din Serbia si Muntenegru, Petrom va concura cu Lukoil.

  • AFACERI: Invataminte valutare

    Pentru 2006, bancherii anticipeaza, aproape in unanimitate, o apreciere a leului in raport cu principalele valute dar si o volatilitate crescuta a cursului. Cat sunt de pregatiti oamenii de afaceri pentru un 2006 agitat, dupa un 2005 in care multi si-au vazut profiturile subtiate de intarirea leului?

    Este greu sa previzionezi cat va fi cursul. Suntem producatori de mobila, nu analisti finaciari“, spune Viorel Catarama, presedintele si directorul general al Elvila. Perfect adevarat: previziunile pe curs nu sunt treaba oamenilor de afaceri, ci a bancherilor si a analistilor financiari. 

    Iar bancherii, la solicitarea BUSINESS Magazin, au avansat la inceputul lunii ianuarie cateva previziuni privind cursul la jumatatea anului, vorbind de miscari „mai putin previzibile“ si despre un an cu volatilitate accentuata. Si, chiar daca nu vor mai exista fluctuatii mari ca in 2005 – cand euro s-a depreciat cu 8% fata de leu – diferentele mari dintre previziunile bancherilor au semnificatia lor pentru orice director financiar sau manager: cele cateva mii de lei pentru un euro sau un dolar (cat este marja in care se incadreaza previziunile bancherilor) pot insemna, pentru un om de afaceri, diferenta dintre profit si pierdere. E o lectie pe care in 2005 au invatat-o multe companii romanesti, in special cele cu operatiuni de export.

    Au tras managerii romani invataminte din socul din 2005? Companiile cred, in general, ca 2006 nu va mai fi un an atat de agitat ca 2005 (Cramele Halewood), ci mai linistit (supermarketurile Mara), chiar daca va exista o usoara apreciere a leului (Ibis Constanta), iar cursul va ramane total impredictibil (Borsec). Cu fluctuatii mai mici sau mai mari, impredictibil sau ceva mai previzibil decat anul trecut – cursul ramane si in 2006 una dintre principalele preocupari ale managerilor. O parte dintre managerii ce au discutat cu BUSINESS Magazin despre invatamintele anului trecut spun ca s-au indreptat deja catre banci in cautarea instrumentelor de acoperire a riscului valutar. O alta parte spune insa ca, si fara fara ajutorul bancilor, experienta din 2005 i-a invatat sa-si gestioneze mai bine riscul. 

    Bancherii confirma, la randul lor, o schimbare, chiar daca nu radicala: oamenii de afaceri, si nu doar cei care reprezinta companii mari sau multinationale, au inceput sa le calce pragul. Motiv pentru care sfarsitul lui 2005 a adus din partea bancherilor si o atitudine ceva mai agresiva: multe banci au lansat produse complicate pentru gestionarea riscului valutar si de dobanzi. 

    „Ponderea companiilor care au inceput sa-si gestioneze riscul valutar intr-o maniera activa este din ce in ce mai mare“, este de parere Sergiu Puianu, directorul de vanzari produse trezorerie la HVB Bank Romania. „Din pacate“, adauga el, „exista in continuare multi manageri care nu se gandesc la acoperirea riscului valutar decat dupa miscari violente ale cursului de schimb“. Instrumentele care, la acest moment, prezinta interes intr-o masura mai mare sunt forward-ul si optiunile pe cursul de schimb. 

    „Desi nu e chiar o stare de efervescenta generalizata“, povesteste si Cosmin Bucur, director vanzari piete financiare la ABN Amro, „si managerii romani au inceput sa intrebe de astfel de produse“. In opinia sa, companiile din domenii mai competitive cauta sa-si asigure riscul, in timp ce in domeniile cu o concurenta mai redusa o eventuala pierdere valutara poate fi transmisa mai usor in preturile finale. „2005 a fost o lectie dureroasa“, adauga Bucur, „si a fost doar inceputul“. Pe de alta parte, volatilitatea scazuta din ultima perioada a mai calmat lucrurile, „si i-a facut pe multi sa uite“. 

    Nu chiar pe toti, insa. „Cresterea cursului valutar ne-a afectat mai ales la finele anului 2004 si in primul trimestru din 2005“, povesteste Simona Mardale, export manager la Cramele Halewood – o companie din productia careia aproape 75% merge la export. Inceputul anului trecut a fost marcat de o volatilitate ridicata a cursului de schimb, ca urmare a relaxarii regimului de flotare controlata anuntata in noiembrie 2004 de BNR. Minimul primului semestru din 2005 a fost atins dupa o luna si jumatate de la inceputul anului, cursul de referinta din 14 februarie plasandu-se la 35.515 lei vechi/euro. 

    Dupa o astfel de experienta, Cramele Halewood au decis sa mearga la banca sa incheie contracte forward: „Am inceput din primul trimestru din 2005, dar rezultatele s-au vazut in al doilea trimestru“, spune Mardale. Compania foloseste si in prezent contracte forward, chiar daca nu anticipeaza pentru 2006 o evolutie la fel de agitata ca in 2005. Lucreaza cu doua banci (Citibank si ABN Amro). „Nu bancile au venit sa ne propuna astfel de produse, ci noi i-am cautat pe ei.“ Pentru sfarsitul lunii iunie, reprezentantii de la Cramele Halewood anticipeaza un curs de 36.000-36.500, curs pe care si-au facut si bugetul. 

    Si la Agrana Romania, filiala firmei austriece Agrana – cel mai mare jucator de pe piata zaharului, cu o cota de piata de 36% – se folosesc instrumente financiare. „Pentru acoperirea riscului valutar folosim instrumente financiare (forward, optiuni) si de asemenea natural hedging“, explica directorul financiar Miruna Tomescu. „Toate bancile cu care lucram ne-au prezentat ofertele lor cu privire la produsele financiare pentru acoperirea riscului valutar.“ 

    In 2005 compania a beneficiat de aprecierea leului, inregistrand venituri financiare, explica Tomescu. Cum vede evolutia leului in 2006? In crestere usoara fata de euro, astfel ca pentru decembrie 2006 „am bugetat un curs leu/euro de 3,45“. 

    In privinta evolutiilor pe plan international, directorul financiar de la Agrana spune ca are motive sa creada, bazandu-se pe informatiile disponibile in prezent, „ca rata dobanzii de referinta pentru dolar nu pastreaza trendul crescator cu care ne-am obisnuit anul trecut“. Astfel ca, incheie ea, „prevedem un curs mult mai stabil dolar/euro“. 

    Din Focsani, Laurentiu-Tigaeru Rosca spune ca pentru afacerile sale foloseste instrumente de protectie pentru riscul valutar, mai ales pe piata futures. „Mai mult“, adauga Rosca, „folosim depozitele – in masura in care ele mai sunt rentabile – si asteptam un curs valutar favorabil“. Rosca conduce cele doua supermarketuri Mara din Focsani, dar afacerile de care se ocupa includ, in grupul Rosca, si alte noua societati. Grupul Rosca e unul dintre clientii traditionali ai BCR si ai Bancii Transilvania.  „Ne-am bugetat pentru anul in curs euro la o valoare de 37.000 si dolarul la 31.000“, spune Tigaeru-Rosca, adaugand ca nu crede ca 2006 va fi la fel de agitat in privinta fluctuatiilor valutare ca 2005. „Oricum, noi revizuim bugetul la jumatatea anului“, adauga el, „mai ales dupa ce am avut experienta faptului ca cursul valutar a fost folosit si ca instrument de stopare a inflatiei…“. Asa ca, daca va fi cazul, la jumatatea anului va face o reasezare a bugetelor. 

    Fara a lucra cu o banca anume pentru un instrument de acoperire a riscului valutar, spune Calin Ilie, manager Ibis Constanta, „am folosit totusi un asemenea instrument“. Practic, explica el, „am calculat tariful in fiecare saptamana la un curs mai mare cu 1% fata de cursul stabilit in fiecare zi de luni de BNR“. Din statisticile facute, adauga Ilie, a constatat ca nu au fost fluctuatii de curs care sa depaseasca 1% pe saptamana. Pentru Ibis Constanta, structura eterogena a preturilor pe care le practica a fost, de fapt, un foarte bun instrument de reducere a riscului. Dat fiind ca practica si preturi in lei dar si in euro, compania nu a fost afectata de fluctuatiile de curs de anul trecut. „Am incasat in euro“, explica Ilie, „doar de la clientii straini“, care au reprezentat cam 5-10% din persoanele cazate in 2005. 

    Din aprecierea leului, managerul hotelului a tras chiar si beneficii de imagine pentru turistii romani: „Deoarece am pastrat preturile in euro si am incasat echivalentul in lei, ei au platit un pret mai mic“. A mai fost un punct de vedere din care evolutia din 2005 a cursului valutar i-a afectat pozitiv, spune Ilie. Pentru anul acesta, reprezentantul Ibis anticipeaza tot o usoara apreciere a leului pana la 3,6 lei, cu fluctuatii asemanatoare celor din 2005. „Asa ca vom pastra aceeasi structura de stabilire a tarifelor“, spune el. 

    Un alt exemplu fericit vine din domeniul turismului, unde managerul Megaest Travel, Dragos Raducan spune ca s-au adaptat imediat la fluctuatiile de curs din 2005. „Noi facem incasari in lei la cursul zilei, cumparam euro si ne platim rezervarile mai departe – la hoteluri, curse charter – in euro“, explica Raducan. Agentia de turism pe care o conduce activeaza atat in domeniul turismului intern cat si extern. Aprecierea leului a facut ca pretul pentru client sa fie mai accesibil, iar toate agentiile de turism au avut anul trecut incasari mai mari, spune Raducan. Motivul tine de faptul ca, per total, circulatia turistica externa a avut o crestere de 36,8%, 230.584 de romani petrecandu-si concediul in strainatate. 

    Inca un aspect pozitiv a fost, adauga el, „ca anul trecut multi parteneri externi, in special hoteluri, au marit usor tarifele“, iar aprecierea leului le-a permis sa ofere in lei un pret daca nu mai mic, oricum egal cu cel din anul precedent. 

    O apreciere a leului ar fi avantajoasa si pentru Agricola International, dupa cum explica presedintele companiei, Gheorghe Antochi. „Pe noi ne-ar avantaja o intarire a leului fata de valute, pentru ca acum exporturile pentru produsele noastre (n.r. – din carne de pui) sunt sistate.“ Este insa destul de sceptic ca acest lucru se va intampla, date fiind evolutiile la pretul titeiului si al gazului natural, conflictele internationale dar si calamitatile naturale. Toate, spune Antochi, influenteaza cursul valutelor pe plan international, si implicit si pe piata romaneasca. 

    Oricum, in contrast cu „deficitul catastofal al tarii“, compania a reusit sa-si pastreze un oarecare echilibru, apreciaza presedintele ei. Mai precis, pana in octombrie, exporturile au contrabalansat importurile. Exporturile (catre tari ca Marea Britanie, Franta, Germania, Olanda sau Elvetia) reprezentau cam 10% din cifra de afaceri. Pe de alta parte, Agricola importa tehnologie si surse pentru productie – sroturi, furaje proteice pentru animale etc. – care nu se produc in tara.

    Grupul Agricola cuprinde sapte firme: Agricola International, Avicola, Suinprod, Intertrade Unio, Aicbac, Europrod, Conagra. Zilnic, sub marca Agricola se obtin 100 de tone de carne si produse din carne si peste 300 de mii de oua, din care 70% se comercializeaza prin reteaua proprie de distributie si prin 24 de magazine proprii si opt depozite raspandite la nivel national.

    In cazul in care fluctuatiile valutare vor fi mai mari decat cele pe care Agricola le-a luat in calcul, spune presedintele companiei, cu siguranta ca impactul va fi negativ. „Probabil vom plati mai mult importurile. Nu putem renunta la ceea ce ne-am propus sa aducem din strainatate“. Asa ca, adauga el, va fi nevoit sa se gandeasca la variante de echilibrare a costurilor. Chiar prin marirea pretului la raft a produselor, spune Antochi, mai ales ca deja resimt scumpirile la energie, gaz, carburanti aplicate de la 1 ianuarie. Una dintre industriile cele mai afectate de deprecierea euro din 2005 a fost, fara doar si poate, cea a mobilei. Peste trei sferturi din productia de mobila din Romania este exportata, cea mai mare parte a exporturilor fiind destinata zonei euro.

    Reprezentantii celor mai mari grupuri din industria autohtona a mobilei sunt de parere ca in acest an cursul valutar va fi mult mai stabil. „In 2006 nu ne mai asteptam la diferente majore de curs“, afirma Dan Viorel Sucu, presedintele grupului de firme Mobexpert. Grupul Mobexpert, care include mai multe companii (fabrici de mobila, firme imobiliare si firme de retail), a realizat anul trecut o cifra de afaceri de 150 de milioane de euro, in crestere cu circa 14% fata de anul anterior. Si Viorel Catarama, presedintele si directorul general al companiei Elvila mizeaza in acest an pe un curs mai stabil, fara fluctuatii majore.

    Pierderi importante, „de 1.400.000 de lei noi numai din diferenta de curs valutar, fata de bugetul planificat“ a suferit in 2005 si presedintele Pasmatex Group, Maria Grapini. Si asta, subliniaza ea, dupa zece ani de activitate in domeniul privat. Mai mult, activitatea de export a fost total nerentabila in 2005, contractele fiind incheiate cu parteneri externi, inainte de „caderea brusca, in forta si imprevizibila a monedei europene“.

    In opinia lui Grapini, 2006 nu va mai avea o fluctuatie la fel de mare si mai ales la fel de brusca.  „Suntem sub semnul incertitudinii, insa din punct de vedere al costurilor pe care le avem pentru realizarea produselor noastre“. Si asta deoarece, explica ea, nu cunoaste costul utilitatilor pe tot anul 2006 si nici ce va prevede Codul fiscal „despre care se spune ca va fi aplicat in noua forma de la 1 iulie 2006“.

    Nu a folosit nici un fel de instrumente de acoperire a riscului valutar, dar nici de banci nu a fost contactata pana acum. Grapini spune ca de fluctuatiile cursului valutar se apara „prin negocierea preturilor la anumite materii prime si materiale necesare productiei in moneda europeana si prin importuri de completare“.

    La stabilirea bugetelor pentru 2006, foloseste un curs de 3,55 lei/euro, conform prognozei de toamna a Comisiei de Prognoza.  La polul opus, presedintele producatorului de ape minerale Borsec, Octavian Cretu, spune ca pe el evolutia cursului valutar nu-l influenteaza prea mult. Explicatia e simpla – doar 2% din productie merge la export, restul pe piata interna. Motiv pentru care nici de instrumente de acoperire a riscului valutar nu are nevoie – „asa ca n-am folosit, si acum nu folosim“, dupa cum spune Cretu. 

    In privinta surprizelor pe care le poate rezerva anul 2006 in materie de curs valutar, Cretu spune ca „nu prea stie ce sa spuna“. Nu de alta, dar „e total imprevizibil, pentru ca totul porneste de la climatul politic“. Climat politic caracterizat de instabilitate, in opinia presedintelui de la Borsec, in care nimeni nu poate sa stie ce va fi maine. 

    „Cu siguranta agitatia de pe ringul politic se va repercuta si asupra cursului valutar si a mersului economiei in general“, adauga el. Fluctuatiile de curs valutar sunt, pana la urma, un lucru normal si trebuie sa se intample, dar numai daca „intarirea este un rezultat al economiei, si nu a interventiei statului pe piata“. 

    Oricum ar fi insa, un lucru este cert: celor care n-au invatat din experienta bulversanta a anului trecut ca volatilitatea cursului valutar e un lucru normal intr-o economie libera viitorul le-ar putea administra, mereu si mereu, alte lectii – la fel de dure.

  • CAT VA FI CURSUL IN IUNIE?

    BUSINESS Magazin a cerut dealerilor din bancile comerciale din Romania sa prognozeze cat vor fi euro si dolarul la mijlocul anului, pe 30 iunie. Rezultatele sondajului au fost publicate in primul numar din acest an, alaturi de comentariile analistilor pe marginea evolutiei cursului de schimb valutar in 2006.  

     Banca   Lei/euro   Lei/dolar
     ABN Amro  3,42  N/A
     Alpha Bank  3,55-3,6  2,8-3,0
     Banca Ion Tiriac  N/A  N/A
     Banca Romaneasca  3,56-3,59  2,89-2,99
     Banca Transilvania  3,4  2,75
     Bancpost    3,5  3,02
     BCR  3,55  N/A
     BRD-GSG  3,60-3,57  N/A
     Carpatica  3,55  2,91
     CEC  N/A  N/A
     Ceska Sporitelna  3,2  N/A
     FiNAnsbank  3,51  2,8
     HVB  N/A  N/A
     ING Bank  N/A   N/A
     Libra Bank  N/A   N/A
     OTP Bank  N/A   N/A 
     Piraeus Bank  N/A  N/A
     Raiffeisen Bank  3,5-3,6  2,9-3,0
     Romexterra  N/A  N/A
     Unicredit   3,57-3,59  N/A
     Volksbank   3,25-3,60  2,65-3,00

  • MEDIU: Noua dezordine electrocasnica

    Cateva sute de mii de lei vechi si un drum o data pe an la centrul de colectare a deseurilor. Cam la atat s-ar putea reduce contributia romanului „statistic“ la protectia mediului pe segmentul aparatura electronica si electrocasnica. Nimic mai simplu. Nimic mai complicat.

    O hotarare de guvern (448/2005) incarca agenda producatorilor si a importatorilor de aparatura electronica si electrocasnica cu o noua indeletnicire: colectarea si reciclarea deseurilor „marca proprie“, precum si a deseurilor istorice (cele ale caror producatori nu mai exista pe piata). Conform acestei hotarari, care reflecta printre altele si angajamentele luate de Romania in negocierile cu UE, pentru 2006, rata medie de colectare selectiva de deseuri electronice si electrocasnice (DEEE)/cap de locuitor provenite din gospodariile particulare este de doua kilograme, urmand sa creasca pana in 2008 cu cate un kilogram/an. O tinta despre care Valentin Negoita, presedintele Asociatiei Producatorilor si Distribuitorilor de Echipamente de Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor (APDETIC), spune ca nu este tangibila, „pentru ca acest proces (n.r. – de colectare) nu va demara mai repede de luna mai sau iunie“. 

    In schimb, reprezentantii Ministerului Mediului si Gospodaririi Apelor (MMGA) sunt mult mai optimisti. „Noi credem ca se va atinge tinta de 2 kilograme pe cap de locuitor pentru ca in 2005 s-au colectat peste 1,2 kilograme pe cap de locuitor fara vreo activitate concertata“, explica Attila Korodi, secretar de stat  in cadrul MMGA.

    Dincolo de sentimentele contradictorii pe care le trezeste, HG 448/2005 nu aduce solutii practice pentru colectarea aparaturii vechi din casele romanilor si nici pentru finantarea reciclarii in prima faza, despre care atat ministerul, cat si producatorii au aflat din mici proiecte-pilot doar ca e foarte costisitoare. Hotararea specifica numai faptul ca producatorii sunt cei care vor finanta colectarea si reciclarea, urmand ca pretul produselor sa creasca ulterior cu o „taxa vizibila“ de reciclare, aplicata produselor noi, care sa acopere toate costurile implicate. 

    MMGA a derulat un prim proiect in acest sens, in decembrie 2005, prin intermediul Remat Bucuresti Sud – colectare, dezmembrare si valorificare de calculatoare vechi. Rezultatele? „Am constatat ca, la fiecare kilogram de deseuri valorificat, soldul iese negativ cu 2 euro“, spune Korodi de la MMGA. „E doar un studiu si a fost facut doar pe calculatorare, deci nu putem generaliza, dar se poate trage un semnal: trebuie gasite instrumente de a face profitabila aceasta activitate de dezmembrare“.

    Dupa cum s-a amintit deja, o posibila solutie ar putea fi cea a „taxelor vizibile“, o practica europeana curenta, despre care Valentin Negoita crede ca va patrunde aproape neschimbata si in Romania. Totusi, sumele exacte vor putea fi calculate doar la vara, dupa ce producatorii si importatorii se vor inscrie in Registrul National deschis la Agentia de Mediu si isi vor declara productiile, respectiv importurile (termenul dat de minister este 30 aprilie). Iar in functie de cotele de piata ale fiecaruia, se va stabili care e cantitatea de deseuri de care se va ocupa fiecare producator in parte. 

    Pe de alta parte, e limpede ca producatorii nu-si vor putea indeplini indatoririle de colectare daca deseurile vor continua sa ramana in beciurile, balcoanele si debaralele consumatorilor. Monica Iavorschi, director de marketing in cadrul companiei Arctic, declara intr-un numar anterior al BUSINESS Magazin ca „este necesar sa creem o campanie de constientizare – ramane de vazut daca facem ceva pe cont propriu, daca cerem sprijinul autoritatilor sau facem o colaborare la nivelul producatorilor“. Practic, producatorii va trebui sa-i convinga pe cumparatori sa se debaraseze de produsele uzate. Si nu oriunde, ci la marginea sau chiar in afara orasului, in centrul de colectare special amenajat de autoritatile locale.

    Totul pe cheltuiala consumatorilor sau a companiilor. Aceasta misiune e ingreunata din start de mentalitatea romanilor de a nu arunca nimic, cred producatorii. In lipsa unei convingeri ca protectia mediului contribuie la „binele general“, oamenii fac acest efort doar daca li se promite  o recompensa. Dupa aceasta logica au fost concepute campaniile de „buy-back“ (acordarea unei reduceri la cumpararea unui produs nou daca se preda in schimb un produs similar, uzat), la care au apelat companii precum Arctic, Flamingo, Canon Romania, LG Electronics si – in mod traditional – dealerii auto. Dar, desi ofera companiei multe avantaje pe termen lung, campaniile de buy-back sunt costisitoare. Numai o companie mare si le poate permite, si asta fara titlu de permanenta. 

    De regula, costurile reciclarii nu sunt acoperite din valorificarea materialului reciclat. Dar pana la valorificare, cum colectezi? Potrivit datelor Directiei Deseuri si Substante Chimice Periculoase (DDSCP) al MMGA, dotarea populatiei cu aparate electronice si electrocasnice este de maximum 30 de kilograme per capita. Daca durata medie de opt ani de utilizare a acestor produse – indicata de producatori – ar fi respectata, cantitatea de deseuri de echipamente electrice si electronice colectabile anual din gospodarii ar fi de 3,75 kilograme per capita. „In realitate, avand in vedere situatia economica, geografica si demografica, aceste conditii ideale nu sunt intrunite“, spune Simona Vaida, consilier principal in cadrul DDSCP. Cu alte cuvinte, colectarea in proportie de 100% a deseurilor aflate in gospodarii este imposibila. In plus, din cauza ca puterea de cumparare in Romania este inca foarte slaba (salariul mediu net in Romania a fost de 742 RON in luna octombrie a anului 2005, conform INS, adica valoarea unui frigider mic), echipamentele electrice si electronice sunt utilizate cu mult peste durata medie indicata de producator. „De aceea, potentialul colectabil de deseuri este cu mult mai mic decat media de 3,75 kg pe cap de locuitor si an“, adauga Vaida. 

     In urma unei campanii de „buy-back“ prin care acorda o reducere de 1 milion de lei vechi la fiecare televizor nou cumparat daca se preda in schimb unul uzat, Flamingo a constatat ca raportul televizoare uzate colectate/ televizoare noi vandute a fost de 1/3. „Daca rezultatele sunt extrapolate pentru intreaga cantitate de echipamente electrice si electronice vandute intr-un an, cantitatea colectabila anual ar fi de 2,5 kilograme pe cap de locuitor“, sustine consilierul DDSCP. In 2003, cantitatea de echipamente electrice si electronice vandute catre populatie si agentii economici a fost estimata de MMGA la 7,5 kilograme pe cap de locuitor.

    Dar piatra de incercare e reprezentata de cele patru kilograme de deseuri pe cap de locuitor, la cat trebuie sa se ajunga in 2008. „In acest moment, cele patru kilograme nu pot fi colectate pentru ca nu exista“, declara reprezentantul ministerului. Si chiar daca ar exista, pasul de la simpla lor existenta la scoaterea lor din gospodarii pare atat de dificil de facut incat cele patru kilograme ies din orice scenariu imaginabil momentan. 

    Hotararea privind gestionarea DEEE pare sa aduca momentan o singura certitudine: aceasta va face „curat“ nu doar prin eliminarea deseurilor, ci si prin scoaterea din piata a importatorilor neautorizati de astfel de echipamente. Conform datelor din piata, importurile ilegale in domeniul IT („produsele gri“) reprezinta, in cazul componentelor „hard“, circa 25-30% din piata totala (vorbim de componente de mici dimensiuni, care pot trece de vama neobservate, precum CD-uri, DVD-uri, flash-uri si memorii), iar in cazul soft-urilor, reprezinta circa 70%. Din fericire, „produsele gri“ inseamna doar aproximativ 20% din piata produselor electronice si electrocasnice. Restul sunt „produse albe“ (frigidere, masini de spalat si de gatit, aparate de aer conditionat) si „maro“ (televizoare, radiouri, casetofoane). Ceva mai greu de ascuns printre bagaje.  

  • RCA pentru popor

    Pentru a castiga o felie cat mai mare din piata asigurarilor de raspundere civila auto, companiile au aruncat in lupta la finele anului trecut „artileria grea“: tentatia unui pret cat mai mic.  Multi au dus tarifele si discounturile „sub limita de rentabilitate“, iar lucrurile se anunta la fel de agitate si in 2006.

    Sub protectia anonimatului, reprezentantii pietei vorbesc despre „inconstienta“, „faliment“, „practici neloiale“. Practic, 2006 este primul an pentru care asiguratorii au putut sa-si stabileasca tarifele cu care vand politele RCA, intr-o marja de 20% in plus si 10% in minus fata de o prima de referinta stabilita de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor (CSA). De aici si pana la declansarea unui veritabil razboi al preturilor intre cele 15 companii de pe piata n-a fost decat un pas. 

    Practic, companiile n-au ezitat sa modifice tarifele de cate ori au simtit ca cineva le-o ia inainte. Altii, spun asiguratorii, au stabilit initial tarife care nu acopereau nici costurile, fiind ulterior obligati sa le majoreze. Modificari de tarife care nu sunt „chiar OK“, este de parere Liviu Stoicescu, director asigurari auto la Omniasig, „pentru ca in norma se spune foarte clar ca tarifele se publica anual“. Practic, o data cu liberalizarea pietei, facuta sub presiunea UE, s-a schimbat pe langa modalitatea de stabilire a tarifelor si perioada pe care se incheie o astfel de asigurare. Politele sunt valabile 12 luni, si nu pana la sfarsitul anului calendaristic – eliminand, teoretic, campaniile agresive pe care asiguratorii le duceau la fiecare sfarsit de an. Totusi, peste 70% din politele RCA au expirat la sfarsitul anului – prilej de noi campanii agresive in decembrie-ianuarie.   

    Acum, cel putin intr-o mare masura, „lucrurile s-au mai linistit“ – spun asiguratorii. Mare parte dintre cei care trebuia sa cumpere o asigurare pentru 2006 au facut-o deja. Dar, dupa un an agitat, vine inca unul cel putin la fel de agitat, pentru ca „in 2006-2007 va fi un si mai mare haos“, crede presedintele Ardaf Octavian Manastireanu. Motivul? Pentru 2007, tarifele politelor RCA sunt stabilite de fiecare asigurator, pe baza calculelor proprii, si includ si asigurarea Carte Verde. Pentru prima data, „asiguratorii au avut posibilitatea sa stabileasca limitele maxime de despagubire“, explica Daniel Stan, membru in consiliul de administratie al Unita. Aceste limite nu trebuie insa sa fie mai mici decat sumele minime stabilite de CSA, dar pot fi peste aceste niveluri, situatie in care protectia pagubitului creste, dar si tarifele in consecinta. 

    „Calculul tarifului, atunci cand intervine si Cartea Verde, este mult mai dificil“, este de parere Ion Moise, sef serviciu daune auto la Generali Asigurari, un nou intrat anul acesta pe piata de RCA. „Trebuie sa tina cont si de daunele provocate in strainatate, care sunt mai mari dar si mai complicat de calculat“, explica el. Practic, asiguratorul care incheie o asigurare Carte Verde „accepta aplicarea legislatiei din statul respectiv“, completeaza si Marius Onofrei, director de comunicare la Allianz Tiriac. In aceste conditii, spun asiguratorii, sa stabilesti un tarif corect nu-i deloc usor, „este rodul unor calcule actuariale, pe care companiile mici nu le au“, crede Manastireanu.  Onofrei, dar si alti reprezentanti ai companiilor ce fac parte dintr-un grup international spun ca se bazeaza mult pe experienta grupului mama. „La noi, o mare parte din criteriile de care tinem seama in stabilirea tarifelor pentru 2007 au venit de la grup“, explica Onofrei. Si Stan de la Unita vorbeste despre „experienta companiilor locale detinute de firme din Europa“, ce le va aduce un avantaj competitional in fundamentarea deciziilor de pret. „Asiguratorii care nu au mai practicat RCA“, adauga el, „au avut la dispozitie statisticile pietei“.

    Cat sunt de corecte si disponibile aceste statistici, ramane de vazut, spun reprezentantii companiilor, pentru ca nu exista nici baze de date comune si nici metodologii standard. Abia de anul acesta va incepe sa functioneze baza de date nationala integrata a vehiculelor rutiere inmatriculate, constituita si administrata de MAI, in colaborare cu CSA, Registrul Auto Roman si Oficiul National al Registrului Comertului. „Asiguratorii vor avea astfel posibilitatea sa dispuna de informatiile necesare referitoare la istoricul daunelor“, explica Stan. „Batalia mare a fost pentru constituirea acestei baze de date“, spune si Octavian Manastireanu – care, odata pusa la punct, va permite si identificarea autovehiculelor pentru care nu a fost incheiata o asigurare RCA. Pe de alta parte, informatiile  vor putea fi folosite de companii si pentru a-si fundamenta tarifele, pentru a putea practica sistemul bonus-malus, dar si pentru a oferi tarife diferentiate pentru diferite tipuri de clienti. Practic, acesta presupune ca cei care au accidente in ultimii ani platesc mai mult pentru RCA, fata de cei care nu au accidente. Pana una alta, doar Unita a anuntat deja ca va folosi acest sistem din 2007, dar si ceilalti asiguratori spun ca, o data ce vor avea informatiile necesare, il vor aplica. 

    Tot ca element de noutate, multi dintre reprezentantii companiilor de asigurari spun ca pregatesc acum sisteme de tarife diferentiate – fie ca este vorba de criterii de teritorialitate, de varsta, de sex sau de marca a masinii. Asirom si Unita au anuntat deja ca, pentru femei, tariful RCA pentru 2007 este mai ieftin cu 10%. 

    „Conform statisticilor Asirom in urma calculelor actuariale“, explica Carmen Cirnu, Manager Divizia Asigurari Generale la Asirom, „a rezultat o diferentiere a tarifului datorata daunalitatii mai reduse in cazul persoanelor proprietare de autovehicule, femei“. „Este un fapt cunoscut asiguratorilor la nivel european, pe baza de statistici“, adauga si reprezentantul Unita, „ca femeile produc mai putine accidente de circulatie“. Cum stau lucrurile in Romania? Dintr-un total de aproape 37.000 de accidente (usoare si grave) produse in 2005, peste 70% au fost provocate de barbati. Pe de alta parte, numarul de femei care detin permis auto este cu mult mai mic decat al barbatilor: in 2005, statisticile Politiei Rutiere numarau 1,3 milioane de soferite si peste 3,6 milioane de barbati posesori de permis auto. 

    „La fel de adevarat“, spun rutierii, „accidentele produse de femei sunt in genere mai usoare“. Adaptat si in Romania, conchide Stan, „acest fapt statistic se poate folosi si ca un bun instrument de marketing“.  Multi dintre asiguratori spun acum ca lucreaza la astfel de instrumente de marketing, pentru ca „lupta e dura si concurenta mare“. Si, pana la urma, asta nu supara pe nimeni, cel putin atat timp cat „diferentele sunt transparente si nu induc un risc in sistem“.   

  • STRATEGII: Cum sa vinzi de-un milliard de dolari, cu numai 6 clienti in portofoliu

    In istoria Interbrands Romania, 2006 va fi „anul miliardului“. Cea mai mare firma de distributie de bunuri de larg consum se asteapta sa depaseasca un miliard de dolari ca si cifra de afaceri – si asta spunand frecvent „nu“ clientilor care ii bat la poarta.

    Mai concret: „80% din ofertele de parteneriat nici nu le luam in considerare“, dupa cum spune Rand Sherif, directorul general al Interbrands. Firma primeste lunar cam doua-trei propuneri de parteneriat „serioase“ – dupa cum le caracterizeaza el – de la firme ce vor sa-si distribuie produsele prin compania pe care o conduce. Iar astfel de refuzuri sunt o practica definitorie a companiei, explica Sherif: e bine sa ai putini clienti, pentru ca numai asa te poti concentra asupra lor.

    Dupa cei 13 ani de cand si-a inceput afacerile in Romania, pe lista de companii cu care Interbrands lucreaza sunt scrise doar sase nume. Cu cat mai putini clienti ai, „cu atat mai putine greseli poti face“, spune Sherif, in opinia caruia numarul mic de greseli a fost factorul determinant in ascensiunea Interbrands, factorul care a adus compania pe locul 12 in Top 25 al celor mai mari companii private din 2004 intocmit de BUSINESS Magazin. In top mai figureaza o singura firma de distributie, compania Transilvania General Import Export, parte a grupului European Drinks, care ocupa locul al 20-lea, cu o cifra de afaceri de circa 360  mil. dolari (fara TVA).

    In 2004, cifra de afaceri a Interbrands a fost de circa 640 mil. dolari (inclusiv TVA). Cresterea vanzarilor din 2005 i-a luat oarecum pe nepregatite pana si pe managerii companiei: 880 mil. dolari in 2005, adica o crestere de 35% fata de 2004. Lucrurile nu vor sta la fel insa si in 2006, crede Sherif, care estimeaza ca ritmul de crestere va incetini, pentru ca nici factorii de crestere nu vor mai fi la fel de dinamici – fluctuatia cursului, spre exemplu. Chiar si asa, pentru atingerea cifrei de 1 miliard de dolari, vanzarile nu trebuie sa creasca decat cu 13%, fata de peste 30% in 2005 fata de 2004. Motorul cresterii sunt insa produsele pe care Interbrands le distribuie.

    Daca in urma cu 13 ani Interbrands ar fi inceput prin a distribui no-name-uri in locul marcilor Procter & Gamble, spune directorul companiei, „azi n-am mai vinde nimic“. Pentru ca, indiferent cat de buna este o companie de distributie, ea nu poate creste fara produse bune. O companie de distributie poate face o treaba extraordinara, dar daca nu are produse cunoscute, nu va avea succes, „indiferent cat de bine isi face treaba“. Or, Interbrands a avut „privilegiul“, cum il numeste Sherif, de a lucra cu lideri de nivel international pe domeniile lor (cum e cazul Procter & Gamble si British American Tobacco), care au fost combustibilul pentru dezvoltarea companiei de distributie. O companie care apartine grupului Sarkis, cu afaceri in distributie si agricultura in Romania, Bulgaria, Mongolia, Liban, Cipru, Libia.  In rest, n-ar mai fi mare lucru de spus despre felul in care Interbrands isi face treaba. Pentru ca „distributia nu e un secret – nu e vorba de cercetare spatiala“. Este, spune Sherif, un proces foarte simplu care trebuie facut simplu, profesionist, adecvat, eficient, prompt si cu costuri cat mai mici. Si una dintre cele mai mari greseli pe care le poti face e sa neglijezi, in afaceri, astfel de lucruri. 

    Pe de alta parte, spune Sherif, Interbrands a avut cateva atuuri din start. Mediul economic al anilor ‘90 a fost dificil, dar multi ani actionarii firmei au investit „si au acceptat faptul ca nu eram profitabili“. Era perioada in care alte companii de distributie „poate nu au avut suficienta viziune sau poate bani, sau curaj, sau management financiar“, crede Sherif, pentru a se descurca cu hiperinflatia acelor ani.

    Dar chiar si acum, cand Romania incepe sa se stabilizeze si legislativ, si in privinta mediului de afaceri, „e «fun» sa construiesti o afacere in Romania“, fata de tari ca Franta sau Elvetia, pe care Sherif le descrie drept „stagnante“. In plus, spune el, in Romania, oamenii – angajatii – se implica, le pasa. Ce altceva e diferit la Romania fata de alte tari? Sherif raspunde fara ezitare: femeile. „Sunt mult mai emancipate chiar decat in tari ca Franta sau Marea Britanie“. Ceea ce e bine, e de parere directorul Interbrands, nu doar in cuplu, ci si intr-o echipa de management. Faptul ca Sherif e aici arata cat de mult ii place Romania: a lucrat in diverse tari, vreme de 18 ani, la Philip Morris International, avand ceea ce el numeste „o cariera de succes“, dar a ales sa-si petreaca o vreme aici. „Pentru ca“, spune el cu un zambet larg, „sunt in pozitia fericita de a alege ce vreau sa fac“.

     

  • VANZARI MARI, PARTENERI PUTINI

    Una din caracteristicile definitorii ale Interbrands este un portofoliu restrans de clienti. Desi Interbrands are o istorie de aproape 13 ani pe piata romaneasca, numarul partenerilor (firme pentru care distribuie produse) nu este mai mare de sase, in timp ce numarul clientilor (firme unde distribuie produsele, ca magazine, restaurante, baruri si farmacii) depaseste 38.000. 

    BAT: Pentru British American Tobacco, Interbrands este singurul distribuitor pe care l-a avut in Romania. BAT a vandut de 370 mil. dolari in 2004; compania este lider pe piata tigarilor.

    PROCTER & GAMBLE: Compania americana a inregistrat, in 2004, o cifra de afaceri de peste 200 de milioane de dolari si este lider pe diverse categorii (ex: scutece, vopsea de par).

    ORKLA FOODS: Compania a avut in 2004 o cifra de afaceri de circa 20 de milioane de dolari, dar aceasta va creste ca urmare a achizitiilor din 2005 (Royal Brinkers – producator de margarina; Ardealul – producator de pate). Orkla este lider pe piata de margarina.

    NESTLE PURINA: Interbrands continua sa distribuie produsele diviziei de petcare (hrana pentru animale), desi divizia de produse alimentare a Nestlé a renuntat in 2004 la colaborarea cu Interbrands (produsele Nestlé Foods sunt acum distribuite de Interbrands doar catre farmacii). 

    GILLETTE: Interbrands era distribuitorul Gillette chiar inainte de preluarea companiei de catre Procter & Gamble, la nivel international, in cursul anului trecut. 

    KOTANYI: Compania austriaca este unul din liderii pietei romanesti de condimente si a avut in 2004 o cifra de afaceri de aproape 0,5 milioane de dolari.

  • DISTRIBUITORI VOR EXISTA INTOTDEAUNA

    Rand Sherif explica pentru BUSINESS Magazin ce inseamna comertul modern pentru distributie.

    BUSINESS MAGAZIN: Super si hypermarketurile invadeaza piata romaneasca si dezvolta propriile centre logistice. Ca urmare, rolul distribuitorilor se diminueaza. Este afacerea Interbrands afectata?

    RAND SHERIFF: Intr-un fel, da, pentru ca se schimba serviciile pe care le furnizam si rolul pe care il jucam. Cand un retailer se dezvolta, rolul unui distribuitor este diferit fata de cazul in care ar aproviziona cateva sute de chioscuri. Dar daca ne uitam la orase moderne ca Londra sau Parisul, vedem ca in afara magazinele moderne, mari, mai exista si magazine mici. Fiecare dintre acesti clienti are un specific aparte in cereri, iar rolul nostru se schimba. Pentru ca sunt unele lucruri pe care nu e nevoie sa le mai facem. Cu toate acestea, mai sunt multe lucruri de facut (pentru noi – n.r.), chiar si intr-un magazin modern. Simplul fapt ca am crescut si noi, ca afacere, dar si comertul modern, arata ca afacerile noastre sunt complementare, nu in conflict.

    Dar ati redus numarul de depozite.

    Da, cred ca la finele lui 2005 aveam 24 de depozite. In urma cu cativa ani aveam 48. Dar asta inseamna si costuri mai mici – pentru chirii in depozite, pentru stocare, pentru manipulare. O data cu dezvoltarea infrastructurii si cu circulatia mai buna a informatiei, am ajuns sa coordonam activitati pe arii tot mai mari.

    Cautam sa simplificam procesele de la an la an. De exemplu, cu cat mai putini oameni ating un produs, cu atat mai mare este sansa ca produsul respectiv sa ajunga la consumator ca atunci cand a iesit din fabrica. Ceea ce inseamna costuri mai mari. In plus, cu cat il atingi mai mult, cu atat cresc propriile costuri. Pentru ca ai oameni care fac lucruri care poate nu sunt necesare.


    Dar pe termen lung care va fi viitorul distributiei? 

     Mereu va fi nevoie de cineva care sa ia marfa de la fabrica si s-o duca la magazin. Deci distribuitori vor fi intotdeauna.

  • TURISM: Val de anunturi de vanzare pentru hotelurile de pe litoral

    Primavara lui 2006 sta sub semnul unei intoarceri in timp cu patru ani, cand statul roman cauta proprietari pentru hotelurile de pe litoral. O parte dintre „norocosii“ de atunci sunt nevoiti acum sa vanda.

    La sfarsitul sezonului 2005, Ciprian Popescu, directorul agentiei Danubius din Constanta, al carei actionar majoritar este touroperatorul german TUI, a constatat cu amaraciune ca nu a putut onora toate cererile pentru a aduce turisti straini pe litoral. Iar dezamagirea sa era cauzata de simplul fapt ca nu a avut unde sa ii cazeze. Statistic vorbind, doar 5.100 din cele 44.000 de locuri de cazare de pe litoralul romanesc corespund normelor turismului international, fiind parte a unor hoteluri noi sau modernizate. 

    Restul, de obicei clasificate la una, doua sau trei stele, sunt camere nerenovate, vechi de peste 15 ani, pe care proprietarii actuali le-au cumparat la marea privatizare din 2002. „Au fost atunci doua categorii de cumparatori: cei care aveau bani din alte afaceri si au platit cu banii jos, si altii care au dat fuga la banci, rude, prieteni sau cunostinte sa se imprumute pentru a pune mana pe o asemenea comoara, cum era vazut la vremea respectiva un hotel pe litoral“, spune Daniel Vasilescu, presedintele Federatiei Romane a Patronatelor din Turism (FPTR). 

    Dupa patru ani de la marea privatizare, multi dintre ei si-au dat seama ca un asemenea hotel devine o comoara doar daca investesti in el si ai rabdare cativa ani buni sa recuperezi investitia. Asta deoarece sezonul scurt face ca o investitie pe litoral sa se recupereze in mai mult de zece ani. 

    „Multi dintre ei se gandesc sa vanda, iar cu banii sa construiasca hoteluri la munte sau in Bucuresti, unde cererea este mult mai mare, e constanta, iar la un grad de ocupare de peste 65% tot anul investitia se intoarce in aproximativ cinci ani si investitorul intra mult mai repede pe profit“, explica Vasilescu. 

    In ceea ce priveste hotelurile care nu au fost inca privatizate, cel mai asteptat anunt de vanzare este cel al societatii Olimp Estival (care are in patrimoniu hotelurile Amfiteatru, Belvedere si Panoramic din Olimp). Actionarii Olimp Estival vor discuta la viitoarea AGA, stabilita pentru data de 2 februarie, divizarea firmei „prin desprinderea unei societati comerciale cu actionar unic Regia Autonoma a Protocolului de Stat (RAPPS)“, dupa cum anunta convocatorul publicat pe RASDAQ. De asemenea, CA va propune spre aprobare „vanzarea activelor prin licitatie, precum si cesionarea actiunilor detinute de RA-APPS catre actionarul SIF Transilvania, in baza dreptului de preemptiune“. 

    Societatea de investitii financiare detine un pachet minoritar de actiuni, de 39,62%, la Olimp Estival. Complexul din Olimp (care anul trecut a fost declasificat de la trei la doua stele, iar unul din hoteluri a fost inchis) nu a fost vandut la privatizarea din 2002, desi grupul german Thomas Cook formulase o oferta avantajoasa. Acum, renovarea hotelului la nivelul anului 2010 (cand s-ar finaliza lucrarile) ar costa aproximativ 150 de milioane de euro. 

    Anunturile de vanzare nu vin insa numai din zona celor care nu au bani pentru a-i investi, ci si din partea marilor grupuri care au cumparat mai multe hoteluri.  Cu cateva luni in urma, Mihai Fercala, presedintele SIF Transilvania, actionarul principal al THR Marea Neagra (care detine 14.400 de locuri de cazare pe litoral) declara ca se gandeste serios sa vanda aproximativ 10 hoteluri pe litoral. 

    O decizie nu a fost luata inca, deoarece, dupa cum spune vicepresedintele SIF Transilvania, Florian Firu, „daca ai doua active alaturate si vinzi unul, nu faci decat sa isi intaresti concurenta“.  Un alt grup cu o baza importanta de hoteluri pe litoral – European Drinks, al fratilor Viorel si Ioan Micula -, nu a decis nici pana acum ce va face cu cele noua hoteluri pe care le detine in Neptun-Olimp, in care nu s-a investit nimic din 2002 incoace. 

    Pe de alta parte, la vanzare sunt scoase si hoteluri noi sau renovate. Un exemplu este hotelul Palm Beach (5 stele, 50 de camere) din Mamaia, al carui proprietar s-a saturat de briza schimbatoare a litoralului, preferand sa isi „regrupeze“ afacerile in Bucuresti, unde recuperarea investitiei nu depinde de cat de bun e sezonul. 

    Pretul de vanzare: 6,5 milioane de euro, nenegociabil. La un pret mare, de 7,5 milioane de euro, a fost scos la vanzare si hotelul Siret din Mamaia, de doua stele, usor modernizat. „Acesti proprietari nu isi dau seama poate ca un eventual cumparator care vine si plateste aceasta suma trebuie sa aiba de fapt pregatite inca 7 milioane de euro pentru a aduce hotelul pe linia de plutire?“, se intreaba retoric Daniel Vasilescu. 

    La preturi mai mici sunt scoase la vanzare doua hoteluri din statiunea Cap Aurora. Hotelul California este de vanzare cu 1,8 milioane de euro, si asta deoarece proprietarii prefera sa investeasca in alta zona a tarii. In aceeasi situatie e si hotelul vecin, Opal, pe care proprietarii cer mai putin de doua milioane de euro. 

    Pentru aceste hoteluri, vanzarea va fi mai usoara, deoarece exista cerere. „Cumparatorii sunt in proportie de 90% straini si, in general, sunt investitori in cautare de «chiftele», cu camere multe (peste 100), in statiuni, langa plaja, cu teren proprietate si, eventual, cu pret pana intr-un milion de euro“, spune directorul executiv al agentiei imobiliare Coriax, din Mamaia, Valentin Gaman, care admite ca inceputul lui 2006 aduce un adevarat exod al hotelierilor de pe litoral. In opinia sa, la aceasta ora exista doua categorii de oferte de vanzare: „In principiu, sunt 2 grupuri de hoteluri prezentate la vanzare: cel vechi (eventual renovate) din perioada ceausista – cu multe camere si situate in cele mai bune zone, si grupul pensiunilor noi de dupa ‘93-’95, cu un numar mic de camere, intre 15 si 50“. Acestea din urma sunt cautate in special de clientii romani. O alta categorie e reprezentata de cei care lucreaza de cativa ani in strainatate si care acum cumpara terenuri pentru a construi vile turistice in zona.

  • OFERTA 2006

    • California, Cap Aurora, 110 camere, 3 stele – 1,8 mil. euro pentru 80% din actiuni
    • Opal, Cap Aurora, 257 camere, 2-3 stele – 1,9 milioane de euro
    • Palm Beach, Mamaia, 50 de camere, 5 stele – 6,5 mil. euro pachetul integral de actiuni
    • Siret, Mamaia, 175 de camere, 2 stele – 7,5 mil. euro pentru tot pachetul de actiuni
    • pensiune cu 36 de camere mobilate, Eforie Nord, 2003 – 690.000 de euro
    • pensiune cu 17 camere, Mamaia, pe plaja – 500.000 de euro
    • pensiune cu 24 de camere si teren de 800 mp, Costinesti – 375.000 de euro
    • pensiune cu 23 de camere si teren 1.000 mp, Eforie Sud – 850.000 de euro