BusinessMagazin

Blog

  • AVIATIE: Politica schimba politica la TAROM – se zboara din nou peste Atlantic

    Dupa trei ani de liniste pe piata zborurilor transatlantice directe din Romania, vom avea chiar concurenta: Delta Air Lines revine, iar TAROM s-a decis sa stearga praful de pe Airbus-uri si priveste din nou spre New York.

     

    Delta Air Lines revine oficial in Romania saptamana aceasta. „Pe 12 octombrie, compania nord americana va anunta reluarea din 2007 a zborurilor catre New York, dupa o pauza destul de lunga“, dupa cum a confirmat pentru BUSINESS Magazin Adrian Ionescu, consilier al ministrului transporturilor. Delta a renuntat inca din 1998 la toate zborurile directe catre si din Europa de Est – la acea vreme, compania incepuse un plan de restructurare care a debutat cu inchiderea curselor intereuropene neprofitabile: intre Frankfurt si Atena, respectiv Bucuresti, Istanbul, Moscova, Varsovia si Sankt Petersburg. Potrivit declaratiilor vicepresedintelui de atunci al Delta Air Lines pentru Europa si Asia, Michael Medlicott, rutele erau neprofitabile din cauza legislatiei restrictive din tarile respective.

     

    Anul acesta – dupa operare in code share cu mai multe companii est-europene si dupa un proces de restructurare lung si greoi -, Delta Air Lines a decis sa mai dea inca o sansa Europei de Est si a redeschis, din luna mai, zborurile spre Budapesta. „Cei de la Delta Air Lines vor zbura abia de anul viitor, dar deja am inceput sa lucram impreuna pentru diverse studii comerciale“, spune Valentin Iordache, director de relatii externe al Aeroportului Henri Coanda.

     

    Si TAROM analizeaza reluarea curselor catre New York, Bangkok sau Lisabona, iar daca, pana la sfarsitul acestei luni, oficialii companiei vor conchide ca merita sa redeschida aceste curse, in 2007 Delta Air Lines ii va avea concurenti pe aceeasi piata pe care au impartit-o si in anii ‘90. Primul anunt despre planurile TAROM l-a facut saptamana trecuta ministrul transporturilor, Radu Berceanu, care a spus ca „TAROM pregateste o strategie noua pentru operarea curselor externe, potrivit careia ar putea fi introduse, la 1 ianuarie, noi destinatii, printre care Lisabona, New York, Beijing si Bangkok“. Cursele mentionate au fost operate pana in 2003, cand au fost inchise din motive de neprofitabilitate, decizia transformand TAROM intr-o companie regionala. La sfarsitul 2003, pierderile TAROM ajunsesera la cca. 24 mil. $.

     

    Dupa trei ani in care a functionat cu statut de companie regionala, TAROM a trecut pe un usor profit: anul trecut a avut o cifra de afaceri de 250 mil. $ si un profit de 3 mil. $ „Profitul inregistrat de TAROM nu plaseaza compania in pozitia de «partener interesant» de preluat, dar ne putem permite investitii pe care altadata nu ni le permiteam“, dupa cum declara pentru Mediafax acum doua saptamani directorul general al operatorului, Gabriel Dumitrescu.

     

    Investitii inseamna, in cazul in care se va decide reluarea curselor curier, redeschiderea unui birou in SUA, cel mai probabil la New York (biroul de la New York, inchis in 2003, „inghitea“ lunar 12.000 $), si reconditionarea celor doua aparate Airbus 310 oprite de la zboruri in 2003 si pastrate in conservare, dupa cum spun oficiali ai Ministerului Transporturilor (MT). Inainte de a se ajunge la varianta ca cele doua avioane sa isi reia traseul, existase un proiect prin care acestea sa treaca in administrarea Romavia (responsabila de organizarea zborurilor oficiale ale Romaniei). Dar s-a renuntat.

     

    In intervalul mentionat, directorul Romavia, Nicolae Goleanu, a realizat o analiza a investitiilor necesare pentru ca cele doua aeronave sa reintre in circuit. Directorul Romavia este de parere ca modernizarea aeronavelor ar costa 20-48 mil. euro, in functie de dotari: „Imediat dupa luarea deciziei, cele doua Airbus-uri vor zbura la Toulouse pentru modernizare“.

     

    Cursele de lung curier de pe Otopeni erau absolut necesare, in conditiile in care MT vrea sa transforme in curand aeroportul in hub regional. Intrarea celor doi operatori pe cursele transatlantice ar putea afecta insa profiturile operatorilor aerieni internationali prezenti in Romania. „Suntem lideri pe nord-atlantic, pe cursele catre SUA“, spunea pentru ZF Rudolphe Lenoir, country managerul Air France in Romania, care afirma ca aparitia curselor concurente nu il sperie: „Suntem pregatiti pentru acest moment si avem doua strategii in acest sens: prima e sa oferim servicii bune cu conexiuni bune pentru fidelizarea pasagerilor nostri, iar a doua este sa  crestem capacitatea. Daca ei ofera un zbor azi catre o singura destinatie din SUA, noi oferim cinci zboruri pe zi catre mai multe destinatii din Statele Unite“.

     

    Mai multe destinatii, mai multa vizibilitate. Dar dincolo de asta trebuie tinut cont de faptul ca adesea zborurile transatlantice ale TAROM s-au transformat dintr-o chestiune de business in una politica, iar deciziile de mentinere ori de oprire a acestora au fost luate de guverne.

     

    Sustinute de PNL-PD, cursele transatlantice ale TAROM au fost inchise in timpul guvernarii PSD intr-un moment care a coincis cu schimbarile de strategie ale unor operatori aerieni dupa 11 septembrie. „Renuntarea la cursele lung-curier este pentru TAROM o economie de 20 mil. $ pe an. Daca nu exista 11 septembrie, poate reuseam sa mentinem cursele pe distante lungi, dar din pacate trebuie sa iesim de pe aceasta piata. Cele doua aeronave Airbus 310 care zburau spre New York vor fi conservate“, spunea in octombrie 2003 Miron Mitrea, pe atunci ministru.

     

    Dar schimbarea de regim a adus si o schimbare de optica. In una din primele emisiuni televizate de dupa alegeri, presedintele Basescu califica decizia de a face din TAROM o companie regionala drept „o mare eroare“. Seful statului spunea atunci ca o companie de aviatie este o emblema nationala si ca ar trebui ca TAROM sa inceapa sa zboare peste Atlantic si in China: „Toate flotele aeriene nationale au trecut prin momente dificile, dar nimeni nu a spus: «Nu ma mai intereseaza, sa nu mai zburam»“. Iar dupa un an si jumatate, „emblema nationala“ de care vorbea presedintele va trebui sa-si recalculeze bugetele pentru o noua lista de destinatii.

  • Pregatire pentru low-cost?

    Daca zborurile TAROM catre SUA vor reincepe, probabil, abia din 2007, o schimbare de strategie pentru zborurile interne va avea loc chiar din aceasta toamna: preturile pentru toate cursele interne se vor reduce la jumatate.

     

    TAROM a ajuns la concluzia ca ceva trebuie facut pentru ca zborurile interne sa aduca mai multi pasageri (desi in aceasta vara s-au raportat mai multe, mici, cresteri de trafic pe aceste rute), asa ca, pentru cateva luni, din octombrie pana la sfarsitul anului, biletele pentru cursele interne se vor vinde la jumatate de pret. Asta in ideea ca poate trenurile Intercity sau vagoanele de dormit sunt pline de potentiali pasageri de avion, care nu pot sau nu vor sa dea 100 de euro – sau mai mult – pentru un zbor la, in medie, 300 km distanta: „Vrem sa vedem, pana la finele anului, daca mai multi pasageri care platesc bilete ieftine pot aduce un profit mai mare decat cativa pasageri care achita bilete mai scumpe“, a spus ministrul transporturilor, Radu Berceanu.

     

    Biletele vandute la jumatate de pret vor insemna preturi pornind de la 60 de euro pentru un bilet dus-intors la Timisoara, Iasi, Arad, Sibiu sau orice alt oras unde TAROM are curse. Un bilet dus-intors la trenurile Intercity sau la cuseta poate costa intre 33 si 55 de euro. Testul cu preturile mici l-ar putea resimti si Carpatair, care deja opereaza mai multe curse interne, fiind practic singurul concurent momentan al TAROM.

    Strategia TAROM de ieftinire a curselor interne poate fi insa si una de pregatire pentru concurenta pe piata interna, care este asteptata a creste serios din 2007. Multe companii, printre care si Blue Air (companie romaneasca low-cost apartinand omului de afaceri Nelu  Iordache), asteapta ca din 2007 sa isi includa in portofoliu cat mai multe curse interne la preturi de low-cost.

  • Pregatire pentru low-cost?

    Daca zborurile TAROM catre SUA vor reincepe, probabil, abia din 2007, o schimbare de strategie pentru zborurile interne va avea loc chiar din aceasta toamna: preturile pentru toate cursele interne se vor reduce la jumatate.

     

    TAROM a ajuns la concluzia ca ceva trebuie facut pentru ca zborurile interne sa aduca mai multi pasageri (desi in aceasta vara s-au raportat mai multe, mici, cresteri de trafic pe aceste rute), asa ca, pentru cateva luni, din octombrie pana la sfarsitul anului, biletele pentru cursele interne se vor vinde la jumatate de pret. Asta in ideea ca poate trenurile Intercity sau vagoanele de dormit sunt pline de potentiali pasageri de avion, care nu pot sau nu vor sa dea 100 de euro – sau mai mult – pentru un zbor la, in medie, 300 km distanta: „Vrem sa vedem, pana la finele anului, daca mai multi pasageri care platesc bilete ieftine pot aduce un profit mai mare decat cativa pasageri care achita bilete mai scumpe“, a spus ministrul transporturilor, Radu Berceanu.

     

    Biletele vandute la jumatate de pret vor insemna preturi pornind de la 60 de euro pentru un bilet dus-intors la Timisoara, Iasi, Arad, Sibiu sau orice alt oras unde TAROM are curse. Un bilet dus-intors la trenurile Intercity sau la cuseta poate costa intre 33 si 55 de euro. Testul cu preturile mici l-ar putea resimti si Carpatair, care deja opereaza mai multe curse interne, fiind practic singurul concurent momentan al TAROM.

    Strategia TAROM de ieftinire a curselor interne poate fi insa si una de pregatire pentru concurenta pe piata interna, care este asteptata a creste serios din 2007. Multe companii, printre care si Blue Air (companie romaneasca low-cost apartinand omului de afaceri Nelu  Iordache), asteapta ca din 2007 sa isi includa in portofoliu cat mai multe curse interne la preturi de low-cost.

  • La business vedere

    Si totusi, se misca. Pana acum, cateva sute de companii private si institutii publice din Romania si-au instalat solutii de videoconferinta. Ramane de vazut cat vor fi dispusi managerii companiilor sa investeasca pentru a-si putea conduce business-ul (si) de la distanta.

     

    Comunicatiile de business se schimba intr-un ritm alert. Solutii tot mai sofisticate prin care managerii unei companii sa poata asista la sedinte de consiliu sau la luarea deciziilor importante si atunci cand nu se afla in birou sau conduc compania de la distanta apar tot mai frecvent. Iar ele nu sunt o notiune straina nici pentru directorii de companii din Romania, dupa cum a reiesit din seminarul cu tema „Comunicatiile de business in secolul XXI: videoconferinta“, organizat saptamana trecuta de compania Avitech in parteneriat cu revista de lifestyle digital go4it!.

     

    O prima constatare – „Este greu sa faci estimari, pentru ca piata este foarte dinamica, iar o dimensiune exacta a sa ar putea fi data doar folosind date de la toti importatorii de profil. Sunt si companii care cumpara unul-doua echipamente pentru solutii de videoconferinta“, spune Andi Segal, IT & System Integration Manager la furnizorul de solutii IT Avitech, companie care ofera echipamente dedicate solutiilor de tip videoconferinta de la Aethra, Radvision, Tandberg, Polycon si Codian. Avitech este unic distribuitor al produselor Aethra in Romania si, potrivit estimarilor directorului de marketing Dana Hagivreta, are o cota de piata de 70%. La nivel local, solutiile Aethra au fost implementate din 2000 incoace la peste 200 de companii. La nivel mondial, Aethra este cea de a cincea companie de pe piata solutiilor de echipamente de videoconferinte, cu o cota de 8,2%. O piata dominata de Ploycom – 41,8% -, companie care a intrat deja si in Romania si printre ai carei clienti se numara Vodafone, Romtelecom, Rompetrol sau Energy Holding, dar si Romsilva, Agentia Sapard sau Inspectoratul General al Politiei Romane.

     

    Dar de ce ar avea nevoie o companie de un sistem de videoconferinte? Cele mai populare forme de astfel de comunicare sunt cele care implica o camera web si o conexiune la Internet sau cele realizate prin intermediul telefoanelor mobile care dispun de servicii 3G. Totusi, intr-un mediu de business este nevoie de mult mai mult decat atat. „Mult mai mult“ care poate insemna, inainte de orice, confidentialitate, deci o retea securizata. Iar in acest punct intervin companiile specializate, cu solutii avansate.

     

    O prima varianta ar fi cea a unui videotelefon performant, insa acesta permite comunicarea video doar intre doua persoane, chiar daca se pot conecta pe aceeasi linie mai multi utilizatori pentru o teleconferinta. Un astfel de echipament costa aproximativ 1.000 de euro, dar daca vorbim de o companie cu filiale in 10 orase din tara, fiecare avand in conducerea de top cel putin cinci oameni, investitia s-ar ridica la un minim de 50.000 de euro. Similar, companiile pot opta pentru echipamente portabile, dedicate comunicarii audio si video la distanta, pentru acei manageri care-si petrec mai mult timp pe drum decat in propriul birou. Aceste echipamente seamana foarte mult cu o valiza, iar costul lor porneste de la 18.000 de euro. In aceasta situatie, probabil ar fi mai bine ca „videodiscutia“ sa se poarte prin intermediul unui telefon mobil 3G, iar informatiile mai importante sa fie amanate pentru o intalnire la  birou. Ceva mai sofisticate sunt sistemele dedicate de videoconferinta. Cele simple, plasate in doua locatii ale unei companii, costa intre 3.000 si 5.000 de euro. In cazul in care se pune problema unei retele intre filialele companiei, un sistem performant care include un televizor cu plasma si un echipament dotat cu camera video inteligenta, care urmareste vorbitorul prin camera, pleaca de la 20.000 de euro. Sa luam o companie cu activitati in toate judetele tarii. Pentru a instala o retea completa de videoconferinte, compania ar trebui sa scoata din buzunar aproximativ 900.000 de euro. Calculul este simplu: un sistem de 20.000 de euro in fiecare judet ridica pretul la 860.000 de euro, la care se adauga si costul unui videoserver, adica aproximativ 40 – 50.000 de euro.

     

    E mult? E putin? Raspunsul il vor da managerii companiilor. Eventual, de ce nu?, in timpul unei  videoconferinte.

  • La business vedere

    Si totusi, se misca. Pana acum, cateva sute de companii private si institutii publice din Romania si-au instalat solutii de videoconferinta. Ramane de vazut cat vor fi dispusi managerii companiilor sa investeasca pentru a-si putea conduce business-ul (si) de la distanta.

     

    Comunicatiile de business se schimba intr-un ritm alert. Solutii tot mai sofisticate prin care managerii unei companii sa poata asista la sedinte de consiliu sau la luarea deciziilor importante si atunci cand nu se afla in birou sau conduc compania de la distanta apar tot mai frecvent. Iar ele nu sunt o notiune straina nici pentru directorii de companii din Romania, dupa cum a reiesit din seminarul cu tema „Comunicatiile de business in secolul XXI: videoconferinta“, organizat saptamana trecuta de compania Avitech in parteneriat cu revista de lifestyle digital go4it!.

     

    O prima constatare – „Este greu sa faci estimari, pentru ca piata este foarte dinamica, iar o dimensiune exacta a sa ar putea fi data doar folosind date de la toti importatorii de profil. Sunt si companii care cumpara unul-doua echipamente pentru solutii de videoconferinta“, spune Andi Segal, IT & System Integration Manager la furnizorul de solutii IT Avitech, companie care ofera echipamente dedicate solutiilor de tip videoconferinta de la Aethra, Radvision, Tandberg, Polycon si Codian. Avitech este unic distribuitor al produselor Aethra in Romania si, potrivit estimarilor directorului de marketing Dana Hagivreta, are o cota de piata de 70%. La nivel local, solutiile Aethra au fost implementate din 2000 incoace la peste 200 de companii. La nivel mondial, Aethra este cea de a cincea companie de pe piata solutiilor de echipamente de videoconferinte, cu o cota de 8,2%. O piata dominata de Ploycom – 41,8% -, companie care a intrat deja si in Romania si printre ai carei clienti se numara Vodafone, Romtelecom, Rompetrol sau Energy Holding, dar si Romsilva, Agentia Sapard sau Inspectoratul General al Politiei Romane.

     

    Dar de ce ar avea nevoie o companie de un sistem de videoconferinte? Cele mai populare forme de astfel de comunicare sunt cele care implica o camera web si o conexiune la Internet sau cele realizate prin intermediul telefoanelor mobile care dispun de servicii 3G. Totusi, intr-un mediu de business este nevoie de mult mai mult decat atat. „Mult mai mult“ care poate insemna, inainte de orice, confidentialitate, deci o retea securizata. Iar in acest punct intervin companiile specializate, cu solutii avansate.

     

    O prima varianta ar fi cea a unui videotelefon performant, insa acesta permite comunicarea video doar intre doua persoane, chiar daca se pot conecta pe aceeasi linie mai multi utilizatori pentru o teleconferinta. Un astfel de echipament costa aproximativ 1.000 de euro, dar daca vorbim de o companie cu filiale in 10 orase din tara, fiecare avand in conducerea de top cel putin cinci oameni, investitia s-ar ridica la un minim de 50.000 de euro. Similar, companiile pot opta pentru echipamente portabile, dedicate comunicarii audio si video la distanta, pentru acei manageri care-si petrec mai mult timp pe drum decat in propriul birou. Aceste echipamente seamana foarte mult cu o valiza, iar costul lor porneste de la 18.000 de euro. In aceasta situatie, probabil ar fi mai bine ca „videodiscutia“ sa se poarte prin intermediul unui telefon mobil 3G, iar informatiile mai importante sa fie amanate pentru o intalnire la  birou. Ceva mai sofisticate sunt sistemele dedicate de videoconferinta. Cele simple, plasate in doua locatii ale unei companii, costa intre 3.000 si 5.000 de euro. In cazul in care se pune problema unei retele intre filialele companiei, un sistem performant care include un televizor cu plasma si un echipament dotat cu camera video inteligenta, care urmareste vorbitorul prin camera, pleaca de la 20.000 de euro. Sa luam o companie cu activitati in toate judetele tarii. Pentru a instala o retea completa de videoconferinte, compania ar trebui sa scoata din buzunar aproximativ 900.000 de euro. Calculul este simplu: un sistem de 20.000 de euro in fiecare judet ridica pretul la 860.000 de euro, la care se adauga si costul unui videoserver, adica aproximativ 40 – 50.000 de euro.

     

    E mult? E putin? Raspunsul il vor da managerii companiilor. Eventual, de ce nu?, in timpul unei  videoconferinte.

  • PIETE: Ce sanse are consultanta de management la antreprenorii romani

    Cand vine vorba despre consultanta de management, cifrele in sine sunt mici: pentru acest an, specialistii din domeniu se asteapta ca piata sa atinga 20 de milioane de euro, fata de cele 15 milioane de anul trecut. Dar cifrele in sine nu spun chiar totul.

     

    Comparatiile nu au cum sa treaca neobservate: cei patru mari auditori cunoscuti sub brandul comun de Big Four – PricewaterhouseCoopers, KPMG, Ernst & Young si Deloitte – au venituri totale pe piata romaneasca de 200-250 mil. euro. „In vreme ce serviciile de audit sunt un «commodity» (marfa – n. r.) pe care clientii sunt nevoiti sa le consume, consultanta de management e mai sofisticata si are un grad de adresabilitate mai restrans“, comenteaza Codrut Pascu, directorul biroului romanesc al Roland Berger Strategy Consultants, liderul consultantei de management din Romania.

     

    Sa fie consultanta de management un lux? Daca ar fi sa dam raspunsul uitandu-ne doar la dimensiunea pietei, acesta nu poate fi decat afirmativ. Insa raspunsul implica un paradox cu specific romanesc, in conditiile in care procesele de restructurare sau fuziunile si achizitiile nu au lipsit. Ca sa nu mai vorbim de ritmul de crestere al companiilor. Poate e suficient doar sa amintim ca cifra de afaceri cumulata a primelor 25 de companii din Romania a totalizat anul trecut 20 mld. euro fata de 15 mld. in 2004. Dar, dincolo de exercitiile de logica inerente, care sunt faptele? Exista destui proprietari de companii care prefera sa isi faca consultanta „in-house“, fiind de parere ca investitia in consultanta e prea mare raportata la valoarea adaugata pe care o pot dobandi.

     

    Octavian Radu, proprietarul RTC Holding, marturisea ca se considera un consultant suficient de bun pentru a-si restructura pe cont propriu grupul de firme. Pe de alta parte, reorganizarile marilor societati de stat au fost si sunt o paine buna. Dupa cum generatoare de contracte pentru companiile din consultanta de management sunt si investitiile straine. Doua dintre cele mai importante proiecte in Romania ale Roland Berger, bunaoara, sunt reorganizarea EMS (cumparata de ENEL) si Distrigaz Nord (achizitionat de E.ON). Cifrele sunt, totusi, mici. Cel putin deocamdata. Insa marjele de EBITDA nu sunt deloc neglijabile, mergand pana la 40-60%. Prin comparatie, in consultanta de audit acest indicator este, in general, de circa 30%, dar volumele sunt superioare.

     

    Profitabilitatea mai mare din consultanta de management e o tentatie si pentru marii auditori. „Dupa ce si-au inceput activitatea printr-o oferta specializata de servicii de audit si contabilitate, marile firme de audit s-au extins si catre alte linii de business, cum ar fi cele de consultanta fiscala, business consulting, corporate finance si chiar de avocatura in ideea de a crea un «one stop shop»“, explica Andreea Rosca, managing partner la TaxHouse, companie de consultanta fiscala afiliata la alianta internationala Taxand. Legat de ideea de „one stop shop“, cel mai graitor exemplu ar putea fi desprinderea din deja trecutul in istorie Arthur Andersen a companiei de consultanta de business Accenture, specializata mai mult pe IT.

     

    Pe plan mondial (inclusiv in Romania), diversificarea activitatii marilor auditori prin includerea in portofoliu a consultantei de management va continua. Mai mult decat atat, nu este exclusa nici varianta ca, din marii auditori, sa se nasca firme separate de consultanta de management, dupa modelul Accenture. Conflictul de interese (cazul Enron) ar fi principalul motiv pentru care ar putea aparea noi companii desprinse din Big Four.

     

    In acest moment, veniturile inregistrate de consultantii de audit reprezinta 30% din totalul pietei de management – care anul acesta poate ajunge pana la 20 mil. euro. Restul se imparte intre consultantii de management dedicati. Pe langa liderul pietei, Roland Berger, pe piata locala au inceput sa-si faca simtita prezenta si alte nume mari.

     

    De exemplu, compania condusa de Pascu se intalneste in piata cu McKinsey (afacere condusa din afara Romaniei de Andrei Caramitru, fiul lui Ion Caramitru).

     

    O antena intinsa spre Bucuresti are si Boston Consulting Group, prin intermediul biroului de consultanta The Bucharest Consulting Group, detinut de olandezul Peter Jansen, fost director al grupului de presa Sanoma Hearst. Daca profiturile bune din consultanta de management atrag companii din domenii conexe, profiturile in scadere ale companiilor reprezinta o oportunitate pentru consultanti in general.

     

    Conform unui studiu prezentat saptamana trecuta de Roland Berger in cadrul unui seminar la care a fost prezent si Burkhard Schwenker, CEO-ul Roland Berger la nivel global, profitabilitatea companiilor mici si mari a scazut in 2000-2005 de la 9,4-11,4% la 3,8-5,9%. Or, scaderea profiturilor inseamna proiecte de reorganizare, deci contracte pentru consultantii de management.

  • COMPANII: Cum se traduce in romaneste fuziunea Air France-KLM

    Clientii din Romania au simtit efectele fuziunii dintre Air France si KLM inca de anul trecut, cand cele doua companii aeriene au inceput sa lucreze impreuna pe partea comerciala. Unificarea deplina a afacerilor pe plan local se va finaliza insa abia in aprilie 2007.

     

    Un singur sediu, un singur director general, zboruri perfect armonizate si o cota de piata de 20%, cu o crestere de 8% pentru anul in curs. Asa va arata Air France-KLM spre sfarsitul primul semestru din 2007, cand operatiunile companiilor pe plan local ar trebui sa fie integrate, dupa cum spune country managerul KLM in Romania, Alexandru Dobrescu.

     

    Pentru a putea demara procesul efectiv de unificare, cele doua companii asteapta saptamanile acestea raspunsul Consiliului Concurentei la notificarea depusa pentru fuziune. „Consiliul European al Concurentei a aprobat in 2004 unificarea companiilor mama, iar pe plan local nu credem ca va fi nici o problema, mai ales ca nici Air France-KLM, nici Air France-KLM plus primul operator, TAROM, nu depasesc 50% din piata“, explica Dobrescu.

     

    Deocamdata, cele doua companii respira in ritmul impus de cartierul general de la Paris, unde rezultatele de pe primul semestru au indicat cresteri pe toata linia. Practic, unificarea celor doua companii a dus la aparitia celui mai mare operator la nivel mondial de pe piata aviatica – din perspectiva veniturilor de operare – si a unui nou lider pe piata europeana, dupa numarul de kilometri pe loc ocupat. Pe de alta parte, la nivel local, unificarea (deocamdata la nivel de oferta si operatiuni comerciale) a celor doua subsidiare din Romania (KLM Romania si Air France Romania) nu a reusit sa duca la surclasarea liderului pietei, TAROM.

     

    Cu o cota de piata de 28%, compania inca detinuta de stat se afla la opt procente distanta de Air France-KLM (cu 20% cota de piata). Tot 8% va fi si cresterea pietei in urmatorii doi ani cel putin, dupa cum spune country managerul KLM, Alexandru Dobrescu: „Pentru 2007 ne dorim o crestere in ritmul pietei, asa cum vor avea si celelalte companii de pe piata“. Anul trecut Air France-KLM a avut o cifra de afaceri de aproximativ 45 mil. euro, cu o crestere medie de 10-15%, in conditiile unei oferte comerciale comune, cu preturi in proportie de 80% identice si cu aceleasi facilitati de fidelizare.

     

    „Deja functionam ca un grup: avem locatii diferite, angajati diferiti, dar pentru client e acelasi card Flying Blue, pe care acumuleaza puncte de fidelitate indiferent daca zboara cu Air France sau KLM, activitatile sunt reglate intre echipele comerciale, oferim marilor corporatii contracte comerciale de grup, oferta comerciala e aceeasi, iar preturile (dupa un an de discutii) sunt la fel, cu variatii de 20%“, spune country managerul Air France in Romania, Rudolphe Lenoir.

     

    In acest moment, cele doua companii au opt zboruri zilnice din Bucuresti: cinci avioane Air France pleaca zilnic catre Paris, iar trei curse KLM merg la Amsterdam. „Principalul avantaj este ca un client care vrea sa ajunga intr-un punct unde nu duce nici o cursa directa are la dispozitie opt curse pe zi care il pot transporta la Paris sau Amsterdam pentru escala, iar pretul va fi acelasi“, explica Rudolphe Lenoir.

     

    Pentru 2006, KLM estimeaza o cifra de afaceri de 26 mil. euro, iar aplicarea cresterii pietei, de 8%, la cifra de afaceri a Air France de anul trecut (23 mil. euro, conform  ZF), ar duce la afaceri de aproape 30 mil. euro. La momentul incheierii anului fiscal 2006 cele doua echipe se vor unifica nu doar din punct de vedere comercial, ci si logistic: cei 13 angajati ai Air France se vor muta intr-un sediu nou, alaturi de cei 19 colegi ai lor de la KLM. „Sarcinile se vor imparti global, va fi mai usor din multe puncte de vedere“, spune Alexandru Dobrescu, adaugand ca, oricum, numarul angajatilor din Romania va fi mai redus fata de alte filiale gratie nivelului ridicat de calificare al personalului.

     

    In schimb, cele doua companii isi vor pastra in continuare flota proprie, orarul si brandul proprii, pana cand Jean-Cyrill Spinetta va decide intrarea cu un brand comun. Adica atunci cand va fi convins ca aceasta este cartea pe care cea mai mare alianta aeronautica a tuturor timpurilor trebuie sa o joace pentru se mentine in frunte.

  • Fuziunea cifrelor

    Air France-KLM este primul grup mondial in termen de cifra de afaceri, primul grup mondial de transport cargo si grupul european cu cea mai mare cota de piata. Cele doua companii au fuzionat in 2004.

     

    TRAFIC: In intervalul martie 2005 – martie 2006, traficul a inregistrat o crestere de 8,6%, la o capacitate in crestere cu 6,2%. Flota Air France – KLM a transportat 70 de milioane de pasageri, cu 6,4% mai mult decat in anul precedent.

     

    VENITURI TOTALE: Au crescut cu 10% pe parcursul anului 2005-2006, pana la 21,45 miliarde de euro, in timp ce veniturile unitare, masurate in echivalentul numarului de kilometri pe loc ocupat (EASK), au crescut cu 4 procente.

     

    PROFIT OPERATIONAL: S-a ridicat la 936 de milioane de euro, inregistrand o crestere de 69,3%, in timp ce marginea operationala a crescut de la 2,8% la 31 martie 2005, pana la 4,4% la data de 31 martie 2006.

  • EVOLUTIA CIFREI DE AFACERI

    Conform planurilor initiale, Dacia trebuia sa ajunga pe profit in 2003. Dar profitul a venit doi ani mai tarziu, in conditiile in care vanzarile din 2005 au crescut de sase ori fata de primul an de dupa privatizare.

     

    An

    Cifra de afaceri

    Profit/pierdere

    2000

       202 mil. euro

    -55,9 mil. euro

    2001

       248 mil. euro

    -74,7 mil. euro

    2002

       274 mil. euro

    -82,4 mil. euro

    2003

       360 mil. euro

    -77,4 mil. euro

    2004

       578 mil. euro

    -72,3 mil. euro

    2005

    1.199 mil. euro

     57,0 mil. euro

     

    SURSA: AUTOMOBILE DACIA

  • BANII DIN PORTBAGAJ

    Furnizorii de piese care au venit in Romania dupa Renault au investit de doua ori mai multi bani decat fabricantul francez.

     

    VALUTA FORTE: 1,2 miliarde de euro – totalul investitiilor aduse de Renault si de furnizorii* sai traditionali de piese si componente din zona Pitesti-Mioveni (ex. Lisa Draexlmaier, Valeo, Piroux).

     

    CU TOTUL: Renault si furnizorii sai traditionali au realizat la nivel national investitii de 2,5 miliarde de euro.

     

    CONTRIBUTIA RENAULT: Peste 800 de milioane de euro – investitia de pana acum a Renault. Oficialii companiei anunta investitii de 170 mil. euro pentru acest an, parte a unui program investitional de 500 de milioane de euro.

     

    FACTORUL UMAN: Aproape 25.000 de oameni lucreaza pentru Dacia si pentru furnizorii de piese si echipamente din zona. Inainte de 1989, 32.000 de persoane erau concentrate numai la Dacia.

     

    NOTA: PRODUCTIA FURNIZORILOR NU ESTE ADRESATA EXCLUSIV DACIA