REABILITARE Pana in 2013, Romania va trebui sa reabiliteze peste 8.200 de kilometri de drumuri secundare. AUTOSTRAZI Coridorul paneuropean IV Arad-Sibiu-Pitesti este prioritatea principala a guvernului la capitolul autostrazi.
TRANSPORTATORI Pentru transportatori, integrarea se va simti mai tarziu, dupa scurgerea unei perioade de tranzitie de 3 pana la 5 ani.
3,3 miliarde de litri de lapte pe an – atat are voie Romania sa proceseze din momentul in care se va integra in Uniunea Europeana, potrivit cotelor negociate. E mult sau e putin? Depinde de unghiul din care privim lucrurile. De aproape trei ori mai mica decat cota pentru lapte este cantitatea de lapte procesata, in prezent, in unitatile specializate: 1,2 miliarde de litri. Din acest unghi, negocierile la capitolul lapte arata bine. Dar consumul mediu de lapte este de zece ori mai mic in Romania fata de media europeana: 6,7 litri per capita, fata de 65-70 de litri in UE. Cauzele? Principalul motiv din care de fapt decurg si celelalte (cum ar fi interesul scazut pentru o alimentatie sanatoasa) este puterea scazuta de cumparare. Dar romanii se asteapta ca integrarea in UE sa duca la cresterea nivelului de trai, ceea ce ar insemna ca romanii vor avea ce scoate din buzunar pentru a-si umple frigiderul de lapte. Insa banii nu vor intra automat in portofelele romanilor la data aderarii, in mod magic – asa ca echilibrul dintre cota negociata de Romania si cerere nu are o baza solida. Ce se va intampla insa cand ne vom permite cu totii portia zilnica de calciu? Vor fi in rafturi suficient lapte si suficiente produse lactate romanesti? Aici ar fi nevoie de putina magie. Procesatorii de lapte din Romania sunt obligati sa se alinieze la standardele vestice, atat in privinta conditiilor de procesare a laptelui cat si a calitatilor acestuia. Momentan, suntem deficitari la ambele capitole. Din cele cateva sute de companii de pe piata laptelui, aproape toate sunt firme de dimensiuni mici care nu au suficienta forta pentru a face investitii pentru ridicarea standardelor de procesare si de calitate a laptelui O evaluare a investitiilor necesare este o intreprindere aproape imposibila. Dar o idee aproximativa o poate da Tyrom, o fabrica de prelucrare a laptelui de dimensiuni medii, din Baraolt, Covasna, care a beneficiat de o infuzie de capital de aproape doua milioane de euro in 2004. E drept, totusi, ca Romania a solicitat si a obtinut o perioada de tranzitie de 3 ani, de la momentul integrarii pana la finele lui 2009, pentru modernizarea si retehnologizarea a 28 de unitati de procesare a laptelui, precum si pentru organizarea centrelor de colectare si a celor de standardizare a laptelui. Dar un calcul simplu arata ca minim cinci sute de procesatori se vor inchide, in conditiile in care din cei circa 600 existenti pe piata cateva zeci sunt in grafic si alti 28 au primit derogare. Calitatea laptelui este un punct la care situatia e la fel de neagra. Nici macar o cincime din laptele care ajunge la poarta fabricii nu indeplineste conditiile europene, din punct de vedere al calitatii. Si-aici s-a facut o derogare. Romania a solicitat si a obtinut o perioada de tranzitie de trei ani, tot pana la finele lui 2009, pentru conformarea la cerintele comunitare a fermelor de animale de lapte si la calitatea laptelui crud obtinut. Iar investitiile necesare pentru ferme sunt uriase. Sunt necesare 8,5 miliarde de euro pentru a realiza ferme de cate zece vaci, cu tanc de racire a laptelui, explica Valeriu Steriu, presedintele Asociatiei Patronale din Industria Laptelui. E drept ca unele tehnologii traditionale de producere a unor tipuri de lactate nici nu se pot incadra in conditiile comunitare. Astfel, s-a acordat o derogare de la normele sanitar-veterinare, pentru 58 de tipuri de branza si produse lactate de vaca, oaie, capra si bivolita, produse prin tehnologii traditionale. Pentru rezolvarea acestor probleme solutia ar fi tot banii. Investitii masive in fermele de vaci. Acum, laptele nu este produs in mod sistematizat. 85% din laptele romanesc se produce in gospodarii si doar 15% in ferme. In tarile UE este cel putin invers. Asa se explica, de fapt, si interesul firmelor straine dar si al celor locale pentru investitii in zootehnie, in Romania. Numai in Timis sunt peste 10 companii italiene care au investit in ferme cu peste 500 de capete de vaci pentru lapte. La Dorna s-a orientat de ani buni catre investitiile in ferme ecologice de vaci in Moldova. Acum are in circuit 50 de ferme, dar Jean Valvis, presedintele grupului La Dorna, spune ca pana la sfarsitul lui 2005 vor fi inca 125. Lucrurile, asadar, se misca, dar ritmul va trebui sa fie suficient de alert pentru a fi realizate cotele negociate care, daca nu sunt acoperite in fiecare an, sunt pierdute, iar cresterea cererii va trebui acoperita prin importuri. Prima impresie, in privinta laptelui: romanii au obtinut mai mult decat pot face, dar mai putin decat au nevoie. Totusi, exista si o carte pe care Romania a jucat-o bine: producatorii romani au obtinut din partea UE recunoasterea si protectia denumirilor de origine si geografice pentru 70 de produse lactate, care vor putea fi produse de acum inainte numai in Romania si vandute in toata lumea sub marca romaneasca. Insa companiile din industria laptelui isi impart influenta in zone restranse. Motivul este forta financiara insuficienta pentru a acoperi, ca distributie, intreaga tara, daca avem in vedere ca laptele si produsele derivate au nevoie de conditii speciale de depozitare si transport. Asa se face ca piata este dominata de nume sonore ca Danone, Friesland sau Prodlacta, La Dorna sau Hochland. Firmele din acest esalon au puterea financiara de a ridica pretentii asupra pietei lactatelor, care se ridica la 350 de milioane de euro anual. Totusi, pentru indeplinirea standardelor comunitare, firmele din domeniul laptelui mai pot primi sprijin financiar. Cei care doresc sa realizeze investitii cu fonduri SAPARD prin submasura «lapte si produse lactate» mai au la dispozitie 22 de milioane de euro, conform informatiilor oferite de agentia SAPARD in aprilie. Spre deosebire de alte domenii, cum ar fi cel al carnii, fondurile SAPARD inca necheltuite arata ca procesatorii nu s-au prea inghesuit sa ceara bani de investitii. In 2004, membrii Comisiei Europene au aplicat amenzi cumulate de 388 de milioane de euro pentru depasirea cotei anuale de productie pentru lapte. Incrimitate au fost noua state: Austria, Belgia, Marea Britanie, Danemarca, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg si Olanda. Numai guvernul de la Roma a primit o sanctiune de 167 de milioane de euro ca urmare a supraproductiei de lapte pe care Italia a inregistrat-o in sezonul 2003 – 2004. Deocamdata, Romania nu e in situatia de a-si face griji pentru supraproductie. Dar cazul este graitor pentru fermitatea de reactie a Uniunii in ceea ce priveste respectarea regulilor.
COTA: 3,3 miliarde de litri de lapte, anual, pot fi procesati in Romania dupa momentul integrarii in UE. SITUATIA ACTUALA: In 2004 in Romania s-au produs 1,2 miliarde de litri de lapte procesat – un consum de 10 ori mai mic (6,7 litri per capita) decat media europeana.
Salam de Sibiu si carnati Plescoi – acestea sunt singurele marci romanesti din intreaga industrie romaneasca a carnii recunoscute in lume. Iar conditiile sanitar veterinare comunitare sunt indeplinite acum, cu mai putin de doi ani inainte de intrarea Romaniei in UE, de doar opt dintre cei peste 1.500 de producatori romani. Integrarea aduce vremuri grele pentru industria carnii. Numarul jucatorilor se va reduce drastic. Din cei peste 1.500 de procesatori de carne, doar opt fabrici lucreaza – acum – conform normelor europene. Alte 40-50 au primit derogare de la Asociatia Nationala Sanitar-Veterinara (ANSV) pentru a se pune la punct pana la sfarsitul lui 2009, in special in privinta igienei, desi termenul era pana la sfarsitul lui 2006. 1 ianuarie 2007 este data de la care circa 100 de producatori de mica capacitate vor avea voie sa vanda numai pe piata interna, intrucat nu respecta standardele europene. Restul vor fi nevoiti sa-si inchida afacerile. Mihai Visan, directorul executiv al Asociatiei Romane a Carnii, este de parere ca, dintre cei 100 care ar putea ramane pe piata interna, doar 60% au sanse sa indeplineasca standardele de igiena in intervalul impus de Bruxelles. Tocmai in vederea integrarii, catre domeniul carnii sunt orientate fonduri care sa ajute producatorii sa se alinieze la standardele europene: conditii de igiena stricte si conditii de calitate a produselor, inclusiv in privinta termenelor de garantie si a ambalajelor. Iar asta inseamna, pentru producatorii romani, bani de investitii. Cei care au inteles ca de felul in care respecta standardele UE depinde supravietuirea lor au inceput deja sa investeasca, unii chiar pe ultima suta de metri. Pana in 2006, pentru procesarea si marketingul produselor agricole sunt alocate 175 de milioane de euro din fonduri europene, la care se adauga 58 de milioane de euro participare de la bugetul national precum si o contributie privata (beneficiari) de 234 mil. euro. In total, proiectele valoreaza 468 de milioane de euro, din care 110 milioane (23%) revin carnii, explica Visan. Dar robinetul s-a inchis momentan, caci la inceputul lui aprilie, agentia SAPARD a anuntat ca solicitarile de finantare depasesc suma disponibila pentru submasura carne, produse din carne si oua. De fapt, valoarea creditelor angajate este de 41,15 milioane de euro, ceea ce inseamna 108% din alocarile financiare aprobate pana acum. Investitiile merg insa tot catre firmele mari care pot contracta astfel de credite. Ca sa iei fonduri SAPARD, iti trebuie bani. O data pentru realizarea proiectelor, iar expertii nu sunt deloc ieftini. Iar in al doilea rand, pentru investitii. Pentru ca un proiect cu fonduri SAPARD acopera doar jumatate din valoarea investitiei pentru care este contractat un astfel de credit nerambursabil. Iar daca la investitii producatorii de carne s-au inghesuit, la inregistrarea marcilor situatia e radical diferita. Ce inseamna, de fapt, recunoasterea si protejarea si protectia denumirilor de origine si geografice? Situatia este ilustrata foarte clar de sampanie: numele Champagne poate fi purtat doar de produsele din regiunea Cham-pagne, Franta, care sunt produse printr-un procedeu specific. Acest statut de recunoastere si protejare, la nivel international, a fost dobandit, din toata industria romaneasca a carnii, doar de doua marci: Salam de Sibiu si carnati Plescoi. Cu toate acestea, numarul de dosare depuse pentru recunoasterea unei marci este mult mai mare. Numai Agricola International Bacau a depus caiete de sarcini pentru 18 produse. Din pacate, pana in prezent, nu am primit un raspuns cu privire la aceste propuneri, spune Gheorghe Antochi, presedintele grupului Agricola Bacau. Pana la data oficiala a integrarii, nu numai ca pot fi aprobate dosare, dar mai pot fi inscrise si alte cereri. Lucru care probabil se va intampla, pentru ca producatorii din domeniu pun pret pe nume, daca luam in considerare banii investiti in publicitatea preparatelor din carne. In 2004, sumele platite pentru promovarea categoriei au depasit 13 milioane de euro (rate-card), ceea ce inseamna o crestere de 30% fata de 2003, conform informatiilor Alfacont Mediatrack. Aproape trei sferturi din piata este dominata de salam (35%), carnati (20%) si parizer (18%), care se mentin in topul preferintelor culinare ale romanilor. Totusi, pateul este eroul sectorului, intrucat a inregistrat cea mai spectaculoasa evolutie a cererii: cu peste 14%, in numai un an, fiind, de altfel, si singurul tip de produs din acest segment care a inregistrat crestere in retail. S-au inregistrat si achizitii: norvegienii de la Orkla au preluat nu demult Ardealul si nu mai departe de anul trecut Hame, cel mai mare producator ceh de conserve si pateuri a preluat 60% din actiunile Romconserv Caracal. Si in domeniul carnii, seria preluarilor a debutat cu Gourmet, care a fost absorbit de grupul de firme Caroli Foods. La randul sau, Smithfield, cel mai mare producator de carne de porc la nivel mondial, a patruns direct pe piata romaneasca la inceputul anului trecut dupa ce a cumparat, in doua etape, pentru 33 de milioane de dolari, activele fostului combinat de ingrasare a porcilor Comtim Timisoara, o facilitate gigant cu o suprafata de 222.000 de metri patrati. Indirect, americanii sunt prezenti in Romania prin intermediul Tabco-Campofrio, companie din care detin 22%. Tot Smithfield a cumparat, de la inceputul anului, 50% din actiunile Agroalim Distribution si Frigorifer Tulcea, ceea ce le va asigura o mai buna prezenta in piata. Intre pretendentii care curteaza companiile romanesti din domeniu se mai numara Zwanenberg Food Group (numarul unu in Olanda), Nikas (liderul pietei in Grecia) si Reinert (numarul trei in Germania). Pentru cei care au ezitat sa investeasca, ultimele indoieli s-au cam spulberat. Iar Romania nu e o piata de neglijat. Are 20 de milioane de locuitori si un consum mediu anual per capita de 40-45 kg, de trei ori mai mic decat media europeana. Mai greu se gasesc, insa, vanzatori, care prefera sa mai astepte sau sa nu vanda deloc. Pozitie exprimata transant de Sorin Minea, director general la Angst, care spune ca a avut mai multe oferte, pana acum. Nu vreau nici sa vand, nici sa aduc un partener. In primul rand pentru ca nu e momentul. O pozitie similara este adoptata, de fapt, de majoritatea jucatorilor procesatorilor importanti, dupa cum spune Mihai Visan. Pentru cei mai multi dintre cei peste 1.500 de producatori, urmatoarea perioada e echivalenta cu un ultim tren. Iar riscul e real, pentru ca nu mai mult de opt-noua firme indeplinesc deocamdata conditiile cerute de UE. Cine nu se aliniaza in urmatoarele circa 18 luni e condamnat la moarte.
NORME EUROPENE: Cea mai mare parte a producatorilor romani nu produc conform conditiilor de igiena stricte si conditiilor de calitate a produselor impuse de UE, inclusiv in privinta termenelor de garantie si a ambalajelor.
VIZA PENTRU UNIUNEA EUROPEANA: Doar 8 producatori din Romania indeplinesc standardele de functionare ale UE, din peste 1.500 de fabrici. Alte 50 de firme au primit inca trei ani de gratie de la ANSV pentru a se pune la punct, in special in domeniul igienei.
INVESTITII: Pentru a putea produce pentru piata europeana, producatorii romani va trebui sa investeasca masiv in tehnologie.
Dintre cei opt procesatori activi de zahar, doar trei sau patru vor ramane pe piata dupa integrarea in UE, daca luam in calcul experienta altor tari, de exemplu a Austriei. Ne asteapta si o dublare a pretului zaharului alb la raft – de la circa 0,5 euro la 1,1 euro pe kilogram. Pentru industria romaneasca a zaharului, cea mai mare incercare e respectarea cotelor. Rezultatul negocierilor cu UE a fost surprinzator de bun, daca ne uitam la performantele industriei din ultimii ani. La un consum total de peste 500.000 de tone de zahar, Romania nu a produs, in ultimul an, nici jumatate. Motiv pentru care cele aproape 440.000 de tone pe care avem voie, conform negocierilor, sa le producem par generoase. De ce am primit peste 80% din consum daca Romania nu produce nici jumatate din necesarul de consum? Avantajul a venit din partea perioadei de referinta la care s-a raportat negocierea, adica cea dintre anii 1998 si 2002, cand performantele industriei au fost mai bune. Si tot pe baza acestor ani se va face si impartirea cotelor de catre Ministerul Agriculturii – acum sunt in plina desfasurare negocierile pentru stabilirea criteriilor care vor sta la baza atribuirii cotelor. Decizia nu este usoara si trebuie sa se bazeze pe regulile si experienta tarilor europene. Mai mult, trebuie sa nu lase loc de interpretari. Presiunile sunt mari pentru obtinerea unei cote cat mai mari. Iar responsabilii din minister sunt constienti ca orice concesie facuta unuia dintre jucatori va duce la diminuarea drepturilor altuia, ceea ce duce la riscuri majore privind credibilitatea si obiectivitatea guvernantilor. Un alt risc este reprezentat de posibilele proteste internationale, avand in vedere investitorii implicati, spune Emilian Dobrescu, reprezentant general al Agrana Romania, cel mai mare procesator de zahar din Romania. Batalia se va da, in primul rand, pentru impartirea celor 110.000 de tone de zahar din sfecla, pentru ca sfecla este mai ieftina, ca materie prima, decat zaharul brut importat, ale carui cotatii la bursele internationale urmeaza sa creasca, dupa cum spun jucatorii. Si loc de dezvoltare exista – in 2004 doar 10% din zaharul consumat a fost facut din sfecla, iar cota negociata inseamna de doua ori mai mult. Acum sunt doar patru fabrici care mai fac zahar din sfecla: cea de la Roman, detinuta de Agrana, si cele de la Oradea (Diamant), Ludus (Zaharul Ludus) si Bod. In 2005, insa, si fabrica de la Corabia, detinuta de actionari libanezi, are in buget sustinerea culturilor de sfecla de zahar. De fapt, obtinerea unor cote cat mai mari inseamna nu doar profit mai mare, ci si posibilitatea de a vinde afacerile, in doi ani sau mai mult, pe bani mai multi. Cumparator ar fi – Agrana, care a declarat ca este interesata de expansiune. Vanzatorii, in schimb, se gasesc tare greu. Mai ales ca toti vor preturi mai mari. Orice are acum un pret, dupa aderare va fi de doua ori mai scump, spune Ioan Armenean, presedinte al Patronatului Zaharului din Romania. Nici jucatori prea multi nu sunt. Pentru ca acum mai functioneaza doar noua fabrici din cele 33 care erau in 89, din care doua (Buzau si Roman) sunt detinute de Agrana, care este lider de piata cu o cota de 30%. In sapte ani de prezenta pe piata romaneasca, compania a investit peste 60 de milioane de euro in domeniul zaharului. Pe piata zaharului, principalii competitori ai austriecilor de la Agrana sunt Zaharul Oradea, Lemarco si Zaharul Ludus. Fabrica de la Oradea este detinuta (50%-50%) de Pfeifer & Langen din Germania si Cristal Union din Franta, iar reprezentantii spun ca nu au nici un interes de a vinde afacerea. Cristal Diamant ocupa al treilea loc in piata, cu o cota de 18%, iar investitiile totale depasesc 6 milioane de euro. Lemarco ocupa locul doi in piata si nici nu vrea sa fie lider, pentru ca preferam sa fim profitabili, dupa cum spune directorul comercial, Dan Liviu Popovici, care a precizat ca fabrica de la Liesti are cel mai bun randament din tara, functionand noua luni pe an. Compania are capital mixt, fiind detinuta, in proportie de 50 – 50% de investitori romani si grupul american Atalanta Corporation NY. Prima fabrica de zahar privatizata, cea de la Ludus, este detinuta in proportie de 88% de o companie franceza – Sucrerie de Marquentere, iar Ioan Armenean, directorul general al societatii spune ca 2005 nu este un moment bun pentru a vinde o afacere cu zahar. Mai ales ca francezii s-au implicat serios in afacere, prin investirea a peste 8 milioane de euro. Pe piata mai sunt inca patru fabrici functionale: cea de la Bod (actionariat romanesc), Corabia (actionariat libanez), Calarasi (actionari romani) si cea de la Urziceni, parte din compania Marr Sugar, detinuta de investitorii rusi. Pentru fabrica de la Urziceni austriecii au manifestat interes si in trecut. In 2001 detineau pachetul majoritar de actiuni, dar fabrica intrase in lichidare judiciara. Din toti acesti producatori, vor ramane mult mai putini, iar logica este simpla: cele 70.000 ha cu sfecla, pentru care s-au convenit subventii, nu sunt suficiente pentru toti. Unii va trebui sa renunte la afacere, din moment ce nu vor avea sfecla pe care s-o proceseze. In schimb, cei care merg in continuare numai pe prelucrarea zaharului brut au cele mai mari sanse sa se inchida primii, pentru ca materia prima este acum contractata la bursa internationala. Situatie care se va schimba, intr-o perioada de tranzitie de 3-5 ani. Pana la urma, in Uniune nu intra zahar din afara. Nici Romania nu va mai putea aduce zahar din afara UE. Totusi, daca din 89 pana in 2004 industria zaharului s-a dovedit neprofitabila, lucrurile au inceput sa se schimbe din 2004. Anul trecut a adus vesti bune cultivatorilor de sfecla prin dublarea subventiei acordate la tona de sfecla: de la 270 de lei pe kg la 500 de lei pe kg. Aceasta decizie a creat premisele unei dezvoltari durabile, in viitor, a culturilor de sfecla, spune Emilian Dobrescu, reprezentant general al Agrana Romania, cel mai mare procesator de zahar din tara. Pentru cotele negociate de Romania la productia de zahar, suprafata optima de cultura este de circa 30.000 ha, spune Ioan Armenean, presedinte al Asociatiei Producatorilor de Zahar din Romania. Cele 30.000 ha inseamna doar 10% din ce se cultiva in 89, dar cota negociata este buna, daca avem in vedere ca productia de zahar raportata la hectar s-a imbunatatit in ultimii 15 ani. Totusi, vestile care vin dinspre Vest, nu sunt prea linistitoare. Se anunta schimbari in industria zaharului, dar care exact vor fi ele nu se poate sti mai devreme de jumatatea anului. Se discuta chiar despre scaderea cotelor de productie, la zahar, in tarile Uniunii. O hotarare de acest gen poate zdruncina toata industria vestica. Iar efectele vor fi resimtite si in Romania.
Desi consumul si pretul zaharului sunt mult mai mici decat in Uniunea Europeana, domeniul este foarte dinamic, iar urmatorii ani vor aduce si mai multe schimbari.
5 – 600.000 DE TONE: consumul anual de zahar in Romania
22 kg: consumul per capita in 2003
3,4%: cresterea consumului din primele 10 luni din 2004
90% din materia prima o constituie zaharul brut din import
46 DE EUROCENTI este pretul mediu al zaharului la raft
5.000 DE TONE de zahar alb importate din Moldova, in 2004, cu taxe vamale 0
14.000 DE TONE de zahar alb importate din Moldova, in 2005, cu taxe vamale 0
45%: taxa vamala la importul de zahar brut
90%: taxa vamala la importul de zahar alb
COTA: Romania are o cota de 440.000 de tone de zahar, anual, la un consum de 500.000 de tone. PRETURI: Pretul la raft al zaharului alb va creste de la circa 0,46 euro la aproximativ 1,1 euro, cat este in Uniunea Europeana.
PRIN SITA: Din cei 8-9 procesatori activi de zahar care exista in prezent pe piata se estimeaza ca vor mai ramane doar trei sau patru dupa aderarea la UE.
Teoretic, mass-media s-au aliniat la acquis-ul comunitar prin inchiderea capitolului Politici Culturale si Audiovizual (capitolul 20). Practic insa, va mai curge apa pe Dunare pana ce industria va functiona dupa mecanisme europene.
Apropierea mass-media romanesti de Uniunea Europeana deja se simte in acele sectoare direct vizate in negocieri: cinematografia si audio-vizualul. In primul caz, de notat ca anul trecut ponderea filmelor europene in cinematografele romanesti a crescut cu 5% comparativ cu 2003. In contextul in care distributia tuturor celorlalte productii a scazut. Insa cresterea numarului de productii europene nu s-a datorat apetitului sporit al romanilor pentru acestea sau apetitului pentru cinema, in general (dimpotriva, numarul cinefililor a scazut cu circa 500.000 de spectatori in 2004, fata de 2003). Explicatia isi are originile in capitolul 20 care prevede, printre altele, punerea unui accent deosebit asupra patrimoniului cultural comun european.
Ceea ce se traduce prin achizitia mai multor productii europene. Acelasi lucru este valabil si pentru audio-vizual. Conform aceluiasi capitol, Romania se angajeaza ca, pana la 1 ianuarie 2007, posturile de televiziune cu acoperire nationala, sa introduca treptat un procent majoritar de creatii europene si romanesti, acolo unde acest lucru este realizabil si prin mijloace adecvate. Valentin Nicolau, presedinte si director general al televiziunii publice spune ca TVR va trebui sa se apropie, pana in 2007, de prevederile legislatiei europene. Astfel ca, in 2006, 30% din programele TVR vor reprezenta productie romaneasca si europeana, iar in 2007, aceasta va constitui 50% din totalul programelor difuzate. Tot in contextul alinierii TVR la prevederile europene in domeniul televiziunilor publice, Nicolau spune ca TVR va trebui sa importe circa 10% din programele sale de la producatori independenti din alte tari, conform Directivei Televiziunea fara Frontiere.
Am facut demersurile pentru infiintarea unui birou propriu la Bruxelles suportat exclusiv din fondurile TVR si ale carui costuri sunt estimate la 8.900 euro/luna. Va trebui, insa, ca televiziunea publica sa devina din ce in ce mai activa pe piata europeana, atat prin implicarea in coproductii, cat si prin asimilarea procedurilor specifice televiziunilor publice din Europa, a spus el.
Dar apropierea de Uniunea Europeana s-a simtit cel mai bine prin noua lege a audio-vizualului (504/2002). Astfel, cel putin la nivel legislativ, minorii sunt mai bine protejati de violenta si pornografie. Aceeasi lege a reglementat mai bine teleshopping-ul, sponsorizarea, asigurarea dreptului la replica si asigurarea accesului liber la servicii audiovizuale. Si, nu in ultimul rand, noua lege a modificat regimul publicitatii la TV (mai restrictiv, in general). Cei mai afectati au fost televiziunea publica (obligata sa-si reduca numarul de minute de publicitate de la 12 la 8 minute pe ora, difuzabile numai intre programe), dar si anumiti producatori. De pilda, tigarile au fost complet eliminate din media-planurile pe TV, iar spirtoasele si-au facut loc in program la sfarsitul prime-time-ului (dupa orele 22.00).
Cum va arata integrarea publicitatii autohtone in cea europeana?
In primul rand, in outdoor, peisajul va fi lipsit de reclamele la tigari (care invadeaza panotajele in prezent). La fel, si bugetele presei scrise si cele alocate BTL-ului vor saraci ca urmare a restrictionarii publicitatii la tigari pe aceste canale. Pe de alta parte, publicitatea va castiga din alte domenii (servicii profesionale, industria hoteliera, linii aeriene, industria alimentara etc.). De fapt, diversificarea advertiserilor pare sa fie prima consecinta a integrarii Romaniei in spatiul european. Impunerea unui brand pe o piata europeana va fi mult mai sinoasa decat pe o piata autohtona. Implicit, investitiile in publicitate si PR vor deveni o prioritate a oricarui business-plan.
O alta consecinta fireasca este largirea spectrului originilor clientilor de publicitate. Un exemplu ipotetic: desi cehii sunt inexistenti in topul advertiserilor acum, foarte probabil sa asistam la o invazie de reclame la marci de bere cehesti din 2007.
Dar o certitudine a industriei va fi cresterea tarifelor la publicitate (trendul a inceput inca de pe acum la TV, pe fondul vanzarii rapide a minutelor de publicitate disponibile). Daca tarifele vor creste direct proportional cu piata (pastrandu-se proportiile investitiilor curente) sau daca vor creste spectaculos, este greu de anticipat. Privind la tarile vecine care au aderat la Uniunea Europeana anul trecut, tragerea unei concluzii ar fi prematura. Piata de publicitate neta in Europa Centrala si de Est a crescut in 2004, cu 16%, insa analistii nu estimeaza acelasi ritm de crestere si pentru 2005 (doar 10%).
Cum va arata aceasta crestere, o data cu intrarea in Uniunea Europeana? Parerea specialistilor este aceea ca Romania nu va aduce un aport sensibil la incasarile nete din publicitate, in ansamblu. Pe de alta parte insa, piata se va dezvolta spectaculos, in particular.
Mihai Ghyka, presedinte al IAA (International Advertising Association), spune ca aderarea Romaniei la Uniunea Europeana este deja factorul determinant in cresterea economica ce se face resimtita si in publicitatea romaneasca. O data cu certitudinea aderarii, spune Ghyka, reticentele investitorilor dispar, criticile se transforma in oportunitati si Romania devine noul «El Dorado» european pentru toti cei care pana mai ieri erau sceptici. Presedintele IAA mai spune ca publicitatea romaneasca va fi unul dintre marii beneficiari ai acestei tendinte. Veniturile nete vor creste substantial intr-o piata de media din ce in ce mai complexa si variata, conchide Ghyka.
Pe de alta parte, este de urmarit cat de complexe si variate vor arata mass-media acelor ani. Fotografia actuala a presei romanesti – tot mai mototolita de diversele framantari – aduce mai putin cu eticheta europeana si pare sa capete accente tot mai pronuntate de circ. Sau sa fie aceasta faramitare o consecinta fireasca a tentativei industriei de a se stabiliza, inainte de aderare? Raspunsul inclina sa fie negativ in cazul initiativelor de tip heirupist, care nu au la baza reguli de business sustenabile. La polul opus, raspunsul inclina sa fie pozitiv pentru clusterele de presa, locale sau autohtone aflate in expansiune. Daca media nou aparute sau in curs de aparitie se vor aseza pe piata mai bine decat cele existente, integrarea o va arata.
Intre faramitare si consolidare, se afla interesul pentru o felie mai buna din piata.
FARAMITARE
Valurile demisionare de la Evenimentul Zilei, Pro Sport si Adevarul, in urma carora trei noi cotidiene si-au anuntat aparitia. La acestea se mai adauga un cotidian condus de Sorin Rosca Stanescu.Plecarea redactorului-sef de la Tabu, pentru a realiza o noua revista pentru femei (caz intalnit anterior si pe alte segmente de piata: presa sportiva, presa economica etc.).
CONSOLIDARE
Pozitia SBS Broadcasting in Romania prin achizitionarea statiilor Prima TV, Kiss FM si Star FM. Conturarea unor noi clustere de presa (Academia Catavencu; National TV/FM; precum si cel condus de sindicalistii Petrom, in frunte cu Liviu Luca). Extinderea trusturilor existente cu noi licente / statii radio-TV.