Werner Schinhan este cel mai puternic om din Petrom, avand pe mana afacerile de 3 miliarde de euro ale companiei, Dragos Dinu conduce cea mai importanta companie farmaceutica, cu vanzari anul trecut de 280 de milioane de euro, iar Dan Ostahie a fondat Altex, liderul pietei de retail de electrocasnice, cu afaceri de 275 milioane de euro in 2005. Codrut Pascu este seful celei mai mari companii de consultanta din Romania, Roland Berger, si printre sarcinile sale se numara si restructurarea Romgazului, iar Florentin Banu a fondat si vandut deja 2 afaceri pentru mai mult de 15 milioane de euro.Sefa AIG New Europe Fund, Doina Popescu, administreaza investitii de peste 80 de milioane de euro si a condus consortiul de investitori care a vandut 23,3% din Orange catre France Telecom pentru mai mult de 400 milioane de euro, iar Edwin Botterman, CEO Brau Union, conduce o companie ce vinde bere de peste 160 de milioane de euro pe an. Unii dorm cu laptopul in pat, in timp ce altii nu vor sa il deschida nici macar in avion. Codrut Pascu doarme in medie 5 ore pe noapte. Doina Popescu spune, pe de alta parte, ca nu se poate trezi devreme nici in ruptul capului. Unii manageri fac sport, altii nu mai au de mult timp decat de alergat dupa clienti. Edwin Botterman nu a mai mers la sport de peste un an, dar se antreneaza la vandut bere, in timp ce Dan Ostahie invata sa se dea cu snowboard-ul. Sunt mai mult sau mai putin dependenti de tehnologie, dar nici unul nu mai scapa de mobil. Dragos Dinu a ajuns sa vorbeasca neprietenos la telefon — adica dezvolta un fel de alergie contemporana fata de mobil, in timp ce Werner Schinhan nu se simte productiv fara laptop. Florentin Banu se considera dezordonat si spune ca are o coordonata fixa: laptopul. Codrut PascuManaging Director al Roland Berger RomaniaConsultanta fara ore suplimentareDorm cate 4-5 ore pe noapte. Am programul in acest fel cam de 10 ani incoace. Diminetile mele bucurestene sunt cele mai placute, pentru ca ma trezesc la ora 7:30 si vad soarele care imi bate in geam, iar geamurile casei mele sunt foarte mari! Cand nu sunt in Bucuresti, ma trezesc mai devreme, chiar si pe la 4-5. Din Floreasca pana la serviciu fac aproximativ 15 minute. Am si sofer si masina de serviciu, dar imi place sa conduc. Asa ca imediat dupa ce fac rondul in Piata Victoriei iau amenda. Da, ziua si amenda. Si, culmea: de la acelasi politist! De doua ori m-a prins fara centura. Cand ajung la serviciu nu beau cafea, pentru ca nu imi place, dar asist pasiv la discutia matinala a colegilor mei care isi beau cafeaua. Citesc presa. Imi plac Business Magazin, The Economist si Harvard Business Review. Din ziarele romanesti citesc despre banci, pentru ca sunt de mare interes pentru sectorul consultantei, si informatiile bursiere le iau din Bursa. Joc la Bursa, dar nu ma uit la cotatii zilnic, pentru ca stau mai mult pe pozitii, nu sunt activ pe termen scurt. Merg la Viena trimestrial pentru intalnirea regionala a Roland Berger. O data pe an ma intalnesc cu Roland Berger insusi, care este inca implicat, mai ales cand vine vorba de clienti mari precum Deutsche Bank, ABB sau E.ON. E un tip care face asocieri deosebite si cunoaste foarte multa lume. De obicei, discutam despre situatia economica a Romaniei, iar ultima data am discutat si despre Brancusi. O zi normala de lucru, in Bucuresti, incepe cu multe intalniri, pe care mi le programez dinadins dimineata. Cred ca durata optima a unei intalniri este de o ora, si cel mai mult imi displace la un sef sa nu gestioneze timpul corect si sa-si tina angajatii peste program. Lucrez mult cu grafice si chart-uri in Powerpoint, pentru ca vreau sa ma fac inteles, sa fie totul clar, iar clientul sa se simta confortabil. Adica sa poata sa spuna cand nu intelege ceva. Asa e stilul meu: sa ma imprietenesc cu clientul, sa stabilesc o relatie pe termen lung si sa il fac sa revina. 70-80% din clientii nostri sunt “repeat clients””, adica clienti care revin. Este un mod de lucru la care tin foarte mult. Daca am timp, in jur de ora 13-14 ies la masa in Uptown, restaurantul meu preferat. Imi place sa mananc Tuna Stake sau pui cu smantana si rosii uscate. Mai merg si la un restaurant japonez, Kyoto, unde mananc Unadon, adica un fel de mancare pe baza de anghila, cu sos Teriyaki si cu orez. Lucrez mult cu asistenta mea. E o persoana eficienta si ii deleg cat mai multe sarcini, de la corespondenta la evidenta meeting-urilor. Cel mai tare la birou ma enerveaza sa rezolv problemele de Powerpoint. Se intampla ca uneori, colegii mei sa nu inteleaga ce le spun sau sa nu stie sa ilustreze ceva. Atunci trebuie sa le explic in detaliu si sa facem impreuna prezentarile. Dupa 16-17 imi rezerv cel putin 3 ore pentru lucru individual. Ma uit pe prezentarile mele si vin cu input.Termin ziua de lucru in jur de 8 seara. De obicei, ies in oras. Orbitez in jurul locurilor in care sunt prietenii mei: La Belle Epoque, in Dorobanti sau in Amsterdam Cafe. Fac mult sport. Joc squash cand nu e vremea buna si mult, mult tenis cand e soare afara. Squash-ul este chiar un sport periculos, desi nu pare. De citit citesc mai ales in avion si in tren. Imi place romanul istoric si geopolitica. O carte foarte buna pe care am citit-o recent este “”Fooled by Randomness””, de Nasim Taleb, despre un hedge fund manager din valul “”contrarian-ilor””.Florentin BanuCEO Banuinvest, Interpart, BanuconstructUn rucsac, 3 telefoane si un laptopCalatoresc foarte mult. Mi se intampla o data sau de doua ori pe saptamana sa iau un avion dimineata devreme din Timisoara, unde locuiesc, sa particip la 3-4 intalniri cu diversi parteneri de afaceri la Bucuresti sau in Germania pe parcursul zilei, iar seara sa iau din nou avionul spre casa. Deplasarile nu dureaza niciodata mai mult de 4 zile. Ma impart intre Romania, unde sunt afacerile mele, Germania, unde am cumparat recent 51% din actiunile unei firme de inginerie care imi furnizeaza know-how si clienti, si Austria, unde ma duc sa gust civilizatia. Cand sunt pe drumuri nu ma despart niciodata de rucsacul meu, care imi asigura independenta. In el am laptopul, cate un dispozitiv pentru conectarea la Internet wireless pentru fiecare tara si 3 telefoane, actele, pasaportul si cardurile bancare. Cand sunt in Timisoara nu am un program fix, nu sunt un workaholic. Activitatea mea nu este munca, eu o vad ca o pasiune. Iau investitiile mele ca pe o provocare personala, succesul printre antreprenori se masoara in banii pe care poti sa-i faci.Sunt un dezordonat, singurele coordonate fixe fiind laptopul si actele personale, nici macar presa nu o citesc zilnic.Nu mai am atributii executive in nici una din afacerile mele, constructii, investitii imobiliare, centrul sportiv, cu exceptia companiei ce activeaza pe piata componentelor pentru industria auto. In curand imi voi delega atributiile si in aceasta afacere. Cu toate acestea, ultimul cuvant imi apartine cand vine vorba de administrarea afacerilor in care sunt implicat.Nu mi-am adunat toate afacerile intr-un singur sediu, pentru moment cartierul general il am la fabrica de componente auto, un proiect pentru care am planuri mari si in care vom investi masiv in viitorul apropiat…Pe data de 10 a fiecarei luni, primesc raportarile financiare de la managerii fiecarei companii in care sunt actionar. De multe ori le analizez in avion sau cand calatoresc. Nu organizez de obicei sedinte cu toti managerii companiilor, discut cu fiecare separat. Raspund la telefon doar managerilor, clientilor si apropiatilor mei. Uneori mai organizez conferinte telefonice.Mi-ar fi imposibil sa traiesc fara telefonul mobil, sunt zile cand primul lucru pe care-l fac cand ma trezesc este sa rezolv la telefon o parte din problemele zilei.Am un loc favorit unde mananc in Timisoara, Camelot, un restaurant unde se poate manca cu mana. De altfel, mananc zilnic la fast-food-uri. Traiesc simplu, nu-mi plac fitele, deocamdata locuiesc intr-o garsoniera, dar ma voi muta in curand. Luna trecuta am vrut sa ma aerisesc si am plecat cateva zile in Austria, unde am o proprietate, si m-am plimbat cu bicicleta cateva sute de kilometri. Toata distractia m-a costat cam 3.000 de euro, din care 2.000 de euro au fost cheltuiala cu cele doua biciclete, dar aerul liber si miscarea mi-au facut foarte bine. Uneori joc ping-pong in sala mea de sport.Edwin BottermanCEO Brau Union””E mai amuzant sa vinzi bere decat petrol””Nu pot sa spun ca am un sablon al unei zile de lucru. Uneori ma trezeste noaptea un gand dupa care nu mai pot sa adorm, dar in general ma trezesc in jurul orei 7. Dimineata nu ma grabesc, prefer sa imi urmez in liniste ritualul. Dupa ce-mi beau cafeaua intru pe Internet ca sa ma pun la curent cu stirile internationale pe BBC World si apoi ma uit la prognoza meteo — asa imi dau seama cat de gros trebuie sa ma imbrac si estimez cam cata bere vom vinde in urmatoarea perioada. De obicei nu prea am timp sa citesc ziarele, ma uit doar pe titluri si daca imi atrage ceva atentia, citesc articolul respectiv seara sau in masina.Am inceput deja sa citesc si ziare romanesti. Inteleg destul de multe, dar inca nu ma incumet sa vorbesc. Nu am mai facut nici un curs de 2 luni pentru ca nu imi mai ramane timp pentru studiat. Una dintre ambitiile mele profesionale este sa nu parasesc biroul decat atunci cand lista de e-mail-uri din inbox-ul meu reuseste sa incapa pe ecran. Vizitele din teritoriu imi sunt foarte importante. tin foarte mult sa ma intalnesc cu angajatii si imi rezerv 4 zile pe luna pentru a vizita fabricile si magazinele noastre. Am vazut deja o data toate fabricile noastre de cand am venit in Romania si ma pregatesc pentru un al doilea tur. Imi place sa-mi anunt vizita cat mai tarziu ca sa nu se poata pregati in amanunt pentru venirea mea. In industria berii trebuie sa fii deschis, berea este cel mai adesea un pretext social, iar asta se vede in felul in care lucreaza oamenii. E mai amuzant sa vinzi bere decat sa vinzi petrol. De aceea nu am un secret pentru eliberarea de stres. Singurul lucru pe care il fac in acest sens este sa ma schimb imediat de hainele de birou atunci cand ajung acasa, uneori inainte sa salut pe cineva. A, da? si beau o bere! Nu ma omor dupa mersul la fitness, prefer activitatile de outdoor. Imi place mult golful dar in Bucuresti este cam greu, pentru ca nu sunt terenuri decat in afara orasului. Am calatorit mult si am lucrat in diferite parti ale lumii. Am locuit pe rand in Rwanda, Zair, Spania, Amsterdam. Cam o data pe luna, merg in Bruxelles, pentru ca acolo sunt copiii mei. Doina Popescu Country Manager, AIG New Europe Fund””Am delegat cam tot ce se poate delega””Un lucru e clar: nu pot sa ma trezesc devreme. Desi i-am promis fiicei mele ca o voi duce la scoala, dupa ce ia admiterea la colegiul Mihai Viteazul, mi-am dat seamna ca programul acestui liceu este prea dur. Ea incepe scoala la 7.30 si ar insemna sa ma trezesc la 6.30. Imposibil! Asa ca pustoaica se duce singura la scoala si isi face singura si micul dejun. Inainte sa plec de acasa ma uit la EuroNews si la CNN ca sa mai urmaresc pietele de capital, evolutia euro si a dolarului. EuroNews este un “”must””, ma mut pe CNN doar daca mai am timp. In general, diminetile incep cu o sesiune de e-mailing si continua cu telefoane. Imi iau mail-ul acasa, vreme de o ora, inainte de a pleca spre serviciu. Uneori ajung la serviciu cu telefonul inca la ureche, cu conversatii care dureaza pe toata durata drumului. Urmatorul punct pe agenda este sa citesc ziarele: Bursa, Ziarul Financiar si Capital. Piata bursiera este extrem de interesanta pentru mine; ca fond de investitii, niciodata nu stii de unde ti se iveste o oportunitate de exit. Ajung la serviciu, unde lucrez cu o echipa mica, pentru ca asa e in private equity — nu e nevoie de multi oameni. Suntem trei oameni in total: eu, asistenta si colegul meu care este “”associate”” si se ocupa de analize financiare. Deseori sunt nevoita sa stau pana seara tarziu la birou pentru ca am tot felul de conference call-uri cu New Yorkul, Varsovia si cu Asia. Fondul nostru de investitii lucreaza la nivel global, si cand trebuie sa impaci patru fusuri orare, solutia este sa alegi o ora potrivita pentru toata lumea. Doua-trei cafele pe zi imi sunt de ajuns si intotdeauna mi le face asistenta mea. Ca sa nu imi ies din fire, cafeaua trebuie facuta repede si bauta la fel de repede. La fel si celelalte lucruri: de la a face o copie pana la a intocmi un raport, vreau ca totul sa fie prompt. Oricum mi-am delegat tot ce se poate delega: cumparaturi, menaj. Ca sa am mai mult timp, bineinteles. In materie de mancare, cel mai mult imi place sa mananc feluri usoare: salate sau peste, si cand mananc in oras, aleg Uptown, pentru atmosfera. Ziua mea de lucru se incheie pe la ora 21. In general, jumatate din timp sunt pe drumuri: cel mai mult calatoresc in Varsovia, in Bulgaria sau in Ungaria, deci folosesc destul de mult tehnologia de ultima generatie: cu toate astea, nu deschid laptop-ul in avion: prefer sa citesc in loc sa lucrez pe laptop, pentru ca mi se pare riscant sa vada cineva informatiile pe care le am — scaunele sunt foarte apropiate si nu vreau sa mi se uite cineva peste umar. Asadar, cand zbor, prefer sa citesc. Oricum imi place la nebunie sa citesc si sa ascult muzica. Uneori citesc si cinci carti in paralel. Acum citesc o carte despre civilizatia Teotihuacan, ?Mr. China? de Tim Clissold, “”Impreuna”” de Anna Gavalda si “”Cartea gesturilor””. Dan OstahieCEO Altex””Business-ul ca o cursa de masini””In ultima vreme ma implic destul de putin in companie. Conducerea executiva a companiei este practic asigurata de directorii executivi. Ei se ocupa de tot ce tine de bugete, planificare, tot ce tine de procesul executiv. Avem cate o sedinta saptamanala in fiecare luni dupa-amiaza care nu dureaza mai mult de 2 ore. Atunci discutam rezultatele analizelor din cadrul fiecarui departament sau vedem ce urgente au mai aparut. In felul acesta am mai mult timp liber, pe care il dedic familiei. In urma cu cativa ani, la inceputurile afacerii, lucram in unele sambete, dar acum acest lucru nu se mai intampla. In unele weekend-uri, insa, organizez vizite cu angajati din cadrul companiei la mari centre comerciale din Europa. Cel mai mult mi-a placut Xanadu din Madrid. Imi plac sporturile de iarna, dar nu am o destinatie anume preferata, cum ar fi Elvetia sau Austria. Anul acesta am inceput sa iau primele lectii de snowboard, sunt inca la inceput. Practic aproape orice sport am ocazia.Imi place sa vizitez magazinele mele, dar si ale competitiei. Sunt foarte receptiv la tot ce inseamna retail, nu doar cel de electrocasnice. Nu fac mistery shopping in magazinele mele, pentru asta avem contracte cu firme specializate care ne furnizeaza rapoarte periodice. Cele mai pretioase informatii le primesc insa din interiorul companiei. Comparam ce se intampla pe piata noastra cu situatia din tari precum Ungaria, Cehia sau chiar Bulgaria.Sa conduci un business cu o cifra de afaceri de peste 270 de milioane de euro, anul trecut, este ca atunci cand ai conduce o masina: ai niste reguli, o sosea cu limitarile ei si, bineinteles, masina. Din punctul acesta de vedere, eu nu conduc un Ferrari, spre exemplu, pentru ca business-ul cu electrocasnice trebuie sa fie popular. Spre deosebire de o multinationala, la noi regulile si rutinele sunt mai putine, mai simpliste. Incercam sa ne corelam cu evolutia pietei, aplicand regulile din sailing. Incercam intotdeauna sa folosim cresterea pietei pentru a ne majora afacerile, dar, pe de alta parte, trebuie sa “”strangem panzele”” cand piata este in declin.Werner SchinhanVicepresedinte PetromManaging Comittee dupa salata de fructeMa trezesc pe la 6. Nu iau nici un fel de mic dejun dimineata. Beau o cafea si un suc de portocale alaturi de sotia mea si ascultam Romantic FM. Ajung la munca intre 7:45 si 8:00 si primul lucru pe care il fac este sa-mi citesc mail-urile, care sunt cam 80 pe zi si imi rapesc aproape doua ore. “”Operatiunea mail”” dureaza in jur de o ora jumate-doua. Dupa ce termin, citesc presa, in special internationala. Cinci ziare imi atrag atentia zilnic, printre care se numara Financial Times. Dupa toata aceasta informare, de obicei servesc o salata de fructe aici la birou. Rareori parasesc incinta cladirii pentru a manca, pentru ca nu am timp. Ma interesez de cotatiile produselor petroliere cam o data pe zi, seara. Nu sunt un impatimit al Bursei de Valori, dar urmaresc actiunile Petrom. Daca este luni si ceasul arata ora 10, este Internal Jour Fix. Este sedinta in care ma intalnesc cu trei sefi de departament. Tot luni, incepand cu ora 16:30, timp de 2-3 ore are loc Managing Committee la care participa sase persoane. Care sunt cei sase? Capii Petrom. Gheorghe Constantinescu – director general, Werner Ladwein – membru al comitetului executiv, responsabil cu activitatile de explorare si productie, Jeffrey Rinker – membru al comitetului executiv, responsabil cu activitatea de rafinare si produse petrochimice, Tamas Mayer – membru al comitetului executiv, responsabil cu activitatea de marketing, Reinhard Pichler – director financiar si subsemnatul. Agenda de discutii este stabilita in vinerea de dinaintea MC-ului. Tot ce se hotaraste in cadrul acestor intalniri este delegat unor anumiti responsabili. De doua ori pe luna ma intalnesc cu analistii bursieri. Avem o relatie buna cu acestia si de obicei intalnirile nu dureaza mai mult de ora si un sfert. Nu calatoresc exagerat de mult. Fac cam 4-5 calatorii pe an, in interes personal, si ma duc cam de 2-3 ori pe trimestru la Viena, la sediul central al OMV. Am un laptop, un telefon, fara de care pot supravietui, dar nu pot fi productiv, si cardul Vodafone, care imi permite sa-mi iau calculatorul si in vacante. Vinerea incerc sa plec mai devreme acasa. Dragos DinuPresedinte A&D PharmaSedintele eficiente nu dureaza mai mult de 2 oreSunt cel mai matinal din familie: ma trezesc mereu pe la ora 7 si profit de linistea diminetii pentru a incepe ziua cum trebuie. Pregatesc cafeaua pentru toata familia si dau drumul la televizor pe Realitatea TV. Micul dejun joaca un rol important in viata mea — este masa principala a zilei si tin foarte mult la ea, pentru ca de obicei nu mananc la pranz.La birou ajung pe la ora 9, si primul lucru pe care il fac este sa citesc presa nationala. Apoi trec in revista raporturile de vanzari de pe ziua anterioara. Dupa-amiaza vine si randul presei locale. De multe ori articole din cotidienele locale m-au inspirat, si pornind de la acestea, am pus baza unor proiecte de succes. Stabilesc agenda si incerc sa intercalez zilele in care ma ocup de Sensiblu si Mediplus. Intotdeauna imi rezerv o ora pe zi pentru chestiunile urgente sau neplanificate.Nu programez niciodata sedintele inainte de ora 10, iar cele mai eficiente nu trebuie sa dureze mai mult de 2 ore. De doua ori pe luna conduc meeting-ul de board, dar acesta, fiind mai complex, se intinde de obicei peste trei ore. Mi se reproseaza foarte des ca vorbesc sec si neprietenos la telefon, dar asta este numai deoarece prefer relationarea cu oamenii, iar la telefon incerc sa fiu scurt si la obiect. De fapt, cam 50 — 60% din timpul petrecut la serviciu il aloc comunicarii directe cu angajatii, colaboratorii nostri sau autoritatile. Ziua de lucru se incheie de obicei pe la ora 19 sau 20. Serile le rezerv exclusiv familiei mele si prietenilor. Imi place foarte mult sa fac miscare, sa petrec timp in aer liber, si de aceea joc fotbal, tenis si o data pe saptamana merg la sala. Fotbal joc in fiecare duminica, de 20 de ani cu aceeasi parteneri, vecinii din cartier, si sunt un fan devotat al Stelei. Pescuitul este insa de departe cea mai mare pasiune a mea, iar vara ii rezerv acestui hobby cam doua weekend-uri pe luna. Pescuitul inseamna poezie, relaxare, emotii si triumf. Locul meu preferat este Delta Dunarii si incerc sa ajung acolo cat mai des. Un alt avantaj al Deltei este ca nu prea am semnal la telefon, asa ca mai scap de problemele de la serviciu. Pe de alta parte cea mai mare parte a partenerilor mei de pescuit sunt colegi de serviciu, asa ca tot despre afaceri ajungem sa discutam, dar macar o facem intr-un cadru relaxat.”