BusinessMagazin

Tag: Grecia

  • Leszek Balcerowicz: Esticii nu cred in socialism

    “In Europa Centrala si de Est exista mai putini oameni care cred
    in socialism, comparativ cu anumite tari din Europa Occidentala”, a
    spus economistul, intr-un interviu pentru Central Europe
    Digest     in cursul caruia a fost intrebat de impactul crizei din
    Grecia asupra altor tari candidate la zona euro.

    In opinia lui Balcerowicz, sectorul public in Bulgaria sau
    Romania nu este supradimensionat, ca in Grecia, iar angajatii din
    sectorul public nu beneficiaza de privilegiile extinse ale
    omologilor lor eleni. Aceasta este o deosebire importanta intre
    Grecia si tarile din Est considerate printre cele mai expuse la
    riscurile ce decurg din criza elena.

    Fost ministru de finante si guvernator al bancii centrale
    poloneze, considerat arhitectul iesirii din tranzitie a tarii sale
    prin mijlocirea “terapiei de soc”, Balcerowicz crede in continuare
    in sansele zonei euro de a exista ca proiect viabil si de a ramane
    atractiva pentru tarile candidate. “Daca anumite tari ale zonei
    euro au fost indisciplinate fiscal, aceasta nu schimba valoarea
    zonei euro in sine. Pentru tari ca Polonia, Ungaria sau Romania,
    comertul lor se face in principal cu tari ca Germania, Franta,
    Italia, Spania sau Olanda. A adopta aceeasi moneda ca si
    principalii lor parteneri comerciali ar oferi un impuls economiilor
    lor, prin cresterea concurentei si o transparenta mai mare. Asa
    incat ceea ce s-a intamplat in Grecia nu submineaza ideea de la
    baza zonei euro, ci subliniaza importanta disciplinei fiscale”,
    declara economistul.

    Leszek Balcerowicz considera ca sunt doua concluzii care trebuie
    desprinse din criza greceasca: prima, ca Pactul de Stabilitate si
    Crestere in zona euro, care fixeaza criteriile de performanta
    economica si fiscala pentru tarile membre, trebuie aplicat si poate
    chiar intarit; a doua, ca atata vreme cat tarile zonei euro nu se
    mai pot folosi de politica monetara proprie spre a absorbi socurile
    externe, ele trebuie sa aiba la dispozitie alte mecanisme care sa
    compenseze pentru pierderea accesului la politica monetara. “Cel
    mai important dintre aceste mecanisme este flexibilitatea economiei
    – piete libere si in special piata muncii”, spune el. “O conditie
    pentru functionarea corecta a zonei euro este deci aplicarea unor
    reforme care sa echilibreze diferitele rigiditati din interiorul
    pietelor, astfel incat economia sa faca fata mai bine
    socurilor.”

  • Are FMI o strategie de iesire din criza?

    Problema e ca FMI nu va mai putea sa ramana multa vreme
    indulgent cu tarile pe care le finanteaza, fiindca risca sa nu mai
    aiba fonduri pentru viitoarele crize, care vor veni probabil din
    Japonia sau China, afirma economistul Kenneth Rogoff, profesor de
    economie si politici publice la Harvard.

    “Intrebarea pentru FMI in Europa nu este daca are un plan viabil
    de implicare, ci daca are o strategie viabila de iesire”, afirma
    Rogoff, intr-un comentariu distribuit de Project
    Syndicate    .

    Daca Fondul isi pierde credibilitatea de catalist al reformei
    bugetelor, pachetele financiare generoase pentru tarile europene nu
    vor servi decat sa exacerbeze marea criza globala a datoriilor
    publice, care mocneste nu numai in Europa, ci si in SUA, Japonia si
    in alte zone, scrie economistul american. “Cresterea economica
    lenta, imbatranirea populatiei si deficitele publice in continua
    crestere formeaza un mix periculos.”

    Ca fost economist-sef al FMI, Kenneth Rogoff are toata
    autoritatea de a spune ca rolul de baza al FMI a fost, dupa al
    doilea razboi mondial incoace, de a sustine redresarea economiilor
    afectate de razboi, iar pana la actuala criza financiara, cele mai
    multe economii europene s-au considerat prea bogate pentru a se
    umili cerand asistenta financiara Fondului. Acum insa, dupa
    revenirea in forta a FMI in marile economii est-europene, din
    Ungaria si Romania pana in Ucraina, tarile zonei euro sunt de acord
    ca o implicare a institutiei nu este exclusa nici pentru Grecia,
    nici pentru Portugalia, Spania, Italia sau Irlanda, daca va fi
    nevoie.

    Revenirea Fondului are insa loc dupa ce “retorica populista din
    cursul crizei asiatice din anii ’90 l-a castrat”, determinand pana
    si tarile africane sa se fereasca de FMI ca de ciuma si sa prefere
    sa ia credite de oriunde din alta parte, de pilda din China. Daca
    decizia G20 de a creste de patru ori finantarea pentru Fond a
    rezolvat problema fondurilor, problema parghiilor FMI ramane insa:
    vechea severitate proverbiala a institutiei fata de indisciplina
    fiscala a debitorilor s-a dus.

    “Daca FMI ar impune conditii dure, ‘nemtesti’ pentru a da bani
    unei tari, ar risca sa provoace imediat opozitie si intrarea in
    incapacitate de plata a tarilor respective, ceea ce e ultimul lucru
    pe care si-l doreste. Pana acum, de pilda, s-a dovedit destul de
    bland in Europa de Est, sustinand programe care depind de proiectii
    optimiste atat asupra cresterii economice, cat si a restrictiilor
    bugetare”, sustine Rogoff.

    Or, FMI trebuie sa gaseasca o cale de a iesi din aceasta
    situatie, intrucat, chiar si cu resursele financiare majorate de
    care dispune, nu va putea face fata la infinit unor debitori carora
    li se tolereaza perpetuarea problemelor fiscale de frica de a nu le
    provoca incapacitatea de plata. In fond, si tari care au beneficiat
    de asistenta FMI au ajuns in incapacitate de plata: Argentina,
    Indonezia sau Uruguay sunt exemple recente, afirma economistul
    american.

    In cazul Romaniei, dupa cum stim, atitudinea FMI de la inceputul
    programului de imprumut stand-by de 12,9 miliarde de euro inceput
    in mai 2009 a fost de a accepta modificarea succesiva a tintelor de
    deficit bugetar, respectiv de a accepta, in premiera absoluta in
    istoria institutiei, folosirea a jumatate din fiecare transa de
    imprumut pentru finantarea deficitului bugetar, in loc de a cere ca
    toti banii sa fie folositi pentru sustinerea rezervei valutare.

    Comentariul lui Kenneth Rogoff poate fi ascultat printr-un

    click aici    .

  • Suntem in pericol sa ajungem ca Grecia?

    In 1979 aparea pe ecrane filmul “Sindromul chinezesc” despre un
    accident la o centrala nucleara americana; titlul este o metafora
    despre consecintele accidentului – miezul reactorului, topit, poate
    traversa globul pamantesc si poate ajunge in China. Lansat cu numai
    doua saptamani inainte de accidentul de la Three Miles Island,
    “China Syndrome” a devenit un blockbuster premonitoriu. Facand o
    analogie, ne putem intreba astazi in ce parte a Europei poate iesi
    materia topita in care s-a transformat economia Greciei? In
    Bulgaria, Romania sau Serbia, ca state cu investitii grecesti si cu
    o prezenta notabila a bancilor elene, sau poate in Franta ori
    Germania, tari cu expunere mare la datoria Greciei?

    BUSINESS Magazin a intrebat o serie de manageri, analisti si
    economisti despre sansele ca Romania sa repete, in contextul crizei
    economice, scenariul grecesc. Este un subiect care isca reactii
    puternice, cam in felul in care reactionau cei intrebati, in toamna
    anului 2008, despre posibilitatea ca Romania sa resimta criza
    economica care trecea atunci oceanul, din Statele Unite spre
    Europa. Situatia Greciei, un stat cu care avem legaturi economice
    puternice – banci, investitori, relatii comerciale, francize,
    turism – a generat la Bucuresti atat dezbateri, cat si un val de
    temeri – ar putea ajunge si Romania in aceeasi situatie?

    Nu este vorba de repetarea unui anume scenariu de indatorare sau
    de raportarea la Bruxelles de date eronate, ci de posibilitatea ca
    statul sa ajunga in situatia sa nu mai poata sa isi finanteze
    bugetul, sistemul de sanatate si cel de pensii din cauza
    administrarii fiscale defectuoase. Mai poate fi vorba de o economie
    in letargie, incapabila sa isi revina din cauza lipsei de resurse
    pentru investitii, de scaderea consumului si a investitiilor sau
    chiar de tulburari sociale iscate de nemultumirile salariatilor
    bugetari care nu-si primesc banii sau isi vad lefurile
    diminuate.


    DE LA ZERO LA 50% SANSE. “Cred ca este o chestiune de
    timp pana sa ajungem in situatia Greciei. Sase, opt, 12 luni.
    Suntem de fapt deja in situatia lor, statul este falit”, sustine
    Radu Merica, presedintele Camerei de Comert si Industrie
    Romano-Germane, cel care a condus timp de cinci ani afacerile lui
    Ion }iriac. Radu Merica gaseste multiple asemanari intre Romania si
    Grecia: “Suntem exact ca si Grecia. Sunt practic aceleasi conditii:
    coruptie mare, eficienta creditelor e mica, banii se duc prin tot
    felul de paradisuri fiscale si nu se intorc, alaturi de o
    ineficienta fiscala la nivel institutionalizat. Singurul nostru
    avantaj, fiindca am avut mereu un rating de tara slab, este ca nu
    suntem la fel de indatorati ca ei – la nivel personal si la nivel
    de tara”.


    La polul opus se situeaza Rasvan Radu, CEO si presedinte
    executiv al UniCredit Tiriac Bank, care considera ca o asemenea
    tema nici macar nu merita discutata, intrucat deosebirile dintre
    situatiile celor doua economii sunt mult prea mari. “Chiar refuz sa
    comentez pe o astfel de tema”, spune el. “Nu exista niciun risc ca
    Romania sa ajunga in situatia Greciei. Parametrii macroeconomici
    sunt cu totul altii, iar noi avem in plus si garantia FMI”, afirma
    bancherul. Acordul cu FMI a oferit Romaniei nu numai un instrument
    de protejare a rezervei valutare si implicit a monedei, ci si
    credibilitate fata de investitori si un cadru extern de
    monitorizare stransa a politicilor interne, de care Grecia a fost
    lipsita, ceea ce a si permis Atenei sa scape cheltuielile de sub
    control si sa recurga la prezentarea pentru Bruxelles a unor date
    statistice nereale privind deficitul bugetar.

  • Grecia, simbolul problemelor viitoare ale Europei

    Vasia Veremi o fi avand doar 28 de ani, dar fiind coafeza in
    Atena, e foarte constienta ca, potrivit unei legi inca in vigoare
    si care catalogheaza meseria ei in clasa celor potential daunatoare
    sanatatii, are dreptul sa se pensioneze la 50 de ani.

    “Eu folosesc sute de substante chimice in fiecare zi, coloranti,
    amoniac si altele”, spune ea. “Credeti ca nu e riscant? Oamenilor
    ar trebui sa li se dea dreptul sa se pensioneze la o varsta
    decenta. Nu suntem facuti sa traim 150 de ani.” Poate ca nu, dar e
    dificil sa explici strainilor de ce guvernul grec a identificat cel
    putin 580 de categorii de munci potential daunatoare, care le dau
    dreptul celor ce le practica sa se pensioneze la 50 de ani in cazul
    femeilor si la 55 de ani in cazul barbatilor.

    Sistemul pestrit al pensionarilor anticipate din Grecia a
    contribuit la scaparea de sub control a cheltuielilor de la buget,
    ceea ce a dus la criza datoriei publice cu care se confrunta tara
    in prezent. Numarul pensionarilor va creste accelerat in anii
    urmatori, iar investitorii vad ca statul nu are suficiente rezerve
    pentru a acoperi astfel de costuri, ceea ce face si mai greu pentru
    Grecia sa se imprumute la dobanzi rezonabile. Ca o consecinta a
    deceniilor de targuieli intre sindicatele puternice si guvernele
    slabe, Grecia a promis pensionari anticipate pentru circa 700.000
    de oameni, adica 14% din forta de munca a tarii, ceea ce duce la o
    varsta medie de pensionare de 61 de ani, una dintre cele mai mici
    din Europa.

    Legea include si unele munci periculoase, ca mineritul si
    dezamorsarea de incarcaturi explozive. Ii protejeaza si pe
    prezentatorii de radio si televiziune, care se presupune ca risca
    imbolnaviri cu bacterii din microfoanele folosite, si pe
    instrumentistii suflatori, care pot avea reflux gastric cand canta
    la instrumentele respective. Grecia s-ar putea sa ofere doar un
    indiciu timpuriu pentru problemele care stau sa vina. Tari mai
    mari, ca Germania, Franta, Spania si Italia, s-au bazat zeci de ani
    pe un stat foarte larg la punga, finantat de un sistem rigid de
    impozite menite sa mentina pacea politica. Acum, guvernele sunt
    presate sa-si reevalueze angajamentele generoase cu privire la
    pensii, confruntate fiind cu cresterea numarului de pensionari,
    dupa ce criza economica a scos dintr-odata la suprafata cel putin o
    parte din aceste costuri ascunse.

  • FMI încearca sa inteleaga rolul pe care il va detine in programul de sustinere a Greciei

    La o zi dupa ce liderii din zona euro au convenit sa acorde
    imprumuturi bilaterale coordonate Greciei cu sprijinul FMI,
    oficialilor institutiei de la Washington le este neclar cum vor fi
    accesate resursele Fondului si cum vor impune conditiile care fac
    parte de obicei dintr-un acord de finantare.

    Intr-un comunicat foarte scurt, FMI a informat ca monitorizeaza
    situatia si este gata sa evalueze orice solicitare de
    asistenta.

    Mai multe amanunte pe www.mediafax.ro

  • Vom avea un Fond Monetar European?

    Dupa ce liderii zonei euro au convenit, joi, un plan de
    siguranta pentru Grecia care prevede acordarea de ajutor din partea
    statelor membre, conjugat cu un credit FMI, cancelarul german
    Angela Merkel a afirmat ca sustine in continuare planul de creare a
    unui Fond Monetar European (FME). Institutia ar urma sa atraga
    resurse de la statele care incalca normele zonei euro in materie de
    deficit bugetar si datorie publica si sa functioneze ca fond de
    rezerva in cazul unor situatii ca aceea a Greciei, permitand
    evitarea unor imprumuturi luate cu dobanzi ridicate de pe pietele
    financiare.


    “Initiativa oficialilor germani reflecta situatia delicata in
    care se afla UE din cauza scandalului deficitelor bugetare excesive
    din mai multe tari membre. Daca UE ca organism nu ar putea sa
    remedieze prin forte proprii asemenea probleme, ar da un puternic
    semnal negativ comunitatii internationale”, spune Dragos Cabat,
    presedintele companiei de consultanta Financial View.

    Nu este exclus insa ca infiintarea Fondului Monetar European sa
    complice dezvoltarea Uniunii Europene pe termen lung, apreciaza
    Vlad Muscalu, economist al ING Bank. “Este posibil ca anumite
    guverne sa fie tentate sa implementeze politici fiscale cu efecte
    benefice pe termen scurt, insa nesustenabile, bazandu-se pe faptul
    ca o asemenea institutie ar putea limita consecintele unui derapaj
    fiscal”, considera Muscalu.

    Proiectul Fondului Monetar European a fost lansat in februarie
    de Daniel Gros, director al Centrului de Studii pentru Politici
    Europene de la Bruxelles, si de Thomas Mayer, economist-sef al
    Deutsche Bank. |ntr-un studiu publicat pe site-ul Centrului, cei
    doi propun ca tarile care au deficite mai mari de 3% din PIB si
    datorie publica mai mare de 60% din PIB, adica atat cat impune
    Tratatul de la Maastricht, sa fie obligate sa verse la noul Fond
    contributii echivalente cu 1% din datoria in exces si 1% din
    deficitul in exces. Pentru Grecia, cu un raport intre datorie si
    PIB de 115%, contributia la FME in 2009 ar fi de 0,55% din PIB,
    respectiv de 0,1% din PIB ca urmare a deficitului fiscal de 13% din
    PIB.

    Tarile zonei euro ar urma sa beneficieze de Fond in limita
    fondurilor depuse de ele (cu tot cu dobanda), iar daca vor dori sa
    obtina mai mult, vor putea face aceasta numai daca accepta un
    program de ajustare fiscala supervizat de Comisia Europeana si de
    Eurogrup (ministrii de finante ai zonei euro). FME ar putea si sa
    emita obligatiuni noi in schimbul celor emise de un stat membru,
    daca acesta ajunge in incapacitatea de a le achita.

  • FMI si banii europenilor vor salva Grecia

    Conform presedintelui francez Nicolas Sarkozy, citat de BBC, partea de finantare care ar reveni
    partenerilor europeni ai Greciei ar fi asigurata prin credite
    bilaterale coordonate, in proportie de circa doua treimi din
    pachetul financiar total, restul urmand sa fie asigurat de FMI.

    Acordul asupra sprijinului pentru Grecia, incheiat dupa discutii
    in contradictoriu care au ocupat saptamani intregi primele pagini
    ale presei europene, era intrucatva previzibil, dupa ce cancelarul
    german Angela Merkel declarase joi, inainte de a pleca la summitul
    de la Bruxelles, ca Germania va accepta sa se implice cu resurse
    financiare numai alaturi de FMI si ceilalti membri ai zonei euro,
    “numai in ultima instanta” si numai daca in interiorul eurozonei
    vor fi negociate si stabilite noi reguli de performanta fiscala si
    sanctiuni care sa evite cazuri similare cu cel al Greciei.

    Presedintele Bancii Centrale Europene, Jean-Claude Trichet, care
    initial spusese ca o implicare a FMI in finantarea Greciei ar fi
    “foarte, foarte rea” pentru credibilitatea zonei euro, si-a
    schimbat punctul de vedere dupa acordul de la Bruxelles,
    declarandu-se “extrem de fericit” ca s-a ajuns la o intelegere
    (Wall Street Journal) si ca planul de ajutor comun FMI-UE ar fi “o
    solutie fezabila” (Reuters). Premierul grec Georgios Papandreou a
    salutat si el intelegerea, calificand-o drept “foarte
    satisfacatoare”. Presedintele UE, Herman Van Rompuy, a declarat ca
    “este un mesaj politic extrem de clar” si ca “e vorba de un
    mecanism mixt, dar in care Europa va juca rolul cel mai important”.
    Rompuy a adaugat ca planul ar trebui sa transmita pietelor
    “increderea ca membrii eurozonei nu vor abandona niciodata
    Grecia”.

    Franta ar fi dorit ca apelul la FMI sa fie evitat, spre a nu da
    de inteles pietelor ca zona euro nu-si poate rezolva singura
    problemele, insa Germania s-a opus, nedorind sa ajunga in postura
    de a suporta costurile pentru situatia Greciei. In plus, Angela
    Merkel a impus includerea in acord a prevederii ca mecanismul de
    sprijin nu va fi activat decat daca “finantarea de pe piata este
    insuficienta” – ceea ce scoate din discutie argumentul Atenei ca ar
    trebui sa aiba parte de sprijinul partenerilor europeni pe motiv ca
    i se cer dobanzi prea mari cand se imprumuta de pe pietele externe.
    “Prin ‘insuficient’ nu trebuie inteles ‘impovarator’ sau ‘prea
    scump’”, a sugerat un oficial german, citat de Wall Street Journal.

    Ultima emisiune de euroobligatiuni elene, de 5 miliarde de euro,
    a avut o dobanda de peste 6%, aproximativ dubla fata de dobanda la
    care se imprumuta Germania, considerata referinta pietei. Pana la
    sfarsitul lunii aprilie, Grecia trebuie sa faca rost de mai mult de
    20 de miliarde de euro spre a plati credite ajunse la scadenta.
    Deficitul bugetar al statului elen este de 12,7% din PIB, aproape
    triplu fata de cel acceptat in zona euro, iar datoria publica se
    apropie de 300 de miliarde de euro.

    Acordul de la Bruxelles a fost anuntat dupa inchiderea burselor
    europene, astfel incat primele care au reactionat au fost pietele
    asiatice, unde moneda europeana si-a revenit, castigand fata de
    dolar (1,3325 dolari/euro la Tokyo, cu 0,4% fata de nivelul de la
    inchidere de ieri de la New York), si fata de yen (la 123,31, un
    avans de 0,2%), transmite Reuters.

    Desi economia Greciei reprezinta doar 2% din cea a Uniunii
    Europene, problemele tarii s-au reflectat din plin in cursul euro,
    care a pierdut 7% fata de dolar de la inceputul anului, ajungand in
    aceasta saptamana pana la minimul ultimelor 10 luni.

    Dealerii citati de presa internationala sustin insa ca pietele
    nu sunt in totalitate convinse de declaratiile liderilor europeni,
    avand in vedere ca acordul de la Bruxelles nu inseamna ca Grecia
    si-a rezolvat problemele fiscale, implicarea FMI e vazuta in
    continuare ca o slabiciune interna a zonei euro, iar in afara de
    Grecia mai sunt si alte state in dificultate. Miercuri, agentia
    Fitch a inrautatit ratingul Portugaliei, din cauza situatiei
    finantelor publice (deficit de 9,3% din PIB), la doar cateva
    saptamani dupa ce Lisabona a anuntat o serie de masuri de
    austeritate, intre care inghetarea salariilor in sectorul de stat
    si cresterea unor taxe. Italia, Spania si Irlanda se confrunta si
    ele cu niveluri inalte ale deficitelor si cu cresterea costului la
    care se pot imprumuta de pe pietele externe.

    Vineri dimineata, bursele europene de actiuni au deschis in
    usoara scadere, reactionand precaut la stirile de la Bruxelles.
    “Planul de salvare nu rezolva chestiunile de fond, din moment ce va
    fi disponibil doar daca Grecia nu poate face rost de bani de pe
    piata. Toata lumea stie ca Grecia poate sa faca rost de bani, dar
    problema e la ce cost poate s-o faca”, a declarat Ben Potter,
    analist la IG Markets, citat de Wall Street Journal.

  • Saxo Bank: criza va aduce deflatie si excluderi din zona euro

    “Ne aflam acum pe o muchie de cutit, intr-un echilibru instabil,
    care se va rupe – nu in forma in care s-a intamplat cu economiile
    emergente (Argentina, Indonezia, Rusia) de-a lungul crizelor din
    ultimele doua decenii, cu devalorizari ale monedelor si intrare in
    incapacitate de plata; de data aceasta, tarile dezvoltate, unde se
    afla epicentrul crizei, vor traversa o spirala deflationista lenta,
    determinata de efortul de a-si reduce deficitele”, scrie Nick
    Beecroft, Senior FX Consultant al bancii daneze.

    Beecroft are o experienta de 25 de ani in industria financiara,
    incluzand pozitii in managementul operatiunilor pe pietele globale
    in iinstitutii ca Standard Chartered Bank, Deutsche Bank si
    Citibank si participarea la Comitetul consultativ pentru piata
    valutara al Bancii Angliei.

    Cresterea in SUA si in zona euro s-a bazat in mare masura pe
    consum si pe datorie in ultimele doua, trei decenii, iar de fiecare
    data cand economia a incercat sa elimine excesele si erorile
    rezultate din cresterea exagerata a creditarii, ratele dobanzilor
    au fost reduse, iar povara datoriilor a ajuns si mai mare, noteaza
    analistul. Un astfel de model are sanse pe termen scurt, dar in
    timp are nevoie de stimulente din ce in ce mai substantiale ca sa
    evite un colaps – “care ar fi, de fapt, doar o revenire la
    echilibru”. Asa se face ca ratele dobanzilor trebuie sa fie mereu
    reduse, spre niveluri tot mai aproape de zero, pana la punctul in
    care autoritatile sunt nevoite sa recurga la “quantitative easing”
    – crearea de lichiditate in piata prin cumpararea de obligatiuni
    guvernamentale sau alte titluri de catre bancile centrale.

    Aceasta evolutie a fost facilitata de o “abordare iresponsabila”
    a problemei datoriilor si a speculatiilor, evidenta in usurinta cu
    care au fost salvate de la incapacitatea de plata tari si companii
    private imprudente, de la Mexic sau state din Asia de Sud-Est si
    pana la fondul Long Term Capital Management in 1998. Ea a
    contribuit la o crestere globala a poverii datoriilor, acumulate in
    baza unor credite oferite mult prea ieftin. “Iar acum ar fi prea
    simplist si naiv din partea Vestului sa creada ca poate scapa usor
    de pacatele excesului de creditare din ultimii 20 de ani”, continua
    Nick Beecroft. Transformarea masiva a datoriilor private in datorie
    publica “a parut pana acum un panaceu”, insa fisurile in acest
    edificiu incep sa apara, asa cum se vede din exemplul
    Greciei.

  • Zona euro se apropie de un acord privind sprijinul pentru Grecia

    La negocierea acordului, dominata in principal de Franta şi
    Germania, participa si presedintele Uniunii Europene (UE), Herman
    van Rompuy. Compromisul prevede infiintarea unui mecanism de
    sprijin financiar pentru statele din zona euro aflate in
    dificultate, la care poate avea acces Grecia, tara impovarata de
    datorii.


    Cititi mai multe     pe www.mediafax.ro

  • Dupa Grecia, se pregateste Anglia

    Lira sterlina a atins recent minimul fata de dolar din ultimele
    zece luni. Scaderea lirei a urmat unui declin abrupt de la 1
    martie, dupa ce sondajele au aratat ca opozitia conservatoare si-a
    pierdut avansul considerabil in cursa electorala. Fara o majoritate
    politica puternica, care sa atace problemele fiscale spinoase ale
    tarii, investitorii ar putea sa ceara dobanzi tot mai mari pentru
    imprumuturile acordate guvernului, creand conditiile pentru o
    evolutie in forma de W a crizei – adica o recesiune care se
    intoarce dupa un scurt reviriment – daca nu chiar mai rau.

    Investitorii s-au ingrijorat ca parlamentul va fi prea
    fragmentat dupa alegerile din mai ca sa mai aduca pe linia de
    plutire finantele tulburi ale Marii Britanii, iar aceasta a
    influentat negativ randamentul obligatiunilor guvernamentale
    etalon, cu scadenta la zece ani (“gilts”).

    “Daca chiar vreti sa vedeti o problema fiscala, uitati-va la
    Marea Britanie”, spune Mark Schofield, strateg pentru instrumentele
    de investitii cu venit fix la Citigroup. “|n Europa, deficitul
    mediu e de 6% din PIB, iar in Marea Britanie e de 12%. Si acesta e
    doar inceputul.”

    De la intensa interventie fiscala a guvernului laburist din 2008
    si 2009, randamentele datoriei publice guvernamentale britanice au
    ajuns sa fie printre cele mai mari din Europa. La o scara mai
    larga, care include si datoriile populatiei si ale companiilor,
    nivelul total al datoriei din Marea Britanie este al doilea din
    lume dupa cel al Japoniei, de 380% din produsul intern brut,
    potrivit unui raport recent al companiei de consultanta
    McKinsey.

    In ultimele saptamani, atentia s-a concentrat pe potentialele
    probleme cu rambursarea datoriei din Grecia, Portugalia si Spania,
    tari unde costurile imprumuturilor au crescut ametitor, odata cu
    deficitele, pe masura ce investitorii au cerut dobanzi tot mai mari
    care sa compenseze riscul de a imprumuta aceste state.

    Dar recenta prabusire a valorii lirei si recenta crestere a
    randamentului pentru obligatiunile britanice cu scadenta la zece
    ani, pana la peste 4%, sugereaza ca investitorii se pregatesc sa
    reevalueze situatia fiscala a tarii. Randamentul este venitul anual
    al investitorului din obligatiuni, ca procent din costul total al
    acestora, si creste invers proportional cu valoarea
    obligatiunii.