BusinessMagazin

Blog

  • In ce consta fenomenul Phishing

    Ce faci cand primesti un e-mail care are ca subiect subiect „Very Important Message from your Bank!“? Daca nu esti atent, poti sa o patesti.

    Majoritatea celor ce folosesc astazi calculatorul au cel putin o adresa de e-mail. Acesta a devenit o unealta aproape indispensabila de comunicare, insa o data cu raspandirea spectaculoasa a mesajelor electronice, au aparut si cei ce incearca sa profite in mod ilegal de pe urma sistemului si a naivitatii utilizatorilor.

    Asa au aparut mesajele spam. O categorie aparte si foarte paguboasa de spam sunt mesajele de tip phishing. Ajungi la birou, deschizi calculatorul si iti descarci e-mailurile. Printre ele gasesti unul cu subiect „Very Important Message from your Bank!“. Intrigat, il deschizi si citesti.

    Vezi ca mesajul arata profesional, poarta logo-ul si insemnele bancii tale si pare din toate punctele de vedere legitim si autentic. Mesajul te informeaza ca a aparut o problema cu contul tau online la respectiva banca, cont ce te ajuta sa faci tranzactii financiare direct de la calculatorul tau, prin Internet.

    Ti se cere sa te loghezi pe o pagina speciala a bancii, a carei adresa o poti vedea chiar acolo si pare foarte legitima. Inca intrigat, dar avand incredere, faci click pe adresa si iti apare site-ul familiar al bancii, pe care l-ai vizitat de atatea ori pana acum pentru a face tranzactii online. Introduci numele tau si parola, pentru a-ti putea accesa contul si detaliile tale financiare.

    Tocmai ai devenit victima unei actiuni frauduloase de „phishing“. Mesajul, desi arata foarte profesionist facut si inspira incredere suta la suta, nu e trimis de banca ta, ci de un infractor. Adresa pe care ai facut click pentru a-ti introduce numele si parola nu e site-ul bancii, ci o copie fidela a acestuia, pe un server undeva in Asia. Datele tale personale nu au fost trimise catre serverul bancii, ci catre hot, care are acum tot e necesar pentru a-ti accesa contul tau online la banca respectiva. Probabil ca iti va fura o buna parte din banii de vacanta sau vei descoperi ca a facut tot felul de cumparaturi sau tranzactii online in numele tau si cu banii tai.

    In rezumat, termenul phishing se refera la incercarea de a obtine bani folosind urmatoarea escrocherie: hotul pretinde ca e o persoana sau o institutie pentru a castiga increderea destinatarului si pentru a-i obtine datele despre conturi in banca sau chiar a-l convinge sa ii trimita bani.

    Inventivitatea hotilor ce folosesc astfel de tehnici e foarte mare si nu de putine ori mesajele pe care le trimit dovedesc, prin detaliul cu care sunt regizate, ca cel care le-a trimis nu e un amator.

    Doua sunt motivele pentru care phishing-ul e profitabil astazi: in primul rand, e foarte ieftin pentru hot sa trimita mesaje e-mail in volum mare. Daca trimite 5.000.000 de mesaje si doar 2-3 din cei vizati raspund si le trimit datele de login de la banca, se poate considera castigat.

    Un alt motiv este acela ca in fiecare zi multi oameni iau contact pentru prima data cu Internetul si cu e-mailul, fiind tinte naive si usoare pentru hoti, care stiu sa creeze mesaje si site-uri in copie cat mai realiste si cat mai de incredere.

    Cum putem sa ne protejam? O prima si foarte importanta regula este precautia. Nu trebuie avut niciodata incredere in cineva care solicita datele personale sau numele si parola de login, cu atat mai mult cu cat e vorba de datele de acces catre conturile personale dintr-o banca, deci e vorba de bani. Indiferent cat de multa incredere inspira mesajul si cat de bine arata, trebuie avut in vedere ca e o probabilitate mare de a fi un hot incercand sa mai fure niste bani. O buna parte din probleme apar pentru ca sistemul de operare si programul cu care navigam pe Internet nu e actualizat. O buna parte din trucurile folosite de hoti pentru a-si ascunde identitatea exploateaza probleme („bug“-uri) in sistemul de operare si in browser (de exemplu Internet Explorer). Rezolvarea e destul de simpla in acest caz: aveti grija ca sistemul de operare si programele folosite sa fie ultimele versiuni, si sa fie actualizate periodic, pentru a corecta probleme gasite intre timp.

    Nu in ultimul rand, e foarte important sa folosim o solutie antivirus si antispam buna. Majoritatea programelor antispam performante detecteaza corect mesajele phishing si le marcheaza ca atare, aratan-du-va ca sunt suspecte, incercari de frauda. Un program antispam bun e actualizat periodic de producator pentru a asigura protectia impotriva trucurilor noi gasite de hoti, care sunt foarte inventivi cand vine vorba de a va lua banii. Tipul de mesaj prezentat aici (mail de la banca) e din ce in ce mai comun, insa nu e singurul fel de phishing existent. 

    O alta categorie sunt asa-numitele „mesaje nigeriene“. Bietul fiu al unui prim-ministru nigerian recent decedat va roaga sa il ajutati sa transfere o suma mare de bani (de ordinul milioanelor de dolari) afara din tara sa, urmand ca dupa incheierea afacerii sa primiti un anumit procent din fabuloasa suma. Daca o victima naiva decide sa colaboreze, nu dupa multa vreme i se va cere o suma „modica“ (de ordinul sutelor de dolari) drept taxe ce trebuie platite pentru a facilita tranzactia. Fireste, totul a fost o inscenare, mai putin acea suma trimisa, care e pierduta. Romanii sunt inca relativ protejati prin faptul ca cei ce pot fi victimele unor astfel de fraude sunt destul de putini, deoarece tranzactiile bancare online nu sunt inca atat de raspandite la noi in tara. Situatia se va schimba insa pe masura ce acest fel de instrumente de a gestiona banii online vor deveni populare. Ca fenomen relativ nou, phishing-ul nu a ajuns inca la apogeu, si ne putem astepta la o crestere a numarului de astfel de tentative de frauda, precum si la tehnici din ce in ce mai rafinate din partea hotilor de a ne convinge de autenticitatea mesajului. 

  • Simplu inseamna uneori interesant

    ENTERweb (www.enterweb.org) este genul de portal potrivit si pentru cautare „la moment“ de informatie economica, dar si pentru orele cand pur si simplu navighezi fara un scop foarte bine definit.

    Constructorul sau, canadianul Jean-  Claude Lorin, e fascinat de worldwide web (are vreo 11 de ani de experienta in domeniu) si acest lucru se vede. 

    La prima vedere, link-urile colectionate par supercunoscute si te intrebi la ce ar putea folosi un astfel de portal. Numai „scobind“ in paginile sale ajungem sa-i sesizam prospetimea. ENTERweb e relaxant, pentru ca e simplu. Nu are propria aplicatie de cautare, ci a plasat-o pe cea a lui Google. Practic, avem de-a face cu un index de site-uri si portaluri pe subiecte de business extrem de variate, de la finante si comert international pana la incubatoare de afaceri sau knowledge economy. Accentul e pus pe companiile mici si mijlocii, pe comunitatile de afaceri din tarile dezvoltate dar si din cele emergente. Informatiile sunt structurate pe patru zone geografice (Europa, America Latina, Asia si Africa), la randul lor impartite pe subcategorii. Nu-i lipseste nici latura practica: de pilda, la sectiunea Travel pune la dispozitie aplicatii pentru a afla ora locala pe glob, o colectie de dictionare, lista posturilor de radio din lumea intreaga sau pe cele ale ambasadelor. Pentru impatimitii discutiilor pe Internet, ENTERweb vine cu o lista de forumuri. 

    Concluzia: fara sa fie din cale-afara  de sofisticat, ENTERweb merita pus la „favorites“; prinde bine cel putin in momentele in care ai pur si simplu pofta sa sapi pe Internet dupa idei si sa te minunezi de ce gasesti.   

  • Romania intr-o eticheta

    Un pavilion gol, cu un singur element de decor: o eticheta pe care scrie „Gripa Europeana 2002-2005“. Asa „arata“ opera de arta contemporana desemnata sa reprezinte Romania, luna viitoare, la Bienala Artelor Vizuale de la Venetia. Opera, semnata Daniel Knorr, e vazuta de unii ca o prima dovada de maturitate culturala a Romaniei. Altii o percep ca pe un mesaj de greva artistica.

    Cum si-ar argumenta Ministerul Culturii decizia ca Romania sa fie reprezentata de o eticheta intr-un pavilion gol la una dintre cele mai importante manifestari mondiale in domeniul artei contemporane? Multi ar vrea sa stie. BUSINESS Magazin a incercat sa adune parerile cunoscatorilor. Si a dat peste opinii contradictorii.

    Este proiectul lui Daniel Knorr reflectarea ideala a artei romanesti? Presedintele comisiei care a ales opera dintr-un total de 12 proiecte inscrise – secretarul de stat Virgil Nitulescu – sustine ca da. „Pavilionul gol, decorat de o eticheta este, artistic vorbind, o reprezentare corecta a stadiului artelor vizuale in Romania.“ Dragos Olea, consultant in arta contemporana, e de aceeasi parere. „E o idee inteligenta si indrazneata care va atrage cu siguranta atentia si care reflecta perfect contextul artelor vizuale: lipsa unui buget de productie sau a unui buget de mobilitate.“

    Insa o parte dintre artisti considera ca opera lui Daniel Knorr nu e reprezentativa. Artistul traieste din 1982 in Germania, ceea ce i-a facut pe multi sa se intrebe cat de apropiata este expresia lui artistica de arta contemporana romaneasca. 

    „Cum poate un artist care traieste de 20 de ani departe de tara sa aiba un cuvant de spus in ceea ce priveste arta romaneasca in acest moment?“, a fost prima reactie a unui artist care nu a fost de acord cu rezultatul. Mai mult, unii au considerat ca proiectul trebuie retras, altfel Romania se va intoarce de la bienala cu coada intre picioare. Din punctul lor de vedere, arta conceptuala nu constituie o tendinta principala a artei romanesti, ceea ce face ca reprezentarea Romaniei printr-o astfel de lucrare sa fie in neconcordanta cu realitatea. 

    Alte voci spun insa ca decizia a fost luata dupa cu totul alte criterii decat reprezentativitatea operei de arta.  „Intotdeauna Ministerul Culturii are tendinta sa uite ca o data la doi ani are loc o bienala la care Romania are un pavilion asigurat si ca trebuie sa trimita un artist acolo“, spune un artist roman, care nu a dorit sa fie identificat in articol. 

    „Ca sa nu se complice prea mult, a desemnat castigator acel proiect care avea nevoie de cel mai mic buget.“ Devizul estimativ atasat la dosarul lui Knorr ar putea confirma acest aspect. Conform aceleiasi surse, el se ridica la o suma situata in jurul a 600-800 de euro si contine doar sectiunile: „calatorie: Berlin – Venetia – Berlin – 300 euro“ si „Sejur 7 x 40 de euro – 280 euro“. Un buget extrem, care pe langa suma alocata de Statele Unite la editia de acum sase ani (1.200.000 de dolari), poate fi lesne catalogat drept maruntis.  Pe de alta parte, Dan Perjovschi, re-prezentantul Romaniei la evenimentul venetian de acum 3 editii, considera ca „proiectul lui Knorr se asaza numai bine in tema generala a bienalei de anul acesta: «Experienta Artei»“. Mai mult, Perjovschi spune ca arta lui Knorr este de calitate. El isi aminteste de experienta sa personala la Venetia, in urma cu sase ani. 

    A fost o editie pe care artistii romani participanti nu o vor uita prea curand si care reflecta din plin proiectul lui Knorr de anul acesta. In acel an, artistii a trebuit  sa-si curete singuri pavilionul pentru a-si expune lucrarea. Un aspect care nu mai naste controverse este importanta evenimentului atat pentru artistul participant, cat si pentru imaginea Romaniei. Conform organizatorilor, fiecare editie aduna in jur de 300.000 de vizitatori, printre care se regasesc zeci de directori de teatre si muzee, reprezentanti ai celor mai importante publicatii de specialitate, cei mai apreciati curatori si artisti ai lumii si, nu in ultimul rand, cei mai cunoscuti critici de arta. Dintre cei 300.000 de vizitatori, in jur de 3.000 intra in contact cu pavilionul romanesc. „Prezenta la Venetia asigura o vizibilitate enorma pentru artist. Tot ce misca in lumea profesionala trece pe acolo si vede“, spune Dan Perjovschi. Romania este printre putinele tari care detine permanent un pavilion. Chiar daca acesta se afla in capatului parcului de expunere „Giardini“ si vizitatorii ajung de obicei aici extenuati, este bine sa putem expune orice: „bibelouri cu Dracula Park sau Catedrala Neamului – responsabilitatea ne apartine“, spune un artist.

    Indiferent de reactiile pe care le va starni intre 12 iunie si 6 septembrie opera lui Knorr, sustinatorii artistului considera ca proiectul sau trebuie apreciat pentru ca e „curajos“ si „pune baza pe gandire, nu pe tehnica“. Mai mult, pavilionul lui Knorr e un proiect care iese din tiparele cu care Romania s-a prezentat la editiile anterioare ale bienalei venetiene. Conform unuia dintre membrii comisiei care a analizat proiectele de anul acesta, participarile de pana acum pot fi catalogate drept „stereotipuri digitale, care nu au avut nici un rezultat direct“. Nici notorietatea si experienta artistului nu trebuie neglijate daca vrem sa estimam impactul operei asupra vizitatorilor, considera consultantul Dragos Olea. „Proiectul e o dovada de coerenta a artistului, e demersul lui, iar notorietatea acestuia, imaginea internationala isi va spune cu siguranta cuvantul.“ Daniel Knorr are o bogata experienta internationala. A studiat artele plastice la Akademie Der Bildenden Künste din München si la Vermont College in SUA, iar majoritatea lucrarilor realizate in timpul studiilor au fost achizitionate de Muzeul Lenbachhaus din München. Una dintre cele mai interesante lucrari ale lui Knorr este „Klaus, Klaus vine pe jos“ realizata in 2001. Opera reprezinta un spatiu gol in care toti vizitatorii vernisajului il cauta pe Klaus, care se dovedeste a fi portarul muzeului. La New York, Knorr a repetat povestea, schimband insa personajul. Cum portarul Klaus nu accepta sa calatoreasca pana in Manhattan, Knorr a recurs la cartea de telefon pentru a gasi un inlocuitor. A gasit o guvernanta pe nume Mary Ann Klaus care a acceptat rolul. 

    Conform lui Knorr, opera de arta este reprezentata de discutiile create in galerie, iar pe site-ul www.artnet.com aceasta lucrare este estimata la 16.000 de dolari. O alta opera a artistului care a atras atentia criticilor a fost si „Robotul cersetor“ realizat in cadrul expozitiei „On the Spot“ din Berna, Elvetia. Pentru ca fusese invitat sa expuna aici fara sa i se puna la dispozitie un buget, Knorr a creat un robot care, pana la sfarsitul expozitiei, adunase intr-un colt al galeriei elvetiene un morman de fise. 

    Cea mai impozanta creatie a artistului a fost insa realizata in 2000 la Rotterdam, unde a montat unei mori medievale o elice cu un diametru de 25 de metri si o greutate de 5 tone de la o instalatie energetica de vant.

  • ALTI ORIGINALI

    La ultimele editii, Bienala de la Venetia a gazduit proiecte de arta socant de contemporana, dar toate purtand un mesaj puternic: 

    Exclusivitate: La editia trecuta a bienalei, artistul spaniol Santiago Sierra a uluit o lume intreaga cu ideea unui pavilion, plin cu lucrari, dar a carui intrare era interzisa pentru toti vizitatorii fara pasaport spaniol

    Ruga: La editia din 1999, artistul italian Maurizio Cattelan a „inchiriat“ pentru cele trei zile ale vernisajului de presa un yoghin care statea ingropat in pamant. I se vedeau doar palmele impreunate a rugaciune.

    Fum: In 1999, pavilionul Belgiei a fost plin de fum pe tot parcursul expozitiei. Pentru a vedea ceva din lucrarile agatate, trebuia sa te lipesti de ziduri.

    Praf: In 1993, Hans Haake a spart tot pavimentul de ciment al pavilionului german cu picamerul. Aceasta a fost si lucrarea finala: baza Germaniei reunificate era facuta zob.

    Labirint: In 2001 Gregor Schneider transforma Pavilionul Germaniei intr-o locuinta cu zeci de camere si 3 etaje, cu spatii inguste in forma unui labirint. Cei care doreau sa-l viziteze trebuia sa semneze un act prin care acceptau sa intre  pe propria raspundere.

     

     

  • Suflet si ratiune

    SUFLET SI RATIUNE

    Care este sediul ratiunii? Care sunt mecanismele ei intime si cum sunt ele elaborate in adancul creierului uman? Care sunt elementele necesare pentru ca fiecare dintre noi sa-si poata programa comportamentul cotidian, sa poata face cele mai bune alegeri? Profesorul Antonio Damasio, sef al catedrei de neurologie a Universitatii din Iowa, raspunde tuturor acestor intrebari, pornind de la niste observatii clinice surprinzatoare. Dupa ce a studiat, ani la rand, impreuna cu echipa sa, comportamentul unor pacienti cu diferite leziuni cerebrale, si-a dat seama ca toti aveau in comun faptul ca simturile nu le erau alterate si ca nu isi pierdusera inteligenta logica. In schimb, toti prezentau grave deficiente emotionale si suferisera o profunda schimbare de personalitate. De ce? Pentru ca, explica Damasio, ratiunea nu exista in stare pura. Ea nu poate sa functioneze optim decat daca este alimentata de emotiile pe care omul le resimte in fiece clipa si care declanseaza nenumarate semnale in trup: nodul in gat, sudorile reci, rasul, care, la randul lor, vor alimenta mecanismele ratiunii.  

    Antonio R. Damasio, Eroarea lui Descartes, Editura Humanitas, Bucuresti, 2005 

     

    SEX SI POLITICA

    Cea de-a noua carte a umoristului Christopher Buckley este o savuroasa satira despre sex si politica la Washington. Intriga e mai degraba simpla, insa starneste hohote de ras la tot pasul. Presedintele Kenneth MacMann se intoarce in bratele sotiei sale dupa o teribila partida de sex extramarital operat in dormitorul Lincoln din Casa Alba. Extazul i se citeste in ochi, asa ca Prima Doamna e invadata de gelozie si ii face o scena care se termina cu o confruntare fizica violenta. Lady Beth Mac (cum o alinta presa) descopera   a doua zi dimineata  ca sotul ei este mort  de-a binelea. Avocatul lui Beth in complicatul proces care i se intenteaza este chiar iubitul ei din facultate, Boyce „Shameless“ Baylor. El si clienta sa se straduie sa demonstreze ca moartea presedintelui a fost cauzata de altceva decat inofensiva lovitura aplicata in noaptea scandalului. 

    Christopher Buckley, Nu te porti aSa cu Prima Doamna,  Editura Humanitas, 2005

  • O plimbare de un veac pe Wall Street

    Mecca business-ului mondial, strada tuturor sperantelor dar si a surparii lor, templu al banului, Wall Street este, cea mai influenta si mai dinamica arie urbana a planetei.

    Aflata in sudul insulei Manhattan, in New York, in inima la fel de celebrului Financial District, ea pleaca dinspre Broadway si se indreapta spre East River, adapostind localurile bursei – New York Exchange. In secolul al XVII-lea, alcatuia limita de nord a coloniei New Amsterdam, ce apartinea olandezilor. Ca sa se apere de indieni, dar si de colonistii britanici, acestia construisera un zid de barne si lut. Chiar daca precara constructie a fost daramata in 1699, numele i s-a pastrat, ca un ecou al acelor vremuri ale intemeierii, pana azi (Strada Zidului). Nu aceasta istorie veche se straduie Charles R. Geisst s-o recompuna, ci pe cea a timpurilor moderne, cand Wall Street a prins sa-si compuna si sa-si stabilezeze profilul pe care i-l cunoastem astazi. Autorul volumului „100 years of Wall Street“, este profesor de finante la Manhattan College, a scris pana acum circa 10 volume, dintre care, cu exceptia celui pe care vi-l prezentam, cel mai de succes a fost  „Wall Street: A History“ (1997), business bestseller in New York Times si „carte a lunii“ pentru History Book Club.

    Specialist de varf al subiectului, istoric si analist financiar, a fost solicitat de numeroase televiziuni sa realizeze comentarii si sa modereze dezbateri pe teme economico-financiare.   „100 years…“ este mai degraba rodul muncii istoricului, decat al finantistului, nu incearca sa fie o opera docta, de analize subtile sau de teorii financiare, ci o dramatizare a trecutului unei strazi, insotita de zeci de ilustratii color si alb-negru, de anecdote pline de talc, de naratiuni delectante despre personalitatile care s-au perindat in acest punct vital al Planetei, de aventuri si masinatiuni incredibile, de detalii de culise pana acum niciodata intrezarite, de, in fine, tablouri pline de culoare si credibilitate despre dimensiunile culturale si sociale ale strazii. Epocile care s-au succedat isi afla, sub condeiul lui Geisst, portretul esentializat si cu atat mai lesne memorabil cu cat cartea este structurata pe decenii de evolutie. La inceputurile secolului, Wall Street era cunoscuta pentru lipsa aproape totala de reglementari privind tranzactiile, iar neintelegerile si scandalurile devenisera singura nefericita constanta. Dupa marea criza din 1929, administratia federala reuseste sa instituie legi nationale cu privire la sistemul bancar, astfel incat sa poata stavili dezastrele si domnia bunului-plac.

    Din pacate, scandalurile reziduale persista iar ingineriile financiare ale „termitelor“ de pe Wall Street ajung pe masa de lucru a Senatului. Stirea ii alerteaza pe investitori si ii tine departe vreme de aproape douazeci de ani. La inceputul anilor ‘50, ideea de investitie capata popularitate chiar si in randurile clasei de mijloc si, o data cu ea, se dezvolta fondurile mutuale. Anii ‘60 anunta, in sfarsit, nasterea brokerajului modern iar decada ‘70 aduce reforme majore in privinta comisioanelor. Anii ‘80 sunt numiti de autor deceniul lacomiei, iar anii ‘90 deceniul boom-ului, cauzat, in principal, de dezvoltarea Internetului. Cei ce doresc sa cunoasca peisajul de fundal care a generat actualul chip al pietei financiare mondiale, specialisti sau amatori, ar trebui sa rezerve un loc permanent in rafturile bibliotecii lor pentru cartea lui Geisst. 

  • Celalalt Radu Munteanu

    Radu Munteanu, zis si „The Model“, produce o muzica atat de inovatoare, incat e pe punctul de a da lovitura in Vest. Totusi, acest Radu are o slujba normala, n-a participat in viata lui la vreo petrecere din lumea show-bizului si nu e nominalizat la Premiile MTV.

    De curand am realizat ca nu prea am mai scris despre muzica romaneasca de vreo cateva luni, drept pentru care m-am decis ca saptamana aceasta sa indrept lucrurile.  Acum ca mai e putin pana la Premiile Muzicale MTV, ar fi o ocazie perfecta pentru a mai rade de multimea de „staruri“ romanesti. Si totusi, a-ti rade de scena pop din Romania e cam la fel ca a impusca un peste intr-un butoi, adica mult prea usor ca sa mai fie amuzant. Desi e atat de usor sa-ti razi de muzica romaneasca, iti lasa totusi un gust amar. Chiar daca oamenii de care razi merita realmente sa fie deportati in Siberia, nu poti sa nu te simti oarecum ca batausul scolii, hotarat sa-si creasca respectul de sine batandu-si joc de altii. In plus, si cel mai important, este ca asta ar fi o mare nedreptate la adresa scenei muzicale din Romania. Nu constituie in nici un fel o reflectare a ceea ce se intampla cu adevarat in tara.

    „In Romania nu se intampla nimic interesant.“ Auzi aceste vorbe atat de des, incat aproape ca devin o profetie in care ajungi sa crezi. Lumea nu mai cauta muzica romaneasca noua si incitanta sau cultura tinerilor sau creativitate in general, pentru ca a ajuns sa fie sigura ca nu gaseste nimic interesant. Multi oameni de pe aici se reped sa respinga trupe noi imediat ce afla ca sunt din Romania. Iar aceasta atitudine e putin surprinzatoare, in umbra mass-media vestice. 

    Este in parte si vina celor ca mine, celor care scriu pentru mass-media. Noi, jurnalistii, suntem niste fiinte lenese. Mai degraba am lua un reportaj de pe Reuters si l-am pune integral in materialul nostru sau am fura ceva de pe Internet, decat sa coboram in strada sa aflam ce se petrece acolo. O muzica realmente incitanta e greu de descoperit. Ceea ce face ca efortul sa merite si mai tare atunci cand o gasesti. 

    Ati auzit probabil de Radu Munteanu, dar nu despre Radu Munteanu despre care vorbesc. Acest Radu are o slujba normala si n-a participat in viata lui la vreo petrecere din lumea showbizului. N-o sa-l regasiti printe nominalizatii la „cel mai bun artist“ la Premiile MTV, desi asa ar trebui. Asta pentru ca Radu, zis si „The Model“, produce o muzica dintre cele mai inovatoare din Romania, atat de inovatoare, incat acesta e pe punctul de a da lovitura in Vest. 

    „Am trimis primul demo la International DJ Gigolo Records in 2001. Ulterior n-am mai incercat decat in 2004, iar de atunci lucrurile au inceput sa mearga din ce in ce mai bine“, imi spune Radu. International DJ Gigolo este una dintre cele mai cunoscute si, cu siguranta, una dintre cele mai la moda case de discuri independente din Europa. Ei au fost cei care i-au descoperit pe overlorzii newyorkezi ai electroclashului, sclipitorii Fischerspooner, care ulterior aveau sa semneze un contract cu casa de inregistrari a Ministry of Sound pentru incredibila suma de un milion de lire sterline. Anul trecut, Gigolo a semnat contracte cu doi artisti romani, The Model si Mihai Popoviciu. Ambii au fost inclusi pe ultima compilatie pe CD lansata de catre International DJ Gigolo luna trecuta. Gigolo, cu hedonismul sau cocaino-sampanizat si asocierile cu stilul de viata jet-set, sex si stralucire, pare sa fie la mii de kilometri departare de Sibiu. Si totusi, Sibiul s-a dovedit punctul de plecare pentru experimentele sonice ale lui Radu si ale lui Mihai. Sub umbrela casei de discuri infiintate de el, Elektrocasnice, Radu a strans laolalta alti sase producatori de dormitor cu vederi similare, dintre care majoritatea locuiau in acelasi oras si a inceput sa-si creeze propria scena muzicala. Aproape intocmai ca Gigolo, cei sase artisti care compun Elektrocasnice sunt legati de o viziune muzicala comuna, in acest caz obsesia pentru tehnologie si muzica ce o omagiaza, tehno. 

    Motivul pentru care The Model si Mihai Popoviciu par ca vor ajunge departe este faptul ca acestia fac o muzica dance fantastica. O muzica menita sa umple ringurile de dans pana la refuz. Lansarea compilatiei Gigolo 8 a constituit un moment cu adevarat important pentru muzica romaneasca. Nu se intampla prea des ca artistii locali sa se bucure de respectul pe care-l merita si pe plan international, mai ales din partea unor studiouri importante ca Gigolo. „Nu te-ajuta prea tare nici faptul ca presa vestica publica articole in care scrie tampenii cum ca ai fi rus“, se plange Radu. Nici presa romaneasca nu s-a dovedit mai responsabila in tratarea unor artisti noi si incitanti ca The Model. L-am intrebat daca l-a cautat cineva din presa romaneasca sa discute cu el despre munca sa. „Cu siguranta nu. Niciodata.“ Nici macar dupa ce lumea din Vest a inceput sa se intereseze de ceea ce faci? „Nu.“ Bineinteles ca nu. Sunt cu totii prea ocupati ca sa rada de Fizz. O gluma care incepe sa cam oboseasca. 

  • Din umbra, la carma BCR

    Prieten apropiat al premierului Tariceanu, aflat in conducerea Petrom din partea statului roman, trecut, in timp, prin mai multe functii in diferite ministere, Sebastian Vladescu a  ramas mai mereu in umbra. Acum a fost numit presedinte al Consiliului de Supraveghere a Bancii Comerciale Romane. Cine este omul care are in maini fraiele celei mai importante banci romanesti? Povesteste chiar el, pentru BUSINESS Magazin.

    Stie foarte bine ca asupra sa pluteste o umbra politica. Si, la fel, stie ca multi il vad ajuns in noua functie de la BCR – in care a fost desemnat in urma cu doua saptamani – pentru ca e prieten apropiat al premierului Tariceanu. Desi nu este, si nu a fost niciodata, membru al vreunui partid – dupa cum sustine -, Sebastian Vladescu, 47 de ani, recunoaste ca numirea sa la conducerea Consiliului de Supraveghere al BCR, banca la care statul detine inca un pachet de actiuni de aproape 37%, are o „umbra“ politica. Dar si experienta sa a contat atunci cand a fost numit in functia din care va asigura supravegherea, administrarea si coordonarea activitatii bancii. Consiliul e o structura a bancii infiintata anul trecut, o data cu separarea functiilor executive si administrative ale BCR.  Cine este, totusi, omul care va conduce destinele bancii romanesti prin hatisul procesului de privatizare care va urma? Va fi el suficient de independent?

    Vladescu spune ca prietenia cu premierul Calin Popescu Tariceanu n-a jucat nici un rol in numirea sa, dar putini il cred. „Faptul ca am lucrat cu Tariceanu“, spune el, „si ca relatia mea cu el a evoluat, in timp, de la una profesionala la una de amicitie nu cred ca a fost definitoriu pentru numirea mea in aceasta pozitie la BCR.“ Propunerea de numire, in care il inlocuieste, dupa mai putin de un an, pe deputatul PSD Horia Neamtu, a venit in cursul lunii martie, de la AVAS, autoritatea care se ocupa de participatiile statului in companiile romanesti.

    Cand si cine l-a propus? „Cand a fost facuta prima data propunerea, nu stiu foarte precis, dar stiu cand a ajuns la mine“, spune el. In cursul lunii martie i-a fost cerut un CV de catre presedintele de la AVAS, Gabriel Zbarcea. „Si asta a fost partea cea mai usoara.“ Pentru ca apoi a urmat o adevarata „ancheta“, cum o numeste Vladescu, vadit incurcat in a gasi cuvantul cel mai potrivit pentru a descrie testarea prin care a trecut in fata reprezentantilor de la BERD si IFC, cele doua mari institutii financiare actionare la BCR.  Banca Europeana de Reconstructie si Dezvoltare (BERD) si International Finance Corporation (IFC) au cumparat anul trecut de la AVAS un pachet de 25% plus doua actiuni din BCR, pentru 222 de milioane de dolari. Ceilalti actionari ai bancii sunt salariatii BCR, cu 8% din titluri, si cinci societati de investitii. 

    Ce va urma? Procedura standard de numire pe o astfel de functie cere acum, dupa desemnarea sa formala, si avizarea din partea Bancii Nationale – la fel ca in cazul numirii managementului de top din orice banca romaneasca. A primit deja avizul favorabil al bancii centrale pe dosarul depus, dupa cum spune, dar procedura se va finaliza cel mai probabil in urmatoarele cateva saptamani. 

    N-ar fi prima data cand drumul lui se intersecteaza cu cel al guvernatorului bancii centrale, Mugur Isarescu. In 2000, cand era prim-ministru, Mugur Isarescu l-a desemnat pe Vladescu sa se ocupe de negocierile Romaniei cu Banca Mondiala. Secretar de stat in Ministerul de Finante la vremea respectiva, Vladescu prelua atunci responsabilitatea de a coordona aceste programe de la reprezentanta Ministerului Transporturilor, Anca Boagiu.  In perioada 1997 – 2000, Vladescu a fost negociatorul Romaniei cu Banca Mondiala si Fondul Monetar International, tot din pozitia de secretar de stat, dar in Ministerul Industriei si Comertului (MIC), de aceasta data. De la MIC a plecat, prin demisie, in baza unui motiv rar intalnit in lumea demnitarilor romani: asumarea unei greseli. In 1997, Romvag Caracal a fost inclusa in mod eronat pe o lista de 17 societati propuse pentru lichidare; din aceasta cauza, Sebastian Vladescu si-a depus demisia. 

    Despre perioada in care a fost secretar de stat la finante, in perioada ianuarie-decembrie 2000, spune, franc, ca a fost „cumplita“. Tot in Ministerul de Finante, Vladescu mai ocupase pozitia de consilier al ministrului pe probleme bugetare, piete de capital si dezvoltare activitati pentru intreprinderi mici si mijlocii in perioada ianuarie-aprilie 1998 si, mai apoi, octombrie-decembrie 1999. „E un minister care stigmatizeaza oamenii.“ De vina ar fi faptul ca amestecul intre politic si economic nu e foarte bine definit. „Am simtit, in acea perioada, incapacitatea lumii politice de a-si asuma reformarea economica a Romaniei.“ La reforma s-a ajuns cu multe poticneli, crede Vladescu, si, cumva, „mai mult de la sine, impinsa de la spate din exterior“. Nu s-a facut din dorinta Romaniei, conchide el. 

    Nici de BCR, si de sistemul bancar in general, nu e total strain. De profesie eco-nomist, Sebastian Vladescu a fost in intervalul 2000 – ianuarie 2001 membru in Comisia de Privatizare a BCR. In aceeasi perioada a reprezentat Ministerul de Finante in Consiliul de Administratie al CEC, fiind revocat in ianuarie 2001. 

    Cu toate acestea, despre banca pe care o va supraveghea, din cea mai inalta pozitie, si despre ceea ce are de facut acolo, nu vrea, inca, sa vorbeasca. Poate peste cateva saptamani, spune el, cand va cunoaste mai bine banca si problemele ei. „Nu vreau sa vorbesc fara sa invat despre ce e vorba“, spune el. Este si motivul pentru care dupa Paste se va intalni cu fostul ocupant al functiei, Horia Neamtu. De la el vrea sa obtina „recomandarile necesare“ despre banca. Pana una alta, nu au avut decat „intalniri administrative“. 

    Ce stie sigur, totusi, este ca BCR e o misiune grea. Chiar daca este o banca foarte importanta in Romania, „BCR nu are relevanta la nivel global“. Poate va avea, dar dupa o privatizare reusita si intrarea sub „umbrela“ unui jucator international. Strategia de privatizare a bancii prevede vanzarea pachetului majoritar de actiuni catre un investitor strategic. 

    Pentru BCR si-au anuntat deja interesul mari jucatori internationali, italienii de la UniCredit Grup sau Intesa, austriecii de la Banca Austria Creditanstalt sau ungurii de la OTP. Iar anuntul pentru invitarea potentialilor investitori sa depuna scrisori de interes pentru preluarea BCR va fi publicat pana la inceputul lunii iunie, dupa cum a anuntat AVAS. 

    Despre sistemul bancar, Vladescu spune ca „e intr-o buna evolutie“. Stabilizarea   s-a facut tarziu, „dar acum e OK“ si merge in directia buna. „Sunt, totusi, cam multe banci – dar asta e o opinie pur personala.“ Si totusi, chiar si „cu prea multe banci“, o mare parte din populatia Romaniei este nebancarizata. „Exact. La fel cum este si neplatitoare de impozite, de taxe, de asigurari sociale.“ Are, aici, o opinie pe cat de interesanta, pe atat de transanta. „Romania este formata, de fapt, din doua Romanii.“

    Una, asa cum se vede ea in marile orase, si o alta, rurala – care nu plateste in mare parte taxe, impozite, dar beneficiaza totusi de servicii din partea statului. Si exact aceasta parte este si cea care va plati pretul cel mai greu al intrarii in Uniunea Europeana. „Cu cat oamenii sunt mai in varsta, cu atat le va fi mai greu sa se adapteze schimbarilor care vor urma.“ Motivul? „E nevoie de un anumit dinamism pentru a te putea adapta, iar in Romania exista o parte «statica» mult mai mare decat in alte parti“, crede Vladescu.  Se bazeaza pe studiile pe care le-a facut la Centrul Roman de Politici Economice (C.E.R.O.P.E), o organizatie non-profit ce consiliaza Guvernul Romaniei in diferite aspecte macroeconomice – politici bugetare, fiscale, de restructurare sau in domeniul competitivitatii. 

    Vladescu vorbeste insa fara nici o retinere despre Petrom, companie in a carei „nastere“ a fost implicat. Acum este reprezentantul statului roman in Consiliul de Administratie al companiei. „Sunt multumit de «maritis», chiar daca a venit mai tarziu decat as fi vrut“, spune el despre preluarea Petrom de catre OMV. Cu toate acestea, continua, nu este prea incantat de modul in care Petrom a crescut, in timp. „Perceptia publica despre cum arata Petrom este prea pozitivã fata de pozitia pe care o ocupa in mod real pe piata petrolului. Sunt foarte multumit ca am reusit sa cream Petromul, dar mi-ar fi placut sa creasca altfel. E ca un copil, care   s-a nascut sanatos, a crescut, iar acum a venit vremea sa mearga la scoala.“ 

    La scoala competitiei acerbe, pe o piata internationala a petrolului in care activeaza grupuri imense, pe care la dimensiunea pe care o are acum, Petrom nu isi prea va putea gasi un loc. Motiv pentru care, spune el, probabil ca la un moment dat va intra sub „o umbrela mai mare“. 

    De ce a acceptat sa vina la BCR? „Pentru ca ma plictisesc“, vine raspunsul. Admite ca „febra afacerilor“ il caracterizeaza, dar numai pana la un punct. „Eu pornesc afaceri, le pun pe picioare, dar nu le administrez“, spune. „Exista un moment in care nu mai imi gasesc locul.“

    E mai pasionanta constructia masinii decat condusul ei propriu-zis, zice el. Poate mai potrivita ar fi comparatia cu o motocicleta, pentru ca noul presedinte al comisiei de supraveghere a BCR este un impatimit al „bolizilor pe doua roti“. Acum are o Honda CBR 600, o motocicleta „foarte sportiva“. Pana acum, n-a avut zile monotone. Si probabil ca nici Banca Comerciala Romana n-o sa-l lase sa se plictiseasca prea tare.

  • Ce face consiliul

    Conducerea si administrarea BCR sunt asigurate de AGA, Consiliul de Supraveghere si Comitetul Executiv. Recent, componenta Consiliului, care asigura supravegherea, administrarea si coordonarea activitatii bancii, a fost schimbata. 

    MEMBRI: Presedintele Consiliului este Sebastian Vladescu. Ceilalti membri sunt Thomas Krayenbuehl (vicepresedinte), Oliver Green, Jozsef Birtalan, Gheorghe Ionescu, Teodor Mihaiescu si Mioara Mema.

    COMPONENTA: Are 7 membri, numiti pe perioade de trei ani (trei nominalizati de AVAS, unul de BERD, unul de IFC si doi de cele cinci societati de investitii financiare. 

    COMPETENTE SI ATRIBUTII: Stabileste competentele Comitetului Executiv si urmareste implementarea planului de afaceri si strategiei, planului de structurare a institutiei, tintele financiare si procedurile de mediu si analiza bugetului de venituri si cheltuieli, a investitiilor proprii si a reparatiilor capitale. 

    SALARII: Prin statut, Consiliul aproba structura globala de remunerare si a contractului colectiv de munca.

    APROBARI: Are ca si atributie aprobarea infiintarii in strainatate si in tara de sucursale, agentii sau reprezentante. Tot in sarcina sa cade si aprobarea de investitii de capital in societati comerciale, financiare si bancare si instrainarea de astfel de participatii, cu valori cuprinse intre 5 -15% inclusiv, din fondurile proprii ale bancii.

  • Carte de vizita

    De profesie economist si cu o vasta experienta in administratia de stat, noul presedinte al Consiliului de Supraveghere al BCR il inlocuieste din functie pe Horia Neamtu, numit in aceasta functie in noiembrie 2004.  

    1990-1997: Este actionar si director la diferite companii private. 
    IANUARIE-IUNIE 1997: Secretar de stat in Ministerul Industriei si Comertului, este responsabil cu compartimentul financiar, angajare plati inclusiv subventii si transferuri. Este, de asemenea, reprezentantul MIC in negocierile cu FMI si Banca Mondiala (BM).  

    FEBRUARIE-AUGUST 1997: Lucreaza la Comisia Interministeriala de Garantii pentru credite externe, la EXIMBANK. 
    IULIE-DECEMBRIE 1997: Este consilier al ministrului in MIC si reprezentantul acestuia in negocierile cu FMI si BM si privind derularea acordurilor incheiate. 

    IANUARIE-APRILIE 1998: Consilier al ministrului de finante pe probleme bugetare, piete de capital, dezvoltare activitati IMM etc. 
    1998 – 1999: Actionar si director financiar la compania privata Medist S.A. 

    OCTOMBRIE-DECEMBRIE 1999: Consilier al Ministrului de finante pe probleme bugetare, piete de capital, dezvoltare activitati IMM.
    IANUARIE-DECEMBRIE 2000: Secretar de stat in Ministerul de Finante. 

    2000: Presedinte in Consiliul de Incredere al AVAB si presedinte la Camera Auditorilor. Tot in 2000, face parte din Comisia Interministeriala de Garantii pentru credite externe, devine membru in comisia de privatizare a BCR (unde ramane pana in ianuarie 2001) si devine membru in Consiliul de Administratie al CEC.  

    2001-2005: Director financiar la compania Medist S.A. 
    2002-FEBRUARIE 2003: Membru in Consiliul de Administratie al Petrom Service.
    2002-2005: Membru in Consiliul de Administratie al UPETROM 1 Mai. 


    2003-2005: Membru in Consiliul de Administratie al organizatiei non-profit C.E.R.O.P.E.
    2005: Este ales membru in Consiliul de Administratie al Petrom.