BusinessMagazin

Blog

  • Cui i-e frica de Lucrezia Borgia?

    Sa pui in scena la anul 2004 trecute fix o drama de Victor Hugo, si nu oricare, ci  „Lucrezia Borgia“, piesa ce se voia si poate chiar era rascolitoare la vremea lansarii – iata o intreprindere de mare curaj. Dar nu de curaj duce lipsa Cristian Ioan, regizorul care i-a adus pe Conu’ Leonida si Efimita la Muzeul de Istorie intr-o memorabila montare de la Targu-Mures. 

    Primejdiile sunt doua si vin din sensuri opuse: a lua in serios drama hugoliana si a o pune „ca la carte“ sau, dimpotriva, a te lasa prada rasului care ii da tarcoale la fiecare tirada si a o transforma intr-o comedie groasa. 

    Intre cele doua variante, ramane doar o muche de cutit pe care Cristian Ioan si protagonista, Florina Cercel in Lucrezia Borgia, danseaza bergamasca unei drame comice in registrul unei parodii de bun-gust. 

    Ce parodiaza montarea de la Teatrul Na-tional Bucuresti? Modelul ilustru al dramelor zguduitoare cu incest, nasteri secrete, mame ce-si regasesc copiii in clipa mortii acestora, razbunari masive, otraviri in bloc, si toate celelalte clisee romantice a fost intens degradat de telenovela. Montarea lui Cristian Ioan parodiaza nu modelul, ci forma lui degradata. 

    Modul de a ironiza cumplitele intamplari pe care le traieste, chipurile, „Lucrezia Borgia“, personaj istoric caruia Hugo ii atribuie un copil secret cu fratele sau, Giovanni, consta in plasarea lor in centrul carnavalului venetian. Acest element de fundal al piesei lui Hugo, devine esential in montarea lui Cristian Ioan. Lucrezia, intruchipata de Florina Cercel, este un personaj carnavalesc, ea pluteste pe niste situatii pe care TV-ul le-a lustruit pana la pierderea poleielii. Jocul de-a „ia otrava, da-mi otrava, ia antidotul, vai, am terminat antidotul“ trimite mai curand la „vitrionul englezesc“ care, din fericire, e cerneala „violenta“.

    De un comic savuros e scena „razgandirii“ in care Lucrezia il convinge pe ducele de Ferrara (Dorin Androne) sa renunte la uciderea fiului sau nestiut (Silviu Biris). Trupesa Lucrezia apeleaza la farmecele din dotare cu umor de Veta. Dar, dupa ce se lasa excitat, onorabilul duce ii joaca scena geloziei cu trimiteri la Chiriac. Subtilitatea montarii lui Ioan consta in conducerea actiunii in asa fel incat un spectator inocent poate sa nu observe ca i se face cu ochiul. Cel mai atent la detalii va observa neonul albastru care tradeaza „platoul de filmare“, ca la Fellini, si costumele cu douazeci la suta mai luxoase decat prevedea legea realista.

    Florina Cercel, cu vocea ei cantata si alura majestuoasa, este protagonista ideala pentru aceasta comedie ascunsa care tasneste prin toate gaurile lasate de Victor Hugo. Totusi, dincolo de pretextul pentru o parodie, exista in piesa o forta dramatica. Ea impresioneaza „inima cea mai pagana“, vorba lui Mateiu.

  • Despre politica si paranoia

    „The Manchurian Candidate“ e versiunea reincalzita a filmului cu acelasi nume lansat in 1962. Fiind un thriller despre o conspiratie politica, varianta initiala a beneficiat de un context extraordinar, mai precis criza rachetelor cubaneze. Nici conditiile internationale actuale nu sunt tocmai de lepadat, avand in vedere toate conflictele care se desfasoara in prezent.

    Pe scurt, mai multi participanti la razboiul din Golf au beneficiat, fara stirea lor, de o operatie de implantare a unui cip in creier, fiind astfel programati sa-si aminteasca anumite lucruri care s-ar putea de fapt sa nu fi avut loc. Printre acestea si faptele de vitejie ale sergentului Raymond Shaw (Liev Schreiber), premiat cu Medalia de Aur pentru ca si-ar fi salvat echipa. Cu ajutorul maiorului Bennett Marco (Denzel Washington), o ipoteza sinistra incepe sa iasa la iveala – toata conspiratia a fost pusa la cale de mama sergentului Shaw, senatoarea Eleanor Prentiss Shaw (Meryl Streep), care doreste ca fiul sau sa fie ales presedinte al SUA si apoi sa-l controleze dupa bunul plac.  Filmul a facut oarecare valva in Statele Unite, si pentru ca unii critici au fost de parere ca personajul lui Meryl Streep, implacabila politiciana Eleanor Prentiss Shaw, are foarte multe in comun cu senatoarea Hillary Rodham Clinton. Nu e un film pentru nostalgicii originalului (cu Sinatra in rolul principal) sau pentru cei carora nu le plac problemele existentiale sau teoriile conspiratiei. 

    The Manchurian Candidate. 
    R: Jonathan Demme. Cu: Meryl Streep, Denzel Washington, Liev Schreiber, John Voight. 
    Durata: 130 minute.
    In Romania din 19.11.2004.

  • Ghici cine vine la priza?

    Dupa ce retelele de distributie de electricitate din Banat si Dobrogea au intrat in proprietatea italienilor de la ENEL, cele din Moldova si Oltenia sunt disputate de nemtii de la E.ON si cehii de la CEZ.

     

    Electrica este asociata de romanul de rand cu cozile interminabile pentru plata facturilor si cu scumpirile repetate. Lucrurile s-ar putea schimba, cel putin prin reducerea birocratiei, dupa vanzarea societatilor de distributie.

     

    Privatizarea Electrica Moldova si Oltenia a intrat in linie dreapta, dupa ce Ministerul Economiei a primit, la inceputul acestei luni, ofertele finale din partea companiilor CEZ, din Cehia si E.ON, din Germania.

     

    In momentul de fata Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie (OPSPI) analizeaza documentele depuse de cei doi participanti, a precizat Dorin Mucea, seful institutiei. Valoarea tranzactiilor, incluzand pretul platit si cate o majorare de capital, pentru cele doua distributii este, potrivit estimarilor analistilor, de circa 200 de milioane de euro pentru Electrica Moldova si de 120 de milioane de euro pentru Oltenia. Metoda de privatizare este aceeasi ca si pentru distributiile Banat si Dobrogea, privatizate in vara acestui an: vanzarea a 24% din actiuni si apoi majorare de capital pana la 51%.

     

    Statul pare sa faca o afacere buna, daca ne raportam la suma platita de ENEL pentru Banat si Dobrogea. OPSPI va lua un pret de aproape trei ori mai mare pe Electrica Moldova si Oltenia. Pe de alta parte, investitorii vor prelua si un numar dublu de consumatori, ceea ce mentine si aceasta afacere in „limitele“ precedentei. De altfel, autoritatile si-au autoimpus unele bariere legate de pret. S-a mers pe ideea ca solicitarea unui pret ridicat va duce la cresterea considerabila a tarifelor finale pentru energia electrica. Dintr-o asemenea perspectiva, cu cat pretul este mai mic, cu atat clientii au mai putin de suferit.

     

    Daca privim lucrurile dintr-o alta perspectiva, insa, cu cat pretul e mai mic, cu atat investitiile in societate, realizate prin majorare de capital, sunt mai mici, iar procesul de modernizare mai lent.

     

    Statul are, totusi, cateva avantaje in procesul de negociere. Daca la primele privatizari din electricitate s-au purtat discutii indelungate pe marginea unor puncte delicate, acum acestea au fost rezolvate.

     

    Gratie precedentei vanzari a Electrica Banat si Dobrogea, noii investitori isi pot face o idee mai clara despre ce presupun negocierile. „Problemele juridice cu care ne-am confruntat in procesul de privatizare a Electrica Banat si a Electrica Dobrogea au fost generate pe de o parte de reorganizarile succesive ale RENEL, Conel si Electrica si, pe de alta parte, de privatizarea in premiera a unor societati comerciale care nu sunt controlate direct de stat, ci de o societate comerciala, Electrica, cu capital integral de stat“, spune Gabriel Zbarcea, de la Casa de Avocatura Musat si Asociatii, care a asigurat consultanta pentru ENEL.

     

    Exista unele puncte batute in cuie, precum rata de recuperare a investitiei, de 12% pe an, negociata deja cu ENEL, sau formula de calcul a pretului pentru distributia de electricitate.

     

    Cum va afecta privatizarea primelor doua filiale negocierile pentru privatizarea celorlalte unitati? In primul rand, mare parte din prevederile stabilite pentru ENEL se vor aplica si celorlalti investitori. „Multe din problemele «sistemului» au fost deja rezolvate sau sunt in curs de solutionare, astfel incat privatizarea celorlalte filiale ale Electrica se va putea realiza mult mai usor si mai rapid“, apreciaza Gabriel Zbarcea. Nu numai investitorii vor avea un tratament identic, dar si consumatorii. Tarifele la electricitate nu vor varia de la o regiune la alta, regulile fiind aceleasi pentru toata tara. „Nu putem stabili alte reguli, pentru ca ar insemna ca se diferentiaza tariful in tara, ceea ce nu este corect pentru consumatori“, a declarat Dorin Mucea. Legislatia de crestere a tarifelor pare a fi destul de stricta. Regulamentul de furnizare a energiei electrice prevede ca tarifele de distributie nu vor creste anul viitor cu mai mult de 30%.

     

    La fel de adevarat, aceeasi legislatie lasa portite pentru scumpiri. Investitorul are dreptul ca, in cazuri exceptionale (calamitati sau forta majora), sa solicite instituirea temporara a unui „tarif de ajutor“, destinat redresarii situatiei financiare. Ramane de vazut daca si alte clauze, precum cea care ii obliga pe rau-platnici sa depuna o garantie egala cu cea a consumului de electricitate din ultimele doua luni, se vor aplica pentru clientii din Moldova si Oltenia. 

     

    Tot la capitolul necunoscute pot fi incluse si eventualele penalitati pe care le vor cere viitorii proprietari rau-platnicilor. Vor continua ENEL, E.ON sau CEZ sa aplice aceleasi penalitati modice „mostenite“ de la Electrica sau vor trece de pragul de 0,01% pe zi? Sau vor livra in continuare electricitate unor institutii, fie scoli, spitale sau societati comerciale, care au datorii de ordinul zecilor de miliarde de lei?

     

    Cert este ca investitorii straini cumpara societatile de distributie si vor sa le faca profitabile. Iar modalitatile pentru realizarea acestui lucru vor fi gasite. Nu trebuie decat sa ne uitam la ce au facut firmele straine in celelalte tari din regiune unde au cumparat societati similare. In Ungaria, spre exemplu, statul a inceput privatizarea in 1995.

    Nume mari din Europa, precum RWE sau EdF au cumparat societatile de distributie. La vremea respectiva, s-a stabilit ca rata de recuperare a investitiei va fi opt la suta pe an. La nici un an distanta, au aparut problemele: guvernul incerca sa faca, in continuare, protectie sociala, mentinand preturi scazute pentru electricitate.

     

    Companiile straine au amenintat ca se retrag din Ungaria, ceea ce a facut autoritatile sa dea inapoi si sa accepte majorari de pret. Asa se face ca, intr-un singur an, pretul electricitatii pentru consumatori a crescut cu peste 40 de procente.

     

    Daca istoria se va repeta si in cazul Romaniei, ramane de vazut. Un lucru este cert: preturile vor creste, fie si numai cu cateva procente, lucru stipulat clar in legislatia actuala. Dar va creste si numarul consumatorilor, gratie programelor de extindere a retelelor de electrificare.

  • Numar mare de consumatori

    Cele doua societati de distributie a energiei electrice scoase acum la vanzare au avantajul livrarilor mari de energie si al numarului dublu de consumatori fata de Electrica Banat si Dobrogea, privatizate anterior.

    ELECTRICA MOLDOVA

    • Consumatori: 1.310.727
    • Livrari electricitate: 4.092.951 MWh
    • Capital social: 112 milioane de euro

    ELECTRICA OLTENIA

    • Consumatori: 1.362.342
    • Livrari electricitate: 6.828.043 MWh
    • Capital social: 115 milioane de euro

  • Nume grele din Europa

    Investitorii straini interesati de Oltenia si Moldova au livrari de electricitate de zeci de ori mai mari decat ale celor doua filiale.

    E.ON ENERGIE

    LIVRARI ELECTRICITATE: 269.000.000 MWh
    ANGAJATI: 43.853
    PROFIT BRUT 2003: 3 miliarde de euro
    PROPRIETAR: 59% din actiunile E.ON sunt detinute de asiguratori, banci si fonduri

    CEZ

    LIVRARI ELECTRICITATE: 61.000.000 MWh
    ANGAJATI: 18.100
    PROFIT BRUT 2003: 212 milioane de euro
    PROPRIETAR: statul ceh detine 67% din actiunile CEZ

  • La ce ne putem astepta

    Unele prevederi, negociate cu compania italiana ENEL, la vanzarea societatilor Electrica Banat si Dobrogea, se vor aplica tuturor contractelor de privatizare care vor fi incheiate pentru firmele de distributie a electricitatii.  

    • tarifele de distributie vor creste cu maximum 30%, anul viitor
    • rata de recuperare a investitiei, stabilita la 12% pe an, in primii trei ani
    • in caz de forta majora, investitorii pot cere noi scumpiri
    • rau-platnicii, obligati sa depuna o garantie la Electrica  
    • un investitor nu va putea cumpara mai mult de doua filiale de distributie 

  • CONFECTII: Cumparatorul roman este tot mai educat si acorda tot mai multa importanta vestimentatiei

    Producatorii romani de imbracaminte se reorienteaza spre piata interna. Ani de zile, majoritatea a preferat sa produca pentru export sub etichete precum Pierre Cardin, Hugo Boss sau Gianfranco Ferre.

    Toate cele doua milioane de produse vestimentare care ieseau anual din fabricile Vesti-Ro atarnau, pana anul trecut, pe umerasele unor magazine occidentale precum H&M, Steilmann sau Christian Dior. 

    Din acest an insa, Vesti-Ro a hotarat sa vanda o mica parte din productie pe piata interna, sub o eticheta proprie: Senso. Peste cinci ani, are in plan sa invadeze piata locala cu aceste produse. Toate cele trei fabrici Vesti-Ro vor produce atunci doar pentru piata interna, spune directorul de reprezentanta al Vesti-Ro, Razvan Mustea. Schimbarea de orientare a producatorului din Focsani – o companie etalon in domeniu, cu venituri anuale de peste 10 milioane de dolari – marcheaza un nou trend in industria textila romaneasca. Tot mai multe fabrici de confectii care au facut profit pana acum aproape exclusiv din productia in lohn incearca lansarea si impunerea pe piata interna a unor marci proprii de imbracaminte.

    Principala motivatie a acestei tendinte este temerea ca integrarea Romaniei in UE va duce la cresterea salariilor, obligand firmele vestice sa caute mana de lucru ieftina in alte tari, mai la est de Romania. Producatorii vestici s-ar putea reorienta chiar spre China, o data ce aceasta tara va fi libera sa exporte cat doreste din 2005, cand va expira „Acordul multi-fibre“, prin care erau impuse cote de export la textile tarilor membre ale Organizatiei Mondiale a Comertului (OMC). In absenta limitelor de export, China va controla 50% din piata mondiala a textilelor, conform estimarilor viitorului comisar european pentru comert, Peter Mandelson, fata de 28% cat controleaza acum si 19% cat controla in 1995.

    „Lohnul in Romania va mai trai maximum 4-5 ani“, spune Mustea, referindu-se la sistemul de lucru in care functioneaza peste 85% din industria confectiilor. Alternativa – adica lansarea de branduri proprii – nu este o afacere simpla. In primul rand, pentru ca trebuie sa concurezi firmele internationale cu renume. Apoi, pentru ca puterea de cumparare a romanilor e inca scazuta. Nu in ultimul rand, concurenta provocata de invazia in proportie de 75% a pietei cu produse ieftine contrafacute, la care se adauga costurile mari pe care lansarea unui brand si deschiderea de magazine proprii le implica, nu sunt de natura sa aduca profituri imediate.

    „Avantajele firmelor care au marci proprii sunt pentru viitor, nu pentru prezent“, e de parere Maria Grapini, presedinte al Federatiei Patronatelor din Industria Usoara (FEPAIUS). „S-ar putea chiar ca in prezent sa aiba profit mai mic decat cei care lucreaza lohn“, spune ea. 

    Ideea celor care investesc in marcile proprii este sa incerce sa capteze clientii cu venituri medii. Adica pe cei care nu se multumesc cu produsele ieftine, dar nu au venituri suficiente pentru a investi in marcile straine scumpe precum Steilmann, Marks and Spencer sau Benetton. Acest segment va creste o data cu puterea de cumparare. Iar loc pe piata exista. Cumparatorul roman, spun producatorii, este tot mai educat, si acorda tot mai multa importanta calitatii produselor. Aceasta tendinta generala va impinge o parte din consumatorii produselor ieftine chinezesti, care domina piata, spre productia romaneasca, superioara calitativ si nu foarte scumpa.  

    „Aparitia si consolidarea brandurilor romanesti care sa ofere produse competitive mai scumpe decat «chinezismele» actuale, dar mai ieftine decat brandurile straine, ii va orienta treptat pe  consumatori spre produse de calitate superioara“, spune Grapini. Dar cumparatorii trebuie, mai intai, obisnuiti cu brandurile locale. Acest lucru este din ce in ce mai greu de realizat in conditiile in care piata romaneasca devine tot mai interesanta pentru producatorii occidentali. „E o densitate mare pe piata“, spune Alin Galatescu, director de imagine al TinaR. 

    Aceasta densitate creste o data cu inmultirea marilor centre comerciale, „care vor lua foarte mult din clientela din piata“.

    Pentru a atrage clientela, producatorii stiu ca nu e suficient sa colaborezi cu o retea de magazine multi-brand din tara. Cumparatorul va percepe, va recunoaste si va cumpara mai repede un produs al carui nume il regaseste si in sigla magazinului, considera producatorii. La nici doi ani dupa lansarea brandului Senso, Vesti-Ro va avea primul magazin in Bucuresti, urmand ca in perioada urmatoare sa deschida altele in Constanta, Brasov si Focsani. „Piata romaneasca cu siguranta va avea potential. Daca nu te pregatesti, te va prinde descoperit, cand costurile de a intra pe piata vor fi foarte mari“, explica Mustea.

    De la aceeasi idee a pornit si firma Inedit din Satu Mare cand si-a propus sa deschida, anul viitor, primul magazin la Oradea.

    „Dupa estimarile noastre, o data cu intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, si piata romaneasca va deveni o piata interesanta pentru investitorii straini din industria confectiilor si, dintre noi, vor ramane doar cei puternici“, spune Sorina Tulan, patronul firmei. „Prin politica de crestere oarecum «agresiva» prin dezvoltarea retelei proprii de magazine, speram ca si Inedit va fi printre ei“.

    Inedit investeste anual sute de milioane de lei in imaginea brandului. Adica in postere, pliante, aparitii in reviste de specialitate, parade de moda, participari la targuri nationale si internationale.  

    Costurile deschiderii unui magazin de 40-120 mp intr-o zona centrala se situeaza intre 20-40.000 de dolari, spune Alin Galatescu de la TinaR, companie ce vinde in fiecare sezon 120.000 de produse in cele 14 magazine TinaR din tara. Firma are in plan deschiderea a inca sase magazine pana la finele anului viitor.

    O alta suma minima de 10.000 de euro va fi apoi necesara pentru lansarea brandului, proces ce dureaza cel putin trei luni, spune Albert Nica, Creative Director la Renaissance Advertising. „Trebuie sa-ti iei o marja de trei luni sa creezi un logo cum trebuie, sa creezi un dosar de imagine cum trebuie si-n paralel sa-ti rezolvi toate actele cu bancile si cu registrul comertului“.

    Inca doi-cinci ani vor mai trece insa pana cand un brand se impune pe piata, estimeaza Maria Grapini, presedinta FEPAIUS. In aceasta perioada, firma trebuie sa investeasca foarte mult in imagine. Din experienta sa la TinaR, Galatescu a constatat ca investitiile in imagine in fiecare sezon pot dubla sau tripla costul pentru infiintarea magazinului. „Campaniile optime de sezon se situeaza intre 50 si 100.000 euro. Campania noastra pentru sezonul trecut a fost de peste 60.000 de euro, dar s-ar putea ca in momentul in care avem o reactie a pietei sa mergem pana la 120.000“, spune Galatescu.

    Atat producatorii cat si reprezentantii patronatelor sunt de parere ca firmele micro si mici nu au puterea financiara necesara pentru a consolida un brand pe piata. Aceasta categorie de firme reprezinta 80% din firmele de confectii din Romania. Mai raman 980 de firme, intre care se va da lupta pentru castigarea pietei. Pentru a compensa costurile de lansare a brandurilor proprii pe piata interna, producatorii locali incearca sa castige tot prin export, deocamdata, dar prin exportul marcilor proprii.

    Italienii, francezii si germanii pot deja achizitiona imbracamintea Senso in propria tara, la fel cum pot achizitiona si camasi produse integral de Braiconf Braila, unul dintre principalii producatori de confectii din tara. Mai mult, o parte dintre producatori isi vor deschide in curand magazine peste hotare. Musette, o firma bucuresteana de confectii din piele si tesaturi care se pregateste sa deschida al optulea magazin in tara, intentioneaza sa se extinda in urmatorii doi ani pe piata de retail din Italia si Bulgaria. Tot in urmatorii doi-trei ani, TinaR, o companie care produce si desface vestimentatie pentru femei de aproape 10 ani, va deschide magazine in Ungaria, Bulgaria, Cehia si Slovenia. 

    Exista insa si firme mari precum Braiconf Braila, cu o cifra anuala de afaceri de peste 11 milioane de dolari si cu peste 3.200 de angajati, care lanseaza marci proprii, au magazine proprii, dar continua sa parieze pe productia in sistem lohn.

    Cu a saptea marca de camasi lansata in octombrie si cu inca o marca in pregatire pentru sectorul high quality, Braiconf foloseste sub 10% din capacitate pentru productia proprie.  Anca Nisioi, directorul general al companiei, isi pastreaza optimismul in ce priveste soarta lohnului in Romania. Ea spune ca doar un procent din lohnul romanesc se va muta in Asia dupa ce salariile romanesti vor creste. „Consumatorii vor decide in mare parte cat se va produce in Europa si cat in Asia, pentru ca nivelul calitatii e in favoarea noastra si e determinant“, spune Nisioi. Cu toate acestea, brandul propriu ramane o necesitate.

    „Cum poti sa existi, fara sa apari nicaieri? In acest fenomen de globalizare, partenerii nu se asociaza foarte usor, iar imaginea firmei conteaza foare mult“, incheie Nisioi.

    Numai cei puternici vor rezista pe piata globala a Uniunii Europene, spun toti producatorii. Dar daca unele firme romanesti considera ca e puternic cel care trece anul cu o cifra de afaceri cat mai mare, altii inteleg deja ca puterea vine in primul rand din construirea unei identitati puternice. Adica a unui brand. E o investitie pe termen lung, fara castiguri imediate, dar in masura sa convinga o piata din ce in ce mai educata.

  • AUTO: In Romania, 55% dintre proprietarii de masini de import au un model second-hand, in comparatie cu 45% care au o masina noua

    2.000 de euro avans si rate lunare de sub 100 de euro pentru, sa spunem, o Skoda Octavia de doi ani. Suna interesant, nu? Asa au inceput sa gandeasca si dealerii europeni de masini second-hand, care pun apasat piciorul in Romania.

    Noul director de marketing al unei case internationale de avocatura cu filiala in Bucuresti vrea sa isi cumpere o masina. Are nevoie de circa 5.000 de euro pentru a plati avans la leasingul unui automobil strain pentru care va mai plati apoi o rata de circa 200 de euro pe luna. Isi poate permite, insa de curand i-a venit o alta idee: ce-ar fi daca ar cumpara aceeasi masina, tot in leasing, insa second-hand? Poate astfel va ajunge sa achizitioneze, cu bani mai putini si rate mai mici, chiar un model dintr-o categorie superioara. Acest fel de a gandi lucrurile a atras atentia unor jucatori importanti pe piata europeana a automobilelor de ocazie, care planuiesc investitii in Romania pe acest segment, aflat in crestere.

    Companii precum AAA Auto din Cehia sau Weltauto din Austria au decis sa investeasca in comercializarea pe piata romaneasca a automobilelor de ocazie si sa isi deschida reprezentante in Romania. Sunt primii doi mari jucatori regionali care fac acest pas, semn ca piata second-hand, mai ales cea in leasing, este la inceputul unei cresteri importante. De ce?

    Teoretic, cresterea standardului de viata din tarile cu economii emergente presupune faptul ca tot mai multi oameni isi permit achizitionarea de automobile noi si renunta la ideea unui automobil de ocazie. In practica, studiile arata ca situatia nu sta tocmai asa. Cresterea venitului personal inseamna ca oamenii isi pot permite masini noi, dar si ca s-ar putea gandi sa isi cumpere cu aceiasi bani modele superioare second-hand. 

    Potrivit unui studiu recent al companiei de cercetare de piata Mercury Research, chiar si in tarile vestice acest mod de gandire a inceput sa predomine. In Marea Britanie, de exemplu, doua treimi din automobilele comercializate anual sunt de ocazie. Situatia este asemanatoare si in SUA sau Franta.

    Tot conform studiilor Mercury Research, in Romania preferintele in materie de masini noi sau second-hand sunt echilibrate, cu o usoara preponderenta a celor la mana a doua: 55% dintre proprietarii de masini au un model second-hand, in comparatie cu 45% care au o masina noua. „Majoritatea celor care si-au luat masini la mana a doua (87%) au platit pentru acestea pana in 5.000 de dolari, iar 10% intre 5000 si 10.000 de dolari“, subliniaza autorii studiului. „Un numar limitat de proprietari (3%) au platit mai mult pe masinile lor second-hand, peste 10.000 dolari“.

    In concluzie, segmentul care poate deveni interesant pentru dealerii europeni second-hand este deocamdata mic: doar 13% dintre cei care au cumparat masini de ocazie au platit mai mult de 5.000 de dolari pe ele.

    Aplicand insa logica nivel scazut – potential mare, compania austriaca Weltauto isi deschide saptamana aceasta primul centru de masini de ocazie in Bucuresti.  „Am observat o crestere a cererii pentru autovehicule de ocazie din import si faptul ca 95% dintre acestea au o vechime de pana in patru ani“, spune Horatiu Moldovan, director general al Weltauto Romania.

    Weltauto este subsidiara specializata in automobile de ocazie a constructorului austriac Porsche, care este si dealerul la nivel european al concernului VW-Audi. Dealerul de automobile de ocazie este lider pe piata de profil in Austria, Germania, Ungaria si a intrat recent si in Slovacia. La noi, Weltauto este subsidiara Porsche Romania. Pana la deschiderea oficiala a reprezentantei, compania a evaluat piata si chiar a comercializat 150 de automobile second-hand, timp de cateva luni. „Vom comercializa, in prima faza, doar automobile din portofoliul Porsche Romania: Skoda, Volkswagen, Seat, Audi si Porsche“, spune Horia Moldovan. 

    Centrul din Bucuresti va fi folosit ca proiect-pilot pentru dezvoltarea ulterioara a unor centre similare la toti dealerii din teritoriu ai Porsche Romania. 

    Prin urmare, compania se va adresa unei nise relativ inguste din piata masinilor de ocazie: clienti care opteaza in primul rand pentru marcile grupului VW-Audi. Intrarea unor jucatori importanti pe piata romaneasca a automobilelor de ocazie a trezit din letargie companiile deja prezente. Ca urmare, Star Forum, divizia de automobile de ocazie a Tiriac Auto, cel de-al doilea mare dealer de automobile de pe piata romaneasca, se pregateste de contraatac. 

    „Ne-am propus sa depasim actualul sistem de vanzare al autovehiculelor de ocazie, direct din parcul auto“, spune Ruxandra Buca-Chendi, coordonator de marketing la Star Forum. „In 2005 intentionam sa inauguram o noua locatie in Bucuresti, care va cuprinde intr-o prima etapa un show-room, iar ulterior si un atelier de service dedicat inspectiilor si reparatiilor ante si postvanzare.“

    Potentialul pietei nu este singurul lucru pe care mizeaza dealerii second hand. Mai mult, ei pot influenta acest potential printr-un atu important: asigurarea finantarii in leasing.  Star Forum are in spate Tiriac Leasing, Weltauto va fi sprijinita de Porsche Bank, iar AAA Auto a anuntat de asemenea ca vrea sa vina cu finantare. AAA Auto are anul acesta vanzari de peste 4.000 de automobile lunar numai in Cehia si inregistreaza o rata medie lunara de crestere de 15%. Pe langa Romania, AAA Auto mai urmareste sa deschida reprezentante in Ungaria, Polonia si China.

    Spre deosebire de Weltauto si – din 2005 – Star Forum, AAA Auto va avea un dezavantaj la momentul intrarii pe piata. Faptul ca nu are in spate un producator auto ii limiteaza oferta de servicii postvanzare. Dealerul de automobile de ocazie ceh va tinti, prin urmare, alt segment de clienti, cel putin in prima faza. Prin urmare, piata libera, vanzarile de masini de ocazie facute la mica intelegere, targurile si cei care vand in sistem de consignatie, au de ce sa se teama. „Acestia vor avea de suferit de pe urma standardelor pe care le va aduce cu sine AAA“, crede Moldovan.

    Atunci cand va veni in Romania, AAA Auto va incerca probabil sa isi pozitioneze oferta sub cea a Weltauto sau Star Forum din punct de vedere al pretului, cel putin pe marcile pe care acestea le acopera deja. Daca dealerul austriac se vrea mai mult o alternativa la importurile de masini de ocazie, AAA Auto are la dispozitie toata piata interna a vanzarilor auto second-hand nu numai modelele unui anumit importator. In AAA Auto se prefigureaza un concurent serios si pentru modele noi precum Solenza, Matiz, Logan sau Cielo.

    Cea mai ieftina masina de ocazie comerciali-zata de Weltauto in cele cateva luni de activitate „incognito“ a fost o Skoda Octavia la 6.500 de euro. In marea ei majoritate, oferta companiei este, ca pret, peste ceea ce isi permit, conform studiului Mercury Research, 87% dintre potentialii clienti de masini de ocazie.  

    Ceea ce inseamna ca dealerii au doua optiuni. Una, pasiva, ar fi sa astepte ca piata sa creasca o data cu veniturile clientilor. A doua, mult mai interesanta, sa puna la punct sistemele de finantare. Astfel incat romanii, care i-au invidiat ani buni pe americanii care isi cumpara cate trei masini de familie, sa isi poata permite si ei macar una, fara sa fie neaparat directori de marketing.

  • CONDITII SECOND-HAND

    Comparativ cu importurile de automobile noi, conditiile pentru importurile de masini second-hand difera doar la nivelul accizelor, care la automobilele noi sunt de maximum 9%.  

    • Taxa vamala 0% pentru automobilele produse in UE
    • Acciza cuprinsa intre 1,5 si 27%, in functie de capacitatea motorului
    • Taxa de solidaritate (fond de drum): 1% din pret pentru motorizari peste 2.000 cmc
    • TVA 19%
    • Motorizare Euro III sau Euro IV obligatorie
    • Vechimea maxima a automobilului, 8 ani

  • Tipografiile, sufocate

    Dupa ani buni de pierderi sau profituri mici si subutilizare a capacitatilor de productie, tipografiile incep sa refuze comenzi din cauza boom-ului de pe segmentul revistelor si tipariturilor comerciale.

    Daca mananci branza la Dunare si peste la stana, s-ar zice ca n-ai facut cea mai buna afacere. In mod similar, daca vrei sa tiparesti in Romania, s-ar spune ca nu ti-ai ales piata cea mai profitabila: hartia se importa, „ingredientele“ au preturi occidentale, dar produsul finit trebuie vandut ieftin, ca pentru o piata cu putere de cumparare scazuta. Profitul e mai mult decat marginal, daca nu cumva e pierdere. In consecinta, nu-ti mai ajung degetele de la mana sa numeri anii care trec pana-ti recuperezi o investitie.  Totusi, piata tipariturilor nu numai ca exista in Romania, dar cererea a crescut atat de mult, incat tipografiile – care nu si-au marit capacitatea de productie in acelasi ritm – nu-i mai fac fata.

    „Comenzile pe care nu le-am putut onora ne-au micsorat cifra de afaceri cu 300-400 de mii de euro“, spune Marcel Carbunaru, director executiv al Mega Press, una dintre primele trei tipografii din tara, cu o cifra de afaceri de peste 16 milioane de dolari (in care sunt incluse si activitatile de editura).

    Cererea a „explodat“ mai ales in segmentul tipariturilor comerciale, spun producatorii. Aceasta a crescut o data cu dezvoltarea pietei de retail.

    „Tipariturile comercialele au crescut in acest an cu 100%“, spune  Dana Cristescu, managerul tipografiei Coprint, a doua tipografie de pe piata, cu o cifra de afaceri de 11 milioane de euro. „Acest segment s-a dublat, an de an, din 1996, cand a intrat Metro pe piata“. Valoarea pietei promotiilor comerciale, spune Cristescu, se ridica acum la 25-30 de milioane de euro, ajungand din urma piata tiparirii de carti.

    Asta pentru ca in afara de Metro, pe piata romaneasca au intrat in ultimii ani si Selgros, Carrefour, Cora, Praktiker, Bricostore sau Rewe, care au deschis magazin dupa magazin. In prezent, marii retaileri au peste 30 de magazine in Romania, pentru care trebuie sa tipareasca permanent materiale promotionale.

    Mai mult, avalansa abia incepe sa se formeze. Grupurile germane Tengelmann si Kaufland au anuntat de asemenea ca au planuri mari pentru Romania.

    „Exista chiar o explozie pe piata aceasta“, e de parere si Carbunaru. Mega Press tipareste materiale promotionale pentru Metro, Carrefour, Cora, Altex, Billa si Media Gallaxy. O parte dintre acesti retaileri au dublat sau chiar au depasit dublul comenzilor de anul trecut, spune Carbunaru. Pentru a nu mai fi nevoiti sa respinga comenzile, cei de la Mega Press vor pune in functiune inca doua linii de capsat spre sfarsitul anului si in februarie 2005, dupa ce in acest an si-au dublat capacitatea de tipar in urma unor investitii de 5 milioane de euro, conform reprezentantilor companiei. 

    Si in segmentul revistelor s-a inregistrat o usoara crestere. Aceasta s-a datorat atat titlurilor recent aparute, cat si cresterii tirajelor.  

    Chiar daca investesc in marirea capacitatilor, producatorii se tem ca nu va fi de ajuns. RH Printing, tipografia infiintata de Ion Ratiu, „batuta de mineri cu batele“ in 1990, dar care a intrat serios pe piata abia in 1997, a inceput din septembrie un plan de investitii care va dura doi ani si se va ridica la suma de 3 milioane de euro. La incheierea investitiilor, tipografia va avea o capacitate mai mare cu 60%. Dar tot nu va fi de ajuns. „Pana terminam cu investitiile, va trebui s-o luam de la capat, sa facem fata comenzilor, care cresc mereu“, spune Calin Husar, directorul general al tipografiei cu o cifra de afaceri de 2,5 milioane de euro. In acest an, Husar a fost nevoit sa redirectioneze 25-30% din comenzi catre alte tipografii.

    Albert Andras, directorul general si fondatorul principalei tipografii din tara – Infopress – spune ca cei care nu fac fata cererilor sunt cei care nu au investit deloc sau destul, pentru ca „in industria aceasta trebuie sa investesti tot timpul“. Tipografia din Odorheiu Secuiesc si-a crescut capacitatea de productie cu 42% in acest an. Dar pretul nu a fost mic: 6 milioane de euro. Cu acesti bani, tipografia are, din toamna, o noua rotativa pentru reviste, o masina plana pentru coperti si postere si o noua hala. In 2003, Infopress si-a mai marit o data capacitatea de productie prin achizitia unei rotative de circa 2 milioane de euro. Iar in 2005, intentioneaza sa se extinda si in Bucuresti, printr-o investitie „probabil greenfield“.

    Si Coprint vrea sa se miste suficient de repede pentru a profita de crestere: anul viitor, tipografia isi va dubla capacitatea de tiparire pe reviste prin punerea in functiune a unei rotative noi. Valoarea investitiei se ridica la 5 milioane de euro. De asemenea, capacitatea si calitatea tiparirii ziarelor in unitatile din Cluj si Bucuresti ale Coprint vor fi imbunatatite in a doua jumatate a anului 2005 printr-o serie de investitii estimate la 4-5 milioane de euro, spune Cristescu.

    Managerul de la Coprint afirma ca demersul de finantare a investitiilor este ingreunat de preturile inca mici pe care tipografiile sunt nevoite sa le practice.

    „Toata lumea doreste ca preturile sa fie foarte mici. Ca atare, recuperarea investitiilor se face intr-un timp mult mai lung“, spune Dana Cristescu. „Afara, o masina e inlocuita dupa cinci ani. La noi, dupa cinci ani abia ti-ai amortizat investitia“, explica ea. 

    Exista insa si tipografii care nu lucreaza la capacitate maxima. Problema acestora nu se rezuma la calitatea slaba a tiparului, ci si la calitatea serviciilor oferite, la constanta in calitate, la furnizarea la timp a produsului si la transparenta preturilor.

    „Daca vine cineva cu un brand la tine, el trebuie sa stie ca verdele lui ramane acelasi verde si peste o luna“, spune Calin Husar de la RH Printing. 

    O vreme, tipografiile care nu au investit in cresterea calitatii tiparului si nu si-au imbunatatit serviciile se mai pot bucura de comenzile redirectionate de la tipografiile suprasolicitate. Aceasta portita se va inchide insa in curand, cand pe piata vor intra investitorii straini puternici, care nu vor avea probleme in a dubla rapid capacitati de productie. 

    Mega Press, al carei actionar in proportie de 35% este fondul de investitii Société Générale Romania Fund (SGRF), a fost scoasa la vanzare anul trecut din cauza maturizarii investitiei SGRF in companie. Desi vanzarea a starnit interesul mai multor companii si fonduri de investitii, vanzarea s-a amanat din cauza preturilor mici avansate de ofertanti. 

    Tot un fond de investitii, Baring Central Europe Fund, detine 80% din actiunile Infopress. Si probabil ca va lua in considerare ofertele de cumparare facute la un pret „corect“. Intre timp, producatorii spun ca cererea de materiale tiparite va creste vertiginos in continuare, pana in 2008-2009, cand va ajunge la nivelul celei din Polonia, Cehia si Ungaria.

    „Chiar daca a crescut de la an la an, inca e foarte mult loc, daca facem o comparatie cu alte piete din zona“, spune Husar de la RH Printing. Deocamdata, un roman cheltuie pe materiale tiparite de doua ori mai putin decat un slovac, de trei ori mai putin decat un maghiar si aproape de patru ori mai putin decat un ceh, conform estimarilor directorului Imprimeriei Nationale, Dan Docan, transmise anul acesta Ziarului Financiar.

    Totusi, datorita cresterii volumului tiparit, consumul de hartie a devenit suficient de mare pentru ca tipografiile sa-si permita sa negocieze pretul hartiei achizitionate de la marii producatori europeni. 

    „Inainte comandam cantitati mici si atunci nu contam“, spune Cristescu. „Crescand consumul exponential, am devenit interesanti si acum avem, in sfarsit, loc la masa lor de negociere.“ 

    Premize pentru reducerea costurilor exista asadar. La fel si pentru cresterea preturilor, deci aparitia unor profituri mai substantiale. Cel putin deocamdata. Pentru anul viitor se estimeaza ca pretul hartiei va creste considerabil. De cealalata parte, companiile de publishing si marii retaileri au si ei suficienta putere de negociere pentru a mentine presiunea pe preturile de tiparire.

    Adevarata provocare a tipografiilor in anii urmatori va fi deci printarea propriilor conturi de profit si pierdere.