Versiuni şi preţuri: 499 $ pentru 16 GB, 599 $ pentru 32 GB şi 699 $ pentru 64 GB. Versiunile 4G costă cu aproximativ 130 de dolari mai mult.
Noua tabletă va fi pusă în vânzare începând cu 16 martie . Preţul tabletelor iPad din generaţiile precedente urmează să scadă.
Statele Unite, Franţa, Canada şi Germania figurează printre primele ţări unde va apărea noul iPad. În România, noul iPad va ajunge pe 23 martie.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
În dimineaţa zilei de 3 februarie, site-ul Bloomberg anunţa închiderea transportatorului aerian maghiar, după ce, de la ora 6.00, nicio aeronavă nu s-a mai desprins de la sol înspre sau dinspre Budapesta. Aeroportul Liszt Ferenc era blindat de forţe de ordine care nu au mai permis accesul pasagerilor către porţile de îmbarcare, iar miile de călători dezorientaţi căutau să-şi recupereze banii sau să fie mutaţi către zborurile altor companii. La Bucureşti, pe panoul portocaliu de sosiri de la aeroportul internaţional Henri Coandă din Otopeni, cursa de la Budapesta apărea anulată şi aşa aveau să rămână de-a lungul zilei pentru cele trei zboruri zilnice pe care le operau maghiarii către şi dinspre Capitală.
Malev a ajuns la datorii de 270 de milioane de dolari mai ales din cauza problemelor de gestiune a veniturilor, a înrăutăţirii timpilor de conexiune, dar şi a valorificării limitate a potenţialului alianţei oneWorld, din care făcea parte. Dacă privim contextul european, guvernele se opun tot mai mult să susţină pierderile companiilor aeriene deţinute de stat, pe măsură ce criza europeană a datoriilor suverane forţează Europa să taie adânc costurile până la cel mai adânc nivel din ultimii zeci de ani. Localizată la Barcelona, compania Spanair şi-a încetat de asemenea zborurile la finele lunii ianuarie, după discuţiile eşuate legate de susţinerea continuă a catalanilor.
Suedia, Irlanda, Portugalia, Polonia şi Cehia se vor a fi următoarele care să ia măsuri pentru stoparea pierderilor. Dacă e să privim către Europa Centrală şi de Est, nici liniile aeriene din regiune nu o duc mai bine, însă, în cazul lor, perioada cea mai dificilă a trecut. În 2008, în termeni absoluţi, vecinii noştri înregistrau pierderi chiar mai mari decât transportatorul naţional TAROM. Românii au pierdut 150 de milioane de euro în ultimii trei ani, la care s-ar mai adăuga alte 60 de milioane pierdute în 2011, însemnând circa o treime din veniturile totale.
Ca pondere a pierderilor din cifra de afaceri, atât polonezii de la LOT, cât şi maghiarii de la Malev s-au aflat într-o situaţie financiară la fel de dramatică, pierderile ajungând să reprezinte circa un sfert din cifrele de afaceri. Programele drastice de restructurare – reaşezarea modelului de afaceri, raţionalizarea reţelei de rute, ajustarea capacităţii, îmbunătăţirea gradului de încărcare, reducerea cheltuielilor cu personalul – au fost cele care au contribuit la îmbunătăţirea performanţei companiilor, lucru vizibil şi din cifre în cazul LOT şi Czech Airlines.
La nivelul anului 2010, polonezii au raportat pierderi de 25 de milioane de euro, la venituri de 629 de milioane, în timp ce CSA a pierdut 43 de milioane de euro, la afaceri de 633 de milioane. În tot acest timp, TAROM se zbate în pierderi tot mai mari, cauzate de contractele dezavantajoase, de cursele neprofitabile şi flota extrem de costisitoare, formată din cinci tipuri de aeronave. TAROM şi-a redus anul trecut pierderile cu 24% faţă de 2010, de la 80 de milioane de euro la circa 60 de milioane, dar acestea sunt în continuare peste rezultatul negativ din 2009.
Compania a fost profitabilă până în 2008, când a trecut pe pierderi cu un rezultat negativ de 1,5 milioane de euro. Pentru acest an, se estimează o pierdere de circa 40 de milioane de euro, care ar urma să scadă, la presiunea FMI, la 30 de milioane în 2013 şi 15 milioane în 2014. Înţelegerea iniţială dintre Guvern şi FMI era ca pachetul de 20% din acţiuni să fie vândut până la finalul anului 2011, însă procesul e mai complicat decât se credea, astfel că termenul de finalizare a fost amânat pentru sfârşitul lunii aprilie şi din nou amânat, în urma ultimei misiuni de evaluare.
Ce s-ar fi putut realiza din cele circa 210 de milioane de euro pierdute în patru ani de transportatorul aerian român? Zece spitale de urgenţă de ultimă generaţie, vreo două-trei aeroporturi similare Otopeniului sau medicamente destinate tuturor bolnavilor de cancer din România pentru jumătate de an.În afară de motive subiective ce ţin de patriotism, nu găsesc un argument logic pentru care compania TAROM ar merita să mai existe. Puteţi să găsiţi unul?
razvan.muresan@businessmagazin.ro
210 milioane de euro – pierderile cumulate ale TAROM in ultimii patru ani
“Înultimii ani, ideea de a oferi mici împrumuturi oamenilor săraci a devenit o marotă a lumii dezvoltate, lăudată ca formula îndelung visată de a-i propulsa şi pe cei mai defavorizaţi către un standard de viaţă mai bun. Doar că dobânzile practicate o aseamănă tot mai mult cu cămătăria, dezgolind-o de aspectul caritabil.” Am simţit nevoia să reiau pasajul lui Neil Macfarquhar, publicat în New York Times în urmă cu doi ani, când publicaţia americană, preluată la acea vreme de BUSINESS Magazin, analiza discursul lui Muhammad Yunus, economistul pionier în domeniul microcreditării, care i-a împrumutat pe săracii Bangladeshului şi a câştigat în 2006 un premiu Nobel pentru asta: “Noi am creat microcreditele ca să luptăm cu rechinii creditelor, nu ca să încurajăm noi rechini ai creditelor”.
Au trecut şase ani de la premiul lui Yunus, iar creditele de valoare redusă, dar cu dobânzi mari au ajuns între timp în România şi, dacă privim înspre cifrele raportate oficial, au prins bine, iar criza n-a făcut decât să le stimuleze. Provident, cea mai cunoscută IFN care se ocupă cu aşa ceva, a făcut 12 milioane de vizite celor 250.000 de clienţi din România în 2011, iar creditele de până la 3.000 de lei acordate în 48 de ore sunt pentru mulţi unica soluţie de a lua bani cu împrumut. Asta înseamnă un profit de 4,7 milioane de euro pentru companie, din cele 101 milioane împrumutate clienţilor români de către firma britanică. Dacă ar fi să desenăm portretul-robot al celui care se împrumută, el are 35-65 de ani, e muncitor cu un venit mediu disponibil de 800 de lei, dornic să obţină un credit de 1.550 de lei, pe o durată de un an. Dobânda anuală efectivă pentru un astfel de credit este de aproape 90%, comparativ, de pildă, cu circa 14% la un credit de nevoi personale de aceeaşi valoare şi cu aceeaşi scadenţă de la BRD sau 20% la Bancpost.
Întrebat cum ar descrie o ţară unde oamenii iau credite de 300 de lire sterline, Russell Johnsen, directorul general al Provident Financial România, venit din Marea Britanie, spune că “valoarea împrumuturilor e într-adevăr mai scăzută decât pe alte meleaguri, dar succesul afacerii ţine tocmai de numărul mare de credite de valoare mică” – deci nu ar descrie altfel România faţă de alte state.Microcreditarea e un tip de afacere care se transmite foarte mult pe bază de recomandare, iar faptul că peste jumătate dintre clienţii companiilor nu sunt la primul împrumut arată că oamenii devin apropiaţi sau chiar dependenţi de astfel de servicii. Pentru creditori, e important ca toţi clienţii să fie evaluaţi la casele lor.
Cum afacerea se bazează pe contact personal, agentul este cheia pentru succesul businessului; el trece dincolo de orice fel de chestionar sau şablon pentru acordarea împrumutului, odată ce intră în casa debitorului. În ciuda costurilor mai mari, peste 95% dintre clienţi aleg ca agentul să îi viziteze săptămânal pentru a le încasa rata. “Mulţi vor să evite drumul la bancă, dar motivul principal este că au dezvoltat o relaţie specială cu agentul”, spune directorul Provident. Relaţia cu agentul îi costă: pentru un împrumut de 1.000 de lei pentru 46 de săptămâni, costul fără serviciu la domiciliu este 320 de lei, iar cu încasarea de acasă se adaugă încă 425,5 lei, ceea ce înseamnă un cost total de 740 de lei peste banii împrumutaţi. Ratele se plătesc săptămânal tocmai pentru că riscul restituirii ratelor se gestionează mult mai uşor decât în cazul plăţilor lunare, monitorizarea situaţiei clientului făcându-se în timp real.
“Nu sunt sigur că microcreditarea salvează lumea de la sărăcie. Sărăcia se leagă de fapt de oamenii fără venituri, iar noi lucrăm doar cu cei care ne pot plăti înapoi. Scopul afacerii e să asigure împrumuturi mici pe termen scurt. Atât!”, conchide Russell Johnsen. El lucrează în Provident de 30 de ani şi spune că “nu şi-a corupt integritatea în niciun fel”, mai ales că “foarte mulţi clienţi nu ar avea acces la servicii financiare fără existenţa noastră, iar afacerea le dă soluţia să obţină bani în mod legal, în siguranţă şi respectaţi”. În opinia celor de la Provident, clienţii lor nu sunt săraci, pentru că “oamenii cu un venit mediu de 800 de lei nu pot fi consideraţi astfel”.
Am plecat de la conferinţa de presă întrebându-mă obsesiv de la ce nivel în jos ajungi să fii sărac. Datele oficiale spun că în jur de 18% din populaţia ţării trăia în 2010 sub pragul sărăciei relative, calculat la un venit lunar de 512,5 lei de persoană. În faţa hotelului Hilton, taxatoarea Sanda m-a acostat să-i plătesc şi cea de-a doua oră de parcare. Am întrebat-o dacă un salariu de 800 de lei pe lună te face sau nu sărac, iar răspunsul m-a ajutat, ce-i drept: “Peste zece, două’şpe milioane te mai ţii, dar cu şapte-opt te târăşti de pe-o lună pe alta. Dacă nici asta nu e sărăcie, atunci ce mai e?”.
Zvonurile de până acum indică un upgrade modest pentru a treia variantă a tabletei, în comparţie cu iPad 2. Tableta ar putea avea dimensiuni diferite de variantele anterioare şi ar putea dispune de o creştere de vitezei de descărcare a aplicaţiilor şi de o conexiune 4G.
Alte informaţii vorbesc de un procesor nou, poate cu patru nuclee sau poate o variantă cosmetizată a actualului procesor – A5.
O cameră de 8 MP, similară celei de pe iPhone 4S şi o cameră frontală îmbunătăţită, o rezoluţie sporită a ecranului, cu capabilităţi HD şi o baterie care ar putea dubla timpul de folosire sunt alte informaţii scurse în piaţă. O versiune 3D, aşa cum au spus unii, este puţin probabilă.
În ultimii doi ani, Andrei Roşu a reuşit o performanţă de excepţie, alergând la Polul Nord, la maratonul Australiei, la Eurasia Marathon, Antarctica Ice Marathon, Maratonul Sahara, Everest Marathon, dar şi în curse din Noua Zeelandă şi Brazilia. În ultima cursă, cea din Brazilia, Andrei Roşu a încheiat în 5 ore şi 22 de minute.
“Îmi place să am visuri mari şi să le planific în detaliu. Visez să urc pe Everest şi să parcurg Africa pe bicicletă. Şi să navighez în jurul lumii. Şi să survolez Asia într-un balon. Şi multe alte aventuri…”, a spus Andrei, declaraţia sa fiind citată de site-ul World Records Academy.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Chiar dacă ar putea trăi liniştiţi până la sfârşitul vieţii fără să mai muncească o zi, magnaţii din IT continuă să se implice în afaceri.
Sunt miliardari în dolari şi cei mai influenţi oameni din industrie, iar numele lor cu siguranţă vor rămâne în istorie pentru contribuţia pe care au avut-o în evoluţia tehnologică. Cine sunt cei mai bogaţi IT-işti ai lumii?
Vezi mai jos si alte GALERII FOTO
SURSA: www.businessinsider.com
Alocarea de bani de către UE în cadrul programului de distribuire de fructe în şcoli – School Fruit Scheme – pentru anul şcolar 2012-2013 a fost aprobată de statele membre din Comitetul de Management, iar Comisia urmează să adopte formal o decizie în următoarele săptămâni, informează un comunicat al Executivului european.
Finanţarea UE va fi de 90 de milioane de euro, sumă care va fi distribuită celor 24 de state membre care participă la acest program. Suedia, Finlanda şi Marea Britanie au decis să nu participe la acest program.
Principalii beneficiari ai acestor fonduri vor fi, în anul şcolar 2012-2013, Italia, care va primi 20,5 milioane de euro, urmată de Germania cu 11,6 milioane de euro şi România, cu 9,8 milioane de euro.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Povestea Bacardi a început în 1862, când fondatorul casei, Don Facundo Bacardi Masso, a lansat prima variantă de rom. În timp Bacardi şi-a creat un ansamblu ingenios de marketing şi poveste: cinci generaţii de producători de rom, apariţia Bacardi Master Blenders, specialiştii care produc băuturile, o afacere care a început în Cuba şi care a renescut după ce revoluţia lui Fidel Castro i-a alungat spre Bermude.
În prezent compania are vânzări de peste cinci miliarde de dolari pe an.În timp, Bacardi a achiziţionat sau s-a aliat cu alte importante mărci: Martini & Rossi, scotchul Dewar, ginul Bombay Sapphire, tequila Cazadores, vodca Grey Goose.
“Vor avea loc şi miercuri întâlniri între sindicate şi reprezentanţii Ministerului Economiei. Sindicatele minerilor cer creşterea de la 600 de lei la 700 de lei a sporului de periculozitate, la nivelul salariului minim pe economie, care nu a mai fost modificat din 2008. Potrivit contractului colectiv de muncă, sporul de periculozitate trebuie să die egal cu salariul minim pe economie. Va fi discutat şi subiectul preţului gigacaloriei pe care CNH trebuie să îl încaseze de la Mintia şi Proşeni, termocentralele către care livrează cărbunele”, au adeclarat pentru MEDIAFAX surse din CNH.
Minerii din Valea Jiului au început luni proteste la sediul CNH şi pe străzile din Petroşani, solicitând în principal respectarea unui memorandum aprobat de fostul ministru al Economiei Ion Ariton, în baza căruia sporul de periculozitate ar fi trebuit aliniat la legile actuale, iar grila de salarizare ar fi trebuit actualizată, ceea ce ar fi presupus o creştere a salariilor cu circa 10%.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Cei trei sunt acuzaţi că au subevaluat necesarul de lichidităţi al Porsche cu 1,4 miliarde de euro, în martie 2009 , când producătorul auto era supraîndatorat în urma încercării eşuate de preluare a Volkswagen, potrivit procuraturii din Stuttgart.
Acest necesar de lichidităţi avea legătură cu opţiunile de achiziţie deţinute de Porsche pentru acţiuni VW.
Haerter va contesta acuzaţiile, a declarat într-un comunicat avocatul său, Anne Wehnert.
Investitorii susţin că Porsche i-a indus în eroare prin negarea, pe tot parcursul anului 2008, că ar intenţiona să preia VW.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro